Categorii
Legislatie

Hotararea nr. 1061 din 10 septembrie 2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 54 lit.

c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000
p rivind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1
(1)Prin prezenta hotărâre se stabileşte procedura de reglementare şi control al transportului deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României.
(2)Procedura de reglementare şi control al transportului deşeurilor se aplică deşeurilor periculoase şi deşeurilor nepericuloase prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare.
(3)Transportul deşeurilor se realizează numai către operatorii economici care deţin autorizaţie de mediu conform legislaţiei în vigoare pentru activităţile de colectare/stocare temporară/tratare/valorificare/eliminare.
(4)Este interzis transportul deşeurilor de orice natură de la locul de producere la cel de colectare/stocare temporară/tratare/ valorificare/eliminare, fără respectarea prevederilor prezentei hotărâri.

Art. 2
Semnificaţia unor termeni specifici utilizaţi în prezenta hotărâre este prezentată în anexa nr. IA la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL II: Transportul deşeurilor periculoase

Art. 3
Transportul deşeurilor periculoase, indiferent de cantitatea anuală în care acestea se generează, se desfăşoară în concordanţă cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activităţii de transport rutier de mărfuri periculoase în România, ale Regulamentului privind Transportul internaţional Feroviar al Mărfurilor Periculoase RID – Apendice C la Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare (COTIF), semnată la Berna la 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată prin Protocolul ratificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 69/2001, aprobată prin Legea nr. 53/2002, ale Ordonanţei Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România, republicată, ale Ordinului ministrului transporturilor nr. 590/2007 pentru stabilirea unor reguli privind transportul în trafic intern al mărfurilor periculoase pe calea ferată, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 102/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.730/2001 privind aprobarea sistemelor de raportare a incidentelor în care sunt implicate nave maritime care transportă mărfuri periculoase, substanţe dăunătoare şi/sau poluanţi marini, ale Ordonanţei Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 322/2006 privind instalaţiile portuare de preluare a deşeurilor generate de nave şi a reziduurilor mărfii, cu modificările ulterioare, şi ale Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 426/2006 privind aprobarea Regulilor de navigaţie pe Canalul Dunăre-Marea Neagră şi Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari.

Art. 4
(1)Transportul deşeurilor periculoase se efectuează de la generator sau deţinător, denumit în continuare expeditor, către operatorul economic care realizează operaţia de colectare/stocare temporară/tratare/valorificare/eliminare, denumit în continuare destinatar, respectându-se prevederile prezentei hotărâri.
(2)Expeditorul completează un formular pentru aprobarea transportului deşeurilor periculoase, al cărui model este prezentat în anexa nr. 1.
(3)Formularul pentru aprobarea transportului deşeurilor periculoase, semnat şi ştampilat, este transmis către destinatarul deşeurilor periculoase.
(4)Destinatarul deşeurilor periculoase, la primirea formularului pentru aprobarea transportului deşeurilor periculoase, poate accepta efectuarea transportului sau poate solicita informaţii suplimentare din partea expeditorului. Dacă destinatarul acceptă efectuarea transportului, semnează şi ştampilează formularul pentru aprobarea transportului deşeurilor periculoase.
(5)Formularul pentru aprobarea transportului deşeurilor periculoase, semnat şi ştampilat de către destinatar, se transmite la agenţia judeţeană pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află instalaţia de tratare/valorificare/ eliminare, pentru a se obţine din partea acesteia aprobarea pentru efectuarea transportului deşeurilor periculoase, termenul maxim de răspuns fiind de 7 zile lucrătoare de la primirea tuturor informaţiilor solicitate.
(6)La stabilirea destinatarului şi a traseului de transport al deşeurilor periculoase, expeditorul va avea în vedere, pe cât posibil, respectarea principiului proximităţii, care presupune ca deşeurile să fie valorificate şi eliminate cât mai aproape de locul de generare.
(7)Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află instalaţia de tratare/valorificare/eliminare are următoarele atribuţii:
a)de a semna şi ştampila formularul pentru aprobarea transportului deşeurilor periculoase, numai după ce verifică şi analizează informaţiile furnizate, dacă este de acord cu operaţiile de tratare, valorificare sau eliminare aplicate deşeurilor periculoase de către destinatar;
b)de a solicita informaţii suplimentare de la expeditorul deşeurilor periculoase, de la operatorul instalaţiei de tratare/valorificare/eliminare sau de la Garda Naţională de Mediu, după caz;
c)de a verifica dacă transportul deşeurilor periculoase respectă regimul ariilor naturale protejate şi a Siturilor Natura 2000.
(8)Formularul pentru aprobarea transportului deşeurilor periculoase, semnat şi ştampilat potrivit prevederilor alin. (7) lit. a), este transmis astfel:
a)expeditorului deşeurilor periculoase şi agenţiei judeţene pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află acesta, de către agenţia judeţeană pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află instalaţia de tratare/valorificare/eliminare;
b)inspectoratului pentru situaţii de urgenţă al judeţului în a cărui rază teritorială se află expeditorul pentru autorizarea rutei transportului deşeurilor periculoase, de către expeditor.
(9)Ruta de transport al deşeurilor periculoase se stabileşte de către expeditor şi transportator, avându-se în vedere pe cât posibil ocolirea oraşelor, şi se autorizează de către inspectoratul pentru situaţii de urgenţă al judeţului în a cărui rază teritorială se află expeditorul, înscriindu-se în documentele de însoţire ale transportului deşeurilor periculoase.
(10)Formularul pentru aprobarea transportului deşeurilor periculoase se întocmeşte în 6 exemplare originale şi se păstrează după cum urmează:
a)un exemplar la expeditor;
b)un exemplar la destinatar;
c)un exemplar la transportator;
d)un exemplar la agenţia judeţeană pentru protecţia mediului care a dat aprobarea pentru efectuarea transportului deşeurilor periculoase;
e)un exemplar la inspectoratul pentru situaţii de urgenţă al judeţului în a cărui rază teritorială se află expeditorul deşeurilor periculoase;
f)un exemplar la agenţia judeţeană pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află expeditorul deşeurilor periculoase.
(11)Prevederile alin. (1)-(10) se aplică şi în cazul în care expeditorul deşeurilor periculoase, transportatorul şi destinatarul acestora sunt acelaşi operator economic.

Art. 5
Aprobarea pentru efectuarea transportului deşeurilor periculoase poate fi o aprobare dată pentru o anumită categorie de deşeuri periculoase şi un singur transport sau poate fi o aprobare dată pentru o anumită categorie de deşeuri periculoase şi mai multe transporturi, caz în care valabilitatea aprobării este de 2 ani de la data acordării acesteia.

Art. 6
(1)Pentru deşeurile periculoase generate în cantitate mai mică de 1 t/an, formularul de expediţie/transport deşeuri periculoase, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2, nu trebuie să conţină aprobarea agenţiei pentru protecţia mediului în raza căreia se află destinatarul deşeurilor periculoase.
(2)Destinatarul deşeurilor periculoase trebuie să depună la agenţia pentru protecţia mediului în raza căreia se află un exemplar din formularul de expediţie/transport deşeuri periculoase, semnat şi ştampilat, conform prevederilor prezentei hotărâri.

Art. 7
Fiecare transport de deşeuri periculoase care sunt generate într-o cantitate mai mare de 1 t/an din aceeaşi categorie de deşeuri periculoase trebuie să fie însoţit de formularul de expediţie/transport deşeuri periculoase şi de formularul pentru aprobarea transportului deşeurilor periculoase.

Art. 8
Expeditorul completează, semnează şi ştampilează formularul de expediţie/transport deşeuri periculoase.

Art. 9
(1)Transportatorul semnează şi ştampilează formularul de expediţie/transport deşeuri periculoase, la primirea deşeurilor periculoase.
(2)Transportatorul transportă deşeurile periculoase pe ruta aprobată în formularul de aprobare a transportului deşeurilor periculoase şi le predă destinatarului.

Art. 10
(1)Destinatarul, la primirea deşeurilor periculoase, semnează şi ştampilează formularul de expediţie/transport deşeuri periculoase, confirmând acceptarea deşeurilor periculoase.
(2)Destinatarul este obligat să preleveze o probă din fiecare transport de deşeuri periculoase, pe care să o păstreze în condiţii de siguranţă şi etichetată corespunzător un interval de cel puţin 3 luni.

Art. 11
(1)Personalul angajat, inclusiv transportatorul deşeurilor periculoase, deţine echipament special şi este instruit asupra utilizării acestuia, precum şi pentru luarea primelor măsuri de intervenţie în cazul unei poluări accidentale, în conformitate cu prevederile legale privind transportul mărfurilor periculoase.
(2)În cazul producerii unui accident pe timpul transportului, transportatorul deşeurilor periculoase anunţă imediat inspectoratul pentru situaţii de urgenţă şi agenţia pentru protecţia mediului de pe raza judeţului unde s-a produs incidentul.

Art. 12
Formularul de expediţie/transport deşeuri periculoase se întocmeşte în 6 exemplare şi se păstrează în acelaşi mod ca şi formularul pentru aprobarea transportului deşeurilor periculoase, aşa cum este prevăzut la art. 4 alin. (10).

Art. 13
Destinatarul, după efectuarea operaţiilor de colectare/stocare temporară/tratare/valorificare/eliminare, semnează şi ştampilează formularul de expediţie/transport deşeuri periculoase, menţionând că activitatea de colectare/ stocare temporară/tratare/valorificare/eliminare a deşeurilor periculoase s-a efectuat în conformitate cu legislaţia în vigoare, şi transmite o copie a acestuia la:
a)expeditorul deşeurilor periculoase;
b)agenţia judeţeană pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află expeditorul deşeurilor periculoase;
c)agenţia judeţeană pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află instalaţia de tratare/valorificare/eliminare.

Art. 14
(1)Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă al judeţului în a cărui rază teritorială se află expeditorul, după primirea unui exemplar din formularul pentru aprobarea transportului rutier al deşeurilor periculoase şi a unui exemplar din formularul de expediţie/transport deşeuri periculoase, notifică, cu 48 de ore înainte de efectuarea transportului aprobat, toate inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene, precum şi inspectoratele judeţene de poliţie din judeţele care vor fi tranzitate şi cel de destinaţie despre executarea transportului deşeurilor periculoase şi despre caracteristicile acestuia.
(2)În cazul transportului feroviar şi naval al deşeurilor periculoase, după respectarea prevederilor alin. (1), inspectoratul pentru situaţii de urgenţă al judeţului în a cărui rază teritorială se află expeditorul notifică secţiile regionale de poliţie transporturi care vor fi tranzitate şi cea de destinaţie despre transportul deşeurilor periculoase şi despre caracteristicile acestuia.
(3)În cazul în care se realizează transporturi de deşeuri periculoase din aceeaşi categorie către acelaşi destinatar, urmând aceeaşi rută de transport stabilită în formularul pentru aprobarea transportului deşeurilor periculoase, cu o frecvenţă mai mare de un transport pe lună, expeditorul este obligat să transmită către inspectoratul pentru situaţii de urgenţă formularul de expediţie/transport deşeuri periculoase numai la efectuarea primului transport.
(4)Începând cu cel de-al doilea transport de deşeuri periculoase prevăzut la alin. (3), expeditorul este obligat să informeze inspectoratul pentru situaţii de urgenţă cu 48 de ore înaintea efectuării fiecărui transport de deşeuri periculoase, prin fax, notă telefonică sau e-mail. În informarea transmisă inspectoratului pentru situaţii de urgenţă se precizează cantitatea de deşeuri periculoase care se transportă, numărul formularului de aprobare a transportului deşeurilor periculoase în baza căruia se realizează acesta şi date pentru identificarea transportatorului, aşa cum sunt prevăzute în formularul de expediţie/transport deşeuri periculoase,
(5)Formularele de expediţie/transport deşeuri periculoase întocmite pentru transporturile de deşeuri periculoase care intră sub incidenţa alin. (3) se păstrează la expeditor, transportator şi destinatar, acesta din urmă având obligaţia să raporteze anual agenţiei pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află că deşeurile periculoase au fost valorificate sau eliminate în conformitate cu prevederile legale.

Art. 15
(1)Transportul deşeurilor periculoase care se generează într-o cantitate mai mică de 1 t/an din aceeaşi categorie de deşeuri periculoase se efectuează în baza formularului de expediţie/transport deşeuri periculoase, în care se precizează clar că aceste deşeuri periculoase sunt generate într-o cantitate mai mică de 1 t/an.
(2)În cazul transporturilor prevăzute la alin. (1), formularul de expediţie/transport deşeuri periculoase se întocmeşte în 3 exemplare, care se păstrează astfel: o copie la expeditorul deşeurilor periculoase, o copie la destinatarul deşeurilor periculoase şi o copie la transportatorul deşeurilor periculoase.
(3)Formularul de expediţie/transport deşeuri periculoase se prezintă de către expeditor, transportator şi destinatar la solicitarea organelor abilitate conform legii să efectueze controlul asupra gestionării deşeurilor periculoase.

Art. 16
(1)În cazul transportului de deşeuri periculoase pe calea ferată se aplică aceeaşi procedură conform art. 1-15, cu menţiunea că pentru obţinerea aprobării de la agenţia judeţeană pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se află instalaţia de tratare/valorificare/eliminare expeditorul deşeurilor periculoase trebuie să prezinte şi acceptul transportatorului.
(2)În cazul transportului deşeurilor periculoase pe calea ferată, în lipsa oricăruia dintre documentele însoţitoare ale transportului, vagonul este primit şi reţinut în punctul de destinaţie, urmând ca destinatarul să prezinte documentele necesare în cel mult 48 de ore, în caz contrar, vagonul fiind redirijat către expeditor.
(3)Condiţiile pentru transportul deşeurilor periculoase pe calea ferată sunt prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 49/1999 privind transportul mărfurilor periculoase pe calea ferată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 788/2001.

Art. 17
(1)Deşeurile periculoase care fac obiectul transportului trebuie să fie ambalate şi etichetate în conformitate cu prevederile legale referitoare la transportul mărfurilor periculoase.
(2)Gestionarea ambalajelor cade în sarcina destinatarului, cu excepţia cazurilor în care o altă parte îşi asumă răspunderea în scris pentru gestionarea acestora.
(3)Ambalajele deşeurilor periculoase reprezintă de asemenea deşeuri periculoase care intră sub incidenţa prezentei hotărâri. Evidenţa gestiunii ambalajelor se realizează conform reglementărilor în vigoare.

CAPITOLUL III: Transportul deşeurilor periculoase pentru colectare sau pentru stocare temporară

Art. 18
(1)În cazul în care deşeurile periculoase sunt transportate către un deţinător temporar în vederea colectării sau stocării temporare realizate în condiţiile legii, transportul deşeurilor periculoase se realizează în două etape:
a)transportul deşeurilor periculoase de la expeditor la deţinătorul temporar al deşeurilor periculoase care realizează colectarea sau stocarea temporară a acestora;
b)transportul deşeurilor periculoase de la deţinătorul temporar al deşeurilor periculoase către destinatarul final al deşeurilor periculoase care realizează tratarea, valorificarea sau eliminarea deşeurilor periculoase.
(2)În prima etapă, deţinătorul temporar al deşeurilor periculoase este destinatar, iar în cea de-a doua etapă deţinătorul temporar al deşeurilor periculoase este expeditor.
(3)Pentru fiecare etapă dintre cele două prevăzute la alin. (1) transportul deşeurilor periculoase se realizează cu respectarea prevederilor art. 1-17. Pentru fiecare etapă se completează în mod corespunzător formularele prevăzute în modelele prezentate în anexele nr. 1 şi 2.

CAPITOLUL IV: Transportul deşeurilor nepericuloase

Art. 19
Transportul deşeurilor nepericuloase se efectuează pe baza formularului de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 3.

Art. 20
(1)Deşeurile nepericuloase destinate eliminării se transportă de la expeditor la destinatar şi se controlează pe baza formularului de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase tipizat, cu regim special.
(2)Formularul de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase se completează de către expeditor în 3 exemplare şi se păstrează după cum urmează: un exemplar semnat şi ştampilat la expeditor, unul la transportator, semnat, completat cu codul numeric personal al persoanei care transportă deşeurile şi cu numărul de înmatriculare al mijlocului de transport, iar ultimul se transmite destinatarului prin intermediul transportatorului.
(3)După semnarea şi ştampilarea formularului de încărcare-descărcare de către destinatar, acesta îl transmite expeditorului prin fax sau prin poştă, cu confirmare de primire.
(4)Fiecare transport de deşeuri nepericuloase trebuie să fie însoţit de un formular de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase.
(5)Formularul de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase este înregistrat de către destinatar într-un registru securizat, înseriat şi numerotat pe fiecare pagină.

Art. 21
Transportul şi controlul deşeurilor nepericuloase destinate operaţiilor de colectare/stocare temporară/tratare/ valorificare/eliminare se efectuează pe baza formularului de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase, completat şi semnat de către expeditorul, transportatorul şi destinatarul deşeurilor nepericuloase.

Art. 22
(1)Formularul de încărcare-descărcare în baza căruia se realizează transportul şi controlul deşeurilor nepericuloase destinate colectării/stocării temporare/tratării/ valorificării/eliminării se păstrează astfel: o copie la expeditorul deşeurilor, o copie la destinatarul acestora şi o copie la transportatorul deşeurilor.
(2)Expeditorul, destinatarul şi transportatorul deşeurilor nepericuloase sunt obligaţi să prezinte formularul de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase la solicitarea organelor abilitate conform legii să efectueze controlul asupra gestionării deşeurilor.

Art. 23
(1)Transportul deşeurilor municipale, efectuat de către operatorii economici autorizaţi să presteze serviciul de salubrizare în localităţi, nu intră sub incidenţa prevederilor prezentei hotărâri.
(2)Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) care efectuează transportul propriilor deşeuri nepericuloase, cum ar fi deşeurile de producţie şi deşeurile asimilabile celor municipale, trebuie să completeze formularul de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase.

CAPITOLUL V: Transportul deşeurilor rezultate din activitatea medicală

Art. 24
(1)Gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale se realizează în conformitate cu Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi Metodologia de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 219/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Nu se vor accepta la transport deşeurile ale căror ambalaje nu sunt etichetate cu următoarele informaţii: datele de identificare ale unităţii sanitare, secţia/laborator, cantitate şi data umplerii.
(3)Transportul deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face ţinându-se cont de următoarele:
a)toate vehiculele utilizate pentru transportul deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală sunt evaluate de Ministerul Sănătăţii Publice, prin institutele de sănătate publică, pe baza unei metodologii ce va fi aprobată prin ordin al ministrului sănătăţii publice, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri. În interiorul vehiculelor, deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală se transportă în containere din plastic cu capac, tip europubelă, în poziţie verticală;
b)vehiculul utilizat pentru transportul deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
(i)să fie destinat, amenajat special şi utilizat numai pentru transportul deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală;
(ii)să fie autoutilitară sau autovehicul cu masa totală maximă autorizată;
(iii)compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina şoferului, să fie realizat din materiale uşor lavabile şi rezistente la abur şi agenţi chimici folosiţi la curăţenie şi dezinfecţie;
(iv)să aibă în dotare containere din plastic cu capac, tip europubelă, în care sunt depozitate deşeurile ambalate în timpul transportului, în condiţii de siguranţă;
(v)să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului;
(vi)să conţină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deşeurilor periculoase în mediu în caz de accident;
(vii)să existe permanent o trusă sau un minicompartiment ce conţine saci din plastic, echipament de protecţie, echipamente de curăţenie, dezinfecţie, trusă de prim-ajutor;
(viii)să fie prevăzut cu trusă conform prevederilor Acordului european privind transportul internaţional rutier al mărfurilor periculoase (A.D.R.);
(ix)compartimentul destinat containerelor va fi prevăzut cu sisteme de răcire a aerului: aer condiţionat, echipament frigorific;
(x)autovehiculul va fi marcat şi inscripţionat cu datele de identificare ale societăţii transportatoare pe ambele părţi laterale, activitatea prestată “Transport deşeuri periculoase rezultate din activitatea medicală”, pictograma “Pericol biologic” şi marcaj A.D.R.;
c)operatorii economici care transportă deşeuri periculoase rezultate din activitatea medicală, care la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri nu deţin referat tehnic pentru autovehiculul care transportă deşeuri periculoase rezultate din activitatea medicală, au obligativitatea de a-l solicita şi obţine în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri. În cazul în care referatul tehnic nu se obţine în acest termen de 6 luni, se suspendă dreptul de a utiliza autovehiculul pentru transportul deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală;
d)transportul deşeurilor periculoase de la unitatea medicală în care acestea se produc şi care este expeditorul deşeurilor şi până la destinatarul deşeurilor, reprezentat de instalaţia în care acestea sunt tratate sau eliminate, se realizează cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri.
(4)Pentru toate cantităţile de deşeuri periculoase rezultate din activitatea medicală, transportatorul – chiar dacă acesta este şi destinatar – va respecta prevederile art. 1-17, precizând în formularele ale căror modele sunt prezentate în anexele nr. 1 şi 2 cantitatea cumulată exact, prin cântărire la expeditori, pe un transport dintr-o anumită zonă. Formularul va conţine o anexă cu expeditorii şi cantităţile individuale.

CAPITOLUL VI: Sancţiuni

Art. 25
(1)Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea civilă sau contravenţională, după caz.
(2)Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:
a)abandonarea deşeurilor pe traseu de către operatorii de transport, nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 6 alin. (2), art. 11 alin. (2), art. 13, art. 14 alin. (1) şi (2), art. 19 sau ale art. 24 alin. (1), (2), alin. (3) lit. a), b) şi d), alin. (4), cu amendă de la 15.000 lei la 30.000 lei;
b)nerespectarea prevederilor art. 4, 7, 8, art. 14 alin. (3)-(5), art. 20 şi 21, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;
c)nerespectarea prevederilor art. 9, 10, 12, art. 15 alin. (2), art. 18 alin. (3), art. 22 şi ale art. 23 alin. (2), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
d)transportul deşeurilor municipale efectuate de operatori neautorizaţi pentru prestarea serviciului de salubrizare în localităţi, cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.
(3)În cazul săvârşirii contravenţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a), se aplică pe lângă sancţiunea contravenţională principală şi sancţiunea contravenţională complementară a confiscării mijlocului de transport destinat sau folosit la săvârşirea faptei.
(4)Mijlocul de transport confiscat potrivit alin. (3) se valorifică în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 274/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(5)În cazul în care se dispune măsura confiscării mijlocului de transport, agentul constatator întreprinde măsurile necesare pentru transportul deşeurilor către operatorii economici care deţin autorizaţie de mediu conform legislaţiei în vigoare pentru activităţile de tratare/valorificare/eliminare, toate cheltuielile fiind suportate de către contravenient.

Art. 26
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 25 se fac de către personalul împuternicit din cadrul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile şi Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, alături de personalul împuternicit din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Transporturilor, Ministerului Sănătăţii Publice sau Ministerului Economiei şi Finanţelor, după caz, conform competenţelor instituţiilor nominalizate.

Art. 27
(1)Contravenţiilor prevăzute la art. 25 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 25, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

CAPITOLUL VII: Dispoziţii finale

Art. 28
Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 29
(1)Prezenta hotărâre intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2)La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 2/211/118/2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 15 aprilie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Categorii
Legislatie

ORDIN nr. 1798 din 19 noiembrie 2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu

În temeiul art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului,

a probată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 368/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile,
ministrul mediului şi dezvoltării durabile emite prezentul ordin.

Art. 1
Se aprobă Procedura de emitere a autorizaţiei de mediu, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 876/2004 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 11 ianuarie 2005, şi Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 742/2004 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind autorizarea, inventarierea şi înregistrarea grădinilor zoologice şi acvariilor publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 şi 115 bis din 4 februarie 2005.

Art. 3
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Categorii
Stiri

Impactul asupra industriei și cum se va implementa taxa de 0,8 euro/kg de deșeuri de ambalaje din plastic nereciclate

Coaliția pentru Economie Circulară a organizat azi un webinar pe această temă cu participarea ministrului Mediului, reprezentanți din Ministerul Economiei, AFM și delegați ai industriilor implicate.

“Taxa de 0,8 euro/kg pe ambalaje din plastic nereciclate a apărut în contextul în care în Uniunea Europeană sunt cantități mari de deșeuri care nu ajung să fie valorificate”, a deschis discuția Alexandru Laibăr, Directorul Executiv al Coaliției pentru Economie Circulară. Sumele urmează să fie plătite anual din bugetele naționale. La nivelul UE, taxa este impusă direct țărilor – și nu poluatorilor – iar fiecare guvern stabilește modul în care colectează și gestionează banii. Spre exemplu, în Finlanda, sunt reglementări care prevăd taxarea ambalajelor neregenerabile, în Spania se taxează materialul nereutilizabil, în Slovenia se taxează materialele compozite și plasticul, iar în Lituania plasticul compozit.

Ținta Uniunii Europene este mărirea ambalajelor nereciclabile la un cost destul de mare, astfel încât companiile să fie nevoite în timp să folosească ambalaje considerate ecologice.

Mircea Fechet, Ministrul Mediului a spus că Ministerul Mediului din România nu poate plăti această taxă care va ajunge la Uniunea Europeană, așa cum face guvernul din Germania, spre exemplu. “Germania are un grad de colectare de 96% la ambalajele de băuturi, spre exemplu, dar plasticul la ei este folosit doar când este nevoie. Rar vezi apă sau bere la sticle de plastic. Calculele spun că România va plăti undeva între 100 și 300 de milioane de euro, iar toată lumea se întreabă cine va plăti acești bani. Depinde de oficialități și de operatorii din industrie. La gropile de gunoi sunt cantități uriașe de plastic nereciclat, spre exemplu. Din cele 6 miliarde de sticle de plastic folosite anual în țara noastră foarte puține ajung să fie reciclate. Presiunea pe bugetul național este imensă acum, în perioada Covid, și de aceea ministerul nu poate suporta această taxă. Vor trebui luate decizii radicale pentru că avem ținte ambițioase. Legea privind sistemul garanție-depozit este un prim pas, ea fiind pusă în dezbatere publică pe site-ul ministerului. Penalitățile pentru cei ce nu-și fac treaba pot merge până la 300 de milioane de lei!”

Rămâne întrebarea: cine plătește taxa de 0,8/kg din deșeuri din ambalaje din plastic nereciclate?

Tănase Stamule, consilierul Prim-Ministrului Ludovic Orban, și-a arătat disponibilitatea de a căuta soluții împreună cu toți cei implicați în industrie, pentru ca nimeni să nu fie nedreptățit. “Nu există să nu plătim această taxă! Până acum a fost mai ieftin să aruncăm decât să folosim, dar acum devine invers. Este momentul să putem dezvolta industria pe orizontală li să reciclăm mai mult. Problema cronică pe care o avem este aceea a deșeurilor nereciclabile.”

Constantin Damov, președintele pentru Coaliția Circulară, a scos în evidență faptul că exercițiul de circularitate are verigi slabe care se pot rupe, astfel încât orice implementare a unei legi trebuie făcută după discuții cu cei implicați în proces. “Pentru lipsa de performanță într-un domeniu nu trebuie să răspundă numai producătorii! Spre exemplu, colectarea pe două fracții – umedă și uscată – care se face acum în cele mai multe locuri, nu va ajuta la creșterea cantităților de plastic colectate. Apoi ar trebui să aflăm: avem destui reciclatori pentru plastic sau nu?” Tot el a menționat că politica de taxare este foarte importantă pentru că poate crea un dezechilibru grav pe piață și duce la o concurență neloială. “Spre exemplu, dacă vom taxa numai producătorii europeni, vor veni alți exportatori din țări cum ar fi Turcia, care nu trebuie să plătească aceste taxe. Concurența este mare și între plasticul virgin și cel reciclat, iar unii producători nu vor să folosească plastic reciclat spunând: lăsați, o să luam granule în 2030!”

Mirona Daia – director Politici Industriale şi Competitivitate, a spus că cei din industrie nu sunt singurii care să își asume responsabilitatea taxei, pentru că ar fi mult prea împovărați, iar responsabilitățile trebuie împărțite, în timp ce Liviu Rogojinaru, Secretar de Stat la Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, a subliniat că ministerul pe care îl reprezintă e un aliat al celor care activează în industria reciclării și că așteaptă și de la aceștia o analiză clară a situației pentru a vedea care sunt pașii următori.

Nelu-Cristian Moldovan, Packaging Waste Coordinator at Coca-Cola Hellenic Bottling Company România a fost de părere că dacă taxa va fi pasată către industrie, aceasta nu trebuie să fie discriminatorie. “Toți facem eforturi să reciclăm, dar trebuie să se ajungă la un mecanism favorabil în care plasticul reciclat să fie exclus de la plata acestei taxe! În plus, trebuie spus că sunt țări care nu au performanțele Germaniei, cum ar fi Slovenia și Austria, dar ale căror guverne și-au asumat plata acestor taxe.”

Cristian Lazăr, Managing Partner la GreenPoint Management, a pus problema și din alt punct de vedere: “nu știm încă în ce mod va fi implementată taxa de către minister, dar ea sigur trebuie coroborată cu o creștere a taxei de depozitare a deșeurilor în amestec, pentru că nu ar trebui să pună presiune pe sistem. Sunt deja reciclatori care și-au închis porțile pentru că din punct de vedere economic nu erau rentabili. Apreciem că sistemul garanție-depozit poate rezolva până la 20% din problema plasticului, dar trebuie să regândim fluxul municipal de deșeuri care nu funcționează acum la parametri la care a fost proiectat.”

