Category: Law

Datorate utilizării solvenţilor organici în anumite vopsele, lacuri şi în produsele de refinisare a suprafeţelor vehiculelor

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1
(1)Prezenta hotărâre are ca obiectiv limitarea conţinutului total de compuşi organici volatili în anumite vopsele, lacuri şi produse de refinisare a suprafeţelor vehiculelor pentru a preveni sau reduce poluarea aerului cauzată de formarea ozonului troposferic prin acţiunea compuşilor organici volatili.
(2)Prezenta hotărâre stabileşte specificaţiile tehnice pentru anumite vopsele, lacuri şi produse de refinisare a suprafeţelor vehiculelor.
(3)Prevederile prezentei hotărâri se aplică produselor prevăzute în anexa nr. 1.
(4)Prevederile prezentei hotărâri respectă măsurile prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 189/2002 privind stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice, în scopul protejării sănătăţii umane şi a calităţii mediului.

Art. 2
Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
a)acoperire – orice amestec, inclusiv toţi solvenţii organici sau amestecuri care conţin solvenţi organici necesari pentru aplicarea corespunzătoare a acestuia, folosit pentru obţinerea unei pelicule cu efect decorativ, de protecţie sau alte efecte funcţionale asupra unei suprafeţe;
b)autoritate competentă – Agenţia Naţională pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase sau, după caz, autorităţile sau instituţiile responsabile conform prevederilor legale în vigoare, care îndeplinesc obligaţiile ce decurg din prezenta hotărâre;
c)compus organic – orice compus care conţine cel puţin elementul carbon şi unul sau mai multe dintre elementele următoare: hidrogen, oxigen, sulf, fosfor, siliciu, azot sau un halogen, cu excepţia oxizilor de carbon, a carbonaţilor şi a bicarbonaţilor anorganici;
d)compus organic volatil – orice compus organic având un punct de fierbere iniţial mai mic sau egal cu 250° C, măsurat la o presiune standard de 101,3 kPa;
e)conţinut de compuşi organici volatili – masa de compuşi organici volatili exprimată în grame/litru (g/l) în formula unui produs în starea sa gata pentru utilizare. Masa de compuşi organici volatili, într-un anumit produs dat, care reacţionează chimic în timpul uscării şi care formează parte a stratului de acoperire nu este considerată ca parte a conţinutului de compuşi organici volatili;
f)introducerea pe piaţă – acţiunea de a face un produs disponibil terţilor, contra cost sau gratuit, în vederea distribuirii şi/sau a utilizării. Importul pe teritoriul României înseamnă “introducerea pe piaţă” în sensul prevederilor prezentei hotărâri;
g)peliculă de protecţie – un strat continuu rezultat din aplicarea uneia sau mai multor acoperiri pe o suprafaţă;
h)preparat – amestec sau soluţie compusă din două sau mai multe substanţe;
i)solvent organic – orice compus organic volatil folosit separat sau în combinaţie cu alte substanţe ori preparate, fără a suferi modificări chimice, pentru a dizolva materii prime, produse sau deşeuri, ori care este utilizat ca agent de curăţare pentru a dizolva impurităţi, ca dizolvant, ca mediu de dispersie, regulator de viscozitate, regulator de tensiune superficială, plastifiant sau conservant;
j)strat de acoperire pe bază de apă – strat de acoperire a cărui viscozitate este ajustată cu ajutorul apei;
k)strat de acoperire pe bază de solvent – strat de acoperire a cărui viscozitate este ajustată cu ajutorul unui solvent organic;
l)substanţe – orice element chimic şi compuşii săi, în stare naturală sau rezultaţi în urma unor procese industriale, sub formă solidă, lichidă ori gazoasă.

Art. 3
(1)Se admite introducerea pe piaţă numai a produselor prevăzute în anexa nr. 1, care respectă valorile limită pentru conţinutul de compuşi organici volatili, prevăzute în anexa nr. 2, precum şi prevederile art. 4.
(2)Determinarea conformităţii conţinutului de compuşi organici volatili din produsele prevăzute la alin. (1) cu valorile limită prevăzute în anexa nr. 2 se efectuează prin metodele analitice prevăzute în anexa nr. 3.
(3)Pentru produsele prevăzute în anexa nr. 1, la care trebuie adăugaţi solvenţi sau alte componente care conţin solvenţi pentru a face produsul gata pentru utilizare, valorile limită prevăzute în anexa nr. 2 se aplică produsului gata pentru utilizare.
(4)Se exceptează de la prevederile alin. (1) -(3) produsele destinate utilizării exclusive în activităţile care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi care sunt efectuate într-o instalaţie înregistrată sau autorizată potrivit prevederilor aceleiaşi hotărâri.
(5)Pentru activităţile de restaurare şi întreţinere a clădirilor desemnate de autoritatea publică centrală pentru cultură şi culte ca având o valoare istorică şi culturală deosebită, precum şi pentru vehiculele istorice pentru care a fost emis un atestat de vehicul istoric de către Retromobil Club România, Agenţia Naţională pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase acordă licenţe pentru vânzarea şi achiziţionarea, în cantităţi strict limitate, a produselor care nu respectă valorile limită pentru conţinutul de compuşi organici volatili prevăzute în anexa nr. 2.
(6)Pentru produsele care nu respectă cerinţele prevăzute la alin. (1) şi care sunt fabricate înainte de datele specificate în anexa nr. 2, respectiv 1 ianuarie 2007 şi 1 ianuarie 2010, se admite introducerea lor pe piaţă numai pentru o perioadă de cel mult 12 luni începând cu datele menţionate.
(7)În cazul produselor în stare gata pentru utilizare care intră sub incidenţa prezentei hotărâri şi care respectă prevederile acesteia, autoritatea competentă nu interzice, nu restricţionează sau nu limitează introducerea lor pe piaţă.

Art. 4
La introducerea pe piaţă a produselor prevăzute în anexa nr. 1 se aplică o etichetă care indică:
a)subcategoria produsului şi valorile limită relevante de compuşi organici volatili, măsurate în g/l, aşa cum este prevăzut în anexa nr. 2;
b)conţinutul maxim de compuşi organici volatili, în g/l, al produsului în starea gata pentru utilizare.

Art. 5
(1)Autoritatea competentă să asigure implementarea şi controlul respectării prevederilor prezentei hotărâri este Agenţia Naţională pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase.
(2)În termen de 90 de zile de la data publicării prezentei hotărâri, autoritatea prevăzută la alin. (1) elaborează un program de monitorizare în scopul verificării conformităţii produselor prevăzute în anexa nr. 1, care se aprobă printr-o decizie a conducătorului acestei autorităţi.

Art. 6
(1)După data aderării României la Uniunea Europeană, autoritatea competentă raportează Comisiei Europene rezultatele programului de monitorizare pentru a prezenta conformitatea cu prevederile prezentei hotărâri, precum şi categoriile şi cantităţile de produse licenţiate, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (5), astfel:
a)primele două rapoarte se transmit două 18 luni de la datele stabilite pentru conformitatea produselor care intră sub incidenţa prezentei hotărâri, cu valorile limită pentru conţinutul de compuşi organici volatili, prevăzute în anexa nr. 2;
b)la fiecare 5 ani, după cel de-al doilea raport.
(2)Raportarea prevăzută la alin. (1) se realizează potrivit formatului stabilit de Comisia Europeană.

Art. 7
(1)Constituie contravenţii nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1)-(3) şi (6) şi ale art. 4 şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 15.000 lei (RON).
(2)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul anume împuternicit din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase şi al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Art. 8
Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevăzute la art. 7, se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 9
Anexele nr. 1 -3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 10
Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, prevederile lit. a) a pct. 12 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 8 iulie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Prevederile prezentei hotărâri transpun Directiva 2004/42/CE a Consiliului şi Parlamentului European din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite vopsele, lacuri şi produse de refinisare a suprafeţelor vehiculelor şi modificarea Directivei 1999/13/CE din 11 martie 1999 privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 143/2004.

PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemnează: Ministrul mediului şi gospodăririi apelor, Sulfina Barbu Ministrul economiei şi comerţului, Codruţ Ioan Şereş Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului, Gheorghe Dobre p. Ministrul integrării europene, Adrian Ciocănea, secretar de stat

ANEXA nr. 1: Vopsele, lacuri şi produse de refinisare a suprafeţelor vehiculelor

Scop
1.În sensul prezentei hotărâri, vopselele şi lacurile reprezintă acele produse, excluzând aerosolii, enumerate în subcategoriile de mai jos, care se aplică în straturi clădirilor, ornamentelor şi armăturilor acestora, precum şi structurilor asociate în scop decorativ, funcţional şi de protecţie.
1.1.Subcategorii:
a)acoperiri mate pentru pereţi interiori şi tavane – acoperiri destinate aplicării pe pereţii interiori şi tavane cu un grad de luciu mai mic sau egal cu valoarea de 25 la 60°;
b)acoperiri lucioase pentru pereţi interiori şi tavane – acoperiri destinate aplicării pe pereţii interiori şi tavane cu un grad de luciu mai mare decât valoarea 25 la 60°;
c)acoperiri pentru pereţii exteriori din substrat mineral – acoperiri destinate pentru aplicarea pe pereţii exteriori de zidărie, cărămidă sau ghips;
d)vopsele de interior/exterior decorative sau de protecţie pentru lemn, metal sau plastic – produse de acoperire destinate decorării şi protecţiei, în scopul producerii unei pelicule opace. Aceste acoperiri sunt destinate substraturilor de metal, lemn sau plastic. Această subcategorie include acoperirile de bază şi intermediare;
e)lacuri transparente şi lacuri color pentru decorarea lemnului pentru interior/exterior – acoperiri destinate decorării, care produc pelicule transparente şi semitransparente pentru decorarea şi protecţia lemnului, metalului sau plasticului. Această subcategorie include şi lacurile opace pentru lemn. Lacurile opace pentru lemn reprezintă acoperiri care produc pelicula opacă pentru decorarea şi protecţia lemnului împotriva deteriorării sub acţiunea intemperiilor, aşa cum este definită în standardul român SR EN 927-1:2002, în cadrul categoriei semistabile;
f)lacurile color pentru impregnarea lemnului – lacuri colorate care, în conformitate cu standardul român SR EN 927-1:2002, au o grosime mai mică de 5/m. Determinarea grosimii peliculei se realizează prin metoda de încercare prevăzută în standardul ISO 2808:1997, metoda 5A;
g)grunduri – acoperiri cu proprietăţi de etanşare şi/sau proprietăţi de protecţie destinate pentru folosirea pe lemn, pereţi sau tavane;
h)grunduri de impregnare – acoperiri destinate pentru a stabiliza substratul ori pentru a conferi proprietăţi hidrofobe şi/sau pentru a proteja lemnul împotriva mucegaiurilor;
i)acoperiri performante monocomponente – acoperiri de performanţă bazate pe produse peliculogene. Acestea sunt destinate pentru aplicări care necesită performanţe speciale, cum ar fi grundul şi emailurile pentru mase plastice, grundurile pentru suprafeţe/substraturi feroase, grundurile pentru metale reactive cum ar fi zincul şi aluminiul, finisările anticorozive, produsele de acoperire a pardoselilor, inclusiv pentru lemn sau ciment, acoperirile antigraffiti, acoperirile ignifuge şi acoperirile necesare conform standardelor de igienă pentru industria alimentară, pentru fabricarea băuturilor sau pentru serviciile de sănătate;
j)acoperiri performante bicomponente – acoperiri cu aceeaşi folosire ca şi acoperirile performante – monocomponente, dar cu un al doilea component (de exemplu, amine terţiare) adăugat înainte de aplicare;
k)acoperiri multicolore – acoperiri destinate pentru a da efect multicolor sau în două tonuri, direct din prima aplicare;
l)acoperiri cu efect decorativ – acoperiri destinate să dea efecte estetice speciale asupra substraturilor special preparate, prevopsite sau cu vopsea intermediară şi apoi prelucrate cu diferite unelte, în perioada de uscare.
2.În sensul prezentei hotărâri, produsele de refinisare a suprafeţelor vehiculelor reprezintă produsele enumerate în subcategoriile de mai jos, care se utilizează pentru acoperirea suprafeţelor vehiculelor rutiere definite în Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România – RNTR 2, cu modificările şi completările ulterioare, sau unei părţi a acestora, acoperire efectuată ca parte a procesului de reparare a vehiculelor, conservare sau decorare realizată în afara instalaţiilor de producţie.
2.1.Subcategorii:
2.1.1.produse pentru pregătirea şi curăţarea suprafeţelor – produse destinate să înlăture vechile acoperiri şi rugina, prin procedee mecanice sau chimice, pentru a pregăti suprafaţa pentru noi acoperiri:
a)produsele pentru pregătire includ produse destinate pentru curăţarea pistoalelor de vopsit şi a altor echipamente, decapanţi peliculă, degresanţi (inclusiv antistaticele folosite pentru masele plastice), precum şi produsele care înlătură produsele siliconice;
b)produs de precurăţare – un produs de curăţare destinat pentru a înlătura contaminarea suprafeţei în timpul pregătirii şi în cursul aplicării produselor de acoperire;
2.1.2.chit/mastic – compuşi puternic şarjaţi, destinaţi pentru acoperirea imperfecţiunilor adânci din suprafaţă, înainte de aplicarea vopselei intermediare;
2.1.3.grund – orice acoperire care este destinată pentru a fi aplicată pe metal, pe finisările existente pentru a asigura protecţie împotriva coroziunii, înainte de aplicarea grundului de suprafaţă:
a)vopsea intermediară – o acoperire destinată pentru aplicarea imediată, înainte de aplicarea stratului de acoperire superior, cu scopul de a oferi rezistenţă la coroziune, pentru a asigura că stratul de acoperire superior aderă la suprafaţă şi pentru a asigura o finisare uniformă a suprafeţei prin umplerea imperfecţiunilor minore ale acesteia;
b)grund de metal de uz general – o acoperire destinată aplicării ca grund, cum ar fi: promotorii de aderenţă, etanşanţii, vopselele intermediare, grundurile pentru mase plastice, chiturile de stropit de tip umed, vopselele intermediare fără şlefuire şi vopselele intermediare tip aerosol;
c)grunduri reactive – acoperiri care conţin cel puţin 0,5% din greutate acid fosforic, destinate aplicării direct pe suprafaţa metalului pentru a-i conferi aderenţă şi rezistenţă la coroziune; acoperiri folosite ca grunduri sudurabile; decapanţi pentru suprafeţe galvanizate sau de zinc;
2.1.4.email – orice acoperire pigmentată/colorată care este destinată să fie aplicată ca mono- sau multistrat pentru a asigura luciu şi durabilitate. Include toate produsele cum ar fi emailurile de bază şi lacurile adecvate:
a)emailuri de bază – acoperiri pigmentate destinate să asigure culoare şi orice alt efect optic dorit, dar nu şi strălucirea sau rezistenţa suprafeţei acoperite;
b)lacuri transparente – o acoperire transparentă destinată să asigure strălucirea şi rezistenţa finală a sistemului de acoperire;
2.1.5.finisaje speciale – acoperiri destinate aplicării ca emailuri care conferă proprietăţi speciale, cum ar fi efecte metalice sau sidefate, monostrat, acoperiri transparente sau colorate de înaltă performanţă (de exemplu, acoperiri antizgâriere şi lacuri pe bază de polimeri floruraţi), emailuri de bază reflectorizante, finisări texturate (de exemplu, efect lovitură de ciocan), antialunecare, produse de antifonare, acoperiri antigravionaj, finisări interioare, aerosoli.
ANEXA Nr. 2: VALORI LIMITĂ MAXIME ale conţinutului de compuşi organici volatili pentru vopsele, lacuri şi produse de refinisare a suprafeţelor vehiculelor
A.Valorile limită maxime ale conţinutului de compuşi organici volatili pentru vopsele şi lacuri