Participanții au convenit că un pas important pe care îl pot face companiile ar fi să pună accent pe un eco design și pe folosirea de materiale care să poată fi reciclate la un cost decent, pentru că reciclarea trebuie să fie eficientă economic și sustenabilă. Mircea Ilie, reprezentantul Ikea România, spus că deși cunoscutul retailer este un jucător mic pe piața ambalajelor din plastic, folosind în special ambalaje de carton, compania își propune ca până în anul 2030 să devină una complet circulară, iar focusul pe materiile prime reciclabile să fie din ce în ce mai mare.

A fost doar prima sesiune a webinarului “Taxa de 0,8 euro/kg de deșeuri de ambalaje din plastic nereciclate – impact și posibilități de implementare “, dar vor urma și altele, la fel de interesante. Interesul nostru comun este până la urmă să trăim într-o țară mai puțin poluată, iar asta se poate face numai prin sustenabilitate și prin unirea tuturor forțelor decizionale din domeniu, ceea ce s-a întâmplat și astăzi la webinar. Creșterea cantităților de materiale care pot fi reciclate este o condiție esențială pentru a ne schimba viața în bine.

Sursa: greennews.ro

Categorii
Legislatie

Directiva 2006/66/CE din 6 septembrie 2006 privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori şi de abrogare a Directivei 91/157/CEE

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1) şi articolul 95 alineatul (1) coroborate cu articolele 4, 6 şi 21 din prezenta directivă,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JOC 96, 21.4.2004, p. 29.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (2),
(2)JOC 117, 30.4.2004, p. 5.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),
(3)JOC 121, 30.4.2004, p. 35.
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (4), având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 22 iunie 2006,
(4)Avizul Parlamentului European din 20 aprilie 2004 (JO C 104 E, 30.4.2004, p. 354), Poziţia comună a Consiliului din 18 iulie 2005 (JO C 264 E, 25.10.2005, p. 1) şi Poziţia Parlamentului European din 13 decembrie 2005 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 4 iulie 2006 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 18 iulie 2006.

întrucât:
(1)Este de dorit să se armonizeze măsurile de drept intern privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori. Obiectivul fundamental al prezentei directive este de a reduce impactul negativ al bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori asupra mediului, contribuind astfel la protecţia, conservarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului. Temeiul juridică este, prin urmare, articolul 175 alineatul (1) din tratat. Cu toate acestea, este necesar, de asemenea, să se ia măsuri la nivel comunitar în temeiul articolului 95 alineatul (1) pentru a armoniza cerinţele privind conţinutul în metale grele şi etichetarea bateriilor şi a acumulatorilor astfel încât să se asigure buna funcţionare a pieţei interne şi să se evite denaturarea concurenţei în cadrul Comunităţii.
(2)Comunicarea Comisiei din 30 iulie 1996 privind revizuirea strategiei comunitare pentru gestionarea deşeurilor a stabilit orientări ale politicii comunitare viitoare în domeniul deşeurilor. Această comunicare precizează necesitatea de a se reduce cantităţile de substanţe periculoase din deşeuri şi subliniază posibilele avantaje ale regulilor comunitare care limitează prezenţa de astfel de substanţe în produsele şi în procesele de producţie. Se afirmă în continuare că, atunci când nu se poate evita generarea de deşeuri, deşeurile ar trebui refolosite sau recuperate în vederea valorificării materialelor sau a energiei.
(3)Rezoluţia Consiliului din 25 ianuarie 1988 privind un program de acţiune comunitar de combatere a poluării mediului cu cadmiu (5) a subliniat limitarea folosirii cadmiului la cazurile în care nu există alternative convenabile şi colectarea şi reciclarea bateriilor care conţin cadmiu ca elemente majore ale strategiei pentru controlul cadmiului în interesul protecţiei sănătăţii umane şi a mediului.
(5)JO C 30, 4.2.1988, p. 1.
(4)Directiva 91/157/CEE a Consiliului din 18 martie 1991 privind bateriile şi acumulatorii care conţin anumite substanţe periculoase (6) a permis o apropiere legislativă a statelor membre în acest domeniu. Cu toate acestea, obiectivele directivei respective nu au fost realizate pe deplin. Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu (7) şi Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) (8) au subliniat, de asemenea, necesitatea de revizuire a Directivei 91/157/CEE. Este necesar, prin urmare, ca Directiva 91/157/CEE să fie revizuită şi înlocuită din motive de claritate.
(6)JO L 78, 26.3.1991, p. 38. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/101/CE a Comisiei (JO L 1, 5.1.1999, p. 1).
(7)JO L 242, 10.9.2002, p. 1.
(8)JO L 37, 13.2.2003, p. 24. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 345, 31.12.2003, p. 106).
(5)Pentru a-şi îndeplini obiectivele privind mediul, prezenta directivă interzice introducerea pe piaţă a anumitor baterii şi acumulatori care conţin mercur sau cadmiu. Aceasta încurajează, de asemenea, un nivel ridicat de colectare şi reciclare a deşeurilor de baterii şi acumulatori, precum şi o îmbunătăţire a performanţei privind mediul a tuturor operatorilor implicaţi în ciclul de viaţă al bateriilor şi acumulatorilor, de exemplu producătorii, distribuitorii şi utilizatorii finali, în special operatorii implicaţi direct în tratarea şi reciclarea de deşeuri de baterii şi acumulatori. Normele speciale necesare în acest scop completează legislaţia comunitară în vigoare privind deşeurile, în special Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deşeurile (1), Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deşeuri (2) şi Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor (3).
(1)JOL 114, 27.4.2006, p. 9.
(2)JO L 182, 16.7.1999, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(3)JOL 332, 28.12.2000, p. 91.
(6)Pentru a preveni îndepărtarea deşeurilor de baterii şi acumulatori într-un mod care să polueze mediul şi pentru a evita confuzia utilizatorilor finali cu privire la cerinţele de gestionare a deşeurilor pentru diferitele tipuri de baterii şi acumulatori, prezenta directivă ar trebui să se aplice tuturor bateriilor şi acumulatorilor introduşi pe piaţă în cadrul Comunităţii. Un domeniu de aplicare atât de vast ar trebui, de asemenea, să asigure economii de scară în ceea ce priveşte colectarea şi reciclarea, precum şi economisirea optimă a resurselor.
(7)Fiabilitatea bateriilor şi a acumulatorilor, care constituie o sursă esenţială de energie în societatea noastră, este fundamentală pentru siguranţa multor produse, aparate şi servicii.
(8)Este necesar să se distingă între bateriile şi acumulatorii portabili, pe de o parte, şi bateriile şi acumulatorii industriali şi auto, pe de altă parte. Ar trebui interzisă eliminarea bateriilor şi a acumulatorilor industriali şi auto în depozite de deşeuri sau prin incinerare.
(9)Exemplele de baterii şi acumulatori industriali includ bateriile şi acumulatorii folosiţi pentru alimentarea de urgenţă sau de rezervă cu energie electrică în spitale, aeroporturi sau birouri, bateriile şi acumulatorii folosiţi în trenuri sau aeronave, precum şi bateriile şi acumulatorii folosiţi pe platformele petroliere marine sau în faruri. Exemplele includ, de asemenea, bateriile şi acumulatorii proiectaţi exclusiv pentru terminalele portabile de efectuare a plăţilor în magazine şi restaurante, pentru cititoarele de coduri de bare din magazine, pentru echipamentele video profesionale pentru canalele de televiziune şi studiourile profesionale, pentru lămpile miniere şi lămpile de scafandru ataşate la căştile de miner şi de scafandru utilizate de profesionişti, bateriile şi acumulatorii de rezervă pentru uşile electrice pentru a preveni blocarea sau zdrobirea persoanelor, bateriile şi acumulatorii folosiţi pentru aparatele de măsurat şi de control sau în diferite tipuri de echipamente de măsurat şi de control, precum şi bateriile şi acumulatorii folosiţi pentru panourile solare, în aplicaţii fotovoltaice şi în alte aplicaţii care utilizează energie regenerabilă. Bateriile şi acumulatorii industriali includ, de asemenea, bateriile şi acumulatorii folosiţi la vehiculele electrice, precum automobilele, scaunele cu rotile, bicicletele, vehiculele utilizate în aeroporturi şi vehiculele de transport automat. Pentru a completa această listă neexhaustivă de exemple, orice baterie sau acumulator care nu este etanş şi auto ar trebui considerat ca fiind industrial.
(10)Exemplele de baterii şi acumulatori portabili, care sunt baterii şi acumulatori etanşi pe care o persoană obişnuită îi poate transporta manual fără dificultate şi care nu sunt nici baterii sau acumulatori auto, nici baterii sau acumulatori industriali, includ bateriile cu o singură celulă (cum ar fi bateriile AA sau AAA) şi bateriile şi acumulatorii folosiţi de consumatori sau profesionişti în telefoanele mobile, calculatoarele portabile, uneltele electrice fără fir, jucăriile şi aparatele de uz casnic, cum ar fi periuţele de dinţi electrice, aparatele de ras şi aspiratoarele portabile (inclusiv echipamentul similar utilizat în şcoli, magazine, restaurante, aeroporturi, birouri sau spitale), precum şi orice baterie sau acumulator pe care consumatorii îl pot folosi în aplicaţii domestice obişnuite.
(11)Comisia ar trebui să evalueze necesitatea adaptării prezentei directive, luând în considerare elementele tehnice şi ştiinţifice disponibile. În special, Comisia ar trebui să desfăşoare o revizuire a derogării de la interdicţia privind cadmiul în cazul bateriilor şi acumulatorilor portabili destinaţi utilizării în uneltele electrice fără fir. Exemplele de unelte electrice fără fir sunt uneltele pe care consumatorii şi profesioniştii le utilizează pentru strunjire, frezare, sablare, polizare, tăiere cu fierăstrăul, aşchiere, forfecare, forare, găurire, poansonare, ciocănire, nituire, înşurubare, şlefuire sau prelucrări similare ale lemnului, metalului şi altor materiale, precum şi pentru cosire, tăiere şi alte activităţi de grădinărit.
(12)Comisia ar trebui, de asemenea, să monitorizeze, iar statele membre ar trebui să încurajeze, realizările tehnologice care îmbunătăţesc performanţa bateriilor şi a acumulatorilor în ceea ce priveşte mediul pe parcursul întregului ciclu de viaţă al acestora, inclusiv prin participarea într-un sistem comunitar de management şi audit ecologic (EMAS).
(13)Pentru a proteja mediul, deşeurile de baterii şi acumulatori ar trebui să fie colectate. Pentru bateriile şi acumulatorii portabili, este necesar să se stabilească sisteme de colectare pentru realizarea unui nivel ridicat de colectare. Aceasta implică stabilirea unor sisteme de colectare care să permită utilizatorilor finali să elimine toate deşeurile de baterii şi acumulatori portabili în mod convenabil şi gratuit. Pentru diferitele tipuri de baterii şi acumulatori, sunt necesare sisteme de colectare şi mecanisme de finanţare diferite.
(14)Este de dorit ca statele membre să realizeze o rată ridicată de colectare şi reciclare a deşeurilor de baterii şi acumulatori, astfel încât să atingă un nivel ridicat de protecţie a mediului şi de recuperare a materialelor în întreaga Comunităţii. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să stabilească pentru statele membre limite minime ale obiectivelor de colectare şi reciclare. Este necesar să se calculeze rata de colectare pe baza vânzărilor medii anuale din anii precedenţi, astfel încât să se definească pentru toate statele membre obiective comparabile care să fie în raport cu nivelul de consum naţional de baterii şi acumulatori.
(15)Este necesar să se stabilească cerinţe specifice de reciclare pentru bateriile şi acumulatorii care conţin cadmiu şi plumb pentru a se atinge un nivel ridicat de recuperare a materialelor în întreaga Comunitate şi pentru a evita disparităţile între statele membre.
(16)Toate părţile interesate ar trebui să poată participa la sistemele de colectare, tratare şi reciclare. Sistemele respective ar trebui să fie proiectate astfel încât să se evite discriminarea faţă de bateriile şi acumulatorii importaţi, barierele în calea comerţului sau denaturarea concurenţei.
(17)Sistemele de colectare şi reciclare ar trebui să fie optimizate, în special pentru a reduce costurile şi impactul negativ al transportului asupra mediului. Sistemele de tratare şi reciclare ar trebui să folosească cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (11) din Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (1). Definiţia reciclării ar trebui să excludă recuperarea energiei. Conceptul de recuperare a energiei este definit în alte instrumente ale Comunităţii.
(1)JO L 257, 10.10.1996, p. 26. Directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 33, 4.2.2006, p. 1).
(18)Bateriile şi acumulatorii pot fi colectaţi individual, prin sisteme naţionale de colectare a bateriilor, sau împreună cu deşeurile de echipamente electrice şi electronice, prin sisteme naţionale de colectare stabilite în temeiul Directivei 2002/96/CE. În ultimul caz, ca o cerinţă minimă obligatorie cu privire la tratare, bateriile şi acumulatorii ar trebui îndepărtaţi din deşeurile de echipamente electrice şi electronice colectate. După îndepărtarea acestora din deşeurile de echipamente electrice şi electronice, bateriile şi acumulatorii se supun cerinţelor prezentei directive, în special în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor de colectare, şi se supun cerinţelor cu privire la reciclare.
(19)Principiile fundamentale pentru finanţarea gestionării deşeurilor de baterii şi acumulatori ar trebui să fie stabilite la nivel comunitar. Sistemele de finanţare ar trebui să ajute la realizarea unei rate ridicate de colectare şi reciclare şi la aplicarea principiului responsabilităţii producătorului. Este necesar ca toţi producătorii, în conformitate cu definiţia din prezenta directivă, să fie înregistraţi. Producătorii ar trebui să finanţeze costurile de colectare, tratare şi reciclare a tuturor bateriilor şi acumulatorilor colectaţi, din care se deduce profitul realizat prin vânzarea materialelor recuperate. Cu toate acestea, în anumite circumstanţe, aplicarea normelor de minimis la producătorii mici ar putea fi justificată.
(20)Pentru succesul colectării, este necesar să se furnizeze utilizatorilor finali informaţii privind utilitatea colectării separate, sistemele de colectare disponibile şi rolul utilizatorilor finali în gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori. Ar trebui să se stabilească modalităţi detaliate pentru un sistem de etichetare care să furnizeze utilizatorilor finali informaţii transparente, credibile şi clare privind bateriile şi acumulatorii şi orice metale grele pe care le conţin.
(21)În cazul în care, pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei directive şi, în special, pentru realizarea unor niveluri ridicate de colectare separată şi de reciclare, statele membre folosesc instrumente economice, cum ar fi cote diferenţiate de impozitare, acestea ar trebui să informeze Comisia în consecinţă.
(22)Pentru monitorizarea îndeplinirii obiectivelor prezentei directive, sunt necesare date credibile şi comparabile privind cantităţile de baterii şi acumulatori introduse pe piaţă, colectate şi reciclate.
(23)Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor prezentei directive şi să se asigure că acestea sunt puse în aplicare. Sancţiunile respective ar trebui să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(24)În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituţional “A legifera mai bine” (2), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele şi în interesul Comunităţii, propriile tabele, care să ilustreze, pe cât posibil, concordanţa dintre prezenta directivă şi măsurile de transpunere, şi să le facă publice.
(2)JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
(25)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (3).
(3)JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).
(26)întrucât obiectivele prezentei directive, şi anume protecţia mediului şi asigurarea funcţionării corespunzătoare a pieţei interne, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitate poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat de respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(27)Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere legislaţiei comunitare privind cerinţele de siguranţă, calitate şi sănătate şi legislaţiei comunitare speciale privind gestionarea deşeurilor, în special Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (1) şi Directiva 2002/96/CE.
(1)JO L 269, 21.10.2000, p. 34. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2005/673/CE a Consiliului (JO L 254, 30.9.2005, p. 69).
(28)În ceea ce priveşte responsabilitatea producătorului, producătorii de baterii şi acumulatori şi producătorii de alte produse care conţin o baterie sau un acumulator sunt responsabili pentru gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori pe care îi introduc pe piaţă. Este necesar să se adopte o abordare flexibilă pentru a permite sistemelor de finanţare să reflecte diferitele circumstanţe naţionale şi pentru a se ţine seama de sistemele existente, în special cele stabilite în conformitate cu Directivele 2000/53/CE şi 2002/96/CE, evitându-se în acelaşi timp dubla facturare.
(29)Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice (2) nu se aplică bateriilor şi acumulatorilor utilizaţi în echipamentele electrice şi electronice.
(2)JO L 37, 13.2.2003, p. 19. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2006/310/CE a Comisiei (JO L 115, 28.4.2006, p. 38).
(30)Bateriile şi acumulatorii industriali şi auto utilizaţi la vehicule ar trebui să îndeplinească cerinţele Directivei 2000/53/CE, în special articolul 4. Prin urmare, este necesar să se interzică utilizarea cadmiului la bateriile şi acumulatorii industriali pentru vehiculele electrice, în afară de cazul în care aceştia beneficiază de o derogare în temeiul anexei II la directiva respectivă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Art. 1: Obiectul
Prezenta directivă stabileşte:
1.normele privind introducerea pe piaţă a bateriilor şi acumulatorilor şi, în special, o interdicţie de a introduce pe piaţă baterii şi acumulatori care conţin substanţe periculoase şi
2.norme speciale pentru colectarea, tratarea, reciclarea şi eliminarea deşeurilor de baterii şi acumulatori care completează legislaţia comunitară relevantă privind deşeurile şi promovează un nivel ridicat de colectare şi reciclare a deşeurilor de baterii şi acumulatori.
Directiva urmăreşte să îmbunătăţească performanţa în ceea ce priveşte mediul a bateriilor şi acumulatorilor şi a activităţilor tuturor operatorilor economici implicaţi în ciclul de viaţă al bateriilor şi acumulatorilor, de exemplu producătorii, distribuitorii şi utilizatorii finali, în special operatorii direct implicaţi în tratarea şi reciclarea deşeurilor de baterii şi acumulatori.

Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică tuturor tipurilor de baterii şi acumulatori, indiferent de forma, volumul, greutatea, materialul component sau utilizarea acestora. Directiva se aplică fără a aduce atingere Directivelor 2000/53/CE şi 2002/96/CE.
(2)Prezenta directivă nu se aplică bateriilor şi acumulatorilor utilizaţi în:
a)echipamente asociate cu protecţia intereselor esenţiale ale statelor membre în ceea ce priveşte securitatea, armele, muniţiile şi materialul de război, cu excluderea produselor care nu sunt destinate unor scopuri specific militare;
b)echipament destinat să fie trimis în spaţiu.

Art. 3: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1.”baterie” sau “acumulator” înseamnă orice sursă de energie electrică obţinută prin transformarea directă a energiei chimice, constituită din unul sau mai multe celule primare (nereîncărcabile) sau din unul sau mai multe celule secundare (reîncărcabile);
2.”grup de baterii” înseamnă orice set de baterii sau acumulatori care sunt conectaţi împreună şi/sau sunt capsulaţi într-un înveliş exterior astfel încât să formeze o unitate completă pe care utilizatorul final nu trebuie să o separe sau să o deschidă;
3.”baterie sau acumulator portabil” înseamnă orice baterie, baterie tip “nasture”, grup de baterii sau acumulator care:
a)este izolat şi
b)poate fi transportat manual şi
c)nu este nici baterie sau acumulator industrial, nici baterie sau acumulator auto;
4.baterie tip “nasture” înseamnă orice baterie sau acumulator portabil, de dimensiune mică, de formă rotundă, al cărui diametru este mai mare decât înălţimea şi care este utilizat în scopuri speciale, cum ar fi protezele auditive, ceasurile, echipamentele portabile mici, şi ca energie de rezervă;
5.”baterie sau acumulator auto” înseamnă orice baterie sau acumulator destinat să alimenteze sistemele auto de pornire, iluminat sau aprindere;
6.”baterie sau acumulator industrial” înseamnă orice baterie sau acumulator proiectat exclusiv pentru utilizare industrială sau profesională sau folosit în orice tip de vehicul electric;
7.”deşeu de baterie sau acumulator” înseamnă orice baterie sau acumulator care reprezintă un deşeu în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/12/CE;
8.”reciclare” înseamnă reprelucrarea într-un proces de producţie a deşeurilor în scopul lor iniţial sau în alte scopuri, dar cu excepţia recuperării energiei;
9.”eliminare” înseamnă oricare dintre operaţiunile aplicabile prevăzute în anexa IIA la Directiva 2006/12/CE;
10.”tratare” înseamnă orice activitate desfăşurată asupra deşeurilor de baterii şi acumulatori după ce acestea au fost predate unei instalaţii de sortare, de pregătire pentru reciclare sau de pregătire pentru eliminare;
11.”aparat” înseamnă orice echipament electric sau electronic, astfel cum a fost definit prin Directiva 2002/96/CE, care este alimentat integral sau parţial de baterii sau acumulatori sau poate fi alimentat astfel;
12.”producător” înseamnă orice persoană dintr-un stat membru care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv tehnicile de comunicare la distanţă în temeiul Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor cu privire la contractele la distanţă (1), introduce pentru prima dată pe piaţă baterii sau acumulatori, inclusiv cei integraţi în aparate sau vehicule, pe teritoriul statului membru respectiv, pe o bază profesională;
(1)JO L 144, 4.6.1997, p. 19. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/29/CE (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).
13.”distribuitor” înseamnă orice persoană care furnizează baterii şi acumulatori, pe o bază profesională, unui utilizator final;
14.”introducere pe piaţă” înseamnă furnizarea sau punerea la dispoziţia unui terţ, cu titlu oneros sau gratuit, în cadrul Comunităţii, inclusiv importul pe teritoriul vamal al Comunităţii;
15.”operator economic” înseamnă orice producător, distribuitor, colector, reciclator sau alt operator de tratare;
16.”unealtă electrică fără fir” înseamnă orice aparat portabil alimentat de o baterie sau de un acumulator şi destinat pentru activităţi de întreţinere, construcţie sau grădinărit;
17.”rată de colectare” înseamnă, pentru un stat membru dat pe parcursul unui an calendaristic dat, procentajul obţinut prin împărţirea greutăţii deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili colectaţi în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din prezenta directivă sau cu Directiva 2002/96/CE pe parcursul anului calendaristic respectiv, la greutatea medie a bateriilor şi acumulatorilor portabili pe care producătorii fie îi vând direct unor utilizatori finali, fie îi livrează unor terţi pentru ca aceştia să îi vândă unor utilizatori finali din statul membru respectiv pe parcursul anului calendaristic respectiv şi pe parcursul celor doi ani calendaristici precedenţi.

Art. 4: Interdicţii
(1)Fără a aduce atingere Directivei 2000/53/CE, statele membre interzic introducerea pe piaţă:
a)a tuturor bateriilor sau acumulatorilor, indiferent dacă sunt sau nu integrate în aparate, care conţin mercur într-o proporţie mai mare de 0,0005 % din greutate şi
b)a bateriilor sau acumulatorilor portabili, inclusiv cei integraţi în aparate, care conţin cadmiu într-o proporţie mai mare de 0,002 % din greutate.
(2)Interdicţia enunţată la alineatul (1) litera (a) nu se aplică bateriilor tip “nasture” cu un conţinut de mercur de cel mult 2 % din greutate.
(3)Interdicţia enunţată la alineatul (1) litera (b) nu se aplică bateriilor şi acumulatorilor portabili destinaţi să fie utilizaţi în:
a)sisteme de urgenţă şi de alarmă, inclusiv iluminatul de urgenţă;
b)echipament medical sau
c)unelte electrice fără fir.
(4)Comisia revizuieşte derogarea menţionată la alineatul (3) litera (c) şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului, până la 26 septembrie 2010, un raport însoţit, după caz, de propuneri relevante, în vederea interzicerii cadmiului în baterii şi acumulatori.

Art. 5: Creşterea performanţei în ceea ce priveşte mediul
Statele membre care au producători stabiliţi pe teritoriul lor promovează cercetarea şi încurajează îmbunătăţirea performanţei generale în ceea ce priveşte mediul a bateriilor şi acumulatorilor, pe parcursul întregului ciclu de viaţă al acestora, precum şi realizarea şi comercializarea de baterii şi acumulatori care conţin cantităţi mai mici de substanţe periculoase sau care conţin substanţe mai puţin poluante, în special ca înlocuitori pentru mercur, cadmiu şi plumb.

Art. 6: Introducerea pe piaţă
(1)Din motivele prevăzute de prezenta directivă, statele membre nu pot împiedica, interzice sau restricţiona introducerea pe piaţă, în teritoriul lor, a bateriilor şi acumulatorilor care îndeplinesc cerinţele prezentei directive.
(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că bateriile sau acumulatorii care nu îndeplinesc cerinţele prezentei directive nu sunt introduse pe piaţă sau sunt retrase de pe piaţă.

Art. 7: Obiectiv global
Având în vedere impactul transportului asupra mediului, statele membre iau măsurile necesare pentru a optimiza colectarea separată a deşeurilor de baterii şi acumulatori şi pentru a minimiza eliminarea bateriilor şi a acumulatorilor ca deşeuri municipale mixte, pentru a realiza un nivel ridicat de reciclare pentru toate deşeurile de baterii şi acumulatori.

Art. 8: Sisteme de colectare
(1)Statele membre se asigură că există sisteme de colectare adecvate pentru deşeurile de baterii şi acumulatori portabili. Aceste sisteme:
a)permit utilizatorilor finali să elimine deşeurile de baterii sau acumulatori portabili la un punct de colectare accesibil în vecinătatea acestora, ţinând seama de densitatea populaţiei;
b)impun distribuitorilor să primească înapoi deşeurile de baterii sau acumulatori portabili, gratuit, atunci când aceştia furnizează baterii sau acumulatori portabili, în afara cazului în care o evaluare arată că sistemele alternative existente sunt cel puţin la fel de eficiente în atingerea obiectivelor cu privire la mediu ale prezentei directive. Statele membre fac publice aceste evaluări;
c)nu implică nici un cost pentru utilizatorii finali la eliminarea deşeurilor de baterii sau acumulatori portabili şi nici o obligaţie de a cumpăra o baterie nouă sau un acumulator nou;
d)pot fi utilizate împreună cu sistemele menţionate la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2002/96/CE.
Punctele de colectare stabilite în conformitate cu litera (a) din prezentul alineat nu se supun cerinţelor de înregistrare sau de autorizare ale Directivei 2006/12/CE sau ale Directivei 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase (1).
(1)JO L 377, 31.12.1991, p. 20. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 166/2006.
(2)Cu condiţia îndeplinirii de către sisteme a criteriilor enumerate la alineatul (1), statele membre pot:
a)cere producătorilor să elaboreze astfel de sisteme;
b)cere participarea altor operatori economici la astfel de sisteme;
c)menţine sistemele existente.
(3)Statele membre se asigură că producătorii de baterii şi acumulatori industriali sau terţi care acţionează în numele acestora nu refuză să primească înapoi de la utilizatorii finali deşeurile de baterii şi acumulatori industriali, indiferent de compoziţia chimică şi de origine. Terţii independenţi pot, de asemenea, să colecteze bateriile şi acumulatorii industriali.
(4)Statele membre se asigură că producătorii de baterii şi acumulatori auto, sau terţi, stabilesc sisteme de colectare a deşeurilor de baterii şi acumulatori auto de la utilizatorii finali sau de la un punct de colectare accesibil în vecinătatea acestora, atunci când colectarea nu se desfăşoară în cadrul sistemelor menţionate la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2000/53/CE. În cazul bateriilor şi a acumulatorilor auto provenind de la vehicule private, care nu sunt utilitare, astfel de sisteme nu implică nici un cost pentru utilizatorii finali la eliminarea deşeurilor de baterii sau acumulatori şi nici o obligaţie de a cumpăra o baterie nouă sau un acumulator nou.

Art. 9: Instrumente economice
Statele membre pot folosi instrumente economice pentru a promova colectarea deşeurilor de baterii şi acumulatori sau pentru a promova utilizarea bateriilor şi a acumulatorilor care conţin substanţe mai puţin poluante, de exemplu prin adoptarea unor cote diferenţiate de impozitare. În cazul în care procedează astfel, statele membre notifică măsurile cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor respective Comisiei.

Art. 10: Obiective de colectare
(1)Statele membre calculează rata de colectare pentru prima dată în privinţa celui de-al cincilea an calendaristic întreg după intrarea în vigoare a prezentei directive.
Fără a aduce atingere Directivei 2002/96/CE, cifrele anuale privind colectarea şi vânzările includ bateriile şi acumulatorii integraţi în aparate.
(2)Statele membre realizează următoarele rate minime de colectare:
a)25 % până la 26 septembrie 2012;
b)45 % până la 26 septembrie 2016.
(3)Statele membre monitorizează ratele de colectare anual, în conformitate cu sistemul descris la anexa I. Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 2150/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2002 referitor la statisticile privind deşeurile (2), statele membre transmit Comisiei rapoarte în termen de şase luni de la sfârşitul anului calendaristic respectiv. Rapoartele indică modul în care statele membre au obţinut datele necesare pentru a calcula ratele de colectare.
(2)JO L 332, 9.12.2002, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 783/2005 al Comisiei (JOL 131, 25.5.2005, p. 38).
(4)În conformitate cu procedura menţionată la articolul 24 alineatul (2):
a)pot fi elaborate măsuri tranzitorii pentru a face faţă dificultăţilor cu care se confruntă un stat membru în îndeplinirea cerinţelor de la alineatul (2) ca rezultat al circumstanţelor naţionale specifice;
b)se stabileşte o metodologie comună pentru calcularea vânzărilor anuale de baterii şi acumulatori portabili către utilizatorii finali până la 26 septembrie 2007.

Art. 11: Îndepărtarea deşeurilor de baterii şi acumulatori
Statele membre se asigură că producătorii proiectează aparatele astfel încât deşeurile de baterii şi acumulatori să poată fi înlăturate cu uşurinţă. Aparatele în care sunt încorporate baterii şi acumulatori sunt însoţite de instrucţiuni în care se arată cum pot fi îndepărtate în siguranţă acestea şi care, după caz, informează utilizatorul final cu privire la tipul bateriilor şi al acumulatorilor încorporaţi. Aceste dispoziţii nu se aplică atunci când, din motive de siguranţă, de performanţă, medicale sau de integritate a datelor, continuitatea alimentării cu energie este indispensabilă şi necesită o conectare permanentă între aparat şi baterie sau acumulator.