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 112, 30.4.2004, p. 46.
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),
(2)Avizul Parlamentului European din 9 martie 2004 (JO C 102 E, 28.4.2004, p. 106) şi Decizia Consiliului din 30 ianuarie 2006.
întrucât:
(1)Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile (3) a fost modificată de mai multe ori în mod semnificativ (4). În scopul clarităţii, ar trebui să se elaboreze o codificare a dispoziţiilor în cauză.
(3)JO L 194, 25.7.1975, p. 39, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
(4)A se vedea partea A a anexei III.
(2)Principalul obiectiv al dispoziţiilor referitoare la gestionarea deşeurilor trebuie să fie protecţia sănătăţii oamenilor şi a mediului împotriva efectelor nocive cauzate de colectarea, transportul, tratarea, stocarea şi depozitarea deşeurilor.
(3)Pentru îmbunătăţirea eficienţei gestionării deşeurilor în Comunitate este necesară o terminologie comună şi o definire a deşeurilor.
(4)Trebuie să fie aplicate norme eficace şi coerente privind eliminarea şi recuperarea deşeurilor, sub rezerva anumitor excepţii, pentru bunurile mobile pe care deţinătorul le elimină ori intenţionează sau are obligaţia să le elimine.
(5)Trebuie încurajată recuperarea deşeurilor şi utilizarea materialelor recuperate ca materii prime în vederea conservării resurselor naturale. Ar putea fi necesară adoptarea unor norme specifice pentru deşeurile reutilizabile.
(6)În scopul atingerii unui nivel ridicat de protecţie a mediului, statele membre, pe lângă luarea unor măsuri responsabile pentru a asigura eliminarea şi recuperarea deşeurilor, trebuie să ia măsuri pentru a reduce producerea de deşeuri, în special prin promovarea unor tehnologii curate şi a produselor care pot fi reciclate sau reutilizate, luând în considerare oportunităţile existente şi potenţiale ale pieţei pentru deşeuri recuperate.
(7)În plus, discrepanţele existente între legislaţia statelor membre cu privire la eliminarea şi recuperarea deşeurilor pot afecta calitatea mediului şi buna funcţionare a pieţei interne.
(8)Este foarte important ca, în ansamblul său, Comunitatea să fie capabilă să asigure eliminarea deşeurilor şi se doreşte ca statele membre să tindă în mod individual spre un asemenea obiectiv.
(9)Pentru a atinge obiectivele menţionate, statele membre trebuie să elaboreze planuri de gestionare a deşeurilor.
(10)Circulaţia deşeurilor trebuie să se reducă, iar statele membre pot să includă în planurile de gestionare măsurile necesare în acest scop.
(11)Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie şi a unui control eficace, este necesar să se prevadă autorizarea şi controlul întreprinderilor care asigură eliminarea şi recuperarea deşeurilor.
(12)Anumite unităţi care îşi prelucrează sau recuperează propriile deşeuri pot fi exceptate de la îndeplinirea cerinţelor de autorizare, sub rezerva anumitor împrejurări şi cu condiţia ca organizaţiile respective să îndeplinească cerinţele de protecţie a mediului. Asemenea unităţi trebuie supuse înregistrării.
(13)În scopul monitorizării deşeurilor de la producere şi până la eliminarea definitivă, alte întreprinderi implicate în sectorul deşeurilor, precum colectorii de deşeuri, transportatorii şi brokerii, trebuie, de asemenea, să se supună procedurii de autorizare sau înregistrare şi inspecţiei corespunzătoare.
(14)Proporţia costurilor care nu este acoperită de activităţile de tratare a deşeurilor trebuie suportată în conformitate cu principiul “poluatorul plăteşte”.
(15)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei (1).
(1)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(16)Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligaţiilor statelor membre referitoare la termenele de transpunere în legislaţia internă a directivelor enumerate în partea B a anexei III,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Art. 1
(1)În sensul prezentei directive:
a)”deşeu” înseamnă orice substanţă sau obiect inclus în categoriile prevăzute de anexa I pe care titularul le elimină ori intenţionează sau are obligaţia să le elimine;
b)”producător” înseamnă orice persoană ale cărei activităţi produc deşeuri (“producător iniţial”) şi/sau oricine care realizează operaţiuni de prelucrare iniţială, amestecare sau alte operaţiuni care au ca rezultat schimbarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri;
c)”deţinător” înseamnă producătorul de deşeuri sau persoana fizică sau juridică care este în posesia acestora;
d)”gestionare” înseamnă colectarea, transportul, recuperarea şi depozitarea deşeurilor, inclusiv supervizarea unor asemenea operaţiuni şi supravegherea după dezafectarea spaţiilor de eliminare;
e)”eliminare” înseamnă orice operaţiune prevăzută de anexa II A;
f)”recuperare” înseamnă orice operaţiune prevăzută de anexa II B;
g)”colectare” înseamnă adunarea, sortarea şi/sau amestecarea deşeurilor în vederea transportului.
(2)În sensul alineatului (1) litera (a) Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (3), întocmeşte o listă a deşeurilor care aparţin categoriilor enumerate de anexa I. Lista în cauză este reexaminată periodic şi, după caz, este revizuită în conformitate cu aceeaşi procedură.

Art. 2
(1)Următoarele se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive:
a)efluenţi gazoşi emişi în atmosferă;
b)în cazul în care sunt deja reglementate de o altă legislaţie:
(i)deşeuri radioactive;
(ii)deşeuri rezultate din prospectarea, extracţia, tratarea şi stocarea resurselor minerale şi din exploatarea carierelor;
(iii)carcase de animale şi următoarele deşeuri agricole: materii fecale şi alte substanţe naturale, nepericuloase, utilizate în agricultură;
(iv)ape uzate, cu excepţia deşeurilor în formă lichidă;
(v)explozibili declasaţi.
(2)Prin intermediul unor directive speciale, se pot elabora norme specifice pentru cazuri speciale sau unele de completare a prezentei directive privind gestionarea anumitor categorii speciale de deşeuri.

Art. 3
(1)Statele membre iau măsuri adecvate pentru a încuraja:
a)în primul rând, prevenirea sau reducerea producerii de deşeuri şi a caracterului lor nociv, în special prin:
(i)dezvoltarea unor tehnologii curate care utilizează mai raţional resursele naturale;
(ii)progresul tehnic şi introducerea pe piaţă a produselor proiectate pentru a nu contribui sau a contribui în cea mai mică măsură posibilă, prin caracteristicile de fabricaţie, utilizarea sau eliminarea lor la creşterea cantităţii sau a caracterului nociv a deşeurilor şi a riscurilor de poluare;
(iii)dezvoltarea tehnicilor adecvate pentru eliminarea definitivă a substanţelor periculoase din conţinutul deşeurilor destinate recuperării;
b)în al doilea rând:
(i)recuperarea deşeurilor prin reciclare, reutilizare sau regenerare sau orice alt proces, în vederea extracţiei materiilor prime auxiliare sau
(ii)utilizarea deşeurilor ca sursă de energie.
(2)Cu excepţia cazurilor în care se aplică Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice (1), statele membre informează Comisia cu privire la orice măsuri pe care intenţionează să le adopte în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la alineatul (1). Comisia informează celelalte state membre şi comitetul menţionat la articolul 18 alineatul (1) cu privire la aceste măsuri.
(1)JO L 204, 21.7.1998, p. 37, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

Art. 4
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că deşeurile se recuperează sau se elimină fără a periclita sănătatea oamenilor şi fără a utiliza procese sau metode care ar putea fi dăunătoare pentru mediu, în special:
a)fără riscuri pentru apă, aer sau sol, sau pentru animale ori plante;
b)fără a cauza neplăceri prin zgomot sau mirosuri;
c)fără a afecta în mod negativ regiunile rurale sau zonele de interes special.
(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice abandonarea, descărcarea sau eliminarea necontrolată a deşeurilor.

Art. 5
(1)Statele membre iau măsurile adecvate, în cooperare cu alte state membre, în cazul în care este necesar sau recomandabil, pentru a crea o reţea integrată şi adecvată de instalaţii de eliminare, luând în considerare cele mai bune tehnici disponibile, fără a genera costuri excesive. Reţeaua trebuie să permită ca, în ansamblul său, Comunitatea să asigure în totalitate eliminarea deşeurilor, iar statele membre să tindă spre atingerea aceluiaşi scop în mod individual, luând în considerare condiţiile geografice sau necesităţile de instalaţii speciale pentru anumite tipuri de deşeuri.
(2)Reţeaua prevăzută la alineatul (1) trebuie să permită eliminarea deşeurilor la una dintre cele mai apropiate instalaţii, prin intermediul celor mai potrivite metode şi tehnologii pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii publice.

Art. 6
Statele membre stabilesc sau desemnează autoritatea sau autorităţile competente care să fie responsabile cu punerea în aplicare a prezentei directive.

Art. 7
(1)În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolele 3, 4 şi 5, autoritatea sau autorităţile competente menţionate la articolul 6 trebuie să elaboreze cât mai curând posibil unul sau mai multe planuri de gestionare a deşeurilor. Planurile respective se referă în special la:
a)tipul, cantitatea şi originea deşeurilor care trebuie recuperate sau eliminate;
b)cerinţele tehnice generale;
c)orice măsuri specifice pentru deşeuri speciale;
d)locuri sau instalaţii corespunzătoare de eliminare.
(2)Planurile menţionate la alineatul (1) pot cuprinde, de exemplu:
a)persoanele fizice sau juridice abilitate pentru gestionarea deşeurilor;
b)costurile estimative ale operaţiunilor de recuperare şi eliminare;
c)măsuri corespunzătoare pentru a încuraja raţionalizarea colectării, sortării şi tratării deşeurilor.
(3)Statele membre cooperează, după caz, cu alte state membre şi cu Comisia pentru elaborarea unor asemenea planuri. Statele membre informează Comisia cu privire la aceasta.
(4)Statele membre pot lua măsurile necesare pentru prevenirea circulaţiei deşeurilor care nu sunt conforme cu planurile de gestionare a deşeurilor. Statele membre informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceste măsuri.

Art. 8
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice deţinător de deşeuri:
(a)asigură manipularea deşeurilor sale printr-o societate privată sau publică de colectare a deşeurilor sau o întreprindere care realizează operaţiunile enumerate de anexa II A sau II B sau
(b)recuperează sau elimină deşeuri prin mijloace proprii, în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive.

Art. 9
(1)În sensul punerii în aplicare a articolelor 4, 5 şi 7, orice unitate sau întreprindere care realizează operaţiunile specificate de anexa II A trebuie să obţină o autorizaţie de la autoritatea competentă menţionată la articolul 6.
Această autorizaţie trebuie să cuprindă:
a)tipurile şi cantităţile de deşeuri;
b)cerinţele tehnice;
c)măsurile de siguranţă care trebuie luate;
d)locul de eliminare;
e)metoda de tratare.
(2)Autorizaţiile pot fi acordate pe o perioadă specificată, pot fi reînnoite, se pot supune anumitor condiţii şi obligaţii sau, în special în cazul în care metoda de eliminare prevăzută nu este acceptabilă din punctul de vedere al protecţiei mediului, acordarea lor poate fi refuzată.

Art. 10
În sensul aplicării articolului 4, orice unitate sau întreprindere care realizează operaţiunile prevăzute de anexa II B trebuie să obţină o autorizaţie.

Art. 11
(1)Fără a aduce atingere Directivei 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase (1), pot fi exceptate de la îndeplinirea cerinţelor de autorizare prevăzute la articolul 9 sau articolul 10:
(1)JO L 377, 31.12.1991, p. 20, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/31/CE (JO L 168, 2.7.1994, p. 28).
a)unităţile sau întreprinderile care realizează pe cont propriu eliminarea propriilor deşeuri la locul de producţie şi
b)unităţile sau întreprinderile care realizează recuperarea deşeurilor.
(2)Derogarea prevăzută la alineatul (1) se poate aplica numai în cazul în care:
a)autorităţile competente au adoptat norme generale pentru fiecare tip de activitate, stabilind tipurile şi cantităţile de deşeuri şi condiţiile în care activitatea în cauză poate fi exceptată de la îndeplinirea cerinţelor de autorizare şi
b)tipurile şi cantităţile de deşeuri şi metodele de eliminare sau de recuperare sunt de asemenea natură încât condiţiile prevăzute la articolul 4 să fie îndeplinite.
(3)Unităţile şi întreprinderile menţionate la alineatul (1) trebuie să se înregistreze la autorităţile competente.
(4)Statele membre informează Comisia cu privire la normele generale adoptate în temeiul alineatului (2) litera (a).

Art. 12
Unităţile sau întreprinderile care îşi desfăşoară activitatea în domeniul colectării sau transportului de deşeuri sau care asigură realizarea eliminării sau a recuperării deşeurilor în numele altora (comercianţi sau agenţi), în cazul în care nu sunt supuse procedurii de autorizare, se înregistrează la autorităţile competente.

Art. 13
Unităţile sau întreprinderile care realizează operaţiunile prevăzute la articolele 9-12 se supun unor controale periodice corespunzătoare, realizate de către autorităţile competente.

Art. 14
(1)Toate unităţile sau întreprinderile prevăzute la articolele 9 şi 10:
a)ţin evidenţa cantităţii, naturii, originii şi, după caz, a destinaţiei, frecvenţei colectării, a mijlocului de transport şi a metodei de tratare cu privire la deşeurile prevăzute de anexa I şi operaţiunile prevăzute de anexa II A sau II B;
b)la cerere, pun aceste informaţii la dispoziţia autorităţilor competente prevăzute la articolul 6.
(2)Statele membre pot solicita, de asemenea, producătorilor să respecte dispoziţiile alineatului (1).

Art. 15
În conformitate cu principiul “poluatorul plăteşte”, costurile de eliminare a deşeurilor trebuie suportate de:
(a)deţinătorul care îşi transferă deşeurile unei societăţi de colectare sau unei întreprinderi prevăzute la articolul 9 şi/sau
(b)deţinătorii precedenţi sau producătorul produsului de unde provin deşeurile.

Art. 16
La intervale de trei ani, statele membre transmit Comisiei informaţii privind punerea în aplicare a prezentei directive, sub forma unui raport sectorial care include şi alte directive comunitare relevante. Raportul se elaborează pe baza unui chestionar sau proiect realizat de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 18 alineatul (2). Chestionarul sau proiectul menţionat este trimis statelor membre cu şase luni înainte de începutul perioadei la care se referă raportul. Raportul se adresează Comisiei în termen de nouă luni de la încheierea perioadei de trei ani la care se referă.
Comisia publică un raport comunitar privind punerea în aplicare a directivei în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor de la statele membre.

Art. 17
Modificările necesare pentru adaptarea anexelor la progresul ştiinţific şi tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (3).

Art. 18
(1)Comisia este sprijinită de un comitet.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din decizia respectivă.
Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de o lună.
(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din decizia respectivă.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.
(4)Comitetul îşi adoptă regulamentul de procedură.

Art. 19
Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Art. 20
Prin urmare, Directiva 75/442/CEE se abrogă, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre referitoare la termenele de transpunere în legislaţia internă, prevăzute de partea B din anexa III.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa IV.

Art. 21
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Art. 22
Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasburg, 5 aprilie 2006.
Pentru Parlamentul European
Preşedintele
J. BORRELL FONTELLES
Pentru Consiliu
Preşedintele
H. WINKLER

ANEXA I: CATEGORII DE DEŞEURI
Q1 Reziduuri de producţie sau de consum, nespecificate altfel în continuare
Q2 Produse care nu corespund specificaţiilor
Q3 Produse al căror termen de garanţie a expirat
Q4 Materiale deversate în mod accidental, pierdute sau care au suferit alte incidente, inclusiv orice materiale, echipamente etc. contaminate ca rezultat al incidentului în cauză
Q5 Materiale contaminate sau pătate în urma unor acţiuni planificate (de exemplu, reziduuri de la activităţi de curăţire, ambalaje, containere etc.)
Q6 Piese inutilizabile (de exemplu, baterii rebutate, catalizatori epuizaţi etc.)
Q7 Substanţe a căror performanţă nu mai este satisfăcătoare (de exemplu, acizi contaminaţi, solvenţi contaminaţi, săruri de amestec epuizate etc.)
Q8 Reziduuri din procese industriale (de exemplu, zgură, reziduuri de la distilare etc.)
Q9 Reziduuri din procese de captare a poluanţilor (de exemplu, nămol de la epuratoare de gaze, praf de la filtre de aer, filtre uzate etc.)
Q10 Reziduuri din prelucrare mecanică/finisare (de exemplu, şpan provenit de la operaţiile de strunjire, zguri măcinate etc.)
Q11 Reziduuri din extracţia şi prelucrarea materiilor prime (de exemplu, reziduuri miniere, reziduuri din exploatarea zăcămintelor de petrol etc.)
Q12 Materiale contaminate (de exemplu, uleiuri contaminate cu PCB etc.)
Q13 Orice materiale, substanţe sau produse a căror utilizare a fost interzisă prin lege
Q14 Produse care nu mai au utilizare pentru deţinător (de exemplu, articole rebutate de agricultură, menajuri, birouri, magazine, ateliere etc.)
Q15 Materiale contaminate, substanţe sau produse rezultate din acţiuni de remediere a solului
Q16 Orice materiale, substanţe sau produse care nu sunt incluse în categoriile menţionate anterior.