Art. 12: Tratarea şi reciclarea
(1)Statele membre se asigură că, până la 26 septembrie 2009:
a)producătorii sau terţii stabilesc sisteme, folosind cele mai bune tehnici disponibile, în termeni de protecţie a sănătăţii şi a mediului, pentru a asigura tratarea şi reciclarea deşeurilor de baterii şi acumulatori şi
b)toate bateriile şi acumulatorii identificabili colectaţi în conformitate cu articolul 8 din prezenta directivă sau cu Directiva 2002/96/CE sunt supuşi unui tratament şi unei reciclări prin intermediul sistemelor care respectă, cel puţin, legislaţia comunitară, în special în ceea ce priveşte sănătatea, siguranţa şi gestionarea deşeurilor.
Cu toate acestea, în conformitate cu tratatul, statele membre pot să elimine bateriile sau acumulatorii portabili colectaţi care conţin cadmiu, mercur sau plumb prin depozitare sau stocare subterană, atunci când nu există o piaţă finală viabilă. Statele membre pot, de asemenea, în conformitate cu tratatul, să elimine bateriile sau acumulatorii portabili colectaţi care conţin cadmiu, mercur sau plumb prin depozitare sau stocare subterană în cadrul unei strategii de eliminare treptată a metalelor grele care, pe baza unei evaluări detaliate a impactului asupra mediului, economic şi social, arată că eliminarea ar trebui să fie o opţiune preferată reciclării.
Statele membre fac publică această evaluare şi notifică proiectele de măsuri Comisiei în conformitate cu Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (1).
(1)JO L 204, 21.7.1998, p. 37. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.
(2)Tratarea îndeplineşte cerinţele minime enumerate la anexa III, partea A.
(3)Atunci când bateriile sau acumulatorii sunt colectaţi împreună cu deşeuri de echipamente electrice şi electronice în temeiul Directivei 2002/96/CE, bateriile sau acumulatorii sunt îndepărtaţi din deşeurile de echipamente electrice şi electronice colectate.
(4)Până la 26 septembrie 2011, procesele de reciclare respectă nivelurile de eficienţă a reciclării şi dispoziţiile conexe enumerate la anexa III partea B.
(5)Statele membre prezintă un raport privind nivelurile de reciclare realizate în fiecare an calendaristic respectiv şi îndeplinirea nivelurilor de eficienţă menţionate la anexa III, partea B. Statele membre transmit aceste informaţii Comisiei în termen de şase luni de la sfârşitul anului calendaristic respectiv.
(6)Anexa III poate fi adaptată sau completată pentru a lua în considerare progresul tehnic sau ştiinţific în conformitate cu procedura menţionată la articolul 24 alineatul (2). În special:
a)se adaugă, până la 26 martie 2010, norme detaliate privind calcularea nivelurilor de eficienţă a reciclării şi
b)nivelurile minime de eficienţă a reciclării sunt evaluate periodic şi sunt adaptate în funcţie de cele mai bune tehnici disponibile şi având în vedere realizările menţionate la alineatul (1) paragraful al doilea.
(7)Înainte de propunerea oricărei modificări la anexa III, Comisia consultă părţile interesate, în special producătorii, colectorii, reciclatorii, societăţile comerciale autorizate pentru tratare, organizaţiile de protecţie a mediului, organizaţiile consumatorilor şi asociaţiile muncitorilor. Comisia informează comitetul menţionat la articolul 24 alineatul (1) cu privire la rezultatul acestei consultări.

Art. 13: Tehnologii noi de reciclare
(1)Statele membre încurajează dezvoltarea de noi tehnologii de reciclare şi de tratare şi promovează cercetarea în domeniul metodelor de reciclare rentabile şi care protejează mediul pentru toate tipurile de baterii şi acumulatori.
(2)Statele membre încurajează instalaţiile de tratare să introducă sisteme de management de mediu certificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) (2).
(2)JO L 114, 24.4.2001, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 196/2006 al Comisiei (JO L 32, 4.2.2006, p. 4).

Art. 14: Eliminarea
Statele membre interzic eliminarea prin depozitare sau prin incinerare a deşeurilor de baterii şi acumulatori industriali şi auto. Cu toate acestea, reziduurile oricăror baterii şi acumulatori care au suferit atât tratare, cât şi reciclare, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1), pot fi eliminate prin depozitare sau incinerare.

Art. 15: Exporturile
(1)Tratarea şi reciclarea pot fi întreprinse în afara statului membru respectiv sau în afara Comunităţii, cu condiţia ca transportul deşeurilor de baterii şi acumulatori să fie în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi ieşirea din Comunitatea Europeană (1).
(1)JO L 30, 6.2.1993, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei (JO L 349, 31.12.2001, p. 1).
(2)Deşeurile de baterii şi acumulatori exportate în afara Comunităţii în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93, Regulamentul (CE) nr. 1420/1999 al Consiliului din 29 aprilie 1999 de stabilire a normelor şi procedurilor comune care trebuie aplicate transporturilor de anumite tipuri de deşeuri către anumite ţări nemembre ale OCDE (2) şi Regulamentul (CE) nr. 1547/1999 al Comisiei din 12 iulie 1999 de stabilire a procedurilor de control care trebuie aplicate, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului, transporturilor de anumite tipuri de deşeuri către anumite ţări care nu intră sub incidenţa Deciziei OCDE C(92) 39 final (3) sunt luate în considerare la îndeplinirea obligaţiilor şi nivelurilor de eficienţă prevăzute în anexa III la prezenta directivă numai în cazul în care există dovezi clare că operaţiunea de reciclare a avut loc în condiţii echivalente cu cerinţele prezentei directive.
(2)JO L 166, 1.7.1999, p. 6. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 105/2005 al Comisiei (JO L 20, 22.1.2005, p. 9).
(3)JO L 185, 17.7.1999, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 105/2005.
(3)Normele de aplicare a prezentului articol se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 24 alineatul (2).

Art. 16: Finanţare
(1)Statele membre se asigură că producătorii, sau terţii care acţionează în numele acestora, finanţează toate costurile nete care decurg din:
a)colectarea, tratarea şi reciclarea tuturor deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili colectate în conformitate cu articolul 8 alineatele (1) şi (2) şi
b)colectarea, tratarea şi reciclarea tuturor deşeurilor de baterii şi acumulatori industriali şi auto colectate în conformitate cu articolul 8 alineatele (3) şi (4).
(2)Statele membre se asigură că punerea în aplicare a alineatului (1) evită orice dublă impunere pentru producători în cazul bateriilor sau acumulatorilor colectaţi în temeiul sistemelor stabilite în conformitate cu Directiva 2000/53/CE sau cu Directiva 2002/96/CE.
(3)Statele membre obligă producătorii sau terţii care acţionează în numele acestora, să finanţeze toate costurile nete care decurg din campaniile de informare publică privind colectarea, tratarea şi reciclarea tuturor deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili.
(4)Costurile colectării, tratării şi reciclării nu sunt prezentate separat utilizatorilor finali în momentul vânzării noilor baterii şi acumulatori portabili.
(5)Producătorii şi utilizatorii de baterii şi acumulatori industriali şi auto pot încheia acorduri care să prevadă alte metode de finanţare decât cele menţionate la alineatul (1).
(6)Prezentul articol se aplică tuturor deşeurilor de baterii şi acumulatori, indiferent de data introducerii lor pe piaţă.

Art. 17: Înregistrarea
Statele membre se asigură că fiecare producător este înregistrat, înregistrarea se supune aceloraşi cerinţe procedurale în fiecare stat membru. Cerinţele respective privind înregistrarea se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 24 alineatul (2).

Art. 18: Micii producători
(1)Statele membre pot excepta de la îndeplinirea cerinţelor articolului 16 alineatul (1) producătorii care, ţinând seama de dimensiunea pieţei naţionale, introduc pe piaţa internă cantităţi foarte mici de baterii sau acumulatori, cu condiţia ca aceasta să nu împiedice buna funcţionare a sistemelor de colectare şi reciclare stabilite în temeiul articolelor 8 şi 12.
(2)Statele membre fac publice astfel de proiecte de măsuri şi motivele pentru propunerea acestora şi notifică aceste proiecte de măsuri Comisiei şi celorlalte state membre prin intermediul comitetului menţionat la articolul 24 alineatul (1).
(3)În termen de şase luni de la notificarea menţionată la alineatul (2), Comisia aprobă sau respinge proiectele de măsuri, după ce a verificat dacă acestea sunt consecvente cu consideraţiile menţionate la alineatul (1) şi nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie mascată în comerţul dintre statele membre. În absenţa unei decizii a Comisiei în acest termen, proiectele de măsuri se consideră aprobate.

Art. 19: Participare
(1)Statele membre se asigură că toţi operatorii economici şi toate autorităţile publice competente pot participa la sistemele de colectare, de tratare şi de reciclare menţionate la articolele 8 şi 12.
(2)Aceste sisteme se aplică, de asemenea, bateriilor şi acumulatorilor importaţi din ţări terţe în condiţii nediscriminatorii şi sunt concepute astfel încât să evite barierele în calea comerţului sau denaturarea concurenţei.

Art. 20: Informaţii pentru utilizatorii finali
(1)Statele membre se asigură, în special prin campanii de informare, că utilizatorii finali primesc informaţi complete privind:
a)efectele posibile ale substanţelor utilizate în baterii şi acumulatori asupra mediului şi sănătăţii umane;
b)interesul de a nu elimina deşeurile de baterii şi acumulatori ca deşeuri municipale nesortate şi de a participa la colectarea separată astfel încât să faciliteze tratarea şi reciclarea;
c)sistemele de colectare şi de reciclare disponibile pentru aceştia;
d)rolul pe care trebuie să îl aibă în reciclarea deşeurilor de baterii şi acumulatori;
e)semnificaţia simbolului pubelei cu roţi, barate cu două linii în formă de X, prezentat la anexa II, şi a simbolurilor chimice Hg, Cd şi Pb.
(2)Statele membre pot solicita operatorilor economici să furnizeze, integral sau parţial, informaţiile menţionate la alineatul (1).
(3)În cazul în care statele membre solicită distribuitorilor să primească înapoi deşeurile de baterii şi acumulatori portabili în conformitate cu articolul 8, acestea se asigură că distribuitorii respectivi informează utilizatorii finali cu privire la posibilitatea eliminării deşeurilor de baterii sau acumulatori portabili la punctele de vânzare ale acestora.

Art. 21: Etichetarea
(1)Statele membre se asigură că toate bateriile, acumulatorii şi grupurile de baterii sunt marcate în mod corespunzător cu simbolul prezentat la anexa II.
(2)Statele membre se asigură că, până la 26 septembrie 2009, capacitatea tuturor bateriilor şi acumulatorilor portabil sau auto este indicată pe acestea în mod vizibil, lizibil şi de neşters. În conformitate cu procedura menţionată la articolul 24 alineatul (2), se stabilesc norme de aplicare a prezentei cerinţe, inclusiv metode armonizate pentru determinarea capacităţii şi a utilizării adecvate, până la 26 martie 2009.
(3)Bateriile, acumulatorii şi bateriile tip “nasture” care conţin mai mult de 0,0005 % mercur, mai mult de 0,002 % cadmiu sau mai mult de 0,004 % plumb sunt marcate cu simbolul chimic pentru metalul respectiv: Hg, Cd sau Pb. Simbolul indicând conţinutul de metal greu se tipăreşte sub simbolul prezentat la anexa II şi acoperă o suprafaţă de cel puţin un sfert din mărimea simbolului respectiv.
(4)Simbolul prezentat la anexa II acoperă cel puţin 3 % din suprafaţa părţii celei mai mari a bateriei, a acumulatorului sau a grupului de baterii, până la o dimensiune maximă de 5 x 5 cm. În cazul elementelor cilindrice, simbolul acoperă cel puţin 1,5 % din suprafaţa bateriei sau a acumulatorului şi are o dimensiune maximă de 5 x 5 cm.
(5)Atunci când, dată fiind dimensiunea bateriei, a acumulatorului sau a grupului de baterii, simbolul ar fi mai mic de 0,5 x 0,5 cm, nu este necesar ca bateria, acumulatorul sau grupul de baterii să fie marcat, însă pe ambalaj se tipăreşte un simbol de cel puţin 1×1 cm.
(6)Simbolurile se tipăresc în mod vizibil, lizibil şi de neşters.
(7)Pot fi acordate derogări de la cerinţele de etichetare prevăzute de prezentul articol, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 24 alineatul (2).

Art. 22: Rapoarte naţionale de punere în aplicare
(1)Statele membre trimit Comisiei, la fiecare trei ani, un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive. Cu toate acestea, primul raport trebuie să acopere perioada până la 26 septembrie 2012.
(2)Rapoartele sunt elaborate pe baza unui chestionar sau a unei scheme stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 24 alineatul (2). Chestionarul sau schema sunt trimise statelor membre cu şase luni înainte de începerea primei perioade pe care trebuie să o acopere raportul.
(3)Statele membre informează, de asemenea, cu privire la orice măsuri pe care le iau pentru a încuraja realizările care influenţează impactul bateriilor şi al acumulatorilor asupra mediului, în special:
a)realizările, inclusiv măsurile voluntare luate de către producători, care permit reducerea cantităţilor de metale grele şi de alte substanţe periculoase conţinute în baterii şi acumulatori;
b)noile tehnici de reciclare şi de tratare;
c)participarea operatorilor economici la programele de management de mediu;
d)cercetarea în domeniile respective şi
e)măsurile adoptate pentru promovarea prevenirii deşeurilor.
(4)Raportul este pus la dispoziţia Comisiei în termen de nouă luni de la sfârşitul perioadei de trei ani respective sau, în cazul primului raport, până la 26 iunie 2013.
(5)Comisia publică un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive şi impactul prezentei directive asupra mediului şi funcţionării pieţei interne, în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor de la statele membre, în conformitate cu alineatul (4).

Art. 23: Reexaminarea
(1)Comisia reexaminează punerea în aplicare a prezentei directive şi impactul prezentei directive asupra mediului şi funcţionării pieţei interne, după primirea de la statele membre, pentru a doua oară, a rapoartelor, în conformitate cu articolul 22 alineatul (4).
(2)Al doilea raport pe care Comisia îl publică în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) include o evaluare a următoarelor aspecte ale prezentei directive:
a)relevanţa unor noi măsuri de gestionare a riscului prezentat de bateriile şi acumulatorii care conţin metale grele;
b)relevanţa obiectivelor minime de colectare a tuturor deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili, stabilite la articolul 10 alineatul (2), şi posibilitatea introducerii unor noi obiective pentru anii următori, luând în considerare progresul tehnic şi experienţa practică dobândită în statele membre;
c)relevanţa cerinţelor minime de reciclare, stabilite la anexa III partea B, luând în considerare informaţiile pe care le furnizează statele membre, progresul tehnic şi experienţa practică dobândită în statele membre.
(3)După caz, raportul este însoţit de propuneri de reexaminare a dispoziţiilor corespunzătoare ale prezentei directive.

Art. 24: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de către comitetul instituit în temeiul articolului 18 din Directiva 2006/12/CE.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(3)Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.

Art. 25: Sancţiuni
Statele membre stabilesc norme privind sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre comunică măsurile respective Comisiei, până la 26 septembrie 2008, şi o informează de îndată cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

Art. 26: Transpunere
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 26 septembrie 2008.
Atunci când statele membre adoptă astfel de acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei i se comunică de către statele membre textele tuturor actelor cu putere de lege şi actelor administrative existente adoptate în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Art. 27: Acorduri voluntare
(1)Cu condiţia ca obiectivele stabilite de prezenta directivă să fie îndeplinite, statele membre pot transpune dispoziţiile articolelor 8, 15 şi 20 prin intermediul unor acorduri între autorităţile competente şi operatorii economici interesaţi. Aceste acorduri îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)să fie aplicabile;
b)să specifice obiectivele şi termenele corespunzătoare;
c)să fie publicate în Jurnalul Oficial naţional sau într-un document oficial la fel de accesibil publicului şi să fie transmise Comisiei.
(2)Rezultatele obţinute trebuie să facă obiectul unei verificări periodice, sunt comunicate autorităţilor competente şi Comisiei şi sunt disponibile publicului în condiţiile stabilite prin acord.
(3)Autorităţile competente se asigură că se examinează progresul realizat în temeiul acestor acorduri.
(4)În cazul nerespectării acordurilor, statele membre pun în aplicare dispoziţiile relevante ale prezentei directive prin acte cu putere de lege şi acte administrative.

Art. 28: Abrogare
Directiva 91/157/CEE se abrogă cu efect începând de la 26 septembrie 2008.
Trimiterile la Directiva 91/157/CEE se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.
Art. 29: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Art. 30: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 6 septembrie 2006.
Pentru Parlamentul European
Preşedintele
J. BORRELL FONTELLES
Pentru Consiliu
Preşedintele
P. LEHTOMAKI

ANEXA I: MONITORIZAREA RESPECTĂRII OBIECTIVELOR DE COLECTARE STABILITE LA ARTICOLUL 10

An

Data colectării

Calcul

Cerinţă de raportare

X (*)+1 Vânzări în anul 1 (S1)
X + 2 Vânzări în anul 2 (S2)
X + 3 Vânzări în anul 3 (S3) Colectare în anul 3 (C3) Rata de colectare (RC3) =3*C3/(S1 +S2 + S3)
X + 4 Vânzări în anul 4 (S4) Colectare în anul 4 (C4) Rata de colectare (RC4) = 3*C4/(S2 + S3 + S4) (Obiectiv stabilit la 25 %)
X + 5 Vânzări în anul 5 (S5) Colectare în anul 5 (C5) Rata de colectare (RC5) =3*C5/(S3 + S4 + S5) RC4
X + 6 Vânzări în anul 6 (S6) Colectare în anul 6 (C6) Rata de colectare (RC6) =3*C6/(S4 + S5 + S6) RC5
X + 7 Vânzări în anul 7 (S7) Colectare în anul 7 (C7) Rata de colectare (RC7) = 3*C7/(S5 + S6 + S7) RC6
X + 8 Vânzări în anul 8 (S8) Colectare în anul 8 (C8) Rata de colectare (RC8) = 3*C8/(S6 + S7 + S8) (Obiectiv stabilit la 45 %) RC7
X + 9 Vânzări în anul 9 (S9) Colectare în anul 9 (C9) Rata de colectare (RC9) = 3*C9/(S7 + S8 + S9) RC8
X + 10 Vânzări în anul 10 (S10) Colectare în anul 10 (C10) Rata de colectare (RC10) = 3*C10/(S8 + S9 + S10) RC9
X + 11 Etc. Etc. Etc. RC10
Etc.
(*)Anul X este anul care include data menţionată la articolul 26.

ANEXA II: SIMBOLURI PENTRU BATERII, ACUMULATORI ŞI GRUPURI DE BATERII ÎN VEDEREA COLECTĂRII SEPARATE
Simbolul care indică faptul că toate bateriile şi acumulatorii fac obiectul unei “colectări separate” reprezintă o pubelă cu roţi barată cu două linii în formă de X, ca în imaginea de mai jos:

ANEXA III: CERINŢE DETALIATE PRIVIND TRATAREA ŞI RECICLAREA
PARTEA A: TRATAREA
1.Tratarea include, cel puţin, îndepărtarea tuturor fluidelor şi acizilor.
2 Tratarea şi orice depozitare, inclusiv depozitarea temporară, în instalaţiile de tratare se desfăşoară în amplasamente cu suprafeţe impermeabile şi acoperiş adecvat rezistent la intemperii sau în containere corespunzătoare.
PARTEA B: RECICLAREA
3.Procesele de reciclare trebuie să realizeze următoarele niveluri minime de eficienţă privind reciclarea:
a)reciclarea a 65 % din greutatea medie a bateriilor şi acumulatorilor cu plumb acid, inclusiv reciclarea conţinutului de plumb la cel mai înalt nivel care este fezabil tehnic, evitând în acelaşi timp costurile excesive;
b)reciclarea a 75 % din greutatea medie a bateriilor şi acumulatorilor cu nichel-cadmiu, inclusiv reciclarea conţinutului de cadmiu la cel mai înalt nivel care este fezabil tehnic, evitând în acelaşi timp costurile excesive şi
c)reciclarea a 50 % din greutatea medie a celorlalte deşeuri de baterii şi acumulatori.

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007

Categorii
Legislatie

Hotarare nr. 735 din 7 iunie 2006 privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili

Datorate utilizării solvenţilor organici în anumite vopsele, lacuri şi în produsele de refinisare a suprafeţelor vehiculelor

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1
(1)Prezenta hotărâre are ca obiectiv limitarea conţinutului total de compuşi organici volatili în anumite vopsele, lacuri şi produse de refinisare a suprafeţelor vehiculelor pentru a preveni sau reduce poluarea aerului cauzată de formarea ozonului troposferic prin acţiunea compuşilor organici volatili.
(2)Prezenta hotărâre stabileşte specificaţiile tehnice pentru anumite vopsele, lacuri şi produse de refinisare a suprafeţelor vehiculelor.
(3)Prevederile prezentei hotărâri se aplică produselor prevăzute în anexa nr. 1.
(4)Prevederile prezentei hotărâri respectă măsurile prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 189/2002 privind stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice, în scopul protejării sănătăţii umane şi a calităţii mediului.

Art. 2
Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
a)acoperire – orice amestec, inclusiv toţi solvenţii organici sau amestecuri care conţin solvenţi organici necesari pentru aplicarea corespunzătoare a acestuia, folosit pentru obţinerea unei pelicule cu efect decorativ, de protecţie sau alte efecte funcţionale asupra unei suprafeţe;
b)autoritate competentă – Agenţia Naţională pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase sau, după caz, autorităţile sau instituţiile responsabile conform prevederilor legale în vigoare, care îndeplinesc obligaţiile ce decurg din prezenta hotărâre;
c)compus organic – orice compus care conţine cel puţin elementul carbon şi unul sau mai multe dintre elementele următoare: hidrogen, oxigen, sulf, fosfor, siliciu, azot sau un halogen, cu excepţia oxizilor de carbon, a carbonaţilor şi a bicarbonaţilor anorganici;
d)compus organic volatil – orice compus organic având un punct de fierbere iniţial mai mic sau egal cu 250° C, măsurat la o presiune standard de 101,3 kPa;
e)conţinut de compuşi organici volatili – masa de compuşi organici volatili exprimată în grame/litru (g/l) în formula unui produs în starea sa gata pentru utilizare. Masa de compuşi organici volatili, într-un anumit produs dat, care reacţionează chimic în timpul uscării şi care formează parte a stratului de acoperire nu este considerată ca parte a conţinutului de compuşi organici volatili;
f)introducerea pe piaţă – acţiunea de a face un produs disponibil terţilor, contra cost sau gratuit, în vederea distribuirii şi/sau a utilizării. Importul pe teritoriul României înseamnă “introducerea pe piaţă” în sensul prevederilor prezentei hotărâri;
g)peliculă de protecţie – un strat continuu rezultat din aplicarea uneia sau mai multor acoperiri pe o suprafaţă;
h)preparat – amestec sau soluţie compusă din două sau mai multe substanţe;
i)solvent organic – orice compus organic volatil folosit separat sau în combinaţie cu alte substanţe ori preparate, fără a suferi modificări chimice, pentru a dizolva materii prime, produse sau deşeuri, ori care este utilizat ca agent de curăţare pentru a dizolva impurităţi, ca dizolvant, ca mediu de dispersie, regulator de viscozitate, regulator de tensiune superficială, plastifiant sau conservant;
j)strat de acoperire pe bază de apă – strat de acoperire a cărui viscozitate este ajustată cu ajutorul apei;
k)strat de acoperire pe bază de solvent – strat de acoperire a cărui viscozitate este ajustată cu ajutorul unui solvent organic;
l)substanţe – orice element chimic şi compuşii săi, în stare naturală sau rezultaţi în urma unor procese industriale, sub formă solidă, lichidă ori gazoasă.

Art. 3
(1)Se admite introducerea pe piaţă numai a produselor prevăzute în anexa nr. 1, care respectă valorile limită pentru conţinutul de compuşi organici volatili, prevăzute în anexa nr. 2, precum şi prevederile art. 4.
(2)Determinarea conformităţii conţinutului de compuşi organici volatili din produsele prevăzute la alin. (1) cu valorile limită prevăzute în anexa nr. 2 se efectuează prin metodele analitice prevăzute în anexa nr. 3.
(3)Pentru produsele prevăzute în anexa nr. 1, la care trebuie adăugaţi solvenţi sau alte componente care conţin solvenţi pentru a face produsul gata pentru utilizare, valorile limită prevăzute în anexa nr. 2 se aplică produsului gata pentru utilizare.
(4)Se exceptează de la prevederile alin. (1) -(3) produsele destinate utilizării exclusive în activităţile care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi care sunt efectuate într-o instalaţie înregistrată sau autorizată potrivit prevederilor aceleiaşi hotărâri.
(5)Pentru activităţile de restaurare şi întreţinere a clădirilor desemnate de autoritatea publică centrală pentru cultură şi culte ca având o valoare istorică şi culturală deosebită, precum şi pentru vehiculele istorice pentru care a fost emis un atestat de vehicul istoric de către Retromobil Club România, Agenţia Naţională pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase acordă licenţe pentru vânzarea şi achiziţionarea, în cantităţi strict limitate, a produselor care nu respectă valorile limită pentru conţinutul de compuşi organici volatili prevăzute în anexa nr. 2.
(6)Pentru produsele care nu respectă cerinţele prevăzute la alin. (1) şi care sunt fabricate înainte de datele specificate în anexa nr. 2, respectiv 1 ianuarie 2007 şi 1 ianuarie 2010, se admite introducerea lor pe piaţă numai pentru o perioadă de cel mult 12 luni începând cu datele menţionate.
(7)În cazul produselor în stare gata pentru utilizare care intră sub incidenţa prezentei hotărâri şi care respectă prevederile acesteia, autoritatea competentă nu interzice, nu restricţionează sau nu limitează introducerea lor pe piaţă.

Art. 4
La introducerea pe piaţă a produselor prevăzute în anexa nr. 1 se aplică o etichetă care indică:
a)subcategoria produsului şi valorile limită relevante de compuşi organici volatili, măsurate în g/l, aşa cum este prevăzut în anexa nr. 2;
b)conţinutul maxim de compuşi organici volatili, în g/l, al produsului în starea gata pentru utilizare.

Art. 5
(1)Autoritatea competentă să asigure implementarea şi controlul respectării prevederilor prezentei hotărâri este Agenţia Naţională pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase.
(2)În termen de 90 de zile de la data publicării prezentei hotărâri, autoritatea prevăzută la alin. (1) elaborează un program de monitorizare în scopul verificării conformităţii produselor prevăzute în anexa nr. 1, care se aprobă printr-o decizie a conducătorului acestei autorităţi.

Art. 6
(1)După data aderării României la Uniunea Europeană, autoritatea competentă raportează Comisiei Europene rezultatele programului de monitorizare pentru a prezenta conformitatea cu prevederile prezentei hotărâri, precum şi categoriile şi cantităţile de produse licenţiate, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (5), astfel:
a)primele două rapoarte se transmit două 18 luni de la datele stabilite pentru conformitatea produselor care intră sub incidenţa prezentei hotărâri, cu valorile limită pentru conţinutul de compuşi organici volatili, prevăzute în anexa nr. 2;
b)la fiecare 5 ani, după cel de-al doilea raport.
(2)Raportarea prevăzută la alin. (1) se realizează potrivit formatului stabilit de Comisia Europeană.