ANEXA IIA: OPERAŢIUNI DE ELIMINARE
NB: Prezenta anexă vizează enumerarea operaţiunilor de eliminare, astfel cum apar în practică. În conformitate cu articolul 4, deşeurile trebuie eliminate fără a periclita sănătatea oamenilor şi fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
D1 Depozitare pe sol şi în sol (de exemplu, depozite de deşeuri etc.)
D2 Tratarea în sol (de exemplu, biodegradarea deşeurilor lichide sau a nămolurilor depozitate în sol)
D3 Injectare la adâncime (de exemplu, injectare a deşeurilor care pot fi pompate în puţuri, domuri de sare sau falii geologice naturale etc.)
D4 Descărcare pe suprafeţe (de exemplu, descărcarea de deşeuri lichide sau de nămoluri în puţuri, iazuri sau lagune etc.)
D5 Loc de descărcare special amenajat (de exemplu, dispunerea în celule etanşe separate, acoperite şi izolate unele de altele şi de mediul înconjurător etc.)
D6 Evacuare în mediu acvatic, exceptând mările/oceanele
D7 Evacuarea în mări/oceane, inclusiv îngroparea în subsolul marin
D8 Tratare biologică, nespecificată în altă parte în prezenta anexă, având ca rezultat compuşi sau amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricăreia dintre operaţiunile numerotate D1-D7 şi D9-D12
D9 Tratare fizico-chimică, nespecificată în altă parte în prezenta anexă, având ca rezultat compuşi sau amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricăreia dintre operaţiunile numerotate D1-D8 şi D10-D12 (de exemplu, evaporare, uscare, calcinare etc.)
D10 Incinerare pe sol
D11 Incinerare pe mare
D12 Depozitare permanentă (de exemplu, amplasarea de containere într-o mină etc.)
D13 Amestecare sau mixare înainte de efectuarea oricăreia dintre operaţiunile numerotate D1 -D12
D14 Reambalare înainte de efectuarea oricăreia dintre operaţiunile numerotate D1 -D13
D15 Stocare în aşteptarea oricăreia dintre operaţiunile numerotate D1 -D14 (excluzând stocarea temporară, până la colectare, în locul unde se produc deşeurile)

ANEXA IIB: OPERAŢIUNI DE RECUPERARE
NB: Prezenta anexă vizează enumerarea operaţiunilor de recuperare, astfel cum apar în practică. În conformitate cu articolul 4, deşeurile trebuie recuperate fără a periclita sănătatea oamenilor şi fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
R1 Utilizarea mai ales sub formă de combustibil sau ca alt mijloc de generare a energiei
R2 Recuperarea/regenerarea solvenţilor
R3 Reciclarea/recuperarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi (inclusiv compostare şi alte procese biologice de transformare)
R4 Reciclarea/recuperarea metalelor şi compuşilor metalici
R5 Reciclarea/recuperarea altor materiale anorganice
R6 Recuperarea acizilor sau bazelor
R7 Recuperarea componentelor utilizate pentru captarea poluanţilor
R8 Recuperarea componentelor din catalizatoare
R9 Regenerarea uleiurilor sau alte metode de refolosire a acestora
R10 Tratarea în contact cu solul în folosul agriculturii sau în scopuri ecologice
R11 Utilizarea deşeurilor obţinute în urma oricăreia dintre operaţiunile numerotate R1-R10
R12 Preschimbare de deşeuri înainte de efectuarea oricăreia dintre operaţiunile numerotate R1-R11
R13 Stocarea deşeurilor în aşteptarea oricăreia dintre operaţiunile numerotate R1-R12 (excluzând stocarea temporară, în vederea colectării, în locul unde se produc deşeurile)

ANEXA III:
PARTEA A: DIRECTIVA ABROGATĂ CU MODIFICĂRILE SUCCESIVE
(menţionate la articolul 20)

Directiva 75/442/CEE a Consiliului (JO L 194, 25.7.1975, p. 39)
Directiva 91/156/CEE a Consiliului (JO L 78, 26.3.1991, p. 32)
Directiva 91/692/CEE a Consiliului (JO L 377, 31.12.1991, p. 48)	Numai în ceea ce priveşte trimiterea la Directiva 75/442/CEE în anexa VI
Decizia 96/350/CE a Comisiei (JO L 135, 6.6.1996, p. 32)
Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1)	Numai punctul 1 din anexa III

PARTEA B: LISTA TERMENELOR DE TRANSPUNERE ÎN LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ
(menţionate la articolul 20)

Directiva	Termen de transpunere
75/442/CEE	17 iulie 1977
91/156/CEE	1 aprilie 1993
91/692/CEE	1 ianuarie 1995

ANEXA IV: TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Directiva 75/442/EEC	Prezenta directivă
Art. 1 teza introductivă	Art. 1 alineatul (1) teza introductivă
Art. 1 litera (a) primul paragraf	Art. 1 alineatul (1) litera (a)
Art. 1 litera (a) paragraful al doilea	Art. 1 alineatul (2)
Art. 1 literele (b)-(g)	Art. 1 alineatul (1) literele (b)-(g)
Art. 2	Art. 2
Art. 3 alineatul (1) teza introductivă	Art. 3 alineatul (1) teza introductivă
Art. 3 alineatul (1) litera (a) teza introductivă	Art. 3 alineatul (1) litera (a), teza introductivă
Art. 3 alineatul (1) litera (a) prima liniuţă	Art. 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i)
Art. 3 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă	Art. 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii)
Art. 3 alineatul (1) litera (a) a treia liniuţă	Art. 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii)
Art. 3 alineatul (1) litera (b) teza introductivă	Art. 3 alineatul (1) litera (b), teza introductivă
Art. 3 alineatul (1) litera (b) prima liniuţă	Art. 3 alineatul (1) litera (b) punctul (i)
Art. 3 alineatul (1) litera (b) a doua liniuţă	Art. 3 alineatul (1) litera (b) punctul (ii)
Art. 3 alineatul (2)	Art. 3 alineatul (2)
Art. 4 primul paragraf teza introductivă	Art. 4 alineatul (1) teza introductivă
Art. 4 primul paragraf prima liniuţă	Art. 4 alineatul (1) litera (a)
Art. 4 primul paragraf a doua liniuţă	Art. 4 alineatul (1) litera (b)
Art. 4 primul paragraf a treia liniuţă	Art. 4 alineatul (1) litera (c)
Art. 4 paragraful al doilea	Art. 4 alineatul (2)
Art. 5	Art. 5
Art. 6	Art. 6
Art. 7 alineatul (1) primul paragraf teza introductivă	Art. 7 alineatul (1) teza introductivă
Art. 7 alineatul (1) primul paragraf prima liniuţă	Art. 7 alineatul (1) litera (a)
Art. 7 alineatul (1) primul paragraf a doua liniuţă	Art. 7 alineatul (1) litera (b)
Art. 7 alineatul (1) primul paragraf a treia liniuţă	Art. 7 alineatul (1) litera (c)
Art. 7 alineatul (1) primul paragraf a patra liniuţă	Art. 7 alineatul (1) litera (d)
Art. 7 alineatul (1) paragraful al doilea teza introductivă	Art. 7 alineatul (2) teza introductivă
Art. 7 alineatul (1) paragraful al doilea prima liniuţă	Art. 7 alineatul (2) litera (a)
Art. 7 alineatul (1) paragraful al doilea a doua liniuţă	Art. 7 alineatul (2) litera (b)
Art. 7 alineatul (1) paragraful al doilea a treia liniuţă	Art. 7 alineatul (2) litera (c)
Art. 7 alineatul (2)	Art. 7 alineatul (3)
Art. 7 alineatul (3)	Art. 7 alineatul (4)
Art. 8 teza introductivă	Art. 8 teza introductivă
Art. 8 prima liniuţă	Art. 8 litera (a)
Art. 8 a doua liniuţă	Art. 8 litera (b)
Art. 9 alineatul (1) primul paragraf	Art. 9 alineatul (1) primul paragraf
Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea teza introductivă	Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea teza introductivă
Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea prima liniuţă	Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea litera (a)
Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea a doua liniuţă	Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea litera (b)
Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea a treia liniuţă	Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea litera (c)
Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea a patra liniuţă	Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea litera (d)
Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea a cincea liniuţă	Art. 9 alineatul (1) paragraful al doilea litera (e)
Art. 9 alineatul (2)	Art. 9 alineatul (2)
Art. 10	Art. 10
Art. 11 alineatul (1) primul paragraf	Art. 11 alineatul (1)
Art. 11 alineatul (1) paragraful al doilea teza introductivă	Art. 11 alineatul (2) teza introductivă
Art. 11 alineatul (1) paragraful al doilea prima liniuţă	Art. 11 alineatul (2) litera (a)
Art. 11 alineatul (1) paragraful al doilea a doua liniuţă	Art. 11 alineatul (2) litera (b)
Art. 11 alineatul (3)	Art. 11 alineatul (3)
Art. 11 alineatul (4)	Art. 11 alineatul (4)
Art. 12	Art. 12
Art. 13	Art. 13
Art. 14 primul paragraf, teza introductivă	Art. 14 alineatul (1) teza introductivă
Art. 14 primul paragraf, prima liniuţă	Art. 14 alineatul (1) litera (a)
Art. 14 primul paragraf, a doua liniuţă	Art. 14 alineatul (1) litera (b)
Art. 14 paragraful al doilea	Art. 14 alineatul (2)
Art. 15 teza introductivă	Art. 15 teza introductivă
Art. 15 prima liniuţă	Art. 15 litera (a)
Art. 15a doua liniuţă	Art. 15 litera (b)
Art. 16 primul paragraf	Art. 16 primul paragraf si articolul 18 alineatul (2)
Art. 16 paragraful al doilea	–
Art. 16 paragraful al treilea	Art. 16 paragraful al doilea
Art. 17	Art. 17
Art. 18 alineatul (1)	Art. 18 alineatul (1)
Art. 18 alineatul (2)	Art. 18 alineatul (3)
Art. 18 alineatul (3)	Art. 18 alineatul (4)
Art. 19	–
Art. 20	Art. 19
–	Art. 20
–	Art. 21
Art. 21	Art. 22
Anexa I	Anexa I
Anexa II A	Anexa II A
Anexa II B	Anexa II B
–	Anexa III
–	Anexa IV

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007

Având în vedere necesitatea clarificării regimului juridic al veniturilor din care se constituie Fondul pentru mediu şi a atribuţiilor

Administraţiei Fondului pentru Mediu în ceea ce
priveşte activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea, soluţionarea contestaţiilor şi executarea silită a contribuţiilor datorate la Fondul pentru mediu, în contextul diminuării veniturilor încasate la Fondul pentru mediu,
ţinând seama de necesitatea sporirii numărului de categorii de proiecte ce pot fi finanţate din Fondul pentru mediu, în special cele privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, Directiva-cadru a apei şi instalaţiile mari de ardere, pentru îndeplinirea angajamentelor asumate pentru capitolul 22 – Mediu,
elemente care vizează interesul public şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1
Fondul pentru mediu este un instrument economico-financiar destinat susţinerii şi realizării proiectelor pentru protecţia mediului, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în domeniul protecţiei mediului.

Art. 2
Fondul pentru mediu se constituie şi se gestionează în conformitate cu prevederile legale.

CAPITOLUL II: Administrarea Fondului pentru mediu

Art. 3
(1)Unitatea care răspunde de gestionarea Fondului pentru mediu este Administraţia Fondului pentru Mediu, denumită în continuare Administraţia Fondului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii, în coordonarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(2)Administraţia Fondului are sediul în municipiul Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 294, corp A, sectorul 6.
(3)Administraţia Fondului are în principal, următoarele atribuţii:
a)urmăreşte constituirea şi gestionarea Fondului pentru mediu;
b)întocmeşte planul anual de lucru şi bugetul de venituri şi cheltuieli;
c)analizează, selectează şi finanţează proiectele pentru protecţia mediului aprobate în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi conform cu procedurile prevăzute în Manualul de operare al Fondului pentru mediu;
d)urmăreşte şi controlează implementarea proiectelor aprobate şi finanţate din Fondul pentru mediu;
e)finanţează lucrări destinate prevenirii, înlăturării şi/sau diminuării efectelor produse de fenomenele meteorologice periculoase la lucrările de gospodărire a apelor, conform dispoziţiilor art. 13.

Art. 4
(1)Administraţia Fondului este condusă de un preşedinte cu rang de subsecretar de stat.
(2)Preşedintele este numit, suspendat şi revocat din funcţie, în condiţiile legii, prin decizie a primului-ministru, la propunerea conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(3)în exercitarea conducerii Administraţiei Fondului, preşedintele emite dispoziţii.
(4)Preşedintele are calitatea de ordonator de credite pentru fondurile pe care le gestionează, reprezintă Administraţia Fondului în relaţiile cu terţii, precum şi în justiţie, numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul acesteia.
(5)Administraţia Fondului are personal propriu contractual care asigură funcţiile de conducere, de execuţie şi de control, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare propriu.
(6)Salarizarea personalului Administraţiei Fondului se face conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul instituţiei.
(7)În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 3 alin. (3), Administraţia Fondului are următoarele structuri de decizie:
a)Comitetul de avizare;
b)Comitetul director.

Art. 5
(1)Comitetul de avizare are următoarea componenţă:
a)trei reprezentanţi, la nivel de secretar de stat şi de director general sau director din cadrul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, împuterniciţi prin ordin al ministrului;
b)doi reprezentanţi, la nivel de secretar de stat şi de director general sau director din cadrul autorităţii publice centrale pentru economie şi comerţ, împuterniciţi prin ordin al ministrului;
c)un reprezentant la nivel de secretar de stat sau director din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, împuternicit prin ordin al ministrului;
d)câte un reprezentant la nivel de director general sau director, împuterniciţi prin ordin al ministrului de resort, din cadrul autorităţii publice centrale pentru sănătate, autorităţii publice centrale pentru finanţe publice, autorităţii publice
centrale pentru transporturi, construcţii şi turism, autorităţii publice centrale pentru administraţie şi interne;
e)un reprezentant al confederaţiei patronale din domeniul proiectului supus avizării, desemnat de aceasta;
f)un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale din domeniul protecţiei mediului, desemnat de acestea;
g)preşedintele Administraţiei Fondului.
(2)Preşedintele Comitetului de avizare este reprezentantul, la nivel de secretar de stat, al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, iar vicepreşedinte este reprezentantul, la nivel de secretar de stat, al autorităţii publice centrale pentru economie şi comerţ.
(3)Comitetul de avizare analizează şi aprobă prin vot:
a)manualul de operare, inclusiv metodologia de selectare, aprobare şi finanţare a proiectelor;
b)planul anual de lucru, inclusiv categoriile de proiecte eligibile pentru finanţare;
c)proiectele ce urmează să fie finanţate din Fondul pentru mediu, dintre cele propuse de Comitetul director;
d)modalităţile de susţinere financiară a proiectelor şi, după caz, dobânda cu care se acordă finanţările rambursabile.
(4)Membrii Comitetului de avizare, exclusiv secretarii de stat, primesc o indemnizaţie de participare pentru activitatea desfăşurată în cadrul şedinţelor acestuia, în cuantumul şi în condiţiile stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Administraţiei Fondului.

Art. 6
(1)Comitetul director este constituit din preşedintele Administraţiei Fondului şi conducătorii direcţiilor de specialitate ale acesteia.
(2)Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru funcţia de preşedinte al Administraţiei Fondului se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(3)Comitetul director are următoarele atribuţii:
a)aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Administraţiei Fondului, cu acordul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
b)avizează manualul de operare elaborat de către direcţiile de specialitate şi îl supune spre aprobare comitetului de avizare;
c)avizează planul anual de lucru elaborat de către direcţiile de specialitate şi îl propune spre aprobare Comitetului de avizare;
d)avizează şi propune spre aprobare Comitetului de avizare proiectele selecţionate pentru a fi finanţate din Fondul pentru mediu;
e)propune spre aprobare Comitetului de avizare modalităţile de susţinere a proiectelor şi, după caz, dobânda cu care se acordă finanţările rambursabile;
f)aprobă situaţiile financiare şi conturile de execuţie trimestriale şi anuale, pe care le înaintează autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
g)urmăreşte constituirea şi gestionarea Fondului pentru mediu;
h)urmăreşte implementarea proiectelor finanţate;
i)aprobă raportul anual privind gestionarea Fondului pentru mediu, pe care îl face public, conform prevederilor legale.

Art. 7
Cheltuielile curente şi de capital ale Administraţiei Fondului se asigură din Fondul pentru mediu, în limita a 3% din veniturile acestuia.

Art. 8
(1)Operaţiunile financiare ale Administraţiei Fondului, care privesc constituirea, gestionarea şi utilizarea resurselor financiare, se derulează prin Trezoreria Statului.
(2)Disponibilităţile financiare ale Fondului pentru mediu se păstrează în Trezoreria Statului într-un cont distinct şi sunt purtătoare de dobânzi.
(3)Fondurile financiare provenite din surse externe se gestionează pe baza contractelor încheiate cu partenerii externi în conformitate cu scopul pentru care au fost acordate şi cu destinaţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL III: Veniturile Fondului pentru mediu

Art. 9
(1)Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din:
a)o contribuţie de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor feroase şi neferoase de către deţinătorii de astfel de deşeuri, persoane fizice sau juridice. Sumele se reţin prin stopaj la sursă de către operatorii economici colectori şi/sau valorificatori, autorizaţi potrivit legislaţiei în vigoare privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, care au obligaţia să le vireze la Fondul pentru mediu;
prevederi din anexa 1 , capitolul II (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera A . din capitolul III [+]
b)taxele pentru emisiile de poluanţi în atmosferă, încasate de la operatori economici, în cuantumul prevăzut în anexa nr. 1;
prevederi din anexa 1 , capitolul III (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera B . din capitolul III [+]
c)taxele încasate de la operatorii economici utilizatori de noi terenuri pentru depozitarea deşeurilor valorificabile, în limitele prevăzute în anexa nr. 2;
prevederi din anexa 1 , capitolul IV (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera C . din capitolul III [+]
d)o taxă de 1 leu (RON)/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională de către producătorii şi importatorii de bunuri ambalate şi ambalaje de desfacere;
prevederi din anexa 1 , capitolul V (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera D . din capitolul III [+]
e)o contribuţie de 2% din valoarea substanţelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu, prevăzute în anexa nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, comercializate de către producători şi importatori, cu excepţia celor utilizate la producerea medicamentelor;
prevederi din anexa 1 , capitolul VI (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera E . din capitolul III [+]
f)în cazul vânzării masei lemnoase pe picior, contribuţia la Fondul pentru mediu se stabileşte prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vânzare a acesteia. Suma se încasează de vânzător de la cumpărător odată cu valoarea masei lemnoase şi se varsă de către acesta la Fondul pentru mediu;
prevederi din anexa 1 , capitolul VII (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera F . din capitolul III [+]
g)în cazul exploatării masei lemnoase pe picior de către administratorul, respectiv proprietarul pădurii, prin activitate proprie sau prin intermediul unui prestator de servicii, contribuţia la Fondul pentru mediu se stabileşte prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vânzare a sortimentelor de lemn obţinute şi se achită de administratorul, respectiv proprietarul pădurii;
h)contribuţia pentru prelucrarea lemnului se stabileşte prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vânzare a produselor obţinute şi se achită de operatorul economic care a realizat prelucrarea lemnului;
i)o taxă de 1 leu (RON)/kg anvelopă, încasată de la producătorii şi importatorii care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau uzate destinate reutilizării;
prevederi din anexa 1 , capitolul VIII (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera I . din capitolul III [+]
j)o contribuţie de 3% din suma care se plăteşte anual pentru gestionarea fondurilor de vânătoare, plătită de către gestionarii fondurilor de vânătoare;
prevederi din anexa 1 , capitolul IX (Ordinul 2413/2016) la data 2016-12-29 pentru Art. 9 , alin.( 1 ), litera J . din capitolul III [+]
k)donaţii, sponsorizări, asistenţă financiară din partea persoanelor fizice sau juridice române ori străine şi a organizaţiilor sau organismelor internaţionale;
l)sumele încasate din rambursarea finanţărilor acordate, dobânzi, penalităţi de întârziere, alte operaţiuni financiare derulate din sursele financiare ale Fondului pentru mediu;
m)sumele încasate de la manifestări organizate în beneficiul Fondului pentru mediu;
n)cuantumul taxelor pentru emiterea avizelor, acordurilor şi a autorizaţiilor de mediu;
o)dobânzi şi penalităţi de orice fel datorate de către debitorii Fondului pentru mediu.
(2)Administraţia Fondului gestionează şi alte venituri aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Art. 10
(1)În cazul utilizării de către operatorii economici a deşeurilor industriale reciclabile, ca materii prime secundare, în proporţie de cel puţin 50%, sumele stabilite la art. 9 alin. (1) lit. b) nu se plătesc.
(2)Taxele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d) şi i) se plătesc numai în cazul neîndeplinirii obiectivului de valorificare a deşeurilor de ambalaje, respectiv obiectivul de gestionare a anvelopelor uzate prevăzute în legislaţia în vigoare, plata făcându-se pe diferenţa dintre obiectivul anual şi obiectivul realizat efectiv de către operatorii economici responsabili.
(3)Operatorii economici producători şi importatori de bunuri ambalate şi de ambalaje de desfacere şi operatorii economici responsabili pentru gestionarea anvelopelor uzate sunt obligaţi să calculeze şi să declare lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a desfăşurat activitatea, diferenţa dintre obiectivul calculat utilizând procentajul stabilit prin legislaţia în vigoare ca obiectiv de valorificare anual şi obiectivul efectiv realizat.
(4)Nivelul contribuţiilor şi taxelor prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a)-j) se actualizează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(5)Baza de calcul la care se aplică procentele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a), e), f), g), h) şi j) reprezintă valoarea de vânzare, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.
(6)Contribuţia prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. f) va fi inclusă în contractele de vânzare a masei lemnoase pe picior.