Art. 7
(1)Constituie contravenţii nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1)-(3) şi (6) şi ale art. 4 şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 15.000 lei (RON).
(2)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul anume împuternicit din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase şi al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Art. 8
Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevăzute la art. 7, se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 9
Anexele nr. 1 -3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 10
Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, prevederile lit. a) a pct. 12 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 8 iulie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Prevederile prezentei hotărâri transpun Directiva 2004/42/CE a Consiliului şi Parlamentului European din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite vopsele, lacuri şi produse de refinisare a suprafeţelor vehiculelor şi modificarea Directivei 1999/13/CE din 11 martie 1999 privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 143/2004.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

Ministrul economiei şi comerţului,

Codruţ Ioan Şereş

Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,

Gheorghe Dobre

p. Ministrul integrării europene,

Adrian Ciocănea,

secretar de stat

ANEXA nr. 1: Vopsele, lacuri şi produse de refinisare a suprafeţelor vehiculelor

Scop
1.În sensul prezentei hotărâri, vopselele şi lacurile reprezintă acele produse, excluzând aerosolii, enumerate în subcategoriile de mai jos, care se aplică în straturi clădirilor, ornamentelor şi armăturilor acestora, precum şi structurilor asociate în scop decorativ, funcţional şi de protecţie.
1.1.Subcategorii:
a)acoperiri mate pentru pereţi interiori şi tavane – acoperiri destinate aplicării pe pereţii interiori şi tavane cu un grad de luciu mai mic sau egal cu valoarea de 25 la 60°;
b)acoperiri lucioase pentru pereţi interiori şi tavane – acoperiri destinate aplicării pe pereţii interiori şi tavane cu un grad de luciu mai mare decât valoarea 25 la 60°;
c)acoperiri pentru pereţii exteriori din substrat mineral – acoperiri destinate pentru aplicarea pe pereţii exteriori de zidărie, cărămidă sau ghips;
d)vopsele de interior/exterior decorative sau de protecţie pentru lemn, metal sau plastic – produse de acoperire destinate decorării şi protecţiei, în scopul producerii unei pelicule opace. Aceste acoperiri sunt destinate substraturilor de metal, lemn sau plastic. Această subcategorie include acoperirile de bază şi intermediare;
e)lacuri transparente şi lacuri color pentru decorarea lemnului pentru interior/exterior – acoperiri destinate decorării, care produc pelicule transparente şi semitransparente pentru decorarea şi protecţia lemnului, metalului sau plasticului. Această subcategorie include şi lacurile opace pentru lemn. Lacurile opace pentru lemn reprezintă acoperiri care produc pelicula opacă pentru decorarea şi protecţia lemnului împotriva deteriorării sub acţiunea intemperiilor, aşa cum este definită în standardul român SR EN 927-1:2002, în cadrul categoriei semistabile;
f)lacurile color pentru impregnarea lemnului – lacuri colorate care, în conformitate cu standardul român SR EN 927-1:2002, au o grosime mai mică de 5/m. Determinarea grosimii peliculei se realizează prin metoda de încercare prevăzută în standardul ISO 2808:1997, metoda 5A;
g)grunduri – acoperiri cu proprietăţi de etanşare şi/sau proprietăţi de protecţie destinate pentru folosirea pe lemn, pereţi sau tavane;
h)grunduri de impregnare – acoperiri destinate pentru a stabiliza substratul ori pentru a conferi proprietăţi hidrofobe şi/sau pentru a proteja lemnul împotriva mucegaiurilor;
i)acoperiri performante monocomponente – acoperiri de performanţă bazate pe produse peliculogene. Acestea sunt destinate pentru aplicări care necesită performanţe speciale, cum ar fi grundul şi emailurile pentru mase plastice, grundurile pentru suprafeţe/substraturi feroase, grundurile pentru metale reactive cum ar fi zincul şi aluminiul, finisările anticorozive, produsele de acoperire a pardoselilor, inclusiv pentru lemn sau ciment, acoperirile antigraffiti, acoperirile ignifuge şi acoperirile necesare conform standardelor de igienă pentru industria alimentară, pentru fabricarea băuturilor sau pentru serviciile de sănătate;
j)acoperiri performante bicomponente – acoperiri cu aceeaşi folosire ca şi acoperirile performante – monocomponente, dar cu un al doilea component (de exemplu, amine terţiare) adăugat înainte de aplicare;
k)acoperiri multicolore – acoperiri destinate pentru a da efect multicolor sau în două tonuri, direct din prima aplicare;
l)acoperiri cu efect decorativ – acoperiri destinate să dea efecte estetice speciale asupra substraturilor special preparate, prevopsite sau cu vopsea intermediară şi apoi prelucrate cu diferite unelte, în perioada de uscare.
2.În sensul prezentei hotărâri, produsele de refinisare a suprafeţelor vehiculelor reprezintă produsele enumerate în subcategoriile de mai jos, care se utilizează pentru acoperirea suprafeţelor vehiculelor rutiere definite în Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România – RNTR 2, cu modificările şi completările ulterioare, sau unei părţi a acestora, acoperire efectuată ca parte a procesului de reparare a vehiculelor, conservare sau decorare realizată în afara instalaţiilor de producţie.
2.1.Subcategorii:
2.1.1.produse pentru pregătirea şi curăţarea suprafeţelor – produse destinate să înlăture vechile acoperiri şi rugina, prin procedee mecanice sau chimice, pentru a pregăti suprafaţa pentru noi acoperiri:
a)produsele pentru pregătire includ produse destinate pentru curăţarea pistoalelor de vopsit şi a altor echipamente, decapanţi peliculă, degresanţi (inclusiv antistaticele folosite pentru masele plastice), precum şi produsele care înlătură produsele siliconice;
b)produs de precurăţare – un produs de curăţare destinat pentru a înlătura contaminarea suprafeţei în timpul pregătirii şi în cursul aplicării produselor de acoperire;
2.1.2.chit/mastic – compuşi puternic şarjaţi, destinaţi pentru acoperirea imperfecţiunilor adânci din suprafaţă, înainte de aplicarea vopselei intermediare;
2.1.3.grund – orice acoperire care este destinată pentru a fi aplicată pe metal, pe finisările existente pentru a asigura protecţie împotriva coroziunii, înainte de aplicarea grundului de suprafaţă:
a)vopsea intermediară – o acoperire destinată pentru aplicarea imediată, înainte de aplicarea stratului de acoperire superior, cu scopul de a oferi rezistenţă la coroziune, pentru a asigura că stratul de acoperire superior aderă la suprafaţă şi pentru a asigura o finisare uniformă a suprafeţei prin umplerea imperfecţiunilor minore ale acesteia;
b)grund de metal de uz general – o acoperire destinată aplicării ca grund, cum ar fi: promotorii de aderenţă, etanşanţii, vopselele intermediare, grundurile pentru mase plastice, chiturile de stropit de tip umed, vopselele intermediare fără şlefuire şi vopselele intermediare tip aerosol;
c)grunduri reactive – acoperiri care conţin cel puţin 0,5% din greutate acid fosforic, destinate aplicării direct pe suprafaţa metalului pentru a-i conferi aderenţă şi rezistenţă la coroziune; acoperiri folosite ca grunduri sudurabile; decapanţi pentru suprafeţe galvanizate sau de zinc;
2.1.4.email – orice acoperire pigmentată/colorată care este destinată să fie aplicată ca mono- sau multistrat pentru a asigura luciu şi durabilitate. Include toate produsele cum ar fi emailurile de bază şi lacurile adecvate:
a)emailuri de bază – acoperiri pigmentate destinate să asigure culoare şi orice alt efect optic dorit, dar nu şi strălucirea sau rezistenţa suprafeţei acoperite;
b)lacuri transparente – o acoperire transparentă destinată să asigure strălucirea şi rezistenţa finală a sistemului de acoperire;
2.1.5.finisaje speciale – acoperiri destinate aplicării ca emailuri care conferă proprietăţi speciale, cum ar fi efecte metalice sau sidefate, monostrat, acoperiri transparente sau colorate de înaltă performanţă (de exemplu, acoperiri antizgâriere şi lacuri pe bază de polimeri floruraţi), emailuri de bază reflectorizante, finisări texturate (de exemplu, efect lovitură de ciocan), antialunecare, produse de antifonare, acoperiri antigravionaj, finisări interioare, aerosoli.
ANEXA Nr. 2: VALORI LIMITĂ MAXIME ale conţinutului de compuşi organici volatili pentru vopsele, lacuri şi produse de refinisare a suprafeţelor vehiculelor
A.Valorile limită maxime ale conţinutului de compuşi organici volatili pentru vopsele şi lacuri

Subcategoria produsului

Tip

Faza I

(g/l) (*)

(de la data de 1.01.2007)

Faza II

(g/l) (*)

(de la data de 1.01.2010)

a

Acoperiri mate pentru pereţi interiori şi tavane (luciu<25 la 60°)

SBA(**)

SBS(***)

75

400

30

30

b

Acoperiri lucioase pentru pereţi interiori şi tavane (luciu>25 la 60°)

SBA

SBS

150

400

100

100

c

Acoperiri pentru pereţi exteriori pe substrat mineral

SBA

SBS

75

450

40

430

d

Vopsele de interior/exterior pentru decorare, pentru lemn, metal

SBA

SBS

150

400

130

300

e

Lacuri pentru lemn şi lacuri pentru interioare/exterioare incluzând lacuri opace pentru lemn

SBA

SBS

150

500

130

400

f

Lacuri color de interior/exterior pentru lemn

SBA

SBS

150

700

130

700

g

Grunduri

SBA

SBS

50

450

30

350

h

Grunduri de impregnare

SBA

SBS

50

750

30

750

i

Acoperiri performante – monocomponente

SBA

SBS

140

600

140

500

j

Acoperiri performante reactive-bicomponente cu destinaţie specială (de ex. pentru pardoseli)

SBA

SBS

140

550

140

500

k

Acoperiri multicolore

SBA

SBS

150

400

100

100

l

Acoperiri cu efect decorativ

SBA

SBS

300

500

200

200

(*) g/l produs gata pentru utilizare 

(**) strat de acoperire pe bază de apă

(***) strat de acoperire pe bază de solvent

B.Valorile limită maxime ale conţinutului de compuşi organici volatili pentru produsele de refinisare a suprafeţelor vehiculelor

Subcategoria produsului

Acoperiri

COV g/l (*)

(de la data de 1.01.2007)

a

pentru pregătire şi curăţare pentru pregătire pentru pre-curăţare

850

200

b

chit toate tipurile

250

c

grund strat de suprafaţă/material de umplere şi grund de metal grund pe bază de apă

540

780

d

email toate tipurile

420

e

finisaje speciale toate tipurile

840

(*) g/l de produs gata pentru utilizare. Exceptând subcategoria (a), orice conţinut de apă al produsului gata pentru utilizare va fi scăzut.
ANEXA Nr. 3: METODE ANALITICE pentru determinarea conformităţii cu valorile limită ale conţinutului de compuşi organici volatili

Parametrul

Unitatea de măsură

Încercare

Metoda

Data publicării

Conţinut de compuşi organici volatili

g/l

EN ISO 11890-2

2002

Conţinut de compuşi organici volatili când sunt prezenţi diluanţi reactivi

g/l

ASTMD 2369

2003

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 521 din data de 16 iunie 2006

Categorii
Stiri

Ordinul 1276/2020 referitor la “caracteristicile tehnice” ce trebuie precizate pe pungile de transport biodegradabile

A aparut Ordinul 1276/2020 referitor la “caracteristicile tehnice” ce trebuie precizate  pe pungile de transport biodegradabile (SR EN 13432:2002) pentru care nu este necesara declararea si plata la AFM a ecotaxei de 0.15 lei/bucata, respectiv urmatoarele cerintele suplimentare:

  • substanţele folosite pentru obţinerea culorii pungilor de transport, pentru inscripţionarea elementelor de identificare şi informare potrivit legii, precum şi substanţele folosite pentru personalizare nu trebuie să modifice caracteristicile materialului care este utilizat la fabricarea pungilor de transport; (nu este clar cum se dovedeste acest lucru!)
  • pungile trebuie marcate cu un cod/număr/siglă pentru identificarea organismului care a eliberat certificatul pentru acordarea şi utilizarea mărcii de conformitate “OK compost ACASĂ” sau “OK compost INDUSTRIAL”;
  • pungile trebuie marcate cu nume şi cod unic de înregistrare pentru identificarea producătorului/manufacturierului şi ţării de origine – de exemplu: “Produs fabricat în România/Germania/Spania/China”.

Ordinul intra in vigoare la data de 29 iulie 2020, data pana la care se mai pot comercializa pungile existente fara “caracteristicile tehnice” de mai sus.

Vezi ordinul aici

Categorii
Legislatie

Directiva 2006/12/CE din 5 aprilie 2006 privind deşeurile

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 112, 30.4.2004, p. 46.
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),
(2)Avizul Parlamentului European din 9 martie 2004 (JO C 102 E, 28.4.2004, p. 106) şi Decizia Consiliului din 30 ianuarie 2006.
întrucât:
(1)Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile (3) a fost modificată de mai multe ori în mod semnificativ (4). În scopul clarităţii, ar trebui să se elaboreze o codificare a dispoziţiilor în cauză.
(3)JO L 194, 25.7.1975, p. 39, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(4)A se vedea partea A a anexei III.
(2)Principalul obiectiv al dispoziţiilor referitoare la gestionarea deşeurilor trebuie să fie protecţia sănătăţii oamenilor şi a mediului împotriva efectelor nocive cauzate de colectarea, transportul, tratarea, stocarea şi depozitarea deşeurilor.
(3)Pentru îmbunătăţirea eficienţei gestionării deşeurilor în Comunitate este necesară o terminologie comună şi o definire a deşeurilor.
(4)Trebuie să fie aplicate norme eficace şi coerente privind eliminarea şi recuperarea deşeurilor, sub rezerva anumitor excepţii, pentru bunurile mobile pe care deţinătorul le elimină ori intenţionează sau are obligaţia să le elimine.
(5)Trebuie încurajată recuperarea deşeurilor şi utilizarea materialelor recuperate ca materii prime în vederea conservării resurselor naturale. Ar putea fi necesară adoptarea unor norme specifice pentru deşeurile reutilizabile.
(6)În scopul atingerii unui nivel ridicat de protecţie a mediului, statele membre, pe lângă luarea unor măsuri responsabile pentru a asigura eliminarea şi recuperarea deşeurilor, trebuie să ia măsuri pentru a reduce producerea de deşeuri, în special prin promovarea unor tehnologii curate şi a produselor care pot fi reciclate sau reutilizate, luând în considerare oportunităţile existente şi potenţiale ale pieţei pentru deşeuri recuperate.
(7)În plus, discrepanţele existente între legislaţia statelor membre cu privire la eliminarea şi recuperarea deşeurilor pot afecta calitatea mediului şi buna funcţionare a pieţei interne.
(8)Este foarte important ca, în ansamblul său, Comunitatea să fie capabilă să asigure eliminarea deşeurilor şi se doreşte ca statele membre să tindă în mod individual spre un asemenea obiectiv.
(9)Pentru a atinge obiectivele menţionate, statele membre trebuie să elaboreze planuri de gestionare a deşeurilor.
(10)Circulaţia deşeurilor trebuie să se reducă, iar statele membre pot să includă în planurile de gestionare măsurile necesare în acest scop.
(11)Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie şi a unui control eficace, este necesar să se prevadă autorizarea şi controlul întreprinderilor care asigură eliminarea şi recuperarea deşeurilor.
(12)Anumite unităţi care îşi prelucrează sau recuperează propriile deşeuri pot fi exceptate de la îndeplinirea cerinţelor de autorizare, sub rezerva anumitor împrejurări şi cu condiţia ca organizaţiile respective să îndeplinească cerinţele de protecţie a mediului. Asemenea unităţi trebuie supuse înregistrării.
(13)În scopul monitorizării deşeurilor de la producere şi până la eliminarea definitivă, alte întreprinderi implicate în sectorul deşeurilor, precum colectorii de deşeuri, transportatorii şi brokerii, trebuie, de asemenea, să se supună procedurii de autorizare sau înregistrare şi inspecţiei corespunzătoare.
(14)Proporţia costurilor care nu este acoperită de activităţile de tratare a deşeurilor trebuie suportată în conformitate cu principiul “poluatorul plăteşte”.
(15)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei (1).
(1)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(16)Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligaţiilor statelor membre referitoare la termenele de transpunere în legislaţia internă a directivelor enumerate în partea B a anexei III,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Art. 1
(1)În sensul prezentei directive:
a)”deşeu” înseamnă orice substanţă sau obiect inclus în categoriile prevăzute de anexa I pe care titularul le elimină ori intenţionează sau are obligaţia să le elimine;
b)”producător” înseamnă orice persoană ale cărei activităţi produc deşeuri (“producător iniţial”) şi/sau oricine care realizează operaţiuni de prelucrare iniţială, amestecare sau alte operaţiuni care au ca rezultat schimbarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri;
c)”deţinător” înseamnă producătorul de deşeuri sau persoana fizică sau juridică care este în posesia acestora;
d)”gestionare” înseamnă colectarea, transportul, recuperarea şi depozitarea deşeurilor, inclusiv supervizarea unor asemenea operaţiuni şi supravegherea după dezafectarea spaţiilor de eliminare;
e)”eliminare” înseamnă orice operaţiune prevăzută de anexa II A;
f)”recuperare” înseamnă orice operaţiune prevăzută de anexa II B;
g)”colectare” înseamnă adunarea, sortarea şi/sau amestecarea deşeurilor în vederea transportului.
(2)În sensul alineatului (1) litera (a) Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (3), întocmeşte o listă a deşeurilor care aparţin categoriilor enumerate de anexa I. Lista în cauză este reexaminată periodic şi, după caz, este revizuită în conformitate cu aceeaşi procedură.

Art. 2
(1)Următoarele se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive:
a)efluenţi gazoşi emişi în atmosferă;
b)în cazul în care sunt deja reglementate de o altă legislaţie:
(i)deşeuri radioactive;
(ii)deşeuri rezultate din prospectarea, extracţia, tratarea şi stocarea resurselor minerale şi din exploatarea carierelor;
(iii)carcase de animale şi următoarele deşeuri agricole: materii fecale şi alte substanţe naturale, nepericuloase, utilizate în agricultură;
(iv)ape uzate, cu excepţia deşeurilor în formă lichidă;
(v)explozibili declasaţi.
(2)Prin intermediul unor directive speciale, se pot elabora norme specifice pentru cazuri speciale sau unele de completare a prezentei directive privind gestionarea anumitor categorii speciale de deşeuri.

Art. 3
(1)Statele membre iau măsuri adecvate pentru a încuraja:
a)în primul rând, prevenirea sau reducerea producerii de deşeuri şi a caracterului lor nociv, în special prin:
(i)dezvoltarea unor tehnologii curate care utilizează mai raţional resursele naturale;
(ii)progresul tehnic şi introducerea pe piaţă a produselor proiectate pentru a nu contribui sau a contribui în cea mai mică măsură posibilă, prin caracteristicile de fabricaţie, utilizarea sau eliminarea lor la creşterea cantităţii sau a caracterului nociv a deşeurilor şi a riscurilor de poluare;
(iii)dezvoltarea tehnicilor adecvate pentru eliminarea definitivă a substanţelor periculoase din conţinutul deşeurilor destinate recuperării;
b)în al doilea rând:
(i)recuperarea deşeurilor prin reciclare, reutilizare sau regenerare sau orice alt proces, în vederea extracţiei materiilor prime auxiliare sau
(ii)utilizarea deşeurilor ca sursă de energie.
(2)Cu excepţia cazurilor în care se aplică Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice (1), statele membre informează Comisia cu privire la orice măsuri pe care intenţionează să le adopte în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la alineatul (1). Comisia informează celelalte state membre şi comitetul menţionat la articolul 18 alineatul (1) cu privire la aceste măsuri.
(1)JO L 204, 21.7.1998, p. 37, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

Art. 4
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că deşeurile se recuperează sau se elimină fără a periclita sănătatea oamenilor şi fără a utiliza procese sau metode care ar putea fi dăunătoare pentru mediu, în special:
a)fără riscuri pentru apă, aer sau sol, sau pentru animale ori plante;
b)fără a cauza neplăceri prin zgomot sau mirosuri;
c)fără a afecta în mod negativ regiunile rurale sau zonele de interes special.
(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice abandonarea, descărcarea sau eliminarea necontrolată a deşeurilor.

Art. 5
(1)Statele membre iau măsurile adecvate, în cooperare cu alte state membre, în cazul în care este necesar sau recomandabil, pentru a crea o reţea integrată şi adecvată de instalaţii de eliminare, luând în considerare cele mai bune tehnici disponibile, fără a genera costuri excesive. Reţeaua trebuie să permită ca, în ansamblul său, Comunitatea să asigure în totalitate eliminarea deşeurilor, iar statele membre să tindă spre atingerea aceluiaşi scop în mod individual, luând în considerare condiţiile geografice sau necesităţile de instalaţii speciale pentru anumite tipuri de deşeuri.
(2)Reţeaua prevăzută la alineatul (1) trebuie să permită eliminarea deşeurilor la una dintre cele mai apropiate instalaţii, prin intermediul celor mai potrivite metode şi tehnologii pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii publice.

Art. 6
Statele membre stabilesc sau desemnează autoritatea sau autorităţile competente care să fie responsabile cu punerea în aplicare a prezentei directive.

Art. 7
(1)În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolele 3, 4 şi 5, autoritatea sau autorităţile competente menţionate la articolul 6 trebuie să elaboreze cât mai curând posibil unul sau mai multe planuri de gestionare a deşeurilor. Planurile respective se referă în special la:
a)tipul, cantitatea şi originea deşeurilor care trebuie recuperate sau eliminate;
b)cerinţele tehnice generale;
c)orice măsuri specifice pentru deşeuri speciale;
d)locuri sau instalaţii corespunzătoare de eliminare.
(2)Planurile menţionate la alineatul (1) pot cuprinde, de exemplu:
a)persoanele fizice sau juridice abilitate pentru gestionarea deşeurilor;
b)costurile estimative ale operaţiunilor de recuperare şi eliminare;
c)măsuri corespunzătoare pentru a încuraja raţionalizarea colectării, sortării şi tratării deşeurilor.
(3)Statele membre cooperează, după caz, cu alte state membre şi cu Comisia pentru elaborarea unor asemenea planuri. Statele membre informează Comisia cu privire la aceasta.
(4)Statele membre pot lua măsurile necesare pentru prevenirea circulaţiei deşeurilor care nu sunt conforme cu planurile de gestionare a deşeurilor. Statele membre informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceste măsuri.

Art. 8
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice deţinător de deşeuri:
(a)asigură manipularea deşeurilor sale printr-o societate privată sau publică de colectare a deşeurilor sau o întreprindere care realizează operaţiunile enumerate de anexa II A sau II B sau
(b)recuperează sau elimină deşeuri prin mijloace proprii, în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive.

Art. 9
(1)În sensul punerii în aplicare a articolelor 4, 5 şi 7, orice unitate sau întreprindere care realizează operaţiunile specificate de anexa II A trebuie să obţină o autorizaţie de la autoritatea competentă menţionată la articolul 6.
Această autorizaţie trebuie să cuprindă:
a)tipurile şi cantităţile de deşeuri;
b)cerinţele tehnice;
c)măsurile de siguranţă care trebuie luate;
d)locul de eliminare;
e)metoda de tratare.
(2)Autorizaţiile pot fi acordate pe o perioadă specificată, pot fi reînnoite, se pot supune anumitor condiţii şi obligaţii sau, în special în cazul în care metoda de eliminare prevăzută nu este acceptabilă din punctul de vedere al protecţiei mediului, acordarea lor poate fi refuzată.

Art. 10
În sensul aplicării articolului 4, orice unitate sau întreprindere care realizează operaţiunile prevăzute de anexa II B trebuie să obţină o autorizaţie.

Art. 11
(1)Fără a aduce atingere Directivei 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase (1), pot fi exceptate de la îndeplinirea cerinţelor de autorizare prevăzute la articolul 9 sau articolul 10:
(1)JO L 377, 31.12.1991, p. 20, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/31/CE (JO L 168, 2.7.1994, p. 28).
a)unităţile sau întreprinderile care realizează pe cont propriu eliminarea propriilor deşeuri la locul de producţie şi
b)unităţile sau întreprinderile care realizează recuperarea deşeurilor.
(2)Derogarea prevăzută la alineatul (1) se poate aplica numai în cazul în care:
a)autorităţile competente au adoptat norme generale pentru fiecare tip de activitate, stabilind tipurile şi cantităţile de deşeuri şi condiţiile în care activitatea în cauză poate fi exceptată de la îndeplinirea cerinţelor de autorizare şi
b)tipurile şi cantităţile de deşeuri şi metodele de eliminare sau de recuperare sunt de asemenea natură încât condiţiile prevăzute la articolul 4 să fie îndeplinite.
(3)Unităţile şi întreprinderile menţionate la alineatul (1) trebuie să se înregistreze la autorităţile competente.
(4)Statele membre informează Comisia cu privire la normele generale adoptate în temeiul alineatului (2) litera (a).

Art. 12
Unităţile sau întreprinderile care îşi desfăşoară activitatea în domeniul colectării sau transportului de deşeuri sau care asigură realizarea eliminării sau a recuperării deşeurilor în numele altora (comercianţi sau agenţi), în cazul în care nu sunt supuse procedurii de autorizare, se înregistrează la autorităţile competente.

Art. 13
Unităţile sau întreprinderile care realizează operaţiunile prevăzute la articolele 9-12 se supun unor controale periodice corespunzătoare, realizate de către autorităţile competente.

Art. 14
(1)Toate unităţile sau întreprinderile prevăzute la articolele 9 şi 10:
a)ţin evidenţa cantităţii, naturii, originii şi, după caz, a destinaţiei, frecvenţei colectării, a mijlocului de transport şi a metodei de tratare cu privire la deşeurile prevăzute de anexa I şi operaţiunile prevăzute de anexa II A sau II B;
b)la cerere, pun aceste informaţii la dispoziţia autorităţilor competente prevăzute la articolul 6.
(2)Statele membre pot solicita, de asemenea, producătorilor să respecte dispoziţiile alineatului (1).

Art. 15
În conformitate cu principiul “poluatorul plăteşte”, costurile de eliminare a deşeurilor trebuie suportate de:
(a)deţinătorul care îşi transferă deşeurile unei societăţi de colectare sau unei întreprinderi prevăzute la articolul 9 şi/sau
(b)deţinătorii precedenţi sau producătorul produsului de unde provin deşeurile.

Art. 16
La intervale de trei ani, statele membre transmit Comisiei informaţii privind punerea în aplicare a prezentei directive, sub forma unui raport sectorial care include şi alte directive comunitare relevante. Raportul se elaborează pe baza unui chestionar sau proiect realizat de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 18 alineatul (2). Chestionarul sau proiectul menţionat este trimis statelor membre cu şase luni înainte de începutul perioadei la care se referă raportul. Raportul se adresează Comisiei în termen de nouă luni de la încheierea perioadei de trei ani la care se referă.
Comisia publică un raport comunitar privind punerea în aplicare a directivei în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor de la statele membre.

Art. 17
Modificările necesare pentru adaptarea anexelor la progresul ştiinţific şi tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (3).

Art. 18
(1)Comisia este sprijinită de un comitet.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din decizia respectivă.
Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de o lună.
(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din decizia respectivă.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.
(4)Comitetul îşi adoptă regulamentul de procedură.

Art. 19
Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Art. 20
Prin urmare, Directiva 75/442/CEE se abrogă, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre referitoare la termenele de transpunere în legislaţia internă, prevăzute de partea B din anexa III.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa IV.

Art. 21
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Art. 22
Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasburg, 5 aprilie 2006.
Pentru Parlamentul European
Preşedintele
J. BORRELL FONTELLES
Pentru Consiliu
Preşedintele
H. WINKLER

ANEXA I: CATEGORII DE DEŞEURI
Q1 Reziduuri de producţie sau de consum, nespecificate altfel în continuare
Q2 Produse care nu corespund specificaţiilor
Q3 Produse al căror termen de garanţie a expirat
Q4 Materiale deversate în mod accidental, pierdute sau care au suferit alte incidente, inclusiv orice materiale, echipamente etc. contaminate ca rezultat al incidentului în cauză
Q5 Materiale contaminate sau pătate în urma unor acţiuni planificate (de exemplu, reziduuri de la activităţi de curăţire, ambalaje, containere etc.)
Q6 Piese inutilizabile (de exemplu, baterii rebutate, catalizatori epuizaţi etc.)
Q7 Substanţe a căror performanţă nu mai este satisfăcătoare (de exemplu, acizi contaminaţi, solvenţi contaminaţi, săruri de amestec epuizate etc.)
Q8 Reziduuri din procese industriale (de exemplu, zgură, reziduuri de la distilare etc.)
Q9 Reziduuri din procese de captare a poluanţilor (de exemplu, nămol de la epuratoare de gaze, praf de la filtre de aer, filtre uzate etc.)
Q10 Reziduuri din prelucrare mecanică/finisare (de exemplu, şpan provenit de la operaţiile de strunjire, zguri măcinate etc.)
Q11 Reziduuri din extracţia şi prelucrarea materiilor prime (de exemplu, reziduuri miniere, reziduuri din exploatarea zăcămintelor de petrol etc.)
Q12 Materiale contaminate (de exemplu, uleiuri contaminate cu PCB etc.)
Q13 Orice materiale, substanţe sau produse a căror utilizare a fost interzisă prin lege
Q14 Produse care nu mai au utilizare pentru deţinător (de exemplu, articole rebutate de agricultură, menajuri, birouri, magazine, ateliere etc.)
Q15 Materiale contaminate, substanţe sau produse rezultate din acţiuni de remediere a solului
Q16 Orice materiale, substanţe sau produse care nu sunt incluse în categoriile menţionate anterior.