Art. 11
(1)Sumele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a)-c), e), f), g) şi h) se declară şi se plătesc lunar de către persoanele juridice şi persoanele fizice care desfăşoară respectivele activităţi, până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfăşurat activitatea.
(2)Sumele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d), i) şi j) se declară şi se plătesc anual de către persoanele juridice care desfăşoară respectivele activităţi, până la data de 25 ianuarie a anului următor.
(3)Declaraţia se depune sau se transmite la Administraţia Fondului, iar plata se realizează într-un cont distinct deschis la trezorerie pe numele acesteia.
(4)Modelul şi conţinutul declaraţiilor la Fondul pentru mediu, prevăzute la art. 10 alin. (3) şi la alin. (1) şi (2) din prezentul articol, se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 12
(1)Contribuţiile şi taxele ce se constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu se gestionează de către Administraţia Fondului şi urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Activitatea privind declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea, inclusiv soluţionarea contestaţiilor privind contribuţiile şi taxele la Fondul pentru mediu datorate de către persoanele juridice şi fizice, precum şi îndeplinirea măsurilor asigurătorii şi procedura de executare silită se realizează de către Administraţia Fondului în condiţiile Codului de procedură fiscală. Administraţia Fondului are calitatea de creditor bugetar.
(3)Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitori a obligaţiilor de plată prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a)-j) se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere egale cu cele datorate pentru neachitarea la termen a obligaţiilor fiscale.
(4)în cazul neachitării la scadenţă a contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu, Administraţia Fondului procedează la aplicarea măsurilor de recuperare a creanţelor prin executare silită.
(5)Administraţia Fondului poate constitui un fond pentru acordarea de stimulente personalului, prin:
a)reţinerea unei cote de 5% din sumele încasate prin executare silită sau în cadrul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului;
b)aplicarea unei cote de 15% asupra dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, stabilite cu titlu definitiv în timpul controlului şi încasate de către Administraţia Fondului, pentru diferenţele constatate.
(6)Totalul fondului de stimulente constituit conform alin. (5) se repartizează astfel:
a)o cotă de 85% pentru Administraţia Fondului;
b)o cotă de 15% pentru autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
(7)Metodologia de acordare a stimulentelor pentru personalul propriu se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

CAPITOLUL IV: Destinaţia Fondului pentru mediu

Art. 13
(1)Fondul pentru mediu se utilizează pentru susţinerea şi realizarea proiectelor prioritare pentru protecţia mediului.
(2)Categoriile de proiecte eligibile pentru finanţare se stabilesc prin planul anual de lucru şi vizează îmbunătăţirea performanţei de mediu privind:
a)prevenirea poluării;
b)reducerea impactului asupra atmosferei, apei şi solului;
c)reducerea nivelurilor de zgomot;
d)utilizarea de tehnologii curate;
e)gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase;
f)protecţia resurselor de apă, staţiile de tratare, staţiile de epurare pentru comunităţi locale;
g)gospodărirea integrată a zonei costiere;
h)conservarea biodiversităţii;
i)administrarea ariilor naturale protejate;
j)educaţia şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului;
k)creşterea producţiei de energie din surse regenerabile;
l)reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;
m)reconstrucţia ecologică şi gospodărirea durabilă a pădurilor;
n)împădurirea terenurilor degradate situate în zonele deficitare în păduri, stabilite în condiţiile legii;
o)închiderea iazurilor de decantare din sectorul minier;
p)lucrări destinate prevenirii, înlăturării şi/sau diminuării efectelor produse de fenomenele meteorologice periculoase la lucrările de gospodărire a apelor aferente obiectivelor din domeniul public al statului.
(3)Din Fondul pentru mediu sunt finanţate proiectele din categoriile prevăzute la alin. (2), prin una sau mai multe dintre următoarele modalităţi propuse de Comitetul director şi aprobate de Comitetul de avizare:
a)susţinerea financiară a proiectelor prin finanţare sau cofinanţare nerambursabilă;
b)susţinerea financiară a proiectelor prin finanţare sau cofinanţare rambursabilă;
c)susţinerea totală sau parţială a dobânzii aferente creditelor bancare contractate pentru realizarea proiectelor;
d)cofinanţarea proiectelor finanţate din fonduri comunitare şi/sau alte fonduri internaţionale.
(4)Se acordă susţinere financiară din Fondul pentru mediu, pentru proiectele propuse de către operatorii economici, organizaţii neguvernamentale, autorităţi locale şi unităţi de învăţământ.
(5)Analiza, selectarea, finanţarea, urmărirea şi controlul implementării proiectelor se fac în conformitate cu prevederile manualului de operare al Fondului pentru mediu şi ale actelor normative date în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia lucrărilor prevăzute la alin. (2) lit. o).
(6)Categoriile de lucrări care se pot finanţa conform prevederilor alin. (2) lit. o), precum şi sumele destinate
finanţării acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(7)Finanţarea proiectelor aprobate se realizează în baza contractelor de finanţare anuale sau multianuale.
(8)Contractele de finanţare, împreună cu actele prin care se constituie garanţii ale rambursării finanţării, constituie titluri executorii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.
(9)Finanţarea din Fondul pentru mediu se face cu respectarea legislaţiei privind ajutorul de stat.
(10)Sumele rămase neutilizate la sfârşitul anului se reportează în anul următor, fiind utilizate cu aceeaşi destinaţie.

Art. 14
(1)Proiectele solicitanţilor care nu şi-au achitat obligaţiile fiscale către stat şi către Fondul pentru mediu, precum şi proiectele celor care sponsorizează activităţi cu efect negativ asupra mediului nu beneficiază de sprijin financiar din partea Administraţiei Fondului.
(2)Veniturile Fondului pentru mediu nu pot fi utilizate pentru plasamente sau operaţiuni financiare speculative.

CAPITOLUL V: Sancţiuni

Art. 15
(1)Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.
(2)Nedepunerea la termen a declaraţiilor lunare privind obligaţiile la Fondul pentru mediu constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei (RON) la 2.500 lei (RON).

Art. 16
(1)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se fac de către personalul de specialitate din cadrul Administraţiei Fondului şi al Gărzii Naţionale de Mediu, prin unităţile sale teritoriale.
(2)Contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL VI: Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 17
Metodologia de calcul a contribuţiilor şi taxelor prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a)-k) se stabileşte prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 18
(1)Regulamentul de organizare şi funcţionare a Administraţiei Fondului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2)Structura organizatorică a Administraţiei Fondului se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a regulamentului de organizare şi funcţionare.

Art. 19
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 20
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 9 decembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile art. 18 şi ale art. 19 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 77/2004 pentru stimularea asocierii proprietarilor de păduri private în scopul gospodăririi durabile a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 27 august 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 515/2004, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Având în vedere necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de ţara noastră în procesul de integrare europeană, este imperios necesară adoptarea, în regim de urgenţă, a prezentului act normativ, în baza căruia să poată fi adoptată legislaţia subsecventă în domeniul protecţiei mediului şi

Tinând cont de necesitatea creării cadrului unitar prin care se statuează principiile care guvernează întreaga activitate de protecţie a mediului şi care trasează direcţiile de reglementare a activităţilor economice în vederea atingerii obiectivelor dezvoltării durabile, elemente care vizează interesul public şi care constituie situaţii de urgenţă extraordinare.
În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă:

CAPITOLUL I: Principii şi dispoziţii generale

Art. 1
Obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie reglementarea protecţiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii.

Art. 2
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
1.accident ecologic – eveniment produs ca urmare a unor mari şi neprevăzute deversări/emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă de vapori sau de energie rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin care se deteriorează sau se distrug ecosistemele naturale şi antropice;
2.acte de reglementare – avize de mediu, aviz Natura 2000, acord de mediu, acord de import/export plante şi/sau animale sălbatice non-CITES, permis CITES, acord de import pentru organisme modificate genetic, autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu, autorizaţie privind activităţile cu organisme modificate genetic;
3.acord de mediu – act tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de realizare a proiectului, din punct de vedere al protecţiei mediului; acordul de mediu reprezintă decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului de proiect să realizeze proiectul din punct de vedere al protecţiei mediului;
4.acordul de import pentru organisme modificate genetic – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului să realizeze o activitate desfăşurata cu organisme/microorganisme modificate genetic şi stabileşte condiţiile în care aceasta poate avea loc, conform legislaţiei specifice;
5.arie/sit – zonă definită geografic exact delimitată;
6.arie naturală protejată – zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;
7.arie specială de conservare – arie de interes comunitar desemnată printr-un act statutar, administrativ şi/sau contractual în scopul aplicării măsurilor de conservare necesare pentru menţinerea sau restaurarea unei stări favorabile de conservare a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care a fost desemnată;
8.audit de mediu – instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor destinate protecţiei mediului, cu scopul:
a)de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului;
b)de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu ale organizaţiei;
9.autorizaţie de mediu – act tehnico-juridic emis de autorităţile competente pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activităţi existente sau a unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia în funcţiune;
10.autorizaţie integrată de mediu – act tehnico-juridic emis de autorităţile competente, conform dispoziţiilor legale în vigoare privind prevenirea şi controlul integrat al poluării;
11.autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care reglementează condiţiile privind introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic sau utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic;
12.autoritate competentă pentru protecţia mediului – autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului sau, după caz, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, respectiv agenţiile regionale pentru protecţia mediului, agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”, precum şi Garda Naţională de Mediu şi structurile subordonate acesteia;
13.avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului:
a)avizul de mediu pentru planuri şi programe – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării;
b)avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului la: schimbarea titularului unei activităţi cu impact asupra mediului, vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, vânzarea de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată de lichidare, lichidare, încetarea activităţii, faliment, având ca scop stabilirea obligaţiilor de mediu, ca prevederi ale unui program pentru conformare, în vederea asumării acestora de către părţile implicate în situaţiile menţionate anterior;
c)avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice – act tehnico-juridic emis de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor şi respectiv de autorizare a îngrăşămintelor chimice;
d)aviz Natura 2000 – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică în planul sau programul supus adoptării;
14.bilanţ de mediu – lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, în scopul obţinerii avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sau a autorizaţiei de mediu, şi care conţine elementele
analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente şi anticipate ale activităţii, în vederea cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică un impact semnificativ, bilanţul se completează cu un studiu de evaluare a riscului;
15.biodiversitate – variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică şi diversitatea ecosistemelor;
16.biotehnologie – aplicaţie tehnologică în care se utilizează sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosinţă specifică;
17.biotehnologie modernă – aplicarea in vitro a tehnicilor de recombinare a acidului nucleic şi a tehnicilor de fuziune celulară, altele decât cele specifice selecţiei şi ameliorării tradiţionale, care înlătură barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare genetică;
18.cele mai bune tehnici disponibile – stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor limită de emisie în scopul prevenirii, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său:
a)tehnicile se refera deopotrivă la tehnologia utilizata şi modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi remedierea amplasamentului, potrivit legislaţiei în vigoare;
b)disponibile se refera la acele cerinţe care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent daca aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel naţional, cu condiţia ca aceste tehnici să fie accesibile operatorului;
c)cele mai bune – se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de protecţie a mediului în întregul său;
19.deşeu – orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca;
20.deşeu reciclabil – deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri;
21.deşeuri periculoase – deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase;
22.deteriorarea mediului – alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului;
23.dezvoltare durabilă – dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi;
24.echilibru ecologic – ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia;
25.ecosistem – complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională;
26.ecoturism – formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să contribuie la conservarea şi protecţia naturii;
b)să utilizeze resursele umane locale;
c)să aibă caracter educativ, respect pentru natură – conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale;
d)să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural;
27.efluent – orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
28.emisie – evacuarea directă sau indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol;
29.eticheta ecologică – un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broşură sau alt document informativ, care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului;
30.evaluare de mediu – elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor publice interesate de efectele implementării planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate;
31.evaluarea impactului asupra mediului – proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului;
32.evaluarea riscului – lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin care se realizează analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale impactului asupra mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere;
33.exemplar – orice plantă sau animal în stare vie sau moartă, sau orice parte sau derivat din acestea, precum şi orice alte produse care conţin părţi sau derivate din acestea, aşa cum sunt specificate în documentele ce le însoţesc, pe ambalaje, pe mărci sau etichete sau în orice alte situaţii;
34.experţi – persoane fizice, recunoscute şi/sau atestate pe plan naţional şi/sau internaţional de către autorităţile competente în domeniu;
35.habitat natural – arie terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice;
36.habitat natural de interes comunitar – acel tip de habitat care:
a)este în pericol de dispariţie în arealul său natural; sau
b)are un areal natural redus fie ca urmare a restrângerii acestuia fie datorită faptului că în mod natural suprafaţa sa este redusă; sau
c)prezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe din cele cinci regiuni biogeografice: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică;
37.habitat al unei specii – mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi. biotici în care trăieşte o specie în oricare stadiu al ciclului sau biologic;
38.informaţia privind mediul – orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială despre:
39.infrastructura pentru informaţii spaţiale – metadate, seturi de date spaţiale şi servicii de date spaţiale; servicii şi tehnologii de reţea; acorduri privind folosirea în comun, accesul şi utilizarea; procedurile, procesele şi mecanismele de monitorizare şi coordonare stabilite, operate sau puse la dispoziţie în conformitate cu prevederile legale;
40.instalaţie – orice unitate tehnică staţionară sau mobilă precum şi orice altă activitate direct legată, sub aspect tehnic, cu activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra mediului;
41.mediu – ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului;
42.mediu geologic – ansamblul structurilor geologice de la suprafaţa pământului în adâncime: sol, ape subterane, formaţiuni geologice;
43.microorganism – orice entitate microbiologică, celulară sau necelulară, capabilă de replicare sau de transfer de material genetic, inclusiv virusurile, viroizii şi celulele vegetale şi animale în culturi;
44.monitorizarea mediului – supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun;
45.monument al naturii – specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;
46.organism modificat genetic – orice organism, cu excepţia fiinţelor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală;
47.plafon naţional de emisie – cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi emisă la nivel naţional, în decursul unui an calendaristic;
48.planuri şi programe – planurile şi programele, inclusiv cele cofinanţate de Comunitatea Europeană, ca şi orice modificări ale acestora, care se elaborează şi/sau se adoptă de către o autoritate la nivel naţional, regional sau local ori care sunt pregătite de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedură legislativă, de către Parlament sau Guvern şi sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative;
49.plan de acţiuni – plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei integrate de mediu de către titularul activităţii sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului în scopul respectării prevederilor legale referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării; planul de acţiune face parte integrantă din autorizaţia integranta de mediu;
50.poluant – orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;
51.poluare – introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime;
52.prejudiciu – o schimbare adversă cuantificabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare cuantificabilă a funcţiilor îndeplinite de o resursă naturală în beneficiul altei resurse naturale sau al publicului, care poate să survină direct sau indirect;
53.proiect – documentaţie privind execuţia lucrărilor de construcţii sau alte instalaţii ori amenajări, alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică extragerea resurselor minerale;
54.program pentru conformare – plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu sau avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu de către titularul activităţii, sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului, în scopul respectării prevederilor legale privind protecţia mediului; programul pentru conformare face parte integrantă din autorizaţia de mediu sau din avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu;
55.program operaţional sectorial – document aprobat de Comisia Europeană pentru implementarea acelor priorităţi sectoriale din Planul Naţional de dezvoltare care sunt aprobate spre finanţare prin cadrul de sprijin comunitar;
56.public – una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanţă cu legislaţia ori cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora;
57.raport de mediu – parte a documentaţiei planurilor sau programelor, care identifică, descrie şi evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicării acestora şi alternativele sale raţionale, luând în considerare obiectivele şi aria geografică aferentă, conform legislaţiei în vigoare;
58.raport de amplasament – documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care evidenţiază starea amplasamentului, situaţia poluării existente înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei şi oferă un punct de referinţă şi comparaţie la încetarea activităţii;
59.raport de securitate – documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, necesară pentru obiective în care sunt prezente substanţe periculoase conform prevederilor legislaţiei privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase;
60.resurse naturale – totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili, regenerabile – apă, aer, sol, floră, fauna sălbatică, inclusiv cele inepuizabile – energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor;
61.sistem de management de mediu – componentă a sistemului de management general, care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu;
62.sit de interes comunitar – arie/sit care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea stării de conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa reţelei NATURA 2000 şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea sau regiunile respective. Pentru speciile de animale ce ocupă arii întinse de răspândire, ariile de interes comunitar corespund zonelor din teritoriile în care aceste specii sunt prezente în mod natural şi în care sunt prezenţi factorii abiotici şi biologici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestora.
63.specii de interes comunitar – specii care pe teritoriul Uniunii Europene sunt:
a)periclitate, cu excepţia celor al căror areal natural este situat la limita de distribuţie în areal şi care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile în regiunea vest-palearctică; sau
b)vulnerabile, speciile a căror încadrare în categoria celor periclitate este probabilă într-un viitor apropiat dacă acţiunea factorilor perturbatori persistă; sau
c)rare, speciile ale căror populaţii sunt reduse din punct de vedere al distribuţiei sau/şi numeric şi care chiar dacă nu sunt în prezent periclitate sau vulnerabile, riscă să devină. Aceste specii sunt localizate pe arii geografice restrânse sau sunt rar dispersate pe suprafeţe largi; sau
d)endemice şi care necesită o atenţie specială datorită caracteristicilor specifice ale habitatului lor şi/sau a impactului potenţial pe care ii are exploatarea acestora asupra stării de conservare
64.stare de conservare a unui habitat natural – totalitatea factorilor ce acţionează asupra unui habitat natural şi a speciilor caracteristice acestuia şi care pot influenţa pe termen lung atât distribuţia naturală, structura şi funcţiile acestuia, cât şi supravieţuirea speciilor caracteristice;
65.stare de conservare a unei specii – totalitatea factorilor ce acţionează asupra unei specii şi care pot influenţa pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor speciei respective;
66.substanţă – element chimic şi compuşi ai acestuia, în înţelesul reglementărilor legale în vigoare, cu excepţia substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic;
67.substanţa periculoasă – orice substanţă clasificată ca periculoasă de legislaţia specifică în vigoare din domeniul chimicalelor;
68.substanţe prioritare – substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor;
69.substanţe prioritar periculoase – substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un nivel similar de risc, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor;
70.sursă de radiaţii ionizante – entitate fizică, naturală, realizată sau utilizată ca element al unei activităţi care poate genera expuneri la radiaţii, prin emitere de radiaţii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive;
71.trasabilitate – posibilitatea identificării şi urmăririi organismelor modificate genetic şi a produselor rezultate din acestea pe parcursul tuturor etapelor activităţilor care implică astfel de organisme şi produse;
72.utilizare în condiţii de izolare – orice operaţiune prin care microorganismele sunt modificate genetic, cultivate, multiplicate, stocate, folosite, transportate, distruse şi/sau anihilate în condiţii controlate, în spaţii/medii închise. Pentru toate aceste operaţiuni se iau măsuri specifice de izolare, pentru a se evita/limita contactul lor cu oamenii şi cu mediul;
73.vecinătatea ariei naturale protejate – zona din afara limitei unei arii naturale protejate din care se poate genera un impact asupra ariei naturale protejate de către un proiect sau o activitate în funcţie de natura, mărimea şi/sau localizarea acestora;
74.zonă umedă – întindere de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastra sau sărată, inclusiv întinderea de apa marină a cărei adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m.