ANEXA IIA: OPERAŢIUNI DE ELIMINARE
NB: Prezenta anexă vizează enumerarea operaţiunilor de eliminare, astfel cum apar în practică. În conformitate cu articolul 4, deşeurile trebuie eliminate fără a periclita sănătatea oamenilor şi fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
D1 Depozitare pe sol şi în sol (de exemplu, depozite de deşeuri etc.)
D2 Tratarea în sol (de exemplu, biodegradarea deşeurilor lichide sau a nămolurilor depozitate în sol)
D3 Injectare la adâncime (de exemplu, injectare a deşeurilor care pot fi pompate în puţuri, domuri de sare sau falii geologice naturale etc.)
D4 Descărcare pe suprafeţe (de exemplu, descărcarea de deşeuri lichide sau de nămoluri în puţuri, iazuri sau lagune etc.)
D5 Loc de descărcare special amenajat (de exemplu, dispunerea în celule etanşe separate, acoperite şi izolate unele de altele şi de mediul înconjurător etc.)
D6 Evacuare în mediu acvatic, exceptând mările/oceanele
D7 Evacuarea în mări/oceane, inclusiv îngroparea în subsolul marin
D8 Tratare biologică, nespecificată în altă parte în prezenta anexă, având ca rezultat compuşi sau amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricăreia dintre operaţiunile numerotate D1-D7 şi D9-D12
D9 Tratare fizico-chimică, nespecificată în altă parte în prezenta anexă, având ca rezultat compuşi sau amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricăreia dintre operaţiunile numerotate D1-D8 şi D10-D12 (de exemplu, evaporare, uscare, calcinare etc.)
D10 Incinerare pe sol
D11 Incinerare pe mare
D12 Depozitare permanentă (de exemplu, amplasarea de containere într-o mină etc.)
D13 Amestecare sau mixare înainte de efectuarea oricăreia dintre operaţiunile numerotate D1 -D12
D14 Reambalare înainte de efectuarea oricăreia dintre operaţiunile numerotate D1 -D13
D15 Stocare în aşteptarea oricăreia dintre operaţiunile numerotate D1 -D14 (excluzând stocarea temporară, până la colectare, în locul unde se produc deşeurile)

ANEXA IIB: OPERAŢIUNI DE RECUPERARE
NB: Prezenta anexă vizează enumerarea operaţiunilor de recuperare, astfel cum apar în practică. În conformitate cu articolul 4, deşeurile trebuie recuperate fără a periclita sănătatea oamenilor şi fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
R1 Utilizarea mai ales sub formă de combustibil sau ca alt mijloc de generare a energiei
R2 Recuperarea/regenerarea solvenţilor
R3 Reciclarea/recuperarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi (inclusiv compostare şi alte procese biologice de transformare)
R4 Reciclarea/recuperarea metalelor şi compuşilor metalici
R5 Reciclarea/recuperarea altor materiale anorganice
R6 Recuperarea acizilor sau bazelor
R7 Recuperarea componentelor utilizate pentru captarea poluanţilor
R8 Recuperarea componentelor din catalizatoare
R9 Regenerarea uleiurilor sau alte metode de refolosire a acestora
R10 Tratarea în contact cu solul în folosul agriculturii sau în scopuri ecologice
R11 Utilizarea deşeurilor obţinute în urma oricăreia dintre operaţiunile numerotate R1-R10
R12 Preschimbare de deşeuri înainte de efectuarea oricăreia dintre operaţiunile numerotate R1-R11
R13 Stocarea deşeurilor în aşteptarea oricăreia dintre operaţiunile numerotate R1-R12 (excluzând stocarea temporară, în vederea colectării, în locul unde se produc deşeurile)

ANEXA III:
PARTEA A: DIRECTIVA ABROGATĂ CU MODIFICĂRILE SUCCESIVE
(menţionate la articolul 20)

Directiva 75/442/CEE a Consiliului (JO L 194, 25.7.1975, p. 39)
Directiva 91/156/CEE a Consiliului (JO L 78, 26.3.1991, p. 32)
Directiva 91/692/CEE a Consiliului (JO L 377, 31.12.1991, p. 48) Numai în ceea ce priveşte trimiterea la Directiva 75/442/CEE în anexa VI
Decizia 96/350/CE a Comisiei (JO L 135, 6.6.1996, p. 32)
Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1) Numai punctul 1 din anexa III

PARTEA B: LISTA TERMENELOR DE TRANSPUNERE ÎN LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ
(menţionate la articolul 20)

Directiva Termen de transpunere
75/442/CEE 17 iulie 1977
91/156/CEE 1 aprilie 1993
91/692/CEE 1 ianuarie 1995

ANEXA IV: TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Directiva 75/442/EEC Prezenta directivă
Art. 1 teza introductivă Art. 1 alineatul (1) teza introductivă
Art. 1 litera (a) primul paragraf Art. 1 alineatul (1) litera (a)
Art. 1 litera (a) paragraful al doilea Art. 1 alineatul (2)
Art. 1 literele (b)-(g) Art. 1 alineatul (1) literele (b)-(g)
Art. 2 Art. 2
Art. 3 alineatul (1) teza introductivă Art. 3 alineatul (1) teza introductivă
Art. 3 alineatul (1) litera (a) teza introductivă Art. 3 alineatul (1) litera (a), teza introductivă
Art. 3 alineatul (1) litera (a) prima liniuţă Art. 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i)
Art. 3 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă Art. 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii)
Art. 3 alineatul (1) litera (a) a treia liniuţă Art. 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii)
Art. 3 alineatul (1) litera (b) teza introductivă Art. 3 alineatul (1) litera (b), teza introductivă
Art. 3 alineatul (1) litera (b) prima liniuţă Art. 3 alineatul (1) litera (b) punctul (i)
Art. 3 alineatul (1) litera (b) a doua liniuţă Art. 3 alineatul (1) litera (b) punctul (ii)
Art. 3 alineatul (2) Art. 3 alineatul (2)
Art. 4 primul paragraf teza introductivă Art. 4 alineatul (1) teza introductivă
Art. 4 primul paragraf prima liniuţă Art. 4 alineatul (1) litera (a)
Art. 4 primul paragraf a doua liniuţă Art. 4 alineatul (1) litera (b)
Art. 4 primul paragraf a treia liniuţă Art. 4 alineatul (1) litera (c)
Art. 4 paragraful al doilea Art. 4 alineatul (2)
Art. 5 Art. 5
Art. 6 Art. 6
Art. 7 alineatul (1) primul paragraf teza introductivă Art. 7 alineatul (1) teza introductivă
Art. 7 alineatul (1) primul paragraf prima liniuţă Art. 7 alineatul (1) litera (a)
Art. 7 alineatul (1) primul paragraf a doua liniuţă Art. 7 alineatul (1) litera (b)
Art. 7 alineatul (1) primul paragraf a treia liniuţă Art. 7 alineatul (1) litera (c)
Art. 7 alineatul (1) primul paragraf a patra liniuţă Art. 7 alineatul (1) litera (d)
Art. 7 alineatul (1) paragraful al doilea teza introductivă Art. 7 alineatul (2) teza introductivă
Art. 7 alineatul (1) paragraful al doilea prima liniuţă Art. 7 alineatul (2) litera (a)
Art. 7 alineatul (1) paragraful al doilea a doua liniuţă Art. 7 alineatul (2) litera (b)
Art. 7 alineatul (1) paragraful al doilea a treia liniuţă Art. 7 alineatul (2) litera (c)
Art. 7 alineatul (2) Art. 7 alineatul (3)
Art. 7 alineatul (3) Art. 7 alineatul (4)
Art. 8 teza introductivă Art. 8 teza introductivă
Art. 8 prima liniuţă Art. 8 litera (a)
Art. 8 a doua liniuţă Art. 8 litera (b)
Art. 9 alineatul (1) primul paragraf Art. 9 alineatul (1) primul paragraf
Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea teza introductivă Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea teza introductivă
Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea prima liniuţă Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea litera (a)
Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea a doua liniuţă Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea litera (b)
Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea a treia liniuţă Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea litera (c)
Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea a patra liniuţă Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea litera (d)
Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea a cincea liniuţă Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea litera (e)
Art. 9 alineatul (2) Art. 9 alineatul (2)
Art. 10 Art. 10
Art. 11 alineatul (1) primul paragraf Art. 11 alineatul (1)
Art. 11 alineatul (1) paragraful al doilea teza introductivă Art. 11 alineatul (2) teza introductivă
Art. 11 alineatul (1) paragraful al doilea prima liniuţă Art. 11 alineatul (2) litera (a)
Art. 11 alineatul (1) paragraful al doilea a doua liniuţă Art. 11 alineatul (2) litera (b)
Art. 11 alineatul (3) Art. 11 alineatul (3)
Art. 11 alineatul (4) Art. 11 alineatul (4)
Art. 12 Art. 12
Art. 13 Art. 13
Art. 14 primul paragraf, teza introductivă Art. 14 alineatul (1) teza introductivă
Art. 14 primul paragraf, prima liniuţă Art. 14 alineatul (1) litera (a)
Art. 14 primul paragraf, a doua liniuţă Art. 14 alineatul (1) litera (b)
Art. 14 paragraful al doilea Art. 14 alineatul (2)
Art. 15 teza introductivă Art. 15 teza introductivă
Art. 15 prima liniuţă Art. 15 litera (a)
Art. 15a doua liniuţă Art. 15 litera (b)
Art. 16 primul paragraf Art. 16 primul paragraf si articolul 18 alineatul (2)
Art. 16 paragraful al doilea
Art. 16 paragraful al treilea Art. 16 paragraful al doilea
Art. 17 Art. 17
Art. 18 alineatul (1) Art. 18 alineatul (1)
Art. 18 alineatul (2) Art. 18 alineatul (3)
Art. 18 alineatul (3) Art. 18 alineatul (4)
Art. 19
Art. 20 Art. 19
Art. 20
Art. 21
Art. 21 Art. 22
Anexa I Anexa I
Anexa II A Anexa II A
Anexa II B Anexa II B
Anexa III
Anexa IV

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007

Categorii
Stiri

Regulamentul 878-18 iunie 2020 intra in vigoare la 1 ianuarie 2021

Anexa II a Regulamentului REACH – care contine modelul si instructiunile de realizare a Fiselor cu date de securitate – a fost modificata prin Regulamentul 878-18 iunie 2020, iar aceasta intra in vigoare la 1 ianuarie 2021 si prevede derogari pentru furnizarea fiselor cu date de securitate, in noul format, pana la 31 decembrie 2022.

Modificarea principala a anexei II a Regulamentului REACH consta in introducerea unor cerinte pentru fisele cu date de securitate pentru nanoforme, dar mai exista si alte precizari noi privind modul de intocmire a fiselor cu date de securitate. Spre exemplu, se modifica formatul unor sectiuni (sectiunea 11 Informatii toxicologice si sectiunea 12 Informatii ecologice, prin introducerea a cate unui unui subpunct suplimentar 11.2- Informatii privind alte pericole si 12.7 Alte efecte adverse).

Conform definitiei furnizate de Comisia Europeana, nonomaterialele sunt materiale care conțin particule cu lungimea între 1 și 100 de nanometri (pentru comparative, virusii au o lungime de circa 100 de nanometri).

Nanomaterialele/Nanoformele au tot mai multe aplicatii in ultimii ani in diverse tipuri de activități, datorita proprietatilor diferite si speciale fata de structurile care nu sunt nanometrice. Multe nanomateriale sunt produse in laboratoare si activitati industriale (ex. fulerenele, fulgii de grafen și nanotuburile de carbon, dar si dioxidul de titan si dioxidul de siliciu – utilizate mai ales in industria vopselelor – sau nanopudre de aluminiu, argint etc.). Exista si naonomatetriale naturale, de exemplu in norii de cenusa ai vulcanilor, in briza mării sau in fumul unui incendiu.

Categorii
Legislatie

Ordonanta de urgenta nr. 196 din 22 decembrie 2005 privind Fondul pentru mediu

Având în vedere necesitatea clarificării regimului juridic al veniturilor din care se constituie Fondul pentru mediu şi a atribuţiilor

Administraţiei Fondului pentru Mediu în ceea ce
priveşte activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea, soluţionarea contestaţiilor şi executarea silită a contribuţiilor datorate la Fondul pentru mediu, în contextul diminuării veniturilor încasate la Fondul pentru mediu,
ţinând seama de necesitatea sporirii numărului de categorii de proiecte ce pot fi finanţate din Fondul pentru mediu, în special cele privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, Directiva-cadru a apei şi instalaţiile mari de ardere, pentru îndeplinirea angajamentelor asumate pentru capitolul 22 – Mediu,
elemente care vizează interesul public şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1
Fondul pentru mediu este un instrument economico-financiar destinat susţinerii şi realizării proiectelor pentru protecţia mediului, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în domeniul protecţiei mediului.

Art. 2
Fondul pentru mediu se constituie şi se gestionează în conformitate cu prevederile legale.

CAPITOLUL II: Administrarea Fondului pentru mediu

Art. 3
(1)Unitatea care răspunde de gestionarea Fondului pentru mediu este Administraţia Fondului pentru Mediu, denumită în continuare Administraţia Fondului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii, în coordonarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(2)Administraţia Fondului are sediul în municipiul Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 294, corp A, sectorul 6.
(3)Administraţia Fondului are în principal, următoarele atribuţii:
a)urmăreşte constituirea şi gestionarea Fondului pentru mediu;
b)întocmeşte planul anual de lucru şi bugetul de venituri şi cheltuieli;
c)analizează, selectează şi finanţează proiectele pentru protecţia mediului aprobate în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi conform cu procedurile prevăzute în Manualul de operare al Fondului pentru mediu;
d)urmăreşte şi controlează implementarea proiectelor aprobate şi finanţate din Fondul pentru mediu;
e)finanţează lucrări destinate prevenirii, înlăturării şi/sau diminuării efectelor produse de fenomenele meteorologice periculoase la lucrările de gospodărire a apelor, conform dispoziţiilor art. 13.

Art. 4
(1)Administraţia Fondului este condusă de un preşedinte cu rang de subsecretar de stat.
(2)Preşedintele este numit, suspendat şi revocat din funcţie, în condiţiile legii, prin decizie a primului-ministru, la propunerea conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(3)în exercitarea conducerii Administraţiei Fondului, preşedintele emite dispoziţii.
(4)Preşedintele are calitatea de ordonator de credite pentru fondurile pe care le gestionează, reprezintă Administraţia Fondului în relaţiile cu terţii, precum şi în justiţie, numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul acesteia.
(5)Administraţia Fondului are personal propriu contractual care asigură funcţiile de conducere, de execuţie şi de control, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare propriu.
(6)Salarizarea personalului Administraţiei Fondului se face conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul instituţiei.
(7)În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 3 alin. (3), Administraţia Fondului are următoarele structuri de decizie:
a)Comitetul de avizare;
b)Comitetul director.

Art. 5
(1)Comitetul de avizare are următoarea componenţă:
a)trei reprezentanţi, la nivel de secretar de stat şi de director general sau director din cadrul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, împuterniciţi prin ordin al ministrului;
b)doi reprezentanţi, la nivel de secretar de stat şi de director general sau director din cadrul autorităţii publice centrale pentru economie şi comerţ, împuterniciţi prin ordin al ministrului;
c)un reprezentant la nivel de secretar de stat sau director din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, împuternicit prin ordin al ministrului;
d)câte un reprezentant la nivel de director general sau director, împuterniciţi prin ordin al ministrului de resort, din cadrul autorităţii publice centrale pentru sănătate, autorităţii publice centrale pentru finanţe publice, autorităţii publice
centrale pentru transporturi, construcţii şi turism, autorităţii publice centrale pentru administraţie şi interne;
e)un reprezentant al confederaţiei patronale din domeniul proiectului supus avizării, desemnat de aceasta;
f)un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale din domeniul protecţiei mediului, desemnat de acestea;
g)preşedintele Administraţiei Fondului.
(2)Preşedintele Comitetului de avizare este reprezentantul, la nivel de secretar de stat, al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, iar vicepreşedinte este reprezentantul, la nivel de secretar de stat, al autorităţii publice centrale pentru economie şi comerţ.
(3)Comitetul de avizare analizează şi aprobă prin vot:
a)manualul de operare, inclusiv metodologia de selectare, aprobare şi finanţare a proiectelor;
b)planul anual de lucru, inclusiv categoriile de proiecte eligibile pentru finanţare;
c)proiectele ce urmează să fie finanţate din Fondul pentru mediu, dintre cele propuse de Comitetul director;
d)modalităţile de susţinere financiară a proiectelor şi, după caz, dobânda cu care se acordă finanţările rambursabile.
(4)Membrii Comitetului de avizare, exclusiv secretarii de stat, primesc o indemnizaţie de participare pentru activitatea desfăşurată în cadrul şedinţelor acestuia, în cuantumul şi în condiţiile stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Administraţiei Fondului.

Art. 6
(1)Comitetul director este constituit din preşedintele Administraţiei Fondului şi conducătorii direcţiilor de specialitate ale acesteia.
(2)Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru funcţia de preşedinte al Administraţiei Fondului se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(3)Comitetul director are următoarele atribuţii:
a)aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Administraţiei Fondului, cu acordul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
b)avizează manualul de operare elaborat de către direcţiile de specialitate şi îl supune spre aprobare comitetului de avizare;
c)avizează planul anual de lucru elaborat de către direcţiile de specialitate şi îl propune spre aprobare Comitetului de avizare;
d)avizează şi propune spre aprobare Comitetului de avizare proiectele selecţionate pentru a fi finanţate din Fondul pentru mediu;
e)propune spre aprobare Comitetului de avizare modalităţile de susţinere a proiectelor şi, după caz, dobânda cu care se acordă finanţările rambursabile;
f)aprobă situaţiile financiare şi conturile de execuţie trimestriale şi anuale, pe care le înaintează autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
g)urmăreşte constituirea şi gestionarea Fondului pentru mediu;
h)urmăreşte implementarea proiectelor finanţate;
i)aprobă raportul anual privind gestionarea Fondului pentru mediu, pe care îl face public, conform prevederilor legale.

Art. 7
Cheltuielile curente şi de capital ale Administraţiei Fondului se asigură din Fondul pentru mediu, în limita a 3% din veniturile acestuia.

Art. 8
(1)Operaţiunile financiare ale Administraţiei Fondului, care privesc constituirea, gestionarea şi utilizarea resurselor financiare, se derulează prin Trezoreria Statului.
(2)Disponibilităţile financiare ale Fondului pentru mediu se păstrează în Trezoreria Statului într-un cont distinct şi sunt purtătoare de dobânzi.
(3)Fondurile financiare provenite din surse externe se gestionează pe baza contractelor încheiate cu partenerii externi în conformitate cu scopul pentru care au fost acordate şi cu destinaţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL III: Veniturile Fondului pentru mediu

Art. 9
(1)Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din:
a)o contribuţie de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor feroase şi neferoase de către deţinătorii de astfel de deşeuri, persoane fizice sau juridice. Sumele se reţin prin stopaj la sursă de către operatorii economici colectori şi/sau valorificatori, autorizaţi potrivit legislaţiei în vigoare privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, care au obligaţia să le vireze la Fondul pentru mediu;
prevederi din anexa 1 , capitolul II (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera A . din capitolul III [+]
b)taxele pentru emisiile de poluanţi în atmosferă, încasate de la operatori economici, în cuantumul prevăzut în anexa nr. 1;
prevederi din anexa 1 , capitolul III (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera B . din capitolul III [+]
c)taxele încasate de la operatorii economici utilizatori de noi terenuri pentru depozitarea deşeurilor valorificabile, în limitele prevăzute în anexa nr. 2;
prevederi din anexa 1 , capitolul IV (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera C . din capitolul III [+]
d)o taxă de 1 leu (RON)/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională de către producătorii şi importatorii de bunuri ambalate şi ambalaje de desfacere;
prevederi din anexa 1 , capitolul V (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera D . din capitolul III [+]
e)o contribuţie de 2% din valoarea substanţelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu, prevăzute în anexa nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, comercializate de către producători şi importatori, cu excepţia celor utilizate la producerea medicamentelor;
prevederi din anexa 1 , capitolul VI (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera E . din capitolul III [+]
f)în cazul vânzării masei lemnoase pe picior, contribuţia la Fondul pentru mediu se stabileşte prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vânzare a acesteia. Suma se încasează de vânzător de la cumpărător odată cu valoarea masei lemnoase şi se varsă de către acesta la Fondul pentru mediu;
prevederi din anexa 1 , capitolul VII (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera F . din capitolul III [+]
g)în cazul exploatării masei lemnoase pe picior de către administratorul, respectiv proprietarul pădurii, prin activitate proprie sau prin intermediul unui prestator de servicii, contribuţia la Fondul pentru mediu se stabileşte prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vânzare a sortimentelor de lemn obţinute şi se achită de administratorul, respectiv proprietarul pădurii;
h)contribuţia pentru prelucrarea lemnului se stabileşte prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vânzare a produselor obţinute şi se achită de operatorul economic care a realizat prelucrarea lemnului;
i)o taxă de 1 leu (RON)/kg anvelopă, încasată de la producătorii şi importatorii care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau uzate destinate reutilizării;
prevederi din anexa 1 , capitolul VIII (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera I . din capitolul III [+]
j)o contribuţie de 3% din suma care se plăteşte anual pentru gestionarea fondurilor de vânătoare, plătită de către gestionarii fondurilor de vânătoare;
prevederi din anexa 1 , capitolul IX (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera J . din capitolul III [+]
k)donaţii, sponsorizări, asistenţă financiară din partea persoanelor fizice sau juridice române ori străine şi a organizaţiilor sau organismelor internaţionale;
l)sumele încasate din rambursarea finanţărilor acordate, dobânzi, penalităţi de întârziere, alte operaţiuni financiare derulate din sursele financiare ale Fondului pentru mediu;
m)sumele încasate de la manifestări organizate în beneficiul Fondului pentru mediu;
n)cuantumul taxelor pentru emiterea avizelor, acordurilor şi a autorizaţiilor de mediu;
o)dobânzi şi penalităţi de orice fel datorate de către debitorii Fondului pentru mediu.
(2)Administraţia Fondului gestionează şi alte venituri aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Art. 10
(1)În cazul utilizării de către operatorii economici a deşeurilor industriale reciclabile, ca materii prime secundare, în proporţie de cel puţin 50%, sumele stabilite la art. 9 alin. (1) lit. b) nu se plătesc.
(2)Taxele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d) şi i) se plătesc numai în cazul neîndeplinirii obiectivului de valorificare a deşeurilor de ambalaje, respectiv obiectivul de gestionare a anvelopelor uzate prevăzute în legislaţia în vigoare, plata făcându-se pe diferenţa dintre obiectivul anual şi obiectivul realizat efectiv de către operatorii economici responsabili.
(3)Operatorii economici producători şi importatori de bunuri ambalate şi de ambalaje de desfacere şi operatorii economici responsabili pentru gestionarea anvelopelor uzate sunt obligaţi să calculeze şi să declare lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a desfăşurat activitatea, diferenţa dintre obiectivul calculat utilizând procentajul stabilit prin legislaţia în vigoare ca obiectiv de valorificare anual şi obiectivul efectiv realizat.
(4)Nivelul contribuţiilor şi taxelor prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a)-j) se actualizează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(5)Baza de calcul la care se aplică procentele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a), e), f), g), h) şi j) reprezintă valoarea de vânzare, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.
(6)Contribuţia prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. f) va fi inclusă în contractele de vânzare a masei lemnoase pe picior.

Art. 11
(1)Sumele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a)-c), e), f), g) şi h) se declară şi se plătesc lunar de către persoanele juridice şi persoanele fizice care desfăşoară respectivele activităţi, până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfăşurat activitatea.
(2)Sumele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d), i) şi j) se declară şi se plătesc anual de către persoanele juridice care desfăşoară respectivele activităţi, până la data de 25 ianuarie a anului următor.
(3)Declaraţia se depune sau se transmite la Administraţia Fondului, iar plata se realizează într-un cont distinct deschis la trezorerie pe numele acesteia.
(4)Modelul şi conţinutul declaraţiilor la Fondul pentru mediu, prevăzute la art. 10 alin. (3) şi la alin. (1) şi (2) din prezentul articol, se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 12
(1)Contribuţiile şi taxele ce se constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu se gestionează de către Administraţia Fondului şi urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Activitatea privind declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea, inclusiv soluţionarea contestaţiilor privind contribuţiile şi taxele la Fondul pentru mediu datorate de către persoanele juridice şi fizice, precum şi îndeplinirea măsurilor asigurătorii şi procedura de executare silită se realizează de către Administraţia Fondului în condiţiile Codului de procedură fiscală. Administraţia Fondului are calitatea de creditor bugetar.
(3)Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitori a obligaţiilor de plată prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a)-j) se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere egale cu cele datorate pentru neachitarea la termen a obligaţiilor fiscale.
(4)în cazul neachitării la scadenţă a contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu, Administraţia Fondului procedează la aplicarea măsurilor de recuperare a creanţelor prin executare silită.
(5)Administraţia Fondului poate constitui un fond pentru acordarea de stimulente personalului, prin:
a)reţinerea unei cote de 5% din sumele încasate prin executare silită sau în cadrul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului;
b)aplicarea unei cote de 15% asupra dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, stabilite cu titlu definitiv în timpul controlului şi încasate de către Administraţia Fondului, pentru diferenţele constatate.
(6)Totalul fondului de stimulente constituit conform alin. (5) se repartizează astfel:
a)o cotă de 85% pentru Administraţia Fondului;
b)o cotă de 15% pentru autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
(7)Metodologia de acordare a stimulentelor pentru personalul propriu se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

CAPITOLUL IV: Destinaţia Fondului pentru mediu

Art. 13
(1)Fondul pentru mediu se utilizează pentru susţinerea şi realizarea proiectelor prioritare pentru protecţia mediului.
(2)Categoriile de proiecte eligibile pentru finanţare se stabilesc prin planul anual de lucru şi vizează îmbunătăţirea performanţei de mediu privind:
a)prevenirea poluării;
b)reducerea impactului asupra atmosferei, apei şi solului;
c)reducerea nivelurilor de zgomot;
d)utilizarea de tehnologii curate;
e)gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase;
f)protecţia resurselor de apă, staţiile de tratare, staţiile de epurare pentru comunităţi locale;
g)gospodărirea integrată a zonei costiere;
h)conservarea biodiversităţii;
i)administrarea ariilor naturale protejate;
j)educaţia şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului;
k)creşterea producţiei de energie din surse regenerabile;
l)reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;
m)reconstrucţia ecologică şi gospodărirea durabilă a pădurilor;
n)împădurirea terenurilor degradate situate în zonele deficitare în păduri, stabilite în condiţiile legii;
o)închiderea iazurilor de decantare din sectorul minier;
p)lucrări destinate prevenirii, înlăturării şi/sau diminuării efectelor produse de fenomenele meteorologice periculoase la lucrările de gospodărire a apelor aferente obiectivelor din domeniul public al statului.
(3)Din Fondul pentru mediu sunt finanţate proiectele din categoriile prevăzute la alin. (2), prin una sau mai multe dintre următoarele modalităţi propuse de Comitetul director şi aprobate de Comitetul de avizare:
a)susţinerea financiară a proiectelor prin finanţare sau cofinanţare nerambursabilă;
b)susţinerea financiară a proiectelor prin finanţare sau cofinanţare rambursabilă;
c)susţinerea totală sau parţială a dobânzii aferente creditelor bancare contractate pentru realizarea proiectelor;
d)cofinanţarea proiectelor finanţate din fonduri comunitare şi/sau alte fonduri internaţionale.
(4)Se acordă susţinere financiară din Fondul pentru mediu, pentru proiectele propuse de către operatorii economici, organizaţii neguvernamentale, autorităţi locale şi unităţi de învăţământ.
(5)Analiza, selectarea, finanţarea, urmărirea şi controlul implementării proiectelor se fac în conformitate cu prevederile manualului de operare al Fondului pentru mediu şi ale actelor normative date în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia lucrărilor prevăzute la alin. (2) lit. o).
(6)Categoriile de lucrări care se pot finanţa conform prevederilor alin. (2) lit. o), precum şi sumele destinate
finanţării acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(7)Finanţarea proiectelor aprobate se realizează în baza contractelor de finanţare anuale sau multianuale.
(8)Contractele de finanţare, împreună cu actele prin care se constituie garanţii ale rambursării finanţării, constituie titluri executorii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.
(9)Finanţarea din Fondul pentru mediu se face cu respectarea legislaţiei privind ajutorul de stat.
(10)Sumele rămase neutilizate la sfârşitul anului se reportează în anul următor, fiind utilizate cu aceeaşi destinaţie.

Art. 14
(1)Proiectele solicitanţilor care nu şi-au achitat obligaţiile fiscale către stat şi către Fondul pentru mediu, precum şi proiectele celor care sponsorizează activităţi cu efect negativ asupra mediului nu beneficiază de sprijin financiar din partea Administraţiei Fondului.
(2)Veniturile Fondului pentru mediu nu pot fi utilizate pentru plasamente sau operaţiuni financiare speculative.

CAPITOLUL V: Sancţiuni

Art. 15
(1)Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.
(2)Nedepunerea la termen a declaraţiilor lunare privind obligaţiile la Fondul pentru mediu constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei (RON) la 2.500 lei (RON).

Art. 16
(1)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se fac de către personalul de specialitate din cadrul Administraţiei Fondului şi al Gărzii Naţionale de Mediu, prin unităţile sale teritoriale.
(2)Contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL VI: Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 17
Metodologia de calcul a contribuţiilor şi taxelor prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a)-k) se stabileşte prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 18
(1)Regulamentul de organizare şi funcţionare a Administraţiei Fondului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2)Structura organizatorică a Administraţiei Fondului se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a regulamentului de organizare şi funcţionare.

Art. 19
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 20
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 9 decembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile art. 18 şi ale art. 19 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 77/2004 pentru stimularea asocierii proprietarilor de păduri private în scopul gospodăririi durabile a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 27 august 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 515/2004, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Categorii
Legislatie

Ordonanta de urgenta nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului

Având în vedere necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de ţara noastră în procesul de integrare europeană, este imperios necesară adoptarea, în regim de urgenţă, a prezentului act normativ, în baza căruia să poată fi adoptată legislaţia subsecventă în domeniul protecţiei mediului şi

Tinând cont de necesitatea creării cadrului unitar prin care se statuează principiile care guvernează întreaga activitate de protecţie a mediului şi care trasează direcţiile de reglementare a activităţilor economice în vederea atingerii obiectivelor dezvoltării durabile, elemente care vizează interesul public şi care constituie situaţii de urgenţă extraordinare.
În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă:

CAPITOLUL I: Principii şi dispoziţii generale

Art. 1
Obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie reglementarea protecţiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii.