Art. 3
Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonanţe de urgenţă sunt:
a)principiul integrării politicii de mediu în celelalte politici sectoriale;
b)principiul precauţiei în luarea deciziei;
c)principiul acţiunii preventive;
d)principiul reţinerii poluanţilor la sursă;
e)principiul “poluatorul plăteşte”;
f)principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
g)utilizarea durabilă a resurselor naturale;
h)informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu;
i)dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.

Art. 4
Modalităţile de implementare a principiilor şi a obiectivelor strategice sunt:
a)prevenirea şi controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului;
b)adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerinţelor politicii de mediu;
c)corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu cea de mediu;
d)efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului;
e)evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului;
f)introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive;
g)rezolvarea, pe niveluri de competenţă, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea acestora;
h)promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene şi internaţionale în domeniu;
i)stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare;
j)crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului;
k)recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei ecologice;
l)menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului;
m)reabilitarea zonelor afectate de poluare;
n)încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu;
o)promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului;
p)educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul;
q)dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru menţinerea stării favorabile de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene-Natura 2000;
r)aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilităţii şi etichetării organismelor modificate genetic;
s)înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor.

Art. 5
Statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest scop:
a)accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare;
b)asocierea în organizaţii pentru protecţia mediului;
c)consultarea în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor;
d)dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu;
e)dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

Art. 6
(1)Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.
(2)Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare din domeniul mediului şi pentru programe de protecţie a mediului şi colaborează cu autorităţile publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului în vederea realizării acestora.

Art. 7
(1)Coordonarea, reglementarea şi implementarea în domeniul protecţiei mediului revin autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, agenţiilor regionale şi judeţene pentru protecţia mediului, Administraţiei Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”, iar controlul respectării măsurilor de protecţia mediului se realizează de către Garda Naţională de Mediu, precum şi de personalul specializat al autorităţilor de protecţie a mediului şi persoanele împuternicite de autoritatea competentă, conform legislaţiei specifice în vigoare.
(2)În perimetrul Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului este reprezentată de Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”.

CAPITOLUL II: Procedura de reglementare

Art. 8
(1)Autorităţile competente pentru protecţia mediului conduc procedura de reglementare şi emit, după caz, avize de mediu, acorduri şi autorizaţii/autorizaţii integrate de mediu, în condiţiile legii.
(2)În derularea procedurilor de reglementare pentru proiecte sau activităţi care pot avea efecte semnificative asupra teritoriului altor state, autorităţile competente pentru protecţia mediului respectă prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte.

Art. 9
(1)Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe sunt obligatorii pentru adoptarea planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului.
(2)Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor şi cerinţelor de protecţie a mediului în pregătirea şi adoptarea planurilor şi programelor.
(3)Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu şi condiţiile de emitere a avizului de mediu pentru planuri şi programe, inclusiv pentru cele cu efecte transfrontieră, sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(4)Aprobarea planurilor şi programelor, la orice nivel ierarhic, este condiţionată de existenţa avizului de mediu pentru respectivul plan sau program.

Art. 10
(1)Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sunt obligatorii în cazul în care titularii de activităţi cu posibil impact semnificativ asupra mediului urmează să deruleze sau să fie supuşi unei proceduri de: vânzare a pachetului majoritar de acţiuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare sau în alte situaţii care implica schimbarea titularului activităţii, precum şi în caz de dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii, conform legii.
(2)În termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile menţionate la alin. (1), părţile implicate transmit în scris autorităţii competente pentru protecţia mediului obligaţiile asumate privind protecţia mediului, printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul.
(3)Clauzele privind obligaţiile de mediu cuprinse în actele întocmite în cadrul procedurilor prevăzute la alin. (1) au caracter public.
(4)Îndeplinirea obligaţiilor de mediu este prioritară în cazul procedurilor de: dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii.
(5)Procedura de solicitare şi emitere a avizului de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu se adoptă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 11
(1)Solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activităţilor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, care pot avea impact semnificativ asupra mediului.
(2)Pentru obţinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea lor, sunt supuse, la decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, evaluării impactului asupra mediului.
(3)Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru proiecte cu impact transfrontieră şi lista proiectelor publice sau private supuse procedurii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(4)Acordul de mediu se emite în paralel cu celelalte acte de reglementare emise de autorităţile competente, potrivit legii.

Art. 12
(1)Desfăşurarea activităţilor existente precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.
(2)Procedura de emitere a autorizaţiei de mediu şi lista activităţilor supuse acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(3)Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu, activităţile existente, care nu sunt conforme cu normele şi reglementările de mediu în vigoare, sunt supuse bilanţului de mediu, la decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului.
(4)Procedura de realizare a bilanţului de mediu este stabilită prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(5)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului negociază cu titularul activităţii programul pentru conformare, pe baza concluziilor şi recomandărilor bilanţului de mediu.
(6)Este obligatorie îndeplinirea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare la termenele stabilite.
(7)Activităţile desfăşurate de structurile componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de mediu.

Art. 13
(1)Măsurile privind prevenirea şi controlul integrat al poluării şi lista activităţilor supuse procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu sunt stabilite prin lege.
(2)Procedura de emitere a autorizaţiei integrate de mediu şi normele metodologice de aplicare a acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Art. 14
(1)Autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu se emite după obţinerea celorlalte avize, acorduri, autorizaţii, după caz, ale autorităţilor competente, potrivit legii.
(2)Funcţionarea fără autorizaţie de mediu este interzisă pentru activităţile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecţiei mediului.
(3)Funcţionarea fără autorizaţie integrată de mediu este interzisă pentru activităţile supuse legislaţiei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.
________
*) – art. 14 alin. (3) intră în vigoare la 1 ianuarie 2007 pentru activităţile puse în funcţiune după 30 octombrie 1999 si 30 octombrie 2007 pentru activităţile puse în funcţiune înainte de 30 octombrie 1999 – (vezi art. 104);
(4)Titularul activităţii are obligaţia de a informa autorităţile publice teritoriale competente pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele automonitorizării emisiilor de poluanţi reglementaţi, precum şi cu privire la accidente sau pericole de accidente.

Art. 15
(1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite, revizuieşte şi actualizează, după caz, actele de reglementare.
(2)Actele de reglementare se emit numai dacă planurile şi programele, proiectele, respectiv programele pentru conformare privind activităţile existente prevăd prevenirea, reducerea, eliminarea sau compensarea, după caz, a consecinţelor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice şi reglementările în vigoare.
(3)Titularii activităţilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului au obligaţia de a respecta termenele stabilite de autoritatea competentă de protecţia mediului în derularea acestor proceduri.
(4)Nerespectarea termenelor stabilite de autoritatea competentă de protecţia mediului în derularea procedurii de reglementare conduce la încetarea acestei proceduri, solicitarea actului de reglementare fiind anulată.

Art. 16
(1)Avizul de mediu pentru planuri şi programe are aceeaşi perioadă de valabilitate ca şi planul sau programul pentru care a fost emis, cu excepţia cazului în care intervin modificări ale respectivului plan sau program, conform legislaţiei specifice.
(2)Avizul de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu este valabil până la îndeplinirea scopului pentru care a fost emis, cu excepţia cazului în care intervin modificări ale condiţiilor în care a fost emis.
(3)Acordul de mediu este valabil pe toată perioada punerii în aplicare a proiectului. Acordul de mediu îşi pierde valabilitatea dacă lucrările de investiţii pentru care a fost emis nu încep în termen de 2 ani de la data emiterii, cu excepţia proiectelor cu finanţare externă pentru care acordul de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada desfăşurării acestora, până la finalizarea investiţiei.
(4)Autorizaţia de mediu este valabilă 5 ani, iar autorizaţia integrată de mediu este valabilă 10 ani.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (4), autorizaţiile de mediu şi autorizaţiile integrate de mediu emise cu program pentru conformare, respectiv cu plan de acţiuni sunt valabile pe toata perioada derulării programului/planului.
(6)Perioada de valabilitate a autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu nu poate depăşi ultimul termen scadent al programului pentru conformare, respectiv al planului de acţiuni, cu aplicarea prevederilor alin. (4) şi (5).

Art. 17
(1)Avizul de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu, acordul de mediu şî autorizaţia de mediu se revizuiesc dacă apar elemente noi cu impact asupra mediului, necunoscute la data emiterii. în acest caz se poate cere şi refacerea evaluării impactului asupra mediului şi/sau a bilanţului de mediu.
(2)Autorizaţia integrată de mediu se revizuieşte în condiţiile prevăzute de legislaţia specifică privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.
(3)Acordul de mediu şi autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu se suspendă de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului care a emis actul de reglementare, pentru nerespectarea prevederilor acestora sau ale programelor pentru conformare/planurilor de acţiuni, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 30 de zile pentru îndeplinirea obligaţiilor. Suspendarea se menţine până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfăşurarea proiectului sau activităţii este interzisă.
(4)În cazul în care nu s-au îndeplinit condiţiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competentă pentru protecţia mediului dispune, după expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, după caz.
(5)Dispoziţiile de suspendare şi, implicit, de încetare a desfăşurării proiectului sau activităţii sunt executorii de drept.

Art. 18
Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare se soluţionează de instanţele de contencios administrativ competente.

Art. 19
Acordul de mediu şi autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu pentru activităţile miniere care utilizează substanţe periculoase în procesul de prelucrare şi concentrare, pentru capacităţi de producţie mai mari de 5 milioane tone/an şi/sau dacă suprafaţa pe care se desfăşoară activitatea este mai mare de 1.000 ha, se promovează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Art. 20
(1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului, împreună cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, după caz, asigură informarea, participarea publicului la deciziile privind activităţi specifice şi accesul la justiţie, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000.
(2)Informarea publicului în cadrul procedurilor de reglementare pentru planuri, programe proiecte şi activităţi se realizează conform legislaţiei specifice în vigoare.
(3)Consultarea publicului este obligatorie în cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilită prin acte normative specifice.
(4)Modalităţile de realizare a participării publicului la elaborarea unor planuri şi programe specifice în legătură cu mediul se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(5)Accesul la justiţie al publicului se realizează potrivit reglementărilor legale în vigoare.
(6)Organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului au drept la acţiune injustiţie în probleme de mediu.

Art. 21
(1)Persoane fizice sau juridice independente de titularul planului, programului, proiectului sau al activităţii şi atestate de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, potrivit legii, realizează:
a)evaluarea de mediu;
b)evaluarea impactului asupra mediului;
c)bilanţul de mediu;
d)raportul de amplasament;
________
*) – art. 21 alin. (1) lit. d) care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007 – (vezi art. 104);
e)raportul de securitate.
________
*) – art. 21 alin. (1) lit. e) care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007 – (vezi art. 104);
(2)Procedura de atestare a persoanelor fizice şi juridice se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3)Cheltuielile pentru elaborarea evaluării de mediu, evaluării impactului asupra mediului, bilanţului de mediu, raportului de amplasament şi raportului de securitate sunt suportate de titularul planului, programului, proiectului sau al activităţii.
(4)Răspunderea pentru corectitudinea informaţiilor puse la dispoziţia autorităţilor competente pentru protecţia mediului şi a publicului revine titularului planului, programului, proiectului sau al activităţii, iar răspunderea pentru corectitudinea lucrărilor prevăzute la alin. (1) revine autorului acestora.

Art. 22
(1)Autorităţile publice pentru protecţia mediului încasează sumele provenite din taxele pentru emiterea actelor de reglementare.
(2)Taxele prevăzute la alin. (1) se fac venit la Fondul pentru mediu, iar cuantumul acestora se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Art. 23
(1)Autorităţile competente pentru protecţia mediului încasează, de asemenea, sume provenite din tarife pentru lucrările şi serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice şi juridice, în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară în limitele competenţelor lor legale.
(2)Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor prestate, precum şi cuantumul tarifelor se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3)Autorităţile publice pentru protecţia mediului constituie un fond de stimulare a personalului prin utilizarea unui procent de 25%, obţinut din încasarea tarifelor prevăzute la alin. (1), iar diferenţa de 75% se varsă la bugetul de stat.
(4)Metodologia de utilizare a fondului de stimulare este stabilită prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(5)Disponibilităţile înregistrate şi neutilizate la finele anului se reportează în anul următor şi se utilizează cu aceleaşi destinaţii prevăzute la alineatul (3).
(6)Autorităţile competente pentru protecţia mediului au dreptul să primească şi să utilizeze fonduri provenite din sponsorizări şi donaţii de la persoane fizice şi juridice, române sau străine, în condiţiile legii.

CAPITOLUL III: Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase

Art. 24
Activităţile privind fabricarea, introducerea pe piaţă, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum şi introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare şi gestionare.

Art. 25
(1)Transportul internaţional şi tranzitul substanţelor şi preparatelor periculoase se realizează conform acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional al mărfurilor periculoase, la care România este parte.
(2)Importul şi exportul substanţelor şi preparatelor periculoase restricţionate sau interzise la utilizare de către anumite state sau de către România se realizează în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Practică judiciară extinsă (1 referinte)
Practică judiciară (1 referinte)

Art. 26
Autoritatea publică centrală şi autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, precum şi alte autorităţi publice abilitate prin lege, după caz, controlează respectarea reglementărilor privind regimul substanţelor şi preparatelor periculoase.

Art. 27
Pentru controlul importului, exportului şi tranzitului substanţelor şi preparatelor periculoase în vamă, autoritatea vamală convoacă autorităţile competente în domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 28
Persoanele fizice şi juridice care gestionează substanţe şi preparate periculoase au următoarele obligaţii:
a)să respecte prevederile art. 24 privind substanţele şi preparatele periculoase;
b)să ţină evidenţă strictă – cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare – a substanţelor şi preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, care intră în sfera lor de activitate, şi să furnizeze informaţiile şi datele cerute de autorităţile competente conform legislaţiei specifice în vigoare;
c)să elimine, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, substanţele şi preparatele periculoase care au devenit deşeuri şi sunt reglementate în conformitate cu legislaţia specifică.
d)să identifice şi să prevină riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot reprezenta pentru sănătatea populaţiei şi să anunţe iminenţa unor descărcări neprevăzute sau accidente autorităţilor pentru protecţia mediului şi de apărare civilă.