Art. 2
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
1.accident ecologic – eveniment produs ca urmare a unor mari şi neprevăzute deversări/emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă de vapori sau de energie rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin care se deteriorează sau se distrug ecosistemele naturale şi antropice;
2.acte de reglementare – avize de mediu, aviz Natura 2000, acord de mediu, acord de import/export plante şi/sau animale sălbatice non-CITES, permis CITES, acord de import pentru organisme modificate genetic, autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu, autorizaţie privind activităţile cu organisme modificate genetic;
3.acord de mediu – act tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de realizare a proiectului, din punct de vedere al protecţiei mediului; acordul de mediu reprezintă decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului de proiect să realizeze proiectul din punct de vedere al protecţiei mediului;
4.acordul de import pentru organisme modificate genetic – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului să realizeze o activitate desfăşurata cu organisme/microorganisme modificate genetic şi stabileşte condiţiile în care aceasta poate avea loc, conform legislaţiei specifice;
5.arie/sit – zonă definită geografic exact delimitată;
6.arie naturală protejată – zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;
7.arie specială de conservare – arie de interes comunitar desemnată printr-un act statutar, administrativ şi/sau contractual în scopul aplicării măsurilor de conservare necesare pentru menţinerea sau restaurarea unei stări favorabile de conservare a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care a fost desemnată;
8.audit de mediu – instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor destinate protecţiei mediului, cu scopul:
a)de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului;
b)de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu ale organizaţiei;
9.autorizaţie de mediu – act tehnico-juridic emis de autorităţile competente pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activităţi existente sau a unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia în funcţiune;
10.autorizaţie integrată de mediu – act tehnico-juridic emis de autorităţile competente, conform dispoziţiilor legale în vigoare privind prevenirea şi controlul integrat al poluării;
11.autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care reglementează condiţiile privind introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic sau utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic;
12.autoritate competentă pentru protecţia mediului – autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului sau, după caz, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, respectiv agenţiile regionale pentru protecţia mediului, agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”, precum şi Garda Naţională de Mediu şi structurile subordonate acesteia;
13.avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului:
a)avizul de mediu pentru planuri şi programe – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării;
b)avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului la: schimbarea titularului unei activităţi cu impact asupra mediului, vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, vânzarea de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată de lichidare, lichidare, încetarea activităţii, faliment, având ca scop stabilirea obligaţiilor de mediu, ca prevederi ale unui program pentru conformare, în vederea asumării acestora de către părţile implicate în situaţiile menţionate anterior;
c)avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice – act tehnico-juridic emis de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor şi respectiv de autorizare a îngrăşămintelor chimice;
d)aviz Natura 2000 – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică în planul sau programul supus adoptării;
14.bilanţ de mediu – lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, în scopul obţinerii avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sau a autorizaţiei de mediu, şi care conţine elementele
analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente şi anticipate ale activităţii, în vederea cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică un impact semnificativ, bilanţul se completează cu un studiu de evaluare a riscului;
15.biodiversitate – variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică şi diversitatea ecosistemelor;
16.biotehnologie – aplicaţie tehnologică în care se utilizează sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosinţă specifică;
17.biotehnologie modernă – aplicarea in vitro a tehnicilor de recombinare a acidului nucleic şi a tehnicilor de fuziune celulară, altele decât cele specifice selecţiei şi ameliorării tradiţionale, care înlătură barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare genetică;
18.cele mai bune tehnici disponibile – stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor limită de emisie în scopul prevenirii, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său:
a)tehnicile se refera deopotrivă la tehnologia utilizata şi modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi remedierea amplasamentului, potrivit legislaţiei în vigoare;
b)disponibile se refera la acele cerinţe care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent daca aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel naţional, cu condiţia ca aceste tehnici să fie accesibile operatorului;
c)cele mai bune – se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de protecţie a mediului în întregul său;
19.deşeu – orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca;
20.deşeu reciclabil – deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri;
21.deşeuri periculoase – deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase;
22.deteriorarea mediului – alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului;
23.dezvoltare durabilă – dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi;
24.echilibru ecologic – ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia;
25.ecosistem – complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională;
26.ecoturism – formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să contribuie la conservarea şi protecţia naturii;
b)să utilizeze resursele umane locale;
c)să aibă caracter educativ, respect pentru natură – conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale;
d)să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural;
27.efluent – orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
28.emisie – evacuarea directă sau indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol;
29.eticheta ecologică – un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broşură sau alt document informativ, care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului;
30.evaluare de mediu – elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor publice interesate de efectele implementării planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate;
31.evaluarea impactului asupra mediului – proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului;
32.evaluarea riscului – lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin care se realizează analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale impactului asupra mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere;
33.exemplar – orice plantă sau animal în stare vie sau moartă, sau orice parte sau derivat din acestea, precum şi orice alte produse care conţin părţi sau derivate din acestea, aşa cum sunt specificate în documentele ce le însoţesc, pe ambalaje, pe mărci sau etichete sau în orice alte situaţii;
34.experţi – persoane fizice, recunoscute şi/sau atestate pe plan naţional şi/sau internaţional de către autorităţile competente în domeniu;
35.habitat natural – arie terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice;
36.habitat natural de interes comunitar – acel tip de habitat care:
a)este în pericol de dispariţie în arealul său natural; sau
b)are un areal natural redus fie ca urmare a restrângerii acestuia fie datorită faptului că în mod natural suprafaţa sa este redusă; sau
c)prezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe din cele cinci regiuni biogeografice: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică;
37.habitat al unei specii – mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi. biotici în care trăieşte o specie în oricare stadiu al ciclului sau biologic;
38.informaţia privind mediul – orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială despre:
39.infrastructura pentru informaţii spaţiale – metadate, seturi de date spaţiale şi servicii de date spaţiale; servicii şi tehnologii de reţea; acorduri privind folosirea în comun, accesul şi utilizarea; procedurile, procesele şi mecanismele de monitorizare şi coordonare stabilite, operate sau puse la dispoziţie în conformitate cu prevederile legale;
40.instalaţie – orice unitate tehnică staţionară sau mobilă precum şi orice altă activitate direct legată, sub aspect tehnic, cu activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra mediului;
41.mediu – ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului;
42.mediu geologic – ansamblul structurilor geologice de la suprafaţa pământului în adâncime: sol, ape subterane, formaţiuni geologice;
43.microorganism – orice entitate microbiologică, celulară sau necelulară, capabilă de replicare sau de transfer de material genetic, inclusiv virusurile, viroizii şi celulele vegetale şi animale în culturi;
44.monitorizarea mediului – supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun;
45.monument al naturii – specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;
46.organism modificat genetic – orice organism, cu excepţia fiinţelor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală;
47.plafon naţional de emisie – cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi emisă la nivel naţional, în decursul unui an calendaristic;
48.planuri şi programe – planurile şi programele, inclusiv cele cofinanţate de Comunitatea Europeană, ca şi orice modificări ale acestora, care se elaborează şi/sau se adoptă de către o autoritate la nivel naţional, regional sau local ori care sunt pregătite de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedură legislativă, de către Parlament sau Guvern şi sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative;
49.plan de acţiuni – plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei integrate de mediu de către titularul activităţii sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului în scopul respectării prevederilor legale referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării; planul de acţiune face parte integrantă din autorizaţia integranta de mediu;
50.poluant – orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;
51.poluare – introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime;
52.prejudiciu – o schimbare adversă cuantificabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare cuantificabilă a funcţiilor îndeplinite de o resursă naturală în beneficiul altei resurse naturale sau al publicului, care poate să survină direct sau indirect;
53.proiect – documentaţie privind execuţia lucrărilor de construcţii sau alte instalaţii ori amenajări, alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică extragerea resurselor minerale;
54.program pentru conformare – plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu sau avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu de către titularul activităţii, sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului, în scopul respectării prevederilor legale privind protecţia mediului; programul pentru conformare face parte integrantă din autorizaţia de mediu sau din avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu;
55.program operaţional sectorial – document aprobat de Comisia Europeană pentru implementarea acelor priorităţi sectoriale din Planul Naţional de dezvoltare care sunt aprobate spre finanţare prin cadrul de sprijin comunitar;
56.public – una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanţă cu legislaţia ori cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora;
57.raport de mediu – parte a documentaţiei planurilor sau programelor, care identifică, descrie şi evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicării acestora şi alternativele sale raţionale, luând în considerare obiectivele şi aria geografică aferentă, conform legislaţiei în vigoare;
58.raport de amplasament – documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care evidenţiază starea amplasamentului, situaţia poluării existente înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei şi oferă un punct de referinţă şi comparaţie la încetarea activităţii;
59.raport de securitate – documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, necesară pentru obiective în care sunt prezente substanţe periculoase conform prevederilor legislaţiei privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase;
60.resurse naturale – totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili, regenerabile – apă, aer, sol, floră, fauna sălbatică, inclusiv cele inepuizabile – energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor;
61.sistem de management de mediu – componentă a sistemului de management general, care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu;
62.sit de interes comunitar – arie/sit care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea stării de conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa reţelei NATURA 2000 şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea sau regiunile respective. Pentru speciile de animale ce ocupă arii întinse de răspândire, ariile de interes comunitar corespund zonelor din teritoriile în care aceste specii sunt prezente în mod natural şi în care sunt prezenţi factorii abiotici şi biologici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestora.
63.specii de interes comunitar – specii care pe teritoriul Uniunii Europene sunt:
a)periclitate, cu excepţia celor al căror areal natural este situat la limita de distribuţie în areal şi care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile în regiunea vest-palearctică; sau
b)vulnerabile, speciile a căror încadrare în categoria celor periclitate este probabilă într-un viitor apropiat dacă acţiunea factorilor perturbatori persistă; sau
c)rare, speciile ale căror populaţii sunt reduse din punct de vedere al distribuţiei sau/şi numeric şi care chiar dacă nu sunt în prezent periclitate sau vulnerabile, riscă să devină. Aceste specii sunt localizate pe arii geografice restrânse sau sunt rar dispersate pe suprafeţe largi; sau
d)endemice şi care necesită o atenţie specială datorită caracteristicilor specifice ale habitatului lor şi/sau a impactului potenţial pe care ii are exploatarea acestora asupra stării de conservare
64.stare de conservare a unui habitat natural – totalitatea factorilor ce acţionează asupra unui habitat natural şi a speciilor caracteristice acestuia şi care pot influenţa pe termen lung atât distribuţia naturală, structura şi funcţiile acestuia, cât şi supravieţuirea speciilor caracteristice;
65.stare de conservare a unei specii – totalitatea factorilor ce acţionează asupra unei specii şi care pot influenţa pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor speciei respective;
66.substanţă – element chimic şi compuşi ai acestuia, în înţelesul reglementărilor legale în vigoare, cu excepţia substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic;
67.substanţa periculoasă – orice substanţă clasificată ca periculoasă de legislaţia specifică în vigoare din domeniul chimicalelor;
68.substanţe prioritare – substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor;
69.substanţe prioritar periculoase – substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un nivel similar de risc, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor;
70.sursă de radiaţii ionizante – entitate fizică, naturală, realizată sau utilizată ca element al unei activităţi care poate genera expuneri la radiaţii, prin emitere de radiaţii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive;
71.trasabilitate – posibilitatea identificării şi urmăririi organismelor modificate genetic şi a produselor rezultate din acestea pe parcursul tuturor etapelor activităţilor care implică astfel de organisme şi produse;
72.utilizare în condiţii de izolare – orice operaţiune prin care microorganismele sunt modificate genetic, cultivate, multiplicate, stocate, folosite, transportate, distruse şi/sau anihilate în condiţii controlate, în spaţii/medii închise. Pentru toate aceste operaţiuni se iau măsuri specifice de izolare, pentru a se evita/limita contactul lor cu oamenii şi cu mediul;
73.vecinătatea ariei naturale protejate – zona din afara limitei unei arii naturale protejate din care se poate genera un impact asupra ariei naturale protejate de către un proiect sau o activitate în funcţie de natura, mărimea şi/sau localizarea acestora;
74.zonă umedă – întindere de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastra sau sărată, inclusiv întinderea de apa marină a cărei adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m.

Art. 3
Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonanţe de urgenţă sunt:
a)principiul integrării politicii de mediu în celelalte politici sectoriale;
b)principiul precauţiei în luarea deciziei;
c)principiul acţiunii preventive;
d)principiul reţinerii poluanţilor la sursă;
e)principiul “poluatorul plăteşte”;
f)principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
g)utilizarea durabilă a resurselor naturale;
h)informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu;
i)dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.

Art. 4
Modalităţile de implementare a principiilor şi a obiectivelor strategice sunt:
a)prevenirea şi controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului;
b)adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerinţelor politicii de mediu;
c)corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu cea de mediu;
d)efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului;
e)evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului;
f)introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive;
g)rezolvarea, pe niveluri de competenţă, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea acestora;
h)promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene şi internaţionale în domeniu;
i)stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare;
j)crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului;
k)recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei ecologice;
l)menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului;
m)reabilitarea zonelor afectate de poluare;
n)încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu;
o)promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului;
p)educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul;
q)dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru menţinerea stării favorabile de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene-Natura 2000;
r)aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilităţii şi etichetării organismelor modificate genetic;
s)înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor.

Art. 5
Statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest scop:
a)accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare;
b)asocierea în organizaţii pentru protecţia mediului;
c)consultarea în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor;
d)dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu;
e)dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

Art. 6
(1)Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.
(2)Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare din domeniul mediului şi pentru programe de protecţie a mediului şi colaborează cu autorităţile publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului în vederea realizării acestora.

Art. 7
(1)Coordonarea, reglementarea şi implementarea în domeniul protecţiei mediului revin autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, agenţiilor regionale şi judeţene pentru protecţia mediului, Administraţiei Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”, iar controlul respectării măsurilor de protecţia mediului se realizează de către Garda Naţională de Mediu, precum şi de personalul specializat al autorităţilor de protecţie a mediului şi persoanele împuternicite de autoritatea competentă, conform legislaţiei specifice în vigoare.
(2)În perimetrul Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului este reprezentată de Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”.

CAPITOLUL II: Procedura de reglementare

Art. 8
(1)Autorităţile competente pentru protecţia mediului conduc procedura de reglementare şi emit, după caz, avize de mediu, acorduri şi autorizaţii/autorizaţii integrate de mediu, în condiţiile legii.
(2)În derularea procedurilor de reglementare pentru proiecte sau activităţi care pot avea efecte semnificative asupra teritoriului altor state, autorităţile competente pentru protecţia mediului respectă prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte.

Art. 9
(1)Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe sunt obligatorii pentru adoptarea planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului.
(2)Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor şi cerinţelor de protecţie a mediului în pregătirea şi adoptarea planurilor şi programelor.
(3)Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu şi condiţiile de emitere a avizului de mediu pentru planuri şi programe, inclusiv pentru cele cu efecte transfrontieră, sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(4)Aprobarea planurilor şi programelor, la orice nivel ierarhic, este condiţionată de existenţa avizului de mediu pentru respectivul plan sau program.

Art. 10
(1)Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sunt obligatorii în cazul în care titularii de activităţi cu posibil impact semnificativ asupra mediului urmează să deruleze sau să fie supuşi unei proceduri de: vânzare a pachetului majoritar de acţiuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare sau în alte situaţii care implica schimbarea titularului activităţii, precum şi în caz de dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii, conform legii.
(2)În termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile menţionate la alin. (1), părţile implicate transmit în scris autorităţii competente pentru protecţia mediului obligaţiile asumate privind protecţia mediului, printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul.
(3)Clauzele privind obligaţiile de mediu cuprinse în actele întocmite în cadrul procedurilor prevăzute la alin. (1) au caracter public.
(4)Îndeplinirea obligaţiilor de mediu este prioritară în cazul procedurilor de: dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii.
(5)Procedura de solicitare şi emitere a avizului de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu se adoptă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 11
(1)Solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activităţilor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, care pot avea impact semnificativ asupra mediului.
(2)Pentru obţinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea lor, sunt supuse, la decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, evaluării impactului asupra mediului.
(3)Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru proiecte cu impact transfrontieră şi lista proiectelor publice sau private supuse procedurii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(4)Acordul de mediu se emite în paralel cu celelalte acte de reglementare emise de autorităţile competente, potrivit legii.

Art. 12
(1)Desfăşurarea activităţilor existente precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.
(2)Procedura de emitere a autorizaţiei de mediu şi lista activităţilor supuse acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(3)Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu, activităţile existente, care nu sunt conforme cu normele şi reglementările de mediu în vigoare, sunt supuse bilanţului de mediu, la decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului.
(4)Procedura de realizare a bilanţului de mediu este stabilită prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(5)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului negociază cu titularul activităţii programul pentru conformare, pe baza concluziilor şi recomandărilor bilanţului de mediu.
(6)Este obligatorie îndeplinirea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare la termenele stabilite.
(7)Activităţile desfăşurate de structurile componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de mediu.

Art. 13
(1)Măsurile privind prevenirea şi controlul integrat al poluării şi lista activităţilor supuse procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu sunt stabilite prin lege.
(2)Procedura de emitere a autorizaţiei integrate de mediu şi normele metodologice de aplicare a acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Art. 14
(1)Autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu se emite după obţinerea celorlalte avize, acorduri, autorizaţii, după caz, ale autorităţilor competente, potrivit legii.
(2)Funcţionarea fără autorizaţie de mediu este interzisă pentru activităţile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecţiei mediului.
(3)Funcţionarea fără autorizaţie integrată de mediu este interzisă pentru activităţile supuse legislaţiei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.
________
*) – art. 14 alin. (3) intră în vigoare la 1 ianuarie 2007 pentru activităţile puse în funcţiune după 30 octombrie 1999 si 30 octombrie 2007 pentru activităţile puse în funcţiune înainte de 30 octombrie 1999 – (vezi art. 104);
(4)Titularul activităţii are obligaţia de a informa autorităţile publice teritoriale competente pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele automonitorizării emisiilor de poluanţi reglementaţi, precum şi cu privire la accidente sau pericole de accidente.

Art. 15
(1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite, revizuieşte şi actualizează, după caz, actele de reglementare.
(2)Actele de reglementare se emit numai dacă planurile şi programele, proiectele, respectiv programele pentru conformare privind activităţile existente prevăd prevenirea, reducerea, eliminarea sau compensarea, după caz, a consecinţelor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice şi reglementările în vigoare.
(3)Titularii activităţilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului au obligaţia de a respecta termenele stabilite de autoritatea competentă de protecţia mediului în derularea acestor proceduri.
(4)Nerespectarea termenelor stabilite de autoritatea competentă de protecţia mediului în derularea procedurii de reglementare conduce la încetarea acestei proceduri, solicitarea actului de reglementare fiind anulată.

Art. 16
(1)Avizul de mediu pentru planuri şi programe are aceeaşi perioadă de valabilitate ca şi planul sau programul pentru care a fost emis, cu excepţia cazului în care intervin modificări ale respectivului plan sau program, conform legislaţiei specifice.
(2)Avizul de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu este valabil până la îndeplinirea scopului pentru care a fost emis, cu excepţia cazului în care intervin modificări ale condiţiilor în care a fost emis.
(3)Acordul de mediu este valabil pe toată perioada punerii în aplicare a proiectului. Acordul de mediu îşi pierde valabilitatea dacă lucrările de investiţii pentru care a fost emis nu încep în termen de 2 ani de la data emiterii, cu excepţia proiectelor cu finanţare externă pentru care acordul de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada desfăşurării acestora, până la finalizarea investiţiei.
(4)Autorizaţia de mediu este valabilă 5 ani, iar autorizaţia integrată de mediu este valabilă 10 ani.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (4), autorizaţiile de mediu şi autorizaţiile integrate de mediu emise cu program pentru conformare, respectiv cu plan de acţiuni sunt valabile pe toata perioada derulării programului/planului.
(6)Perioada de valabilitate a autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu nu poate depăşi ultimul termen scadent al programului pentru conformare, respectiv al planului de acţiuni, cu aplicarea prevederilor alin. (4) şi (5).

Art. 17
(1)Avizul de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu, acordul de mediu şî autorizaţia de mediu se revizuiesc dacă apar elemente noi cu impact asupra mediului, necunoscute la data emiterii. în acest caz se poate cere şi refacerea evaluării impactului asupra mediului şi/sau a bilanţului de mediu.
(2)Autorizaţia integrată de mediu se revizuieşte în condiţiile prevăzute de legislaţia specifică privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.
(3)Acordul de mediu şi autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu se suspendă de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului care a emis actul de reglementare, pentru nerespectarea prevederilor acestora sau ale programelor pentru conformare/planurilor de acţiuni, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 30 de zile pentru îndeplinirea obligaţiilor. Suspendarea se menţine până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfăşurarea proiectului sau activităţii este interzisă.
(4)În cazul în care nu s-au îndeplinit condiţiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competentă pentru protecţia mediului dispune, după expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, după caz.
(5)Dispoziţiile de suspendare şi, implicit, de încetare a desfăşurării proiectului sau activităţii sunt executorii de drept.

Art. 18
Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare se soluţionează de instanţele de contencios administrativ competente.

Art. 19
Acordul de mediu şi autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu pentru activităţile miniere care utilizează substanţe periculoase în procesul de prelucrare şi concentrare, pentru capacităţi de producţie mai mari de 5 milioane tone/an şi/sau dacă suprafaţa pe care se desfăşoară activitatea este mai mare de 1.000 ha, se promovează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Art. 20
(1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului, împreună cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, după caz, asigură informarea, participarea publicului la deciziile privind activităţi specifice şi accesul la justiţie, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000.
(2)Informarea publicului în cadrul procedurilor de reglementare pentru planuri, programe proiecte şi activităţi se realizează conform legislaţiei specifice în vigoare.
(3)Consultarea publicului este obligatorie în cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilită prin acte normative specifice.
(4)Modalităţile de realizare a participării publicului la elaborarea unor planuri şi programe specifice în legătură cu mediul se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(5)Accesul la justiţie al publicului se realizează potrivit reglementărilor legale în vigoare.
(6)Organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului au drept la acţiune injustiţie în probleme de mediu.

Art. 21
(1)Persoane fizice sau juridice independente de titularul planului, programului, proiectului sau al activităţii şi atestate de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, potrivit legii, realizează:
a)evaluarea de mediu;
b)evaluarea impactului asupra mediului;
c)bilanţul de mediu;
d)raportul de amplasament;
________
*) – art. 21 alin. (1) lit. d) care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007 – (vezi art. 104);
e)raportul de securitate.
________
*) – art. 21 alin. (1) lit. e) care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007 – (vezi art. 104);
(2)Procedura de atestare a persoanelor fizice şi juridice se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3)Cheltuielile pentru elaborarea evaluării de mediu, evaluării impactului asupra mediului, bilanţului de mediu, raportului de amplasament şi raportului de securitate sunt suportate de titularul planului, programului, proiectului sau al activităţii.
(4)Răspunderea pentru corectitudinea informaţiilor puse la dispoziţia autorităţilor competente pentru protecţia mediului şi a publicului revine titularului planului, programului, proiectului sau al activităţii, iar răspunderea pentru corectitudinea lucrărilor prevăzute la alin. (1) revine autorului acestora.

Art. 22
(1)Autorităţile publice pentru protecţia mediului încasează sumele provenite din taxele pentru emiterea actelor de reglementare.
(2)Taxele prevăzute la alin. (1) se fac venit la Fondul pentru mediu, iar cuantumul acestora se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Art. 23
(1)Autorităţile competente pentru protecţia mediului încasează, de asemenea, sume provenite din tarife pentru lucrările şi serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice şi juridice, în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară în limitele competenţelor lor legale.
(2)Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor prestate, precum şi cuantumul tarifelor se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3)Autorităţile publice pentru protecţia mediului constituie un fond de stimulare a personalului prin utilizarea unui procent de 25%, obţinut din încasarea tarifelor prevăzute la alin. (1), iar diferenţa de 75% se varsă la bugetul de stat.
(4)Metodologia de utilizare a fondului de stimulare este stabilită prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(5)Disponibilităţile înregistrate şi neutilizate la finele anului se reportează în anul următor şi se utilizează cu aceleaşi destinaţii prevăzute la alineatul (3).
(6)Autorităţile competente pentru protecţia mediului au dreptul să primească şi să utilizeze fonduri provenite din sponsorizări şi donaţii de la persoane fizice şi juridice, române sau străine, în condiţiile legii.

CAPITOLUL III: Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase

Art. 24
Activităţile privind fabricarea, introducerea pe piaţă, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum şi introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare şi gestionare.

Art. 25
(1)Transportul internaţional şi tranzitul substanţelor şi preparatelor periculoase se realizează conform acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional al mărfurilor periculoase, la care România este parte.
(2)Importul şi exportul substanţelor şi preparatelor periculoase restricţionate sau interzise la utilizare de către anumite state sau de către România se realizează în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Practică judiciară extinsă (1 referinte)
Practică judiciară (1 referinte)

Art. 26
Autoritatea publică centrală şi autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, precum şi alte autorităţi publice abilitate prin lege, după caz, controlează respectarea reglementărilor privind regimul substanţelor şi preparatelor periculoase.

Art. 27
Pentru controlul importului, exportului şi tranzitului substanţelor şi preparatelor periculoase în vamă, autoritatea vamală convoacă autorităţile competente în domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 28
Persoanele fizice şi juridice care gestionează substanţe şi preparate periculoase au următoarele obligaţii:
a)să respecte prevederile art. 24 privind substanţele şi preparatele periculoase;
b)să ţină evidenţă strictă – cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare – a substanţelor şi preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, care intră în sfera lor de activitate, şi să furnizeze informaţiile şi datele cerute de autorităţile competente conform legislaţiei specifice în vigoare;
c)să elimine, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, substanţele şi preparatele periculoase care au devenit deşeuri şi sunt reglementate în conformitate cu legislaţia specifică.
d)să identifice şi să prevină riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot reprezenta pentru sănătatea populaţiei şi să anunţe iminenţa unor descărcări neprevăzute sau accidente autorităţilor pentru protecţia mediului şi de apărare civilă.

CAPITOLUL IV: Regimul deşeurilor

Art. 29
Gestionarea deşeurilor se efectuează în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului şi se supune prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.

Art. 30
Controlul gestionării deşeurilor revine autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului şi celorlaltor autorităţi cu competenţe stabilite de legislaţia în vigoare.

Art. 31
Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de gestionare a deşeurilor au atribuţii şi obligaţii în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi a celor specifice din domeniul gestionării deşeurilor.

Art. 32
(1)Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natură, în scopul eliminării acestora, este interzisă.
(2)Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor, în scopul recuperării, se realizează în baza reglementărilor specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului, în conformitate cu prevederile Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005.
(3)Valorificarea deşeurilor se realizează numai în instalaţii, prin procese sau activităţi autorizate de autorităţile publice competente.
(4)Tranzitul şi exportul de deşeuri de orice natură se realiză în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu legislaţia naţională specifică în domeniu.

Art. 33
(1)Transportul intern al deşeurilor periculoase se realizează în conformitate cu prevederile legale specifice.
(2)Transportul internaţional şi tranzitul deşeurilor periculoase se realizează în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

CAPITOLUL V: Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor

Art. 34
Îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare stabilit prin legislaţie specifică în domeniul chimicalelor.

Art. 35
Regimul special de reglementare a îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor se aplică activităţilor privind fabricarea, plasarea pe piaţă, utilizarea, precum şi importul şi exportul acestora.

Art. 36
Autorităţile publice centrale competente conform legislaţiei specifice din domeniul chimicalelor, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, au următoarele obligaţii:
a)să reglementeze regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;
b)să organizeze, la nivel teritorial, reţeaua de laboratoare pentru controlul calităţii îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;
c)să verifice, prin reţeaua de laboratoare, concentraţiile reziduurilor de produse de protecţie a plantelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale.

Art. 37
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, împreună cu autorităţile publice centrale pentru agricultură, silvicultură, sănătate şi cele din domeniul transporturilor sau serviciile descentralizate ale acestora, după caz, supraveghează şi controlează aplicarea reglementărilor privind îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor, astfel încât să se evite poluarea mediului de către acestea.

Art. 38
(1)Persoanele juridice care produc, stochează, comercializează şi/sau utilizează îngrăşăminte chimice şi produse de protecţie a plantelor, au următoarele obligaţii:
a)să producă, stocheze, comercializeze şi să utilizeze produse de protecţia plantelor numai cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
b)să nu folosească îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie;
c)să administreze produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice, numai cu avizul autorităţilor competente pentru protecţia mediului, autorităţilor competente în domeniul sanitar şi al comisiilor judeţene de bază melifera şi stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiinţare prin mass-media;
d)să aplice, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţă de insectele polenizatoare;
e)să livreze, să manipuleze, să transporte şi să comercializeze îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi folosire, în condiţii în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi/sau a mediului, după caz;
f)să stocheze temporar îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri protejate, bine aerisite.
(2)Persoanele juridice interesate în fabricarea şi/sau plasarea pe piaţă a produselor de protecţia plantelor şi îngrăşămintelor chimice au obligaţia să solicite şi să obţină, în cazul în care legislaţia specifică prevede aceasta, avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice, în vederea producerii, comercializării şi utilizării acestora în agricultură şi silvicultură.
(3)Obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-f) revin şi persoanelor fizice, în condiţiile legii.

CAPITOLUL VI: Regimul organismelor modificate genetic, obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne

Art. 39
(1)Activităţile care implică organisme modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne, sunt supuse unui regim special de reglementare, autorizare şi administrare, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, a legislaţiei specifice şi convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte.
(2)Activităţile prevăzute la alin. (1) includ:
a)utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic;
b)introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic vii;
c)importul organismelor/microorganismelor modificate genetic.
(3)Activităţile prevăzute la alin. (2) se desfăşoară numai în condiţiile asigurării protecţiei mediului, precum şi a sănătăţii oamenilor şi animalelor, în baza actelor de reglementare, emise de autoritatea competentă.