CAPITOLUL IV: Regimul deşeurilor

Art. 29
Gestionarea deşeurilor se efectuează în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului şi se supune prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.

Art. 30
Controlul gestionării deşeurilor revine autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului şi celorlaltor autorităţi cu competenţe stabilite de legislaţia în vigoare.

Art. 31
Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de gestionare a deşeurilor au atribuţii şi obligaţii în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi a celor specifice din domeniul gestionării deşeurilor.

Art. 32
(1)Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natură, în scopul eliminării acestora, este interzisă.
(2)Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor, în scopul recuperării, se realizează în baza reglementărilor specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului, în conformitate cu prevederile Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005.
(3)Valorificarea deşeurilor se realizează numai în instalaţii, prin procese sau activităţi autorizate de autorităţile publice competente.
(4)Tranzitul şi exportul de deşeuri de orice natură se realiză în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu legislaţia naţională specifică în domeniu.

Art. 33
(1)Transportul intern al deşeurilor periculoase se realizează în conformitate cu prevederile legale specifice.
(2)Transportul internaţional şi tranzitul deşeurilor periculoase se realizează în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

CAPITOLUL V: Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor

Art. 34
Îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare stabilit prin legislaţie specifică în domeniul chimicalelor.

Art. 35
Regimul special de reglementare a îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor se aplică activităţilor privind fabricarea, plasarea pe piaţă, utilizarea, precum şi importul şi exportul acestora.

Art. 36
Autorităţile publice centrale competente conform legislaţiei specifice din domeniul chimicalelor, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, au următoarele obligaţii:
a)să reglementeze regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;
b)să organizeze, la nivel teritorial, reţeaua de laboratoare pentru controlul calităţii îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;
c)să verifice, prin reţeaua de laboratoare, concentraţiile reziduurilor de produse de protecţie a plantelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale.

Art. 37
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, împreună cu autorităţile publice centrale pentru agricultură, silvicultură, sănătate şi cele din domeniul transporturilor sau serviciile descentralizate ale acestora, după caz, supraveghează şi controlează aplicarea reglementărilor privind îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor, astfel încât să se evite poluarea mediului de către acestea.

Art. 38
(1)Persoanele juridice care produc, stochează, comercializează şi/sau utilizează îngrăşăminte chimice şi produse de protecţie a plantelor, au următoarele obligaţii:
a)să producă, stocheze, comercializeze şi să utilizeze produse de protecţia plantelor numai cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
b)să nu folosească îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie;
c)să administreze produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice, numai cu avizul autorităţilor competente pentru protecţia mediului, autorităţilor competente în domeniul sanitar şi al comisiilor judeţene de bază melifera şi stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiinţare prin mass-media;
d)să aplice, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţă de insectele polenizatoare;
e)să livreze, să manipuleze, să transporte şi să comercializeze îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi folosire, în condiţii în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi/sau a mediului, după caz;
f)să stocheze temporar îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri protejate, bine aerisite.
(2)Persoanele juridice interesate în fabricarea şi/sau plasarea pe piaţă a produselor de protecţia plantelor şi îngrăşămintelor chimice au obligaţia să solicite şi să obţină, în cazul în care legislaţia specifică prevede aceasta, avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice, în vederea producerii, comercializării şi utilizării acestora în agricultură şi silvicultură.
(3)Obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-f) revin şi persoanelor fizice, în condiţiile legii.

CAPITOLUL VI: Regimul organismelor modificate genetic, obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne

Art. 39
(1)Activităţile care implică organisme modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne, sunt supuse unui regim special de reglementare, autorizare şi administrare, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, a legislaţiei specifice şi convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte.
(2)Activităţile prevăzute la alin. (1) includ:
a)utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic;
b)introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic vii;
c)importul organismelor/microorganismelor modificate genetic.
(3)Activităţile prevăzute la alin. (2) se desfăşoară numai în condiţiile asigurării protecţiei mediului, precum şi a sănătăţii oamenilor şi animalelor, în baza actelor de reglementare, emise de autoritatea competentă.

Art. 40
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului emite autorizaţiile şi acordurile de import privind activităţile cu organisme modificate genetic prevăzute la art. 39, alin. (2) lit. c).
(2)În procesul decizional privind activităţile de la art. 39, alin. (2), lit. b) şi c), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului solicită avizele autorităţilor publice centrale pentru agricultură, sănătate, siguranţa alimentelor, protecţia consumatorului, precum şi ale altor instituţii implicate, conform legislaţiei specifice, consultă Comisia pentru Securitate Biologică şi asigură informarea şi participarea publicului.
(3)În procesul decizional privind activităţile prevăzute la art. 39, alin. (2) lit. a), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului aplică procedura stabilită prin legislaţia specifică privind microorganismele modificate genetic.

Art. 41
(1)Autorizaţiile privind introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic vii şi privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic se emit numai persoanelor juridice, conform prevederilor legislaţiei specifice.
(2)Importul pe teritoriul României şi exportul unui organism modificat genetic se realizează numai de către persoane juridice, conform prevederilor legislaţiei specifice în vigoare.
(3)Transportul internaţional al organismelor modificate genetic se realizează conform legislaţiei naţionale, acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional de mărfuri/mărfuri periculoase, după caz, la care România este parte.

Art. 42
Autoritatea vamală permite importul/exportul organismelor modificate genetic şi colaborează cu autorităţile publice centrale pentru protecţia mediului, agricultură, siguranţa alimentelor, sănătate şi alte autorităţi implicate, în conformitate cu legislaţia specifică.

Art. 43
Titularii acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi ai autorizaţiilor privind activităţile cu organisme modificate genetic au obligaţia să se conformeze cerinţelor legale privind asigurarea trasabilităţii, etichetării, monitorizării şi să raporteze autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi altor autorităţi, după caz, rezultatele activităţii, conform legislaţiei specifice în vigoare.

Art. 44
Persoanele juridice care desfăşoară activităţi care implică organisme modificate genetic au următoarele obligaţii:
a)să solicite şi să obţină acordul de import pentru organisme modificate genetic şi/sau autorizaţiile privind activităţile cu organisme modificate genetic, după caz;
b)să respecte prevederile acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi/sau ale autorizaţiilor privind activităţile cu organisme modificate genetic, după caz;
c)să oprească activitatea sau să schimbe condiţiile de desfăşurare, la solicitarea autorităţii competente, dacă apar informaţii noi, privind riscurile asupra mediului şi sănătăţii umane şi animale;
d)să răspundă, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei specifice în vigoare, pentru prejudiciile rezultate din aceste activităţi;
e)să acopere costurile măsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse ale acestor activităţi;
f)să aplice măsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activităţile care implică organisme/microorganisme modificate genetic, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

CAPITOLUL VII: Regimul activităţilor nucleare

Art. 45
Activităţile în domeniul nuclear se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor naţionale şi internaţionale specifice la care România este parte.

Art. 46
(1)Acordul de mediu pentru o practică sau o activitate din domeniul nuclear se eliberează înainte de emiterea autorizaţiei de către autoritatea competentă de autorizare, reglementare şi control în domeniul nuclear, conform legislaţiei în vigoare.
(2)Autorizaţia de mediu se emite după eliberarea autorizaţiei de către autoritatea competentă de autorizare, reglementare şi control în domeniul nuclear.
(3)Pentru instalaţiile cu risc nuclear major – centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear şi depozite finale de combustibil nuclear ars – acordul de mediu sau autorizaţia de mediu se emit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii centrale pentru protecţia mediului.

Art. 47
(1)Controlul activităţilor nucleare se realizează de autoritatea competentă în domeniul activităţilor nucleare.
(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii:
a)organizează monitorizarea radioactivităţii mediului pe întregul teritoriu al ţării;
b)supraveghează, controlează şi dispune luarea măsurilor ce se impun în domeniul activităţilor nucleare, pentru respectarea prevederilor legale privind protecţia mediului;
c)colaborează cu organele competente în apărarea împotriva dezastrelor, protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului.

Art. 48
Persoanele fizice şi juridice autorizate, care desfăşoară activităţi în domeniul nuclear, au următoarele obligaţii:
a)să evalueze, direct sau prin structuri abilitate, riscul potenţial, să solicite şi să obţină autorizaţia de mediu;
b)să aplice procedurile şi să prevadă echipamentele pentru activităţile noi, care să permită realizarea nivelului raţional cel mai scăzut al dozelor de radioactivitate şi al riscurilor asupra populaţiei şi mediului, şi să solicite şi să obţină acordul de mediu sau autorizaţia de mediu, după caz;
c)să aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminării radioactive a mediului, care să asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive prevăzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor de radioactivitate în limitele admise;
d)să menţină în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local, pentru a depista orice contaminare radioactivă semnificativă care ar rezulta dintr-o eliminare accidentală de substanţe radioactive;
e)să raporteze prompt autorităţii competente orice creştere semnificativă a contaminării mediului şi dacă aceasta se datorează sau nu activităţii desfăşurate;
f)să verifice continuu corectitudinea presupunerilor făcute prin evaluările probabilistice privind consecinţele radiologice ale eliberărilor radioactive;
g)să asigure depozitarea deşeurilor radioactive, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi a mediului.

CAPITOLUL VIII: Conservarea biodiversităţii şi arii naturale protejate

Art. 49
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, împreună cu alte autorităţi publice centrale, după caz, elaborează reglementări tehnice privind măsurile de protecţie a ecosistemelor, de conservare şi utilizare durabilă a componentelor diversităţii biologice.
(2)Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice se supun prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
(3)La proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmată de avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de protecţie a speciilor sălbatice de floră şi faună, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin acordul de mediu, precum şi automonitorizarea până la îndeplinirea acestora.
(4)Deţinătorii cu orice titlu de suprafeţe terestre şi acvatice supuse refacerii ecologice sau aflate într-o arie naturală protejată au obligaţia de a aplica şi/sau respecta măsurile stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.

Art. 50
(1)Proprietarii de terenuri extravilane situate în arii naturale protejate supuse unor restricţii de utilizare, conform legislaţiei specifice în domeniu, sunt scutiţi de plata impozitului pe teren.
(2)Scutirea de la plata impozitului pe teren se acordă în baza unei confirmări emisă de structura de administrare a ariei naturale protejate sau de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.

Art. 51
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte lista siturilor de interes comunitar şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică, pe care o transmite Comisiei Europeane la data aderării, împreună cu Formularele standard Natura 2000, completate pentru fiecare sit în parte.
(2)Formularul Standard Natura 2000 stabilit de Comisia Europeană se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3)Siturile de interes comunitar se declară prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, iar după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană devin arii speciale de conservare şi se declară prin hotărâre a Guvernului.
(4)Managementul siturilor de interes comunitar necesită planuri de management adecvate specifice sau integrate în alte planuri de management şi măsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor ca şi perturbarea speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea silului, dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, ţinând cont de obiectivele de conservare a ariei şi cu consultarea publicului. Nu sunt acceptate planuri sau proiecte în siturile respective care afectează aria.
(5)Pentru administrarea parcurilor naţionale, parcurilor naturale, a siturilor de interes comunitar şi a ariilor de protecţie specială avifaunistice a căror suprafaţă este mai mare de 4000 ha, se înfiinţează Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii, instituţie publică, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, care are în subordine şi/sau coordonare structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică.
(6)Structura organizatorică, numărul de personal, atribuţiile şi competenţele Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 52
(1)Respectarea prevederilor din regulamentele şi planurile de management ale ariilor naturale protejate, aprobate conform prevederilor legale, este obligatorie.
(2)În ariile naturale protejate şi în vecinătatea acestora este interzisă:
a)desfăşurarea programelor, proiectelor şi activităţilor care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale protejate sau care sunt susceptibile să genereze un impact asupra acestora;
b)schimbarea destinaţiei terenurilor;
c)păşunatul şi amplasarea de stâne şi locuri de târlire;
d)activităţi comerciale de tip comerţ ambulant.
(3)Pe teritoriul ariilor naturale protejate, pe lângă interdicţiile prevăzute în planurile de management şi regulamente, sunt interzise:
a)distrugerea sau degradarea panourilor informative şi indicatoare, construcţiile, împrejmuirile, barierele, plăcile, stâlpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajări aflate în inventarul ariilor naturale protejate;
b)aprinderea şi folosirea focului deschis în afara vetrelor special amenajate şi semnalizate în acest scop de către administratorii sau custozii ariilor naturale protejate;
c)abandonarea deşeurilor în afara locurilor special amenajate şi semnalizate pentru colectare daca există;
d)accesul pe suprafaţa ariilor naturale protejate şi practicarea de sporturi în afara drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate care utilizează carburanţi fosili;
e)exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile din parcurile naţionale, rezervaţiile naturale, rezervaţiile ştiinţifice, monumentele naturii şi din zonele de conservare specială ale parcurilor naturale. în parcurile naturale în afara zonelor de conservare specială, exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile este permisă numai daca acest lucru este prevăzut în mod explicit în planurile de management şi regulamentele acestora.
(4)Pentru orice proiect finanţat din fonduri comunitare este necesară obţinerea avizului Natura 2000. Competenţele şi procedura de emitere a avizului Natura 2000 se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 53
(1)Introducerea pe teritoriul ţării, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, de culturi de microorganisme, a exemplarelor de plante şi animale sălbatice vii, fără acordul pentru import al speciilor non-CITES sau, respectiv, permisului CITES pentru celelalte specii, este interzisă.
(2)Exportul speciilor de plante şi animale din flora şi fauna sălbatică se realizează pe baza acordului pentru export al speciilor non-CITES şi, respectiv, permisul CITES, pentru celelalte specii.
(3)Competenţele şi procedura de emitere a acordului de import/export plante şi/sau animale sălbatice non-CITES şi ale permisului CITES sunt stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(4)Activităţile de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piaţa internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi acvatică, sau a unor părţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, se pot organiza şi desfăşura numai de persoane fizice sau juridice autorizate de autorităţile publice judeţene pentru protecţia mediului.

Art. 54
Orice activitate de cultivare sau testare a plantelor superioare modificate genetic în ariile naturale protejate, legal constituite, precum şi la o distanţă mai mică de 15 km faţă de limita acestora, este strict interzisă.

CAPITOLUL IX: Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice

Art. 55
(1)Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii biologice ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale.
(2)Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii apelor costiere şi maritime urmăreşte reducerea progresivă a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe prioritare/prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor de calitate stipulate în Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, semnată la Bucureşti la 21 aprilie 1992, ratificată prin Legea nr. 98/1992.

Art. 56
(1)Activităţile de gospodărire şi protecţie a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice se supun prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
(2)Reglementarea activităţilor din punct de vedere al gospodăririi apelor şi controlul respectării prevederilor privind protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice se realizează de către autorităţile competente pentru protecţia mediului, de gospodărire a apelor şi de sănătate.

Art. 57
Autorizaţia de gospodărire a apelor pentru activităţile supuse legislaţiei din domeniul prevenirii şi controlului integrat al poluării se emite în conformitate cu prevederile legale din acest domeniu şi se include în autorizaţia integrată de mediu.

Art. 58
Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:
a)să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei acvatice şi de ameliorare a calităţii apei, prevăzute cu termen în avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor, precum şi în autorizaţia de mediu, şi să monitorizeze zona de impact;
b)să se doteze, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau de foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;
c)să amenajeze porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi să constituie echipe de intervenţie în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;
d)să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi să nu arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri;
e)să nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce impurificarea apelor de suprafaţă;
f)să nu deverseze în apele de suprafaţă, subterane şi maritime ape uzate, fecaloid menajere, substanţe petroliere, substanţe prioritare/prioritar periculoase;
g)să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede şi de coastă deşeuri de orice fel şi să nu introducă în ape substanţe explozive, tensiune electrică, narcotice, substanţe prioritare/prioritar periculoase.

CAPITOLUL X: Protecţia atmosferei, schimbările climatice, gestionarea zgomotului ambiental

Art. 59
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)elaborează politica naţională şi coordonează acţiunile la nivel naţional, regional şi local privind protecţia atmosferei, schimbările climatice, precum şi pentru protecţia populaţiei faţă de nivelurile de expunere la zgomotul ambiental ce poate avea efecte negative asupra sănătăţii umane, în conformitate cu politicile europene şi internaţionale specifice;
b)elaborează, promovează şi actualizează Strategia naţională în domeniul protecţiei atmosferei şi Planul naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei;
c)elaborează, promovează şi, după caz, actualizează Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere;
d)coordonează elaborarea Programului naţional de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac;
e)elaborează, promovează şi actualizează Strategia naţională privind schimbările climatice, Planul naţional de acţiune privind schimbările climatice;
f)asigură integrarea politicilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptarea la efectele schimbărilor climatice în strategiile sectoriale;
g)administrează Registrul naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră;
h)coordonează Sistemul naţional de estimare a emisiilor de gaze cu efect de seră;
i)coordonează implementarea mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice;
j)aprobă şi promovează Planul Naţional de Acţiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot;
k)organizează activitatea de monitoring privind calitatea aerului la nivelul întregii ţări;
l)stabileşte, după caz, prin actele de reglementare, valori limită de emisie mai restrictive şi măsurile necesare în vederea respectării plafoanelor naţionale de emisii, respectiv a încărcărilor şi nivelelor critice.

Art. 60
(1)Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efecte de seră şi condiţiile de elaborare a planurilor naţionale de alocare a acestor certificate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2)Gestionarea durabilă şi unitară a resursei disponibile de credite de emisii de gaze cu efect de seră se realizează prin structuri special constituite, în cadrul Administraţiei Fondului pentru mediu.

Art. 61
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin autorităţile publice din subordinea sa, supraveghează şi controlează aplicarea prevederilor legale privind protecţia atmosferei şi gestionarea zgomotului ambiental, în care scop:
a)dispune încetarea temporară sau definitivă a activităţilor generatoare de poluare, în vederea aplicării unor măsuri de urgenţă sau pentru nerespectarea programului pentru conformare/planului de acţiuni;
b)solicită aplicarea măsurilor tehnologice, a restricţiilor şi interdicţiilor în scopul prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanţi;
c)solicită luarea măsurilor în vederea respectării nivelului maxim admis al zgomotului ambiental.

Art. 62
Deţinătorii, cu orice titlu, de terenuri sunt obligaţi să întreţină perdelele şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană.

Art. 63
Autorităţile cu responsabilităţi privind securizarea frontierei au obligaţia să nu permită intrarea/ieşirea din ţară a surselor mobile poluante care nu respectă prevederile legale în vigoare.

Art. 64
Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în domeniu:
a)să respecte reglementările privind protecţia atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici;
b)să doteze instalaţiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de automonitorizare şi să asigure corecta lor funcţionare;
c)să asigure personal calificat şi să furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autorităţilor competente pentru protecţia mediului, datele necesare;
d)să îmbunătăţească performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi să nu pună în exploatare instalaţiile prin care se depăşesc limitele maxime admise prevăzute în legislaţia în vigoare;
e)să asigure, la cererea autorităţilor competente pentru protecţia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activităţii generatoare de poluare;
f)să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, astfel încât să nu conducă, prin funcţionarea acestora, la depăşirea nivelurilor limită a zgomotului ambiental.

CAPITOLUL XI: Protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre

Art. 65
Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinătorii, cu titlu sau fără titlu.

Art. 66
(1)Reglementările privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, remedierea în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi cele referitoare la protecţia calităţii solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea celorlalte autorităţi publice centrale competente, stabileşte sistemul de monitorizare a calităţii mediului geologic în scopul evaluării stării actuale şi a tendinţelor de evoluţie a acesteia.
Practică judiciară extinsă (2 referinte)
Practică judiciară (2 referinte)

Art. 67
Controlul respectării reglementărilor legale privind protecţia, conservarea, amenajarea şi folosirea judicioasă a solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizează şi se exercită de autorităţile competente pentru protecţia mediului, precum şi, după caz, de alte autorităţi ale administraţiei publice competente, potrivit dispoziţiilor legale.

Art. 68
Deţinătorii de terenuri, cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:
a)să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;
b)să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţii rutiere, feroviare şi de navigaţie;
c)să respecte orice alte obligaţii prevăzute de reglementările legale în domeniu.

Art. 69
Deţinătorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier şi ai pajiştilor, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un astfel de teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:
a)să menţină suprafaţa împădurită a fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
b)să exploateze masa lemnoasă în condiţiile legii precum şi să ia măsuri de reîmpădurire şi, respectiv de completare a regenerărilor naturale;
c)să gestioneze corespunzător deşeurile de exploatare rezultate, în condiţiile prevăzute de lege;
d)să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;
e)să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul silviculturii şi protecţiei mediului;
f)să asigure aplicarea măsurilor specifice de conservare pentru pădurile cu funcţii speciale de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotişuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a vegetaţiei forestiere, precum şi pentru alte asemenea păduri;
g)să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile împădurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;
h)să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a acestora;
i)să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, potrivit prevederilor legale în domeniu;
j)să exploateze pajiştile, în limitele bonităţii, cu numărul şi speciile de animale şi în perioada stabilită, în baza studiilor de specialitate şi a prevederilor legale specifice;
k)să protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate, în termenii stabiliţi prin planurile de management şi regulamentele specifice;
l)să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

CAPITOLUL XII: Protecţia aşezărilor umane

Art. 70
Pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:
a)să îmbunătăţească microclimatul urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apă din interiorul localităţilor şi din zonele limitrofe acestora, să înfrumuseţeze şi să protejeze peisajul, să menţină curăţenia stradală;
b)să prevadă, la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate, măsuri de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;
c)să respecte prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activităţi, fără a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnă, tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei;
d)să informeze publicul asupra riscurilor generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru sănătatea populaţiei şi mediu;
e)să respecte regimul de protecţie specială a localităţilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic şi de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective şi desfăşurarea unor activităţi cu efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora;
f)să adopte elemente arhitecturale adecvate, să optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi recreativă;
g)să reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfăşurarea unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului;
h)să nu degradeze mediul natural sau amenajat, prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel;
i)să adopte măsuri obligatorii, pentru persoanele fizice şi juridice, cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea, după caz, a clădirilor, curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi;
j)să iniţieze, pe plan local, proiecte de amenajare, de întreţinere şi dezvoltare a canalizării.
Practică judiciară extinsă (62 referinte)
Practică judiciară (14 referinte)

Art. 71
Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevăzute în planurile urbanistice este interzisă.

Art. 72
La elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului se respectă prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor speciale şi se prevăd, în mod obligatoriu, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate şi măsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor.

Art. 73
Planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului se supun procedurii de evaluare de mediu, în vederea obţinerii avizului de mediu pentru planuri şi programe, conform legislaţiei în vigoare.

CAPITOLUL XIII: Comitetul regional pentru protecţia mediului

Art. 74
(1)La nivelul fiecărei agenţii regionale pentru protecţia mediului se organizează un Comitet regional pentru protecţia mediului, denumit în continuare Comitet regional.
(2)Componenţa Comitetului regional este următoarea:
a)un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
b)un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;
c)un reprezentant al agenţiei regionale pentru protecţia mediului;
d)un reprezentant al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului din regiunea respectivă, desemnat de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
e)un reprezentant al Comisariatului regional din regiunea respectivă al Gărzii Naţionale de Mediu;
f)un reprezentant desemnat de autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice, din cadrul unui judeţ din regiunea respectivă;
g)un reprezentant al autorităţii publice în domeniul sănătăţii, din regiunea respectivă;
h)un reprezentant al autorităţii publice centrale din domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, din regiunea respectiva;
i)un prefect din regiunea respectivă, nominalizat de autoritatea publică centrală în domeniul administraţiei publice;
j)un preşedinte de consiliu judeţean, nominalizat de preşedinţii consiliilor judeţene din regiunea respectivă;
k)un reprezentant al Direcţiei Apelor din regiunea respectivă;
l)un reprezentant al operatorilor din regiunea respectivă, desemnat de agenţia regională pentru protecţia mediului;
m)un reprezentant al autorităţii publice centrale în domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului;
n)un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în regiunea respectivă.
(3)Reprezentanţii autorităţilor publice sunt desemnaţi de conducătorii autorităţilor respective.
(4)Reprezentanţii administraţiei publice locale care fac parte din Comitetul regional funcţionează în cadrul acestuia numai pe durata exercitării mandatului funcţiei pe care o reprezintă.
(5)Comitetul regional colaborează cu agenţia regională pentru protecţia mediului la aplicarea, la nivel regional, a strategiei şi politicii naţionale de protecţie a mediului, în care scop are următoarele atribuţii:
a)avizează planul regional de acţiune pentru protecţia mediului şi planurile regionale sectoriale specifice şi analizează stadiul realizării acestora;
b)avizează lista de proiecte prioritare care urmează să fie finanţate din fonduri comunitare şi/sau alte fonduri identificate la nivel regional şi urmăreşte aplicarea lor;
c)evaluează stadiul îndeplinirii angajamentelor asumate în negocierea capitolului de mediu la nivelul regiunii respective şi recomandă acţiunile prioritare pentru conformare;
d)stabileşte programe de educare şi de conştientizare a publicului privind protecţia mediului.
(6)Secretariatul Comitetului regional este asigurat de către agenţia regională pentru protecţia mediului.
(7)Comitetul regional are acces la informaţiile privind mediul deţinute de sau pentru orice autoritate publică, la informaţiile privind mediul deţinute de instituţii publice şi de operatorii economici, potrivit legii.
(8)Regulamentul de organizare şi funcţionare a comitetelor regionale pentru protecţia mediului se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

CAPITOLUL XIV: Atribuţii şi răspunderi

SECŢIUNEA 1: Atribuţii şi răspunderi ale autorităţilor pentru protecţia mediului

Art. 75
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)reactualizează strategia protecţiei mediului, cu respectarea principiilor şi elementelor strategice prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă;
b)elaborează recomandările şi acţionează pentru integrarea politicilor de mediu în strategiile şi politicile sectoriale;
c)coordonează activitatea de instruire în domeniul protecţiei mediului;
d)corelează planificarea de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi urbanism şi stabileşte măsuri de reconstrucţie ecologică;
e)creează sistemul de informare propriu şi stabileşte condiţiile şi termenii care permit accesul liber la informaţiile privind mediul şi participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul;
f)stabileşte infrastructura pentru informaţia spaţială care serveşte scopurilor politicilor de mediu şi politicilor sau activităţilor care pot avea un impact asupra mediului;
g)iniţiază proiecte de acte normative, norme tehnice, reglementări şi proceduri specifice;
h)avizează normele şi reglementările referitoare la activităţi cu impact asupra mediului, elaborate de alte autorităţi şi controlează aplicarea acestora;
i)organizează sistemul naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului, coordonează activitatea acestuia şi asigură informarea autorităţii centrale pentru sănătate privind rezultatele monitorizării contaminării radioactive a mediului;
j)creează cadrul instituţional-administrativ pentru identificarea şi promovarea programelor de cercetare, pentru formarea şi instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiză, evaluare şi control al mediului;
k)implementează politicile, strategiile şi reglementările de protecţia mediului prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi agenţiile regionale şi judeţene pentru protecţia mediului;
l)numeşte comisii de experţi pentru evaluarea prejudiciului adus mediului prin anumite activităţi care implică organisme modificate genetic;
m)asigură, contra cost, consultarea organismelor ştiinţifice şi a experţilor interni şi externi, după caz;
n)elaborează şi implementează programe şi elaborează materiale educative privind importanţa protecţiei mediului;
o)urmăreşte, în sfera sa de competenţă, respectarea obligaţiilor asumate prin convenţiile internaţionale la care România este parte;
p)urmăreşte şi analizează aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, întocmeşte, prin intermediul Agenţiei Naţionale de Protecţia Mediului, rapoarte anuale privind starea mediului;
q)colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţari şi reprezintă Guvernul în relaţiile internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
r)aplică sancţiuni, prin Garda Naţională de Mediu, pentru nerespectarea legislaţiei de mediu şi pentru neconformarea la condiţiile impuse prin actele de reglementare, titularilor activităţilor;
s)colaborează cu autorităţile publice şi alte persoane juridice, în scopul diminuării efectelor negative ale activităţilor economice asupra mediului şi încurajează introducerea tehnicilor şi tehnologiilor adecvate pentru mediu;
t)pune la dispoziţie publicului date privind starea mediului, programele şi politica de protecţie a mediului;
ţ)se consultă periodic cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile pentru stabilirea strategiei protecţiei mediului;
u)identifică, în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice, noi instrumente financiare care favorizează protecţia şi îmbunătăţirea calităţii elementelor de mediu;
v)realizează activitatea de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului prin Garda Naţională de Mediu;
w)colaborează cu autorităţile publice de protecţie civilă pentru elaborarea planurilor operative şi pentru executarea în comun a intervenţiilor în caz de poluări sau accidente ecologice;
x)elaborează Programul Operaţional Sectorial Mediu având responsabilitatea managementului, implementării şi gestionării asistenţei financiare alocate acestui program;
y)declară, cu informarea Guvernului, în situaţii speciale constatate pe baza datelor obţinute din supravegherea mediului, zone de risc înalt de poluare în anumite regiuni ale ţării şi elaborează, împreună cu alte autorităţi publice centrale şi locale, programe speciale pentru înlăturarea riscului survenit în aceste zone. După eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evoluţiei stării mediului, zona respectivă este declarată reintrată în normalitate.

Art. 76
(1)Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, este organul de specialitate pentru implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(2)Structura organizatorică, numărul de personal, atribuţiile şi competenţele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Art. 77
Autorităţile competente pentru protecţia mediului sunt instituţii publice cu personalitate juridică, finanţate integral de la bugetul de stat.

Art. 78
Pentru exercitarea atribuţiilor sale, autoritatea competentă pentru protecţia mediului solicită informaţiile necesare altor autorităţi publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, persoanelor fizice şi juridice.

Art. 79
(1)În exercitarea atribuţiilor ce le revin, comisarii regionali, comisarii şefi şi comisarii Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi persoane împuternicite din cadrul acesteia, au acces, în condiţiile legii, oricând şi în orice incintă unde se desfăşoară o activitate generatoare de impact asupra mediului.
(2)Mijloacele de transport şi intervenţie auto şi navale din dotarea autorităţilor competente pentru protecţia mediului sunt prevăzute cu girofar de culoare albastră şi avertizare acustică.
(3)Persoana fizică sau juridică prejudiciată ca urmare a exercitării atribuţiilor de verificare, inspecţie şi control poate depune plângere organelor competente în termen de 15 zile de la constatarea prejudiciului.
(4)În obiectivele, incintele şi zonele cu regim special din domeniul internelor, justiţiei şi siguranţei naţionale, personalul prevăzut la alin. (1) are acces numai în prezenţa personalului specializat al acestora, după caz.
(5)În obiectivele, incintele şi zonele aparţinând structurilor componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională controlul se realizează de către personalul specializat din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
SECŢIUNEA 2: Atribuţii şi răspunderi ale altor autorităţi centrale şi locale

Art. 80
Autorităţile administraţiei publice centrale au următoarele obligaţii:
a)să elaboreze politica şi strategiile aplicabile în domeniul propriu de activitate, în conformitate cu principiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
b)să asigure integrarea politicilor de mediu în politicile specifice;
c)să elaboreze planuri şi programe sectoriale, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
d)să asigure pregătirea şi transmiterea către autorităţile competente pentru protecţia mediului a informaţiilor şi documentaţiilor necesare obţinerii avizului de mediu pentru planurile şi programele pentru care este necesară evaluarea de mediu.
e)să asigure, în structura lor organizatorică, structuri cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului, încadrate cu personal de specialitate;
f)să dezvolte, cu sprijinul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, programe de restructurare, în acord cu strategia pentru protecţia mediului şi politica de mediu şi să asiste unităţile aflate în coordonarea, în subordinea sau sub autoritatea lor, la punerea în aplicare a acestor programe;
g)să elaboreze normele şi reglementările specifice domeniului de activitate în conformitate cu cerinţele legislaţiei de protecţia mediului şi să le înainteze pentru avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

Art. 81
Autorităţile publice cu responsabilităţi în domeniile dezvoltării şi prognozei au următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)elaborează politicile de dezvoltare pe baza principiilor dezvoltării durabile, cu luarea în considerare a posibilelor efecte asupra mediului;
b)integrează în politica proprie măsuri şi acţiuni de refacere a zonelor afectate şi măsuri de prevenire a dezastrelor;
c)elaborează Planurile de dezvoltare regională şi celelalte planuri şi programe, conform legislaţiei în vigoare;
d)cooperează cu autorităţile competente pentru protecţia mediului la elaborarea şi aplicarea strategiilor, a planurilor şi programelor din domeniile lor specifice de activitate;
e)colaborează cu autorităţile competente la identificarea şi implementarea proiectelor prioritare finanţate din surse externe.

Art. 82
Autoritatea publică centrală pentru sănătate are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)organizează şi coordonează activitatea de monitorizare a stării de sănătate a populaţiei în relaţie cu factorii de risc din mediu;
b)asigură supravegherea şi controlul calităţii apei potabile şi de îmbăiere, precum şi calitatea produselor alimentare;
c)elaborează, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, reglementări privind calitatea şi igiena mediului şi asigură controlul aplicării acestora;
d)colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în managementul calităţii mediului în relaţie cu starea de sănătate a populaţiei;
e)colaborează cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului în autorizarea activităţilor prevăzute la art. 24 şi 39 şi la emiterea acordului de import pentru aceste activităţi;
f)exercită controlul de specialitate în domeniul activităţilor prevăzute de art. 24-28, şi art. 39 pentru a preveni orice efect advers asupra stării de sănătate a populaţiei, a lucrătorilor şi a mediului şi transmite autorităţilor competente rezultatele controalelor şi măsurile adoptate;
g)colaborează cu celelalte autorităţi publice centrale cu reţea sanitară proprie, pentru cunoaşterea exactă a stării de sănătate a populaţiei şi pentru respectarea normelor de igienă a mediului din domeniul lor de activitate;
h)colaborează, la nivel central şi local, în asigurarea accesului publicului la informaţia de sănătate în relaţie cu mediul.

Art. 83
Ministerul Apărării Naţionale are următoarele atribuţii:
a)elaborează norme şi instrucţiuni specifice pentru domeniile sale de activitate, în concordanţă cu legislaţia privind protecţia mediului;
b)supraveghează respectarea de către personalul Ministerului Apărării Naţionale a normelor de protecţia mediului pentru activităţile din zonele militare;
c)controlează acţiunile şi aplică sancţiuni pentru încălcarea de către personalul Ministerului Apărării Naţionale a legislaţiei de protecţia mediului în domeniul militar;
d)asigura realizarea evaluării impactului asupra mediului, a raportului de amplasament şi, după caz, a raportului de securitate, prin structuri specializate, atestate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, numai pentru proiectele şi activităţile din zonele militare;
e)asigură informarea autorităţilor competente pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele automonitorizării emisiilor de poluanţi şi a calităţii mediului în zona de impact, precum şi cu privire la orice poluare accidentală datorată activităţii desfăşurate.