Art. 40
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului emite autorizaţiile şi acordurile de import privind activităţile cu organisme modificate genetic prevăzute la art. 39, alin. (2) lit. c).
(2)În procesul decizional privind activităţile de la art. 39, alin. (2), lit. b) şi c), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului solicită avizele autorităţilor publice centrale pentru agricultură, sănătate, siguranţa alimentelor, protecţia consumatorului, precum şi ale altor instituţii implicate, conform legislaţiei specifice, consultă Comisia pentru Securitate Biologică şi asigură informarea şi participarea publicului.
(3)În procesul decizional privind activităţile prevăzute la art. 39, alin. (2) lit. a), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului aplică procedura stabilită prin legislaţia specifică privind microorganismele modificate genetic.

Art. 41
(1)Autorizaţiile privind introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic vii şi privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic se emit numai persoanelor juridice, conform prevederilor legislaţiei specifice.
(2)Importul pe teritoriul României şi exportul unui organism modificat genetic se realizează numai de către persoane juridice, conform prevederilor legislaţiei specifice în vigoare.
(3)Transportul internaţional al organismelor modificate genetic se realizează conform legislaţiei naţionale, acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional de mărfuri/mărfuri periculoase, după caz, la care România este parte.

Art. 42
Autoritatea vamală permite importul/exportul organismelor modificate genetic şi colaborează cu autorităţile publice centrale pentru protecţia mediului, agricultură, siguranţa alimentelor, sănătate şi alte autorităţi implicate, în conformitate cu legislaţia specifică.

Art. 43
Titularii acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi ai autorizaţiilor privind activităţile cu organisme modificate genetic au obligaţia să se conformeze cerinţelor legale privind asigurarea trasabilităţii, etichetării, monitorizării şi să raporteze autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi altor autorităţi, după caz, rezultatele activităţii, conform legislaţiei specifice în vigoare.

Art. 44
Persoanele juridice care desfăşoară activităţi care implică organisme modificate genetic au următoarele obligaţii:
a)să solicite şi să obţină acordul de import pentru organisme modificate genetic şi/sau autorizaţiile privind activităţile cu organisme modificate genetic, după caz;
b)să respecte prevederile acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi/sau ale autorizaţiilor privind activităţile cu organisme modificate genetic, după caz;
c)să oprească activitatea sau să schimbe condiţiile de desfăşurare, la solicitarea autorităţii competente, dacă apar informaţii noi, privind riscurile asupra mediului şi sănătăţii umane şi animale;
d)să răspundă, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei specifice în vigoare, pentru prejudiciile rezultate din aceste activităţi;
e)să acopere costurile măsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse ale acestor activităţi;
f)să aplice măsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activităţile care implică organisme/microorganisme modificate genetic, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

CAPITOLUL VII: Regimul activităţilor nucleare

Art. 45
Activităţile în domeniul nuclear se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor naţionale şi internaţionale specifice la care România este parte.

Art. 46
(1)Acordul de mediu pentru o practică sau o activitate din domeniul nuclear se eliberează înainte de emiterea autorizaţiei de către autoritatea competentă de autorizare, reglementare şi control în domeniul nuclear, conform legislaţiei în vigoare.
(2)Autorizaţia de mediu se emite după eliberarea autorizaţiei de către autoritatea competentă de autorizare, reglementare şi control în domeniul nuclear.
(3)Pentru instalaţiile cu risc nuclear major – centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear şi depozite finale de combustibil nuclear ars – acordul de mediu sau autorizaţia de mediu se emit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii centrale pentru protecţia mediului.

Art. 47
(1)Controlul activităţilor nucleare se realizează de autoritatea competentă în domeniul activităţilor nucleare.
(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii:
a)organizează monitorizarea radioactivităţii mediului pe întregul teritoriu al ţării;
b)supraveghează, controlează şi dispune luarea măsurilor ce se impun în domeniul activităţilor nucleare, pentru respectarea prevederilor legale privind protecţia mediului;
c)colaborează cu organele competente în apărarea împotriva dezastrelor, protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului.

Art. 48
Persoanele fizice şi juridice autorizate, care desfăşoară activităţi în domeniul nuclear, au următoarele obligaţii:
a)să evalueze, direct sau prin structuri abilitate, riscul potenţial, să solicite şi să obţină autorizaţia de mediu;
b)să aplice procedurile şi să prevadă echipamentele pentru activităţile noi, care să permită realizarea nivelului raţional cel mai scăzut al dozelor de radioactivitate şi al riscurilor asupra populaţiei şi mediului, şi să solicite şi să obţină acordul de mediu sau autorizaţia de mediu, după caz;
c)să aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminării radioactive a mediului, care să asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive prevăzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor de radioactivitate în limitele admise;
d)să menţină în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local, pentru a depista orice contaminare radioactivă semnificativă care ar rezulta dintr-o eliminare accidentală de substanţe radioactive;
e)să raporteze prompt autorităţii competente orice creştere semnificativă a contaminării mediului şi dacă aceasta se datorează sau nu activităţii desfăşurate;
f)să verifice continuu corectitudinea presupunerilor făcute prin evaluările probabilistice privind consecinţele radiologice ale eliberărilor radioactive;
g)să asigure depozitarea deşeurilor radioactive, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi a mediului.

CAPITOLUL VIII: Conservarea biodiversităţii şi arii naturale protejate

Art. 49
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, împreună cu alte autorităţi publice centrale, după caz, elaborează reglementări tehnice privind măsurile de protecţie a ecosistemelor, de conservare şi utilizare durabilă a componentelor diversităţii biologice.
(2)Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice se supun prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
(3)La proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmată de avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de protecţie a speciilor sălbatice de floră şi faună, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin acordul de mediu, precum şi automonitorizarea până la îndeplinirea acestora.
(4)Deţinătorii cu orice titlu de suprafeţe terestre şi acvatice supuse refacerii ecologice sau aflate într-o arie naturală protejată au obligaţia de a aplica şi/sau respecta măsurile stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.

Art. 50
(1)Proprietarii de terenuri extravilane situate în arii naturale protejate supuse unor restricţii de utilizare, conform legislaţiei specifice în domeniu, sunt scutiţi de plata impozitului pe teren.
(2)Scutirea de la plata impozitului pe teren se acordă în baza unei confirmări emisă de structura de administrare a ariei naturale protejate sau de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.

Art. 51
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte lista siturilor de interes comunitar şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică, pe care o transmite Comisiei Europeane la data aderării, împreună cu Formularele standard Natura 2000, completate pentru fiecare sit în parte.
(2)Formularul Standard Natura 2000 stabilit de Comisia Europeană se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3)Siturile de interes comunitar se declară prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, iar după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană devin arii speciale de conservare şi se declară prin hotărâre a Guvernului.
(4)Managementul siturilor de interes comunitar necesită planuri de management adecvate specifice sau integrate în alte planuri de management şi măsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor ca şi perturbarea speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea silului, dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, ţinând cont de obiectivele de conservare a ariei şi cu consultarea publicului. Nu sunt acceptate planuri sau proiecte în siturile respective care afectează aria.
(5)Pentru administrarea parcurilor naţionale, parcurilor naturale, a siturilor de interes comunitar şi a ariilor de protecţie specială avifaunistice a căror suprafaţă este mai mare de 4000 ha, se înfiinţează Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii, instituţie publică, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, care are în subordine şi/sau coordonare structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică.
(6)Structura organizatorică, numărul de personal, atribuţiile şi competenţele Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 52
(1)Respectarea prevederilor din regulamentele şi planurile de management ale ariilor naturale protejate, aprobate conform prevederilor legale, este obligatorie.
(2)În ariile naturale protejate şi în vecinătatea acestora este interzisă:
a)desfăşurarea programelor, proiectelor şi activităţilor care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale protejate sau care sunt susceptibile să genereze un impact asupra acestora;
b)schimbarea destinaţiei terenurilor;
c)păşunatul şi amplasarea de stâne şi locuri de târlire;
d)activităţi comerciale de tip comerţ ambulant.
(3)Pe teritoriul ariilor naturale protejate, pe lângă interdicţiile prevăzute în planurile de management şi regulamente, sunt interzise:
a)distrugerea sau degradarea panourilor informative şi indicatoare, construcţiile, împrejmuirile, barierele, plăcile, stâlpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajări aflate în inventarul ariilor naturale protejate;
b)aprinderea şi folosirea focului deschis în afara vetrelor special amenajate şi semnalizate în acest scop de către administratorii sau custozii ariilor naturale protejate;
c)abandonarea deşeurilor în afara locurilor special amenajate şi semnalizate pentru colectare daca există;
d)accesul pe suprafaţa ariilor naturale protejate şi practicarea de sporturi în afara drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate care utilizează carburanţi fosili;
e)exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile din parcurile naţionale, rezervaţiile naturale, rezervaţiile ştiinţifice, monumentele naturii şi din zonele de conservare specială ale parcurilor naturale. în parcurile naturale în afara zonelor de conservare specială, exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile este permisă numai daca acest lucru este prevăzut în mod explicit în planurile de management şi regulamentele acestora.
(4)Pentru orice proiect finanţat din fonduri comunitare este necesară obţinerea avizului Natura 2000. Competenţele şi procedura de emitere a avizului Natura 2000 se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 53
(1)Introducerea pe teritoriul ţării, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, de culturi de microorganisme, a exemplarelor de plante şi animale sălbatice vii, fără acordul pentru import al speciilor non-CITES sau, respectiv, permisului CITES pentru celelalte specii, este interzisă.
(2)Exportul speciilor de plante şi animale din flora şi fauna sălbatică se realizează pe baza acordului pentru export al speciilor non-CITES şi, respectiv, permisul CITES, pentru celelalte specii.
(3)Competenţele şi procedura de emitere a acordului de import/export plante şi/sau animale sălbatice non-CITES şi ale permisului CITES sunt stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(4)Activităţile de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piaţa internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi acvatică, sau a unor părţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, se pot organiza şi desfăşura numai de persoane fizice sau juridice autorizate de autorităţile publice judeţene pentru protecţia mediului.

Art. 54
Orice activitate de cultivare sau testare a plantelor superioare modificate genetic în ariile naturale protejate, legal constituite, precum şi la o distanţă mai mică de 15 km faţă de limita acestora, este strict interzisă.

CAPITOLUL IX: Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice

Art. 55
(1)Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii biologice ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale.
(2)Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii apelor costiere şi maritime urmăreşte reducerea progresivă a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe prioritare/prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor de calitate stipulate în Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, semnată la Bucureşti la 21 aprilie 1992, ratificată prin Legea nr. 98/1992.

Art. 56
(1)Activităţile de gospodărire şi protecţie a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice se supun prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
(2)Reglementarea activităţilor din punct de vedere al gospodăririi apelor şi controlul respectării prevederilor privind protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice se realizează de către autorităţile competente pentru protecţia mediului, de gospodărire a apelor şi de sănătate.

Art. 57
Autorizaţia de gospodărire a apelor pentru activităţile supuse legislaţiei din domeniul prevenirii şi controlului integrat al poluării se emite în conformitate cu prevederile legale din acest domeniu şi se include în autorizaţia integrată de mediu.

Art. 58
Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:
a)să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei acvatice şi de ameliorare a calităţii apei, prevăzute cu termen în avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor, precum şi în autorizaţia de mediu, şi să monitorizeze zona de impact;
b)să se doteze, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau de foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;
c)să amenajeze porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi să constituie echipe de intervenţie în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;
d)să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi să nu arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri;
e)să nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce impurificarea apelor de suprafaţă;
f)să nu deverseze în apele de suprafaţă, subterane şi maritime ape uzate, fecaloid menajere, substanţe petroliere, substanţe prioritare/prioritar periculoase;
g)să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede şi de coastă deşeuri de orice fel şi să nu introducă în ape substanţe explozive, tensiune electrică, narcotice, substanţe prioritare/prioritar periculoase.

CAPITOLUL X: Protecţia atmosferei, schimbările climatice, gestionarea zgomotului ambiental

Art. 59
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)elaborează politica naţională şi coordonează acţiunile la nivel naţional, regional şi local privind protecţia atmosferei, schimbările climatice, precum şi pentru protecţia populaţiei faţă de nivelurile de expunere la zgomotul ambiental ce poate avea efecte negative asupra sănătăţii umane, în conformitate cu politicile europene şi internaţionale specifice;
b)elaborează, promovează şi actualizează Strategia naţională în domeniul protecţiei atmosferei şi Planul naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei;
c)elaborează, promovează şi, după caz, actualizează Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere;
d)coordonează elaborarea Programului naţional de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac;
e)elaborează, promovează şi actualizează Strategia naţională privind schimbările climatice, Planul naţional de acţiune privind schimbările climatice;
f)asigură integrarea politicilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptarea la efectele schimbărilor climatice în strategiile sectoriale;
g)administrează Registrul naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră;
h)coordonează Sistemul naţional de estimare a emisiilor de gaze cu efect de seră;
i)coordonează implementarea mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice;
j)aprobă şi promovează Planul Naţional de Acţiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot;
k)organizează activitatea de monitoring privind calitatea aerului la nivelul întregii ţări;
l)stabileşte, după caz, prin actele de reglementare, valori limită de emisie mai restrictive şi măsurile necesare în vederea respectării plafoanelor naţionale de emisii, respectiv a încărcărilor şi nivelelor critice.

Art. 60
(1)Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efecte de seră şi condiţiile de elaborare a planurilor naţionale de alocare a acestor certificate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2)Gestionarea durabilă şi unitară a resursei disponibile de credite de emisii de gaze cu efect de seră se realizează prin structuri special constituite, în cadrul Administraţiei Fondului pentru mediu.

Art. 61
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin autorităţile publice din subordinea sa, supraveghează şi controlează aplicarea prevederilor legale privind protecţia atmosferei şi gestionarea zgomotului ambiental, în care scop:
a)dispune încetarea temporară sau definitivă a activităţilor generatoare de poluare, în vederea aplicării unor măsuri de urgenţă sau pentru nerespectarea programului pentru conformare/planului de acţiuni;
b)solicită aplicarea măsurilor tehnologice, a restricţiilor şi interdicţiilor în scopul prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanţi;
c)solicită luarea măsurilor în vederea respectării nivelului maxim admis al zgomotului ambiental.

Art. 62
Deţinătorii, cu orice titlu, de terenuri sunt obligaţi să întreţină perdelele şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană.

Art. 63
Autorităţile cu responsabilităţi privind securizarea frontierei au obligaţia să nu permită intrarea/ieşirea din ţară a surselor mobile poluante care nu respectă prevederile legale în vigoare.

Art. 64
Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în domeniu:
a)să respecte reglementările privind protecţia atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici;
b)să doteze instalaţiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de automonitorizare şi să asigure corecta lor funcţionare;
c)să asigure personal calificat şi să furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autorităţilor competente pentru protecţia mediului, datele necesare;
d)să îmbunătăţească performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi să nu pună în exploatare instalaţiile prin care se depăşesc limitele maxime admise prevăzute în legislaţia în vigoare;
e)să asigure, la cererea autorităţilor competente pentru protecţia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activităţii generatoare de poluare;
f)să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, astfel încât să nu conducă, prin funcţionarea acestora, la depăşirea nivelurilor limită a zgomotului ambiental.

CAPITOLUL XI: Protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre

Art. 65
Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinătorii, cu titlu sau fără titlu.

Art. 66
(1)Reglementările privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, remedierea în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi cele referitoare la protecţia calităţii solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea celorlalte autorităţi publice centrale competente, stabileşte sistemul de monitorizare a calităţii mediului geologic în scopul evaluării stării actuale şi a tendinţelor de evoluţie a acesteia.
Practică judiciară extinsă (2 referinte)
Practică judiciară (2 referinte)

Art. 67
Controlul respectării reglementărilor legale privind protecţia, conservarea, amenajarea şi folosirea judicioasă a solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizează şi se exercită de autorităţile competente pentru protecţia mediului, precum şi, după caz, de alte autorităţi ale administraţiei publice competente, potrivit dispoziţiilor legale.

Art. 68
Deţinătorii de terenuri, cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:
a)să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;
b)să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţii rutiere, feroviare şi de navigaţie;
c)să respecte orice alte obligaţii prevăzute de reglementările legale în domeniu.

Art. 69
Deţinătorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier şi ai pajiştilor, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un astfel de teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:
a)să menţină suprafaţa împădurită a fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
b)să exploateze masa lemnoasă în condiţiile legii precum şi să ia măsuri de reîmpădurire şi, respectiv de completare a regenerărilor naturale;
c)să gestioneze corespunzător deşeurile de exploatare rezultate, în condiţiile prevăzute de lege;
d)să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;
e)să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul silviculturii şi protecţiei mediului;
f)să asigure aplicarea măsurilor specifice de conservare pentru pădurile cu funcţii speciale de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotişuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a vegetaţiei forestiere, precum şi pentru alte asemenea păduri;
g)să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile împădurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;
h)să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a acestora;
i)să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, potrivit prevederilor legale în domeniu;
j)să exploateze pajiştile, în limitele bonităţii, cu numărul şi speciile de animale şi în perioada stabilită, în baza studiilor de specialitate şi a prevederilor legale specifice;
k)să protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate, în termenii stabiliţi prin planurile de management şi regulamentele specifice;
l)să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

CAPITOLUL XII: Protecţia aşezărilor umane

Art. 70
Pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:
a)să îmbunătăţească microclimatul urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apă din interiorul localităţilor şi din zonele limitrofe acestora, să înfrumuseţeze şi să protejeze peisajul, să menţină curăţenia stradală;
b)să prevadă, la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate, măsuri de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;
c)să respecte prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activităţi, fără a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnă, tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei;
d)să informeze publicul asupra riscurilor generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru sănătatea populaţiei şi mediu;
e)să respecte regimul de protecţie specială a localităţilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic şi de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective şi desfăşurarea unor activităţi cu efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora;
f)să adopte elemente arhitecturale adecvate, să optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi recreativă;
g)să reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfăşurarea unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului;
h)să nu degradeze mediul natural sau amenajat, prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel;
i)să adopte măsuri obligatorii, pentru persoanele fizice şi juridice, cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea, după caz, a clădirilor, curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi;
j)să iniţieze, pe plan local, proiecte de amenajare, de întreţinere şi dezvoltare a canalizării.
Practică judiciară extinsă (62 referinte)
Practică judiciară (14 referinte)

Art. 71
Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevăzute în planurile urbanistice este interzisă.

Art. 72
La elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului se respectă prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor speciale şi se prevăd, în mod obligatoriu, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate şi măsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor.

Art. 73
Planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului se supun procedurii de evaluare de mediu, în vederea obţinerii avizului de mediu pentru planuri şi programe, conform legislaţiei în vigoare.

CAPITOLUL XIII: Comitetul regional pentru protecţia mediului

Art. 74
(1)La nivelul fiecărei agenţii regionale pentru protecţia mediului se organizează un Comitet regional pentru protecţia mediului, denumit în continuare Comitet regional.
(2)Componenţa Comitetului regional este următoarea:
a)un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
b)un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;
c)un reprezentant al agenţiei regionale pentru protecţia mediului;
d)un reprezentant al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului din regiunea respectivă, desemnat de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
e)un reprezentant al Comisariatului regional din regiunea respectivă al Gărzii Naţionale de Mediu;
f)un reprezentant desemnat de autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice, din cadrul unui judeţ din regiunea respectivă;
g)un reprezentant al autorităţii publice în domeniul sănătăţii, din regiunea respectivă;
h)un reprezentant al autorităţii publice centrale din domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, din regiunea respectiva;
i)un prefect din regiunea respectivă, nominalizat de autoritatea publică centrală în domeniul administraţiei publice;
j)un preşedinte de consiliu judeţean, nominalizat de preşedinţii consiliilor judeţene din regiunea respectivă;
k)un reprezentant al Direcţiei Apelor din regiunea respectivă;
l)un reprezentant al operatorilor din regiunea respectivă, desemnat de agenţia regională pentru protecţia mediului;
m)un reprezentant al autorităţii publice centrale în domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului;
n)un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în regiunea respectivă.
(3)Reprezentanţii autorităţilor publice sunt desemnaţi de conducătorii autorităţilor respective.
(4)Reprezentanţii administraţiei publice locale care fac parte din Comitetul regional funcţionează în cadrul acestuia numai pe durata exercitării mandatului funcţiei pe care o reprezintă.
(5)Comitetul regional colaborează cu agenţia regională pentru protecţia mediului la aplicarea, la nivel regional, a strategiei şi politicii naţionale de protecţie a mediului, în care scop are următoarele atribuţii:
a)avizează planul regional de acţiune pentru protecţia mediului şi planurile regionale sectoriale specifice şi analizează stadiul realizării acestora;
b)avizează lista de proiecte prioritare care urmează să fie finanţate din fonduri comunitare şi/sau alte fonduri identificate la nivel regional şi urmăreşte aplicarea lor;
c)evaluează stadiul îndeplinirii angajamentelor asumate în negocierea capitolului de mediu la nivelul regiunii respective şi recomandă acţiunile prioritare pentru conformare;
d)stabileşte programe de educare şi de conştientizare a publicului privind protecţia mediului.
(6)Secretariatul Comitetului regional este asigurat de către agenţia regională pentru protecţia mediului.
(7)Comitetul regional are acces la informaţiile privind mediul deţinute de sau pentru orice autoritate publică, la informaţiile privind mediul deţinute de instituţii publice şi de operatorii economici, potrivit legii.
(8)Regulamentul de organizare şi funcţionare a comitetelor regionale pentru protecţia mediului se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

CAPITOLUL XIV: Atribuţii şi răspunderi

SECŢIUNEA 1: Atribuţii şi răspunderi ale autorităţilor pentru protecţia mediului

Art. 75
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)reactualizează strategia protecţiei mediului, cu respectarea principiilor şi elementelor strategice prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă;
b)elaborează recomandările şi acţionează pentru integrarea politicilor de mediu în strategiile şi politicile sectoriale;
c)coordonează activitatea de instruire în domeniul protecţiei mediului;
d)corelează planificarea de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi urbanism şi stabileşte măsuri de reconstrucţie ecologică;
e)creează sistemul de informare propriu şi stabileşte condiţiile şi termenii care permit accesul liber la informaţiile privind mediul şi participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul;
f)stabileşte infrastructura pentru informaţia spaţială care serveşte scopurilor politicilor de mediu şi politicilor sau activităţilor care pot avea un impact asupra mediului;
g)iniţiază proiecte de acte normative, norme tehnice, reglementări şi proceduri specifice;
h)avizează normele şi reglementările referitoare la activităţi cu impact asupra mediului, elaborate de alte autorităţi şi controlează aplicarea acestora;
i)organizează sistemul naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului, coordonează activitatea acestuia şi asigură informarea autorităţii centrale pentru sănătate privind rezultatele monitorizării contaminării radioactive a mediului;
j)creează cadrul instituţional-administrativ pentru identificarea şi promovarea programelor de cercetare, pentru formarea şi instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiză, evaluare şi control al mediului;
k)implementează politicile, strategiile şi reglementările de protecţia mediului prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi agenţiile regionale şi judeţene pentru protecţia mediului;
l)numeşte comisii de experţi pentru evaluarea prejudiciului adus mediului prin anumite activităţi care implică organisme modificate genetic;
m)asigură, contra cost, consultarea organismelor ştiinţifice şi a experţilor interni şi externi, după caz;
n)elaborează şi implementează programe şi elaborează materiale educative privind importanţa protecţiei mediului;
o)urmăreşte, în sfera sa de competenţă, respectarea obligaţiilor asumate prin convenţiile internaţionale la care România este parte;
p)urmăreşte şi analizează aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, întocmeşte, prin intermediul Agenţiei Naţionale de Protecţia Mediului, rapoarte anuale privind starea mediului;
q)colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţari şi reprezintă Guvernul în relaţiile internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
r)aplică sancţiuni, prin Garda Naţională de Mediu, pentru nerespectarea legislaţiei de mediu şi pentru neconformarea la condiţiile impuse prin actele de reglementare, titularilor activităţilor;
s)colaborează cu autorităţile publice şi alte persoane juridice, în scopul diminuării efectelor negative ale activităţilor economice asupra mediului şi încurajează introducerea tehnicilor şi tehnologiilor adecvate pentru mediu;
t)pune la dispoziţie publicului date privind starea mediului, programele şi politica de protecţie a mediului;
ţ)se consultă periodic cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile pentru stabilirea strategiei protecţiei mediului;
u)identifică, în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice, noi instrumente financiare care favorizează protecţia şi îmbunătăţirea calităţii elementelor de mediu;
v)realizează activitatea de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului prin Garda Naţională de Mediu;
w)colaborează cu autorităţile publice de protecţie civilă pentru elaborarea planurilor operative şi pentru executarea în comun a intervenţiilor în caz de poluări sau accidente ecologice;
x)elaborează Programul Operaţional Sectorial Mediu având responsabilitatea managementului, implementării şi gestionării asistenţei financiare alocate acestui program;
y)declară, cu informarea Guvernului, în situaţii speciale constatate pe baza datelor obţinute din supravegherea mediului, zone de risc înalt de poluare în anumite regiuni ale ţării şi elaborează, împreună cu alte autorităţi publice centrale şi locale, programe speciale pentru înlăturarea riscului survenit în aceste zone. După eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evoluţiei stării mediului, zona respectivă este declarată reintrată în normalitate.

Art. 76
(1)Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, este organul de specialitate pentru implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(2)Structura organizatorică, numărul de personal, atribuţiile şi competenţele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Art. 77
Autorităţile competente pentru protecţia mediului sunt instituţii publice cu personalitate juridică, finanţate integral de la bugetul de stat.

Art. 78
Pentru exercitarea atribuţiilor sale, autoritatea competentă pentru protecţia mediului solicită informaţiile necesare altor autorităţi publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, persoanelor fizice şi juridice.

Art. 79
(1)În exercitarea atribuţiilor ce le revin, comisarii regionali, comisarii şefi şi comisarii Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi persoane împuternicite din cadrul acesteia, au acces, în condiţiile legii, oricând şi în orice incintă unde se desfăşoară o activitate generatoare de impact asupra mediului.
(2)Mijloacele de transport şi intervenţie auto şi navale din dotarea autorităţilor competente pentru protecţia mediului sunt prevăzute cu girofar de culoare albastră şi avertizare acustică.
(3)Persoana fizică sau juridică prejudiciată ca urmare a exercitării atribuţiilor de verificare, inspecţie şi control poate depune plângere organelor competente în termen de 15 zile de la constatarea prejudiciului.
(4)În obiectivele, incintele şi zonele cu regim special din domeniul internelor, justiţiei şi siguranţei naţionale, personalul prevăzut la alin. (1) are acces numai în prezenţa personalului specializat al acestora, după caz.
(5)În obiectivele, incintele şi zonele aparţinând structurilor componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională controlul se realizează de către personalul specializat din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
SECŢIUNEA 2: Atribuţii şi răspunderi ale altor autorităţi centrale şi locale

Art. 80
Autorităţile administraţiei publice centrale au următoarele obligaţii:
a)să elaboreze politica şi strategiile aplicabile în domeniul propriu de activitate, în conformitate cu principiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
b)să asigure integrarea politicilor de mediu în politicile specifice;
c)să elaboreze planuri şi programe sectoriale, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
d)să asigure pregătirea şi transmiterea către autorităţile competente pentru protecţia mediului a informaţiilor şi documentaţiilor necesare obţinerii avizului de mediu pentru planurile şi programele pentru care este necesară evaluarea de mediu.
e)să asigure, în structura lor organizatorică, structuri cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului, încadrate cu personal de specialitate;
f)să dezvolte, cu sprijinul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, programe de restructurare, în acord cu strategia pentru protecţia mediului şi politica de mediu şi să asiste unităţile aflate în coordonarea, în subordinea sau sub autoritatea lor, la punerea în aplicare a acestor programe;
g)să elaboreze normele şi reglementările specifice domeniului de activitate în conformitate cu cerinţele legislaţiei de protecţia mediului şi să le înainteze pentru avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

Art. 81
Autorităţile publice cu responsabilităţi în domeniile dezvoltării şi prognozei au următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)elaborează politicile de dezvoltare pe baza principiilor dezvoltării durabile, cu luarea în considerare a posibilelor efecte asupra mediului;
b)integrează în politica proprie măsuri şi acţiuni de refacere a zonelor afectate şi măsuri de prevenire a dezastrelor;
c)elaborează Planurile de dezvoltare regională şi celelalte planuri şi programe, conform legislaţiei în vigoare;
d)cooperează cu autorităţile competente pentru protecţia mediului la elaborarea şi aplicarea strategiilor, a planurilor şi programelor din domeniile lor specifice de activitate;
e)colaborează cu autorităţile competente la identificarea şi implementarea proiectelor prioritare finanţate din surse externe.

Art. 82
Autoritatea publică centrală pentru sănătate are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)organizează şi coordonează activitatea de monitorizare a stării de sănătate a populaţiei în relaţie cu factorii de risc din mediu;
b)asigură supravegherea şi controlul calităţii apei potabile şi de îmbăiere, precum şi calitatea produselor alimentare;
c)elaborează, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, reglementări privind calitatea şi igiena mediului şi asigură controlul aplicării acestora;
d)colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în managementul calităţii mediului în relaţie cu starea de sănătate a populaţiei;
e)colaborează cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului în autorizarea activităţilor prevăzute la art. 24 şi 39 şi la emiterea acordului de import pentru aceste activităţi;
f)exercită controlul de specialitate în domeniul activităţilor prevăzute de art. 24-28, şi art. 39 pentru a preveni orice efect advers asupra stării de sănătate a populaţiei, a lucrătorilor şi a mediului şi transmite autorităţilor competente rezultatele controalelor şi măsurile adoptate;
g)colaborează cu celelalte autorităţi publice centrale cu reţea sanitară proprie, pentru cunoaşterea exactă a stării de sănătate a populaţiei şi pentru respectarea normelor de igienă a mediului din domeniul lor de activitate;
h)colaborează, la nivel central şi local, în asigurarea accesului publicului la informaţia de sănătate în relaţie cu mediul.

Art. 83
Ministerul Apărării Naţionale are următoarele atribuţii:
a)elaborează norme şi instrucţiuni specifice pentru domeniile sale de activitate, în concordanţă cu legislaţia privind protecţia mediului;
b)supraveghează respectarea de către personalul Ministerului Apărării Naţionale a normelor de protecţia mediului pentru activităţile din zonele militare;
c)controlează acţiunile şi aplică sancţiuni pentru încălcarea de către personalul Ministerului Apărării Naţionale a legislaţiei de protecţia mediului în domeniul militar;
d)asigura realizarea evaluării impactului asupra mediului, a raportului de amplasament şi, după caz, a raportului de securitate, prin structuri specializate, atestate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, numai pentru proiectele şi activităţile din zonele militare;
e)asigură informarea autorităţilor competente pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele automonitorizării emisiilor de poluanţi şi a calităţii mediului în zona de impact, precum şi cu privire la orice poluare accidentală datorată activităţii desfăşurate.

Art. 84
Autorităţile publice centrale în domeniul securităţii naţionale au următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)realizează activitatea de protecţie a mediului prin structuri proprii care desfăşoară acţiuni de control, îndrumare şi coordonare, în scopul păstrării şi menţinerii echilibrului ecologic în domeniile sale de activitate;
b)elaborează norme şi instrucţiuni specifice, în concordanţă cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, în domeniile sale de activitate;
c)supraveghează respectarea de către personalul aflat în subordine a normelor de protecţie a mediului, pentru activităţile proprii;
d)controlează şi aplică sancţiuni pentru încălcarea de către personalul propriu a legislaţiei de protecţie a mediului în domeniul său de activitate;
e)asigura evaluarea impactului asupra mediului a obiectivelor şi activităţilor proprii prin structuri specializate, certificate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.

Art. 85
Autoritatea publică centrală pentru educaţie şi cercetare asigură:
a)adaptarea planurilor şi programelor de învăţământ la toate nivelurile, în scopul însuşirii noţiunilor şi principiilor de protecţie a mediului, pentru conştientizarea, instruirea şi educaţia în acest domeniu;
b)promovarea tematicilor de studii şi programe de cercetare care răspund priorităţilor stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
c)elaborarea programelor educaţionale în scopul formării unui comportament responsabil faţă de mediu;
d)elaborarea programelor şi studiilor specifice de cercetare ştiinţifică privind controlul produselor şi procedeelor biotehnologice şi de prevenire, reducere/eliminare a riscurilor implicate de obţinerea şi utilizarea organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne;
e)colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în autorizarea activităţilor prevăzute la art. 39, din domeniul său de activitate;
f)exercita controlul de specialitate pentru activităţile prevăzute de art. 39, din domeniul său de activitate, pentru a preveni orice efect advers asupra stării de sănătate a populaţiei, a lucratorilor şi a mediului şi transmite autorităţilor competente rezultatele controalelor şi măsurile adoptate.

Art. 86
Autoritatea publică centrală în domeniile economiei şi comerţului are următoarele atribuţii:
a)elaborează politica şi strategiile aplicabile în domeniul propriu de activitate în conformitate cu legislaţia privind protecţia mediului;
b)elaborează şi aplică la nivel naţional strategia de exploatare a resurselor minerale, în concordanţă cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă;
c)elaborează politica în domeniul reciclării şi valorificării deşeurilor industriale;
d)dezvoltă şi promovează legislaţia privind protecţia mediului din domeniile specifice de competenţă;
e)colaborează cu alte autorităţi publice centrale la elaborarea mecanismelor financiare pentru stimularea utilizării tehnologiilor curate;
f)colaborează la elaborarea şi promovarea normelor care asigură implementarea cerinţelor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării pentru anumite categorii de activităţi industriale;
g)încurajează introducerea sistemelor de management de mediu şi a etichetei ecologice;
h)promovează norme şi asigura implementarea acestora în domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase;
i)exercită controlul de specialitate în domeniul activităţilor prevăzute de art. 24-28.

Art. 87
Autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)asigură protecţia şi conservarea solurilor şi menţinerea patrimoniului funciar;
b)iniţiază proiecte de acte normative privind volumul de masă lemnoasă ce se recoltează anual din fondul forestier naţional, pe baza avizului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, conform legislaţiei în vigoare;
c)asigură autorizarea cultivatorilor de plante superioare modificate genetic;
d)aprobă locaţiile şi suprafeţele în care urmează să fie cultivate plante superioare modificate genetic, în vederea autorizării de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
e)colaborează cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului în autorizarea şi controlul activităţilor prevăzute la art. 39;
f)asigură, prin registrul naţional, evidenţa suprafeţelor cultivate şi a cultivatorilor de plante superioare modificate genetic;
g)aplică principiul coexistenţei culturilor de plante superioare modificate genetic cu celelalte tipuri de culturi agricole;
h)asigură informarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului asupra rezultatelor controlului şi măsurile adoptate în domeniul organismelor modificate genetic.

Art. 88
Autoritatea publică centrală în domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)dezvoltă planuri şi programe care materializează politica naţională de amenajare a teritoriului şi localităţilor, cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei specifice privind evaluarea de mediu a planurilor şi programelor;
b)elaborează şi aplică programe pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, a transporturilor multimodale şi a transportului combinat, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
c)asigură controlul gazelor de eşapament;
d)elaborează şi dezvoltă planuri de acţiune şi programe privind îmbunătăţirea calităţii şi protecţiei mediului, inclusiv în domeniul zgomotului şi vibraţiilor pentru toate modurile de transport şi infrastructurile acestora;
e)urmăreşte protejarea patrimoniului natural, inclusiv prin măsuri impuse unităţilor care desfăşoară activităţi în domeniul turismului şi încurajează aplicarea principiilor ecoturismului.
Practică judiciară extinsă (1 referinte)

Art. 89
Autoritatea publică centrală în domeniul administraţiei şi internelor are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)elaborează strategiile în domeniile gospodăririi comunale şi al producerii şi distribuţiei energiei termice în conformitate cu legislaţia privind protecţia mediului;
b)elaborează norme şi instrucţiuni specifice, în concordanţă cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru domeniile sale de activitate;
c)supraveghează respectarea de către personalul aflat în subordine a normelor de protecţie a mediului pentru activităţile proprii;
d)aplică sancţiuni pentru încălcarea de către personalul din domeniul internelor a legislaţiei de protecţie a mediului;
e)sprijină autorităţile competente pentru protecţia mediului în exercitarea controlului transporturilor de substanţe şi materiale supuse unui regim special, pe baza normelor avizate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
f)participă, potrivit competenţelor, la acţiunile de prevenire, protecţie şi intervenţie în caz de accidente ecologice prin Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă.

Art. 90
Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)aplică prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
b)urmăresc respectarea legislaţiei de protecţia mediului de către operatorii economici care prestează servicii publice de gospodărie comunală;
c)adoptă programe şi proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii localităţilor, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
d)organizează structuri proprii pentru protecţia mediului, colaborează cu autorităţile competente pentru protecţia mediului şi le informează asupra activităţii desfăşurate;
e)promovează o atitudine corespunzătoare a comunităţilor locale în legătură cu importanţa protecţiei mediului;
f)asigură, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, luarea măsurilor de salubrizare a localităţilor, de întreţinere şi gospodărire a spaţiilor verzi, a pieţelor şi a parcurilor publice;
g)conservă şi protejează spaţiile verzi urbane şi/sau rurale, astfel încât să se asigure suprafaţa optimă stabilită de reglementările în vigoare, în localităţile în care nu există posibilitatea asigurării acesteia, conservarea spaţiilor verzi existente este prioritară;
h)supraveghează operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanţi sau depozitării necontrolate de deşeuri şi dezvoltarea sistemelor de colectare a deşeurilor refolosibile;
i)organizează servicii specializate pentru protecţia mediului şi colaborează, în acest scop, cu autorităţile pentru protecţia mediului.

Art. 91
Autoritatea naţională în domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)elaborează, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, reglementări în domeniul organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unui nivel ridicat al protecţiei vieţii şi sănătăţii umane, sănătăţii şi bunăstării animalelor;
b)asigură controlul activităţilor în domeniul său de activitate şi al trasabilităţii produselor;
c)colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în stabilirea unor proceduri armonizate, eficiente şi transparente privind evaluarea riscului şi autorizarea organismelor modificate genetic, precum şi a unor criterii pentru evaluarea potenţialelor riscuri care rezultă din utilizarea alimentelor şi hranei modificate genetic, pentru animale;
d)informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului asupra rezultatelor controlului şi măsurile adoptate în domeniul organismelor modificate genetic.

Art. 92
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)elaborează, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, reglementări în domeniul organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unui nivel ridicat al protecţiei vieţii şi sănătăţii umane, sănătăţii şi bunăstării animale, protecţiei mediului şi intereselor consumatorilor;
b)elaborează, împreună cu autorităţile publice centrale pentru protecţia mediului, pentru agricultură, silvicultură şi cu autoritatea sanitar veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, reglementările referitoare la produsele biocide, îngrăşăminte chimice, produsele de protecţie a plantelor, organismele modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne şi asigură controlul aplicării acestora în domeniul său de competenţă;
c)controlează trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic în toate etapele introducerii lor pe piaţă;
d)asigură controlul activităţilor în domeniul său de activitate şi al trasabilităţii produselor şi comunică autorităţii centrale pentru protecţia mediului rezultatele controlului.

Art. 93
Poliţia, Jandarmeria, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgentă şi Garda financiară sunt obligate să acorde sprijin, la cerere, reprezentanţilor autorităţilor competente pentru protecţia mediului în exercitarea atribuţiilor lor.
SECŢIUNEA 3: Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice

Art. 94
(1)Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop:
a)solicită şi obţin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei subsecvente;
b)respectă condiţiile din actele de reglementare obţinute;
c)nu pun în exploatare instalaţii ale căror emisii depăşesc valorile limită stabilite prin actele de reglementare;
d)persoanele juridice care desfăşoară activităţi cu impact semnificativ asupra mediului organizează structuri proprii specializate pentru protecţia mediului;
e)asistă persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le facilitează controlul activităţilor ai căror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe;
f)asigură accesul persoanelor împuternicite pentru verificare, inspecţie şi control la instalaţiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele aferente acestora;
g)realizează, în totalitate şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control;
h)se supun dispoziţiei scrise de încetare a activităţii;
i)suportă costul pentru repararea prejudiciului şi înlătură urmările produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului “poluatorul plăteşte”;
j)asigură sisteme proprii de supraveghere a instalaţiilor şi proceselor tehnologice şi pentru automonitorizarea emisiilor poluante;
k)asigură evidenţa rezultatelor şi raportează autorităţii competente pentru protecţia mediului rezultatele automonitorizării emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare;
l)informează autorităţile competente, în caz de eliminări accidentale de poluanţi în mediu sau de accident major;
m)depozitează deşeurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate în acest sens;
n)nu ard miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă;
o)aplică măsurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului pe suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale pe care le gestionează precum şi pentru refacerea ecologică a acestora;
p)nu folosesc momeli periculoase în activităţile de pescuit şi vânătoare, cu excepţia cazurilor special autorizate:
q)asigură condiţii optime de viaţă, în conformitate cu prevederile legale, animalelor sălbatice ţinute în captivitate legal, sub diferite forme;
r)asigură luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie;
s)să se legitimeze la solicitarea expresă a personalului de inspecţie şi control prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă.
(2)Persoanele fizice sau juridice care prospectează, explorează sau exploatează resursele subsolului au următoarele obligaţii:
a)să efectueze remedierea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;
b)să anunţe autorităţile pentru protecţia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situaţii accidentale care pun în pericol mediul şi să acţioneze pentru refacerea acestuia.
(3)Persoanele fizice şi juridice care cultivă plante superioare modificate genetic au următoarele obligaţii:
a)să solicite şi să obţină autorizaţia din partea autorităţii publice competente pentru agricultură şi să desfăşoare activitatea pe bază de contract cu titularii autorizaţiilor de introducere deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic;
b)să solicite avizul privind amplasarea acestor culturi faţă de ariile naturale protejate legal constituite.
(4)Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în vederea respectării regimului ariilor naturale protejate:
a)să cunoască şi să respecte prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor naturale protejate:
b)să nu desfăşoare activităţi care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale protejate, precum şi prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
c)să obţină acordurile aferente ariilor naturale protejate;
d)să permită accesul în aria naturala protejată a administratorilor sau custozilor precum şi a împuterniciţilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu.

Art. 95
(1)Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă. în cazul pluralităţii autorilor, răspunderea este solidară.
(2)În mod excepţional, răspunderea poate fi şi subiectivă pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate şi habitatelor naturale, conform reglementărilor specifice.
(3)Prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului se realizează conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor specifice.

CAPITOLUL XV: Sancţiuni

Art. 96
(1)Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 6500 lei (RON) la 7000 lei (RON) pentru persoane fizice, şi de la 25000 lei (RON) la 30000 lei (RON) pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:
1.obligaţiile persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare şi de a raporta autorităţii publice teritoriale de protecţie a mediului rezultatele automonitorizării şi/sau alte date solicitate, precum şi accidentele şi incidentele care pot conduce la pericole de accidente;
2.obligaţiile persoanelor juridice de a ţine evidenţa strictă a substanţelor şi preparatelor periculoase şi de a furniza informaţiile şi datele cerute de autoritatea competentă pentru protecţia mediului;
3.obligaţiile persoanelor juridice de a identifica şi preveni riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot prezenta asupra sănătăţii populaţiei şi mediului şi de a anunţa iminenţa producerii unor descărcări neprevăzute sau accidentale autorităţii competente pentru protecţia mediului şi de apărare civilă;
4.obligaţia persoanelor fizice şi juridice autorizate de a aplica, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminării radioactive a mediului, care să asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive prevăzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor radioactive în limitele admise;
5.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice autorizate de a menţine în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactivă semnificativă care ar rezulta dintr-o eliminare accidentală de substanţe radioactive;
6.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a întreţine perdelele forestiere şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană;
7.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a preveni, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;
8.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a asigura la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, cât şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, condiţiile prevăzute în acordul şi în autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu;
9.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a nu arde miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă, fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă;
10.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a lua măsuri de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie;
11.obligaţiile deţinătorilor cu orice titlu ai suprafeţelor de teren de a proteja flora şi fauna sălbatică existente pe acestea, în sensul menţinerii echilibrului ecologic şi conservării biodiversităţii, precum şi exploatării durabile a resurselor în baza prevederilor legale în vigoare, pentru a nu crea prejudicii mediului înconjurător şi sănătăţii umane;
12.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor fizice şi juridice, după caz, să adopte şi/sau să aplice măsuri obligatorii cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea clădirilor, a curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi;
13.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor juridice, după caz, să prevadă la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate şi măsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;
14.obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a nu schimba destinaţia terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevăzute în planurile urbanistice;
15.obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a nu degrada mediul prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel;
16.obligaţia desfăşurării pe suprafaţa ariilor naturale protejate şi în vecinătatea acestora numai a acelor activităţi conforme prevederilor planurilor de management şi regulamentelor ariilor naturale protejate;
17.obligaţia obţinerii acordurilor aferente ariei naturale protejate;
18.obligaţia de a nu distruge sau degrada panourile informative şi indicatoare, construcţiile, împrejmuirile, barierele, plăcile, stâlpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajări de teritoriul ariilor naturale protejate, din inventarul ariilor naturale protejate;
19.obligaţia de a aprinde şi folosi focul deschis doar în vetrele special amenajate şi semnalizate în acest scop de către administratorii sau custozii ariilor naturale protejate;
20.obligaţia de a nu abandona deşeuri pe teritoriul ariilor naturale protejate şi de a le evacua de pe suprafaţa ariei naturale protejate sau de a le depozita doar în locuri special amenajate şi semnalizate pentru colectare daca există;
21.obligaţia de a nu intra pe suprafaţa ariilor naturale protejate şi a nu practica sporturi în afara drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate bazate pe folosirea combustibililor fosili;
22.obligaţia de a respecta prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor naturale protejate aprobate conform prevederilor legale;
23.obligaţia de a se legitima la solicitarea expresă a personalului de inspecţie şi control prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă;
24.obligaţia de a nu exploata resurse minerale neregenerabile din parcurile naţionale, rezervaţiile naturale, rezervaţiile ştiinţifice, monumentele naturii şi din zonele de conservare specială ale parcurilor naturale şi obligaţia de a nu exploata resurse minerale neregenerabile din parcurile naturale din zone situate în afara zonelor de conservare specială dacă acest lucru nu este permis prin planurile de management ale parcurilor respective;
25.obligaţia de a permite accesul în aria protejată a administratorilor sau custozilor precum şi a împuterniciţilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu.
(2)Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 10000 lei (RON) la 15000 lei (RON) pentru persoane fizice, şi de la 35000 lei (RON) la 40000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:
1.obligaţia persoanelor juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale;
2.obligaţia efectuării bilanţului de mediu, în procedura de obţinere a autorizaţiei de mediu şi, respectiv, a efectuării raportului de amplasament în procedura de obţinere a autorizaţiei integrate de mediu, conform deciziei autorităţii competente pentru protecţia mediului;
3.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale privind îmbunătăţirea microclimatului urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apă din interiorul localităţilor şi din zonele limitrofe acestora, de a înfrumuseţa şi proteja peisajul, de a menţine curăţenia localităţilor;
4.obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a informa publicul privind riscurile generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru mediu şi sănătatea populaţiei;
5.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale privind adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densităţii de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi recreativă;
6.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a reglementa accesul anumitor tipuri de autovehicule sau a desfăşurării unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă;
7.obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a supraveghea aplicarea prevederilor din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de mediu;
8.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a supraveghea operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanţi sau depozitării necontrolate de deşeuri şi de a dezvolta sisteme de colectare a deşeurilor refolosibile;
9.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a avea servicii specializate pentru protecţia mediului şi de a colabora în acest scop cu autorităţile pentru protecţia mediului;
10.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a asigura, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, salubrizarea stradală, a spaţiilor verzi, pieţelor şi parcurilor publice, şi întreţinerea acestora;
11.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta prevederile din planurile de urbanism cu privire la amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale, şi a altor obiective, fără a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnă, tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei;
12.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a amenaja, întreţine şi dezvolta reţele de canalizare;
13.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a furniza şi/sau utiliza informaţii corecte pentru elaborarea evaluărilor de mediu, evaluărilor impactului asupra mediului, a bilanţurilor de mediu şi a rapoartelor de amplasament;
14.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, de a verifica eficienţa acestora şi de a pune în exploatare numai pe cele care nu depăşesc pragul fonic admis;
15.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a livra, manipula, transporta şi de comercializa îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi folosire, în condiţii în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi a mediului;
16.obligaţiile persoanelor juridice de a stoca temporar îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri unde s-au prevăzut toate măsurile de securitate;
17.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu cultiva sau testa, după caz, plantele superioare modificate genetic, la o distanţă mai mică de 15 km faţă de limita ariilor naturale protejate;
18.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu folosi îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie;
19.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a administra produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice numai cu avizul autorităţilor competente pentru protecţia mediului, autorităţilor competente din domeniu sanitar şi al comisiilor judeţene de bază meliferă şi stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiinţare prin mass-media;
20.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a aplica, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţă de insectele polenizatoare;
21.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu folosi momeli periculoase în activităţile de pescuit şi vânătoare, cu excepţia cazurilor special autorizate;
22.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a efectua evaluarea impactului asupra mediului la proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate, şi de avansare a soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de ocrotire a organismelor vegetale şi animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin actul de reglementare, precum şi monitorizarea proprie până la îndeplinirea acestora;
23.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice care gestionează suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologică, de a aplica măsurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
24.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a asigura condiţii optime de viaţă animalelor sălbatice ţinute în captivitate legal, sub diferite forme;
25.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu exercita acţiuni care să ducă la distrugerea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice de pe cuprinsul ţării;
26.desfăşurarea de activităţi de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piaţa internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi acvatică, sau a unor părţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, de persoane fizice sau juridice neautorizate de autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului;
27.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice care prospectează, explorează sau exploatează resursele naturale de a remedia zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;
28.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a executa în termen toate lucrările de asigurare a migrării faunei acvatice şi de ameliorare a calităţii apei prevăzute în actele de reglementare;
29.obligaţia persoanelor juridice de a aplica măsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activităţile care implică organisme modificate genetic;
30.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a asigura dotarea, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;
31.obligaţiile persoanelor juridice de a amenaja porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi de a constitui echipe de intervenţie în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;
32.obligaţia persoanelor fizice şi juridice să nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce poluarea apelor de suprafaţă;
33.obligaţia persoanelor fizice şi juridice să nu deverseze în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, fecaloid menajere, substanţe petroliere sau periculoase, ape care conţin substanţe periculoase;
34.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu arunca şi de a nu depozita pe maluri, în albiile râurilor, apele de suprafaţa şi în zonele umede deşeuri de orice fel;
35.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu introduce în apele de suprafaţă şi în zonele umede substanţe explozive, tensiune electrică, narcotice sau alte substanţe periculoase,
(3)Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 25000 lei (RON) la 30000 lei (RON) pentru persoane fizice şi de la 75000 lei (RON) la 80000 lei (RON) pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:
1.obligaţia persoanelor fizice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei de mediu şi a persoanelor juridice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu pentru activităţile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului;
2.obligaţia titularilor activităţilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului de a respecta termenele impuse de autoritatea competentă de protecţia mediului în derularea acestor proceduri;
3.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a obţine acordul structurii de administrare a ariei naturale protejate sau al custodelui, după caz, şi al Comisiei de Ocrotire a Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, pentru amplasarea proiectelor şi/sau desfăşurarea oricărei activităţi susceptibile să genereze un impact negativ asupra ariilor naturale protejate;
4.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a diminua, modifica sau înceta activităţile generatoare de poluare la cererea autorităţilor pentru protecţia mediului;
5.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asista persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante;
6.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a prezenta autorităţilor competente pentru protecţia mediului un document certificat pentru conformitate cu originalul, care cuprinde obligaţiile asumate privind protecţia mediului, în termen de 60 de zile de la data semnării sau emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile prevăzute la art. 10 alin. (2);
7.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a facilita verificarea, inspecţia şi controlul activităţilor ai căror titulari sunt şi prelevarea de probe;
8.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura accesul persoanelor împuternicite la instalaţiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele potenţial generatoare de impact asupra mediului;
9.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a realiza în totalitate şi la termen măsurile impuse de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecţia şi controlul în domeniul protecţiei mediului;
10.obligaţiile persoanelor juridice de a acoperi costurile măsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse ale activităţilor cu organisme modificate genetic;
11.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a produce îngrăşăminte chimice şi produse de protecţie a plantelor numai prin tehnologii şi biotehnologii autorizate, potrivit prevederilor legale;
12.introducerea pe teritoriul ţării, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare, de culturi de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără acordul eliberat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului cu consultarea Academiei Române şi, după caz, a autorităţii centrale pentru sănătate;
13.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a îmbunătăţi performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi de a nu pune în exploatare instalaţiile ale căror emisii depăşesc limitele stabilite prin actele de reglementare;
14.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu şi de a înlătura urmările produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului “poluatorul plăteşte”.
(4)Amenzile aplicate în temeiul unei legi, ordonanţe de urgenţă, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului din domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor se fac 100% venit la bugetul de stat, din care o cotă de 25%, aferentă fondului de stimulare a personalului, se virează de către unităţile Trezoreriei Statului în contul autorităţii din care face parte agentul constatator, pe baza situaţiilor financiare lunare întocmite şi prezentate de către autorităţile competente pentru protecţia mediului, în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea acestora, şi este evidenţiată într-un cont distinct care se gestionează în regim extrabugetar.

Art. 97
(1)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 96 se realizează de comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, cadre de poliţie, jandarmi şi personalul Ministerului Apărării Naţionale, împuternicit în domeniile sale de activitate, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
(2)Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 96 se realizează şi de personalul structurilor de administrare şi custozii ariilor naturale protejate, numai pe teritoriul ariei naturale protejate administrate.
(3)Dispoziţiile art. 96 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
(5)Actele de constatare a contravenţiilor întocmite de agenţii constatatori din cadrul autorităţilor prevăzute la alin. (1) sunt acte procedurale, potrivit reglementărilor legale, cu toate efectele prevăzute de legislaţia în vigoare.

Art. 98
(1)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă penală de la 55000 lei (RON) la 60000 lei (RON), următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
1.arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice;
2.poluarea accidentală datorită nesupravegherii executării lucrărilor noi, funcţionării instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului de mediu şi/sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.
(2)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală de la 65000 lei (RON). la 70000 lei (RON), următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
1.poluarea prin evacuarea, cu ştiinţă, în apă, în atmosferă sau pe sol a unor deşeuri sau substanţe periculoase;
2.nerespectarea restricţiilor sau interdicţiilor stabilite pentru protecţia apei şi a atmosferei, prevăzute de actele normative în vigoare;
3.folosirea de momeli periculoase şi de mijloace electrice pentru omorârea animalelor sălbatice şi a peştilor, în scopul consumului sau al comercializării;
4.producerea de zgomote peste limitele admise, dacă prin aceasta se pune în pericol grav sănătatea umană;
5.nerespectarea restricţiilor şi a interdicţiilor la vânat şi pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege şi în zonele cu regim de protecţie integrală, potrivit reglementărilor specifice;
6.continuarea activităţii după suspendarea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu;
7.nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe periculoase, precum şi nerespectarea obligaţiei de depozitare a îngrăşămintelor chimice şi produselor de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri protejate;
8.prezentarea, în lucrările privind evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, a bilanţului de mediu sau a raportului de amplasament a unor concluzii şi informaţii false;
9.producerea şi/sau importul în scopul introducerii pe piaţă şi utilizarea unor substanţe şi preparate periculoase, fără respectarea prevederilor actelor normative în vigoare şi introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natură în scopul eliminării acestora;
10.importul şi exportul unor substanţe şi preparate periculoase interzise sau restricţionate;
11.transportul şi tranzitul de substanţe şi preparate periculoase, cu încălcarea prevederilor legale în vigoare;
12.omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major;
13.producerea, livrarea şi utilizarea îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor neautorizate;
14.desfăşurarea de către persoanele juridice de activităţi cu organisme modificate genetic sau produse ale acestora, fără a solicita şi obţine acordul de import/export şi/sau autorizaţiile prevăzute de reglementările specifice;
15.cultivarea plantelor superioare modificate genetic de către persoanele fizice şi juridice fără autorizaţie din partea autorităţii publice competente pentru agricultura şi fără contract cu titularii autorizaţiilor de introducere deliberata în mediu şi pe piaţa a organismelor modificate genetic.
(3)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani, următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
1.nerespectarea interdicţiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de protecţie a plantelor sau îngrăşăminte chimice;
2.provocarea, datorită nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a contaminării mediului şi/sau a expunerii populaţiei la radiaţii ionizante, omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a contaminării mediului, aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear;
3.descărcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale sau provocarea, cu ştiinţă, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substanţe sau deşeuri periculoase.
(4)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani, următoarele fapte:
1.continuarea activităţii după dispunerea încetării acesteia;
2.neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri;
3.refuzul intervenţiei în cazul poluării accidentale a apelor şi a zonelor de coastă;
4.refuzul controlului, la introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase precum şi introducerea în ţară a culturilor de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără acordul eliberat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
5.aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear;
6.provocarea, cu ştiinţă, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substanţe sau deşeuri periculoase.
(5)În situaţia în care infracţiunile pedepsite conform alin. (3) şi (4) au pus în pericol sănătatea sau integritatea corporală a unui număr mare de persoane, au avut vreuna dintre urmările prevăzute în art. 182 din Codul penal ori au cauzat o pagubă materială importantă, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(6)Tentativa se pedepseşte.

Art. 99
(1)Constatarea şi cercetarea infracţiunilor se fac din oficiu de către organele de urmărire penală, conform competenţelor legale.
(2)Descoperirea şi stabilirea, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, de către comisarii Gărzii Naţionale de Mediu, Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, jandarmi şi personalul împuternicit din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, a săvârşirii oricăreia dintre infracţiunile prevăzute la art. 98, se aduce de îndată la cunoştinţa organului de urmărire penală competent potrivit legii de procedură penală.

CAPITOLUL XVI: Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 100
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului este Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.

Art. 101
În scopul aplicării eficiente a măsurilor de protecţie a mediului domeniile şi dispoziţiile generale din prezenta ordonanţă de urgenţă se vor reglementa prin acte normative speciale.

Art. 102
În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, titularii de activităţi aflaţi în derularea procedurii de reglementare au obligaţia să depună la autoritatea competentă pentru protecţia mediului documentaţia completă, conform legislaţiei în vigoare la data solicitării actului de reglementare.

Art. 103
Regulile generale privind respectarea regimului ariilor naturale protejate şi sancţionarea contravenţiilor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 104
Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 30 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, cu excepţia următoarelor prevederi:
a)art. 14 alin. (3) care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007 pentru activităţile puse în funcţiune după 30 octombrie 1999;
b)art. 14 alin. (3) care intră în vigoare la 30 octombrie 2007 pentru activităţile puse în funcţiune înainte de 30 octombrie 1999;
c)art. 21 alin. (1) lit. d) şi e) care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Art. 105
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:
a)Legea nr. 137/1995 privind protecţia mediului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 17 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare;
b)orice alte dispoziţii contrare.