Art. 84
Autorităţile publice centrale în domeniul securităţii naţionale au următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)realizează activitatea de protecţie a mediului prin structuri proprii care desfăşoară acţiuni de control, îndrumare şi coordonare, în scopul păstrării şi menţinerii echilibrului ecologic în domeniile sale de activitate;
b)elaborează norme şi instrucţiuni specifice, în concordanţă cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, în domeniile sale de activitate;
c)supraveghează respectarea de către personalul aflat în subordine a normelor de protecţie a mediului, pentru activităţile proprii;
d)controlează şi aplică sancţiuni pentru încălcarea de către personalul propriu a legislaţiei de protecţie a mediului în domeniul său de activitate;
e)asigura evaluarea impactului asupra mediului a obiectivelor şi activităţilor proprii prin structuri specializate, certificate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.

Art. 85
Autoritatea publică centrală pentru educaţie şi cercetare asigură:
a)adaptarea planurilor şi programelor de învăţământ la toate nivelurile, în scopul însuşirii noţiunilor şi principiilor de protecţie a mediului, pentru conştientizarea, instruirea şi educaţia în acest domeniu;
b)promovarea tematicilor de studii şi programe de cercetare care răspund priorităţilor stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
c)elaborarea programelor educaţionale în scopul formării unui comportament responsabil faţă de mediu;
d)elaborarea programelor şi studiilor specifice de cercetare ştiinţifică privind controlul produselor şi procedeelor biotehnologice şi de prevenire, reducere/eliminare a riscurilor implicate de obţinerea şi utilizarea organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne;
e)colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în autorizarea activităţilor prevăzute la art. 39, din domeniul său de activitate;
f)exercita controlul de specialitate pentru activităţile prevăzute de art. 39, din domeniul său de activitate, pentru a preveni orice efect advers asupra stării de sănătate a populaţiei, a lucratorilor şi a mediului şi transmite autorităţilor competente rezultatele controalelor şi măsurile adoptate.

Art. 86
Autoritatea publică centrală în domeniile economiei şi comerţului are următoarele atribuţii:
a)elaborează politica şi strategiile aplicabile în domeniul propriu de activitate în conformitate cu legislaţia privind protecţia mediului;
b)elaborează şi aplică la nivel naţional strategia de exploatare a resurselor minerale, în concordanţă cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă;
c)elaborează politica în domeniul reciclării şi valorificării deşeurilor industriale;
d)dezvoltă şi promovează legislaţia privind protecţia mediului din domeniile specifice de competenţă;
e)colaborează cu alte autorităţi publice centrale la elaborarea mecanismelor financiare pentru stimularea utilizării tehnologiilor curate;
f)colaborează la elaborarea şi promovarea normelor care asigură implementarea cerinţelor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării pentru anumite categorii de activităţi industriale;
g)încurajează introducerea sistemelor de management de mediu şi a etichetei ecologice;
h)promovează norme şi asigura implementarea acestora în domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase;
i)exercită controlul de specialitate în domeniul activităţilor prevăzute de art. 24-28.

Art. 87
Autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)asigură protecţia şi conservarea solurilor şi menţinerea patrimoniului funciar;
b)iniţiază proiecte de acte normative privind volumul de masă lemnoasă ce se recoltează anual din fondul forestier naţional, pe baza avizului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, conform legislaţiei în vigoare;
c)asigură autorizarea cultivatorilor de plante superioare modificate genetic;
d)aprobă locaţiile şi suprafeţele în care urmează să fie cultivate plante superioare modificate genetic, în vederea autorizării de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
e)colaborează cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului în autorizarea şi controlul activităţilor prevăzute la art. 39;
f)asigură, prin registrul naţional, evidenţa suprafeţelor cultivate şi a cultivatorilor de plante superioare modificate genetic;
g)aplică principiul coexistenţei culturilor de plante superioare modificate genetic cu celelalte tipuri de culturi agricole;
h)asigură informarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului asupra rezultatelor controlului şi măsurile adoptate în domeniul organismelor modificate genetic.

Art. 88
Autoritatea publică centrală în domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)dezvoltă planuri şi programe care materializează politica naţională de amenajare a teritoriului şi localităţilor, cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei specifice privind evaluarea de mediu a planurilor şi programelor;
b)elaborează şi aplică programe pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, a transporturilor multimodale şi a transportului combinat, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
c)asigură controlul gazelor de eşapament;
d)elaborează şi dezvoltă planuri de acţiune şi programe privind îmbunătăţirea calităţii şi protecţiei mediului, inclusiv în domeniul zgomotului şi vibraţiilor pentru toate modurile de transport şi infrastructurile acestora;
e)urmăreşte protejarea patrimoniului natural, inclusiv prin măsuri impuse unităţilor care desfăşoară activităţi în domeniul turismului şi încurajează aplicarea principiilor ecoturismului.
Practică judiciară extinsă (1 referinte)

Art. 89
Autoritatea publică centrală în domeniul administraţiei şi internelor are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)elaborează strategiile în domeniile gospodăririi comunale şi al producerii şi distribuţiei energiei termice în conformitate cu legislaţia privind protecţia mediului;
b)elaborează norme şi instrucţiuni specifice, în concordanţă cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru domeniile sale de activitate;
c)supraveghează respectarea de către personalul aflat în subordine a normelor de protecţie a mediului pentru activităţile proprii;
d)aplică sancţiuni pentru încălcarea de către personalul din domeniul internelor a legislaţiei de protecţie a mediului;
e)sprijină autorităţile competente pentru protecţia mediului în exercitarea controlului transporturilor de substanţe şi materiale supuse unui regim special, pe baza normelor avizate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
f)participă, potrivit competenţelor, la acţiunile de prevenire, protecţie şi intervenţie în caz de accidente ecologice prin Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă.

Art. 90
Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)aplică prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
b)urmăresc respectarea legislaţiei de protecţia mediului de către operatorii economici care prestează servicii publice de gospodărie comunală;
c)adoptă programe şi proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii localităţilor, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
d)organizează structuri proprii pentru protecţia mediului, colaborează cu autorităţile competente pentru protecţia mediului şi le informează asupra activităţii desfăşurate;
e)promovează o atitudine corespunzătoare a comunităţilor locale în legătură cu importanţa protecţiei mediului;
f)asigură, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, luarea măsurilor de salubrizare a localităţilor, de întreţinere şi gospodărire a spaţiilor verzi, a pieţelor şi a parcurilor publice;
g)conservă şi protejează spaţiile verzi urbane şi/sau rurale, astfel încât să se asigure suprafaţa optimă stabilită de reglementările în vigoare, în localităţile în care nu există posibilitatea asigurării acesteia, conservarea spaţiilor verzi existente este prioritară;
h)supraveghează operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanţi sau depozitării necontrolate de deşeuri şi dezvoltarea sistemelor de colectare a deşeurilor refolosibile;
i)organizează servicii specializate pentru protecţia mediului şi colaborează, în acest scop, cu autorităţile pentru protecţia mediului.

Art. 91
Autoritatea naţională în domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)elaborează, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, reglementări în domeniul organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unui nivel ridicat al protecţiei vieţii şi sănătăţii umane, sănătăţii şi bunăstării animalelor;
b)asigură controlul activităţilor în domeniul său de activitate şi al trasabilităţii produselor;
c)colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în stabilirea unor proceduri armonizate, eficiente şi transparente privind evaluarea riscului şi autorizarea organismelor modificate genetic, precum şi a unor criterii pentru evaluarea potenţialelor riscuri care rezultă din utilizarea alimentelor şi hranei modificate genetic, pentru animale;
d)informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului asupra rezultatelor controlului şi măsurile adoptate în domeniul organismelor modificate genetic.

Art. 92
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a)elaborează, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, reglementări în domeniul organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unui nivel ridicat al protecţiei vieţii şi sănătăţii umane, sănătăţii şi bunăstării animale, protecţiei mediului şi intereselor consumatorilor;
b)elaborează, împreună cu autorităţile publice centrale pentru protecţia mediului, pentru agricultură, silvicultură şi cu autoritatea sanitar veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, reglementările referitoare la produsele biocide, îngrăşăminte chimice, produsele de protecţie a plantelor, organismele modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne şi asigură controlul aplicării acestora în domeniul său de competenţă;
c)controlează trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic în toate etapele introducerii lor pe piaţă;
d)asigură controlul activităţilor în domeniul său de activitate şi al trasabilităţii produselor şi comunică autorităţii centrale pentru protecţia mediului rezultatele controlului.

Art. 93
Poliţia, Jandarmeria, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgentă şi Garda financiară sunt obligate să acorde sprijin, la cerere, reprezentanţilor autorităţilor competente pentru protecţia mediului în exercitarea atribuţiilor lor.
SECŢIUNEA 3: Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice

Art. 94
(1)Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop:
a)solicită şi obţin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei subsecvente;
b)respectă condiţiile din actele de reglementare obţinute;
c)nu pun în exploatare instalaţii ale căror emisii depăşesc valorile limită stabilite prin actele de reglementare;
d)persoanele juridice care desfăşoară activităţi cu impact semnificativ asupra mediului organizează structuri proprii specializate pentru protecţia mediului;
e)asistă persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le facilitează controlul activităţilor ai căror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe;
f)asigură accesul persoanelor împuternicite pentru verificare, inspecţie şi control la instalaţiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele aferente acestora;
g)realizează, în totalitate şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control;
h)se supun dispoziţiei scrise de încetare a activităţii;
i)suportă costul pentru repararea prejudiciului şi înlătură urmările produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului “poluatorul plăteşte”;
j)asigură sisteme proprii de supraveghere a instalaţiilor şi proceselor tehnologice şi pentru automonitorizarea emisiilor poluante;
k)asigură evidenţa rezultatelor şi raportează autorităţii competente pentru protecţia mediului rezultatele automonitorizării emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare;
l)informează autorităţile competente, în caz de eliminări accidentale de poluanţi în mediu sau de accident major;
m)depozitează deşeurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate în acest sens;
n)nu ard miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă;
o)aplică măsurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului pe suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale pe care le gestionează precum şi pentru refacerea ecologică a acestora;
p)nu folosesc momeli periculoase în activităţile de pescuit şi vânătoare, cu excepţia cazurilor special autorizate:
q)asigură condiţii optime de viaţă, în conformitate cu prevederile legale, animalelor sălbatice ţinute în captivitate legal, sub diferite forme;
r)asigură luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie;
s)să se legitimeze la solicitarea expresă a personalului de inspecţie şi control prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă.
(2)Persoanele fizice sau juridice care prospectează, explorează sau exploatează resursele subsolului au următoarele obligaţii:
a)să efectueze remedierea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;
b)să anunţe autorităţile pentru protecţia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situaţii accidentale care pun în pericol mediul şi să acţioneze pentru refacerea acestuia.
(3)Persoanele fizice şi juridice care cultivă plante superioare modificate genetic au următoarele obligaţii:
a)să solicite şi să obţină autorizaţia din partea autorităţii publice competente pentru agricultură şi să desfăşoare activitatea pe bază de contract cu titularii autorizaţiilor de introducere deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic;
b)să solicite avizul privind amplasarea acestor culturi faţă de ariile naturale protejate legal constituite.
(4)Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în vederea respectării regimului ariilor naturale protejate:
a)să cunoască şi să respecte prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor naturale protejate:
b)să nu desfăşoare activităţi care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale protejate, precum şi prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
c)să obţină acordurile aferente ariilor naturale protejate;
d)să permită accesul în aria naturala protejată a administratorilor sau custozilor precum şi a împuterniciţilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu.

Art. 95
(1)Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă. în cazul pluralităţii autorilor, răspunderea este solidară.
(2)În mod excepţional, răspunderea poate fi şi subiectivă pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate şi habitatelor naturale, conform reglementărilor specifice.
(3)Prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului se realizează conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor specifice.

CAPITOLUL XV: Sancţiuni

Art. 96
(1)Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 6500 lei (RON) la 7000 lei (RON) pentru persoane fizice, şi de la 25000 lei (RON) la 30000 lei (RON) pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:
1.obligaţiile persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare şi de a raporta autorităţii publice teritoriale de protecţie a mediului rezultatele automonitorizării şi/sau alte date solicitate, precum şi accidentele şi incidentele care pot conduce la pericole de accidente;
2.obligaţiile persoanelor juridice de a ţine evidenţa strictă a substanţelor şi preparatelor periculoase şi de a furniza informaţiile şi datele cerute de autoritatea competentă pentru protecţia mediului;
3.obligaţiile persoanelor juridice de a identifica şi preveni riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot prezenta asupra sănătăţii populaţiei şi mediului şi de a anunţa iminenţa producerii unor descărcări neprevăzute sau accidentale autorităţii competente pentru protecţia mediului şi de apărare civilă;
4.obligaţia persoanelor fizice şi juridice autorizate de a aplica, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminării radioactive a mediului, care să asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive prevăzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor radioactive în limitele admise;
5.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice autorizate de a menţine în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactivă semnificativă care ar rezulta dintr-o eliminare accidentală de substanţe radioactive;
6.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a întreţine perdelele forestiere şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană;
7.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a preveni, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;
8.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a asigura la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, cât şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, condiţiile prevăzute în acordul şi în autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu;
9.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a nu arde miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă, fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă;
10.obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a lua măsuri de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie;
11.obligaţiile deţinătorilor cu orice titlu ai suprafeţelor de teren de a proteja flora şi fauna sălbatică existente pe acestea, în sensul menţinerii echilibrului ecologic şi conservării biodiversităţii, precum şi exploatării durabile a resurselor în baza prevederilor legale în vigoare, pentru a nu crea prejudicii mediului înconjurător şi sănătăţii umane;
12.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor fizice şi juridice, după caz, să adopte şi/sau să aplice măsuri obligatorii cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea clădirilor, a curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi;
13.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor juridice, după caz, să prevadă la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate şi măsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;
14.obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a nu schimba destinaţia terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevăzute în planurile urbanistice;
15.obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a nu degrada mediul prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel;
16.obligaţia desfăşurării pe suprafaţa ariilor naturale protejate şi în vecinătatea acestora numai a acelor activităţi conforme prevederilor planurilor de management şi regulamentelor ariilor naturale protejate;
17.obligaţia obţinerii acordurilor aferente ariei naturale protejate;
18.obligaţia de a nu distruge sau degrada panourile informative şi indicatoare, construcţiile, împrejmuirile, barierele, plăcile, stâlpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajări de teritoriul ariilor naturale protejate, din inventarul ariilor naturale protejate;
19.obligaţia de a aprinde şi folosi focul deschis doar în vetrele special amenajate şi semnalizate în acest scop de către administratorii sau custozii ariilor naturale protejate;
20.obligaţia de a nu abandona deşeuri pe teritoriul ariilor naturale protejate şi de a le evacua de pe suprafaţa ariei naturale protejate sau de a le depozita doar în locuri special amenajate şi semnalizate pentru colectare daca există;
21.obligaţia de a nu intra pe suprafaţa ariilor naturale protejate şi a nu practica sporturi în afara drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate bazate pe folosirea combustibililor fosili;
22.obligaţia de a respecta prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor naturale protejate aprobate conform prevederilor legale;
23.obligaţia de a se legitima la solicitarea expresă a personalului de inspecţie şi control prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă;
24.obligaţia de a nu exploata resurse minerale neregenerabile din parcurile naţionale, rezervaţiile naturale, rezervaţiile ştiinţifice, monumentele naturii şi din zonele de conservare specială ale parcurilor naturale şi obligaţia de a nu exploata resurse minerale neregenerabile din parcurile naturale din zone situate în afara zonelor de conservare specială dacă acest lucru nu este permis prin planurile de management ale parcurilor respective;
25.obligaţia de a permite accesul în aria protejată a administratorilor sau custozilor precum şi a împuterniciţilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu.
(2)Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 10000 lei (RON) la 15000 lei (RON) pentru persoane fizice, şi de la 35000 lei (RON) la 40000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:
1.obligaţia persoanelor juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale;
2.obligaţia efectuării bilanţului de mediu, în procedura de obţinere a autorizaţiei de mediu şi, respectiv, a efectuării raportului de amplasament în procedura de obţinere a autorizaţiei integrate de mediu, conform deciziei autorităţii competente pentru protecţia mediului;
3.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale privind îmbunătăţirea microclimatului urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apă din interiorul localităţilor şi din zonele limitrofe acestora, de a înfrumuseţa şi proteja peisajul, de a menţine curăţenia localităţilor;
4.obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a informa publicul privind riscurile generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru mediu şi sănătatea populaţiei;
5.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale privind adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densităţii de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi recreativă;
6.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a reglementa accesul anumitor tipuri de autovehicule sau a desfăşurării unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă;
7.obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a supraveghea aplicarea prevederilor din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de mediu;
8.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a supraveghea operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanţi sau depozitării necontrolate de deşeuri şi de a dezvolta sisteme de colectare a deşeurilor refolosibile;
9.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a avea servicii specializate pentru protecţia mediului şi de a colabora în acest scop cu autorităţile pentru protecţia mediului;
10.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a asigura, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, salubrizarea stradală, a spaţiilor verzi, pieţelor şi parcurilor publice, şi întreţinerea acestora;
11.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta prevederile din planurile de urbanism cu privire la amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale, şi a altor obiective, fără a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnă, tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei;
12.obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a amenaja, întreţine şi dezvolta reţele de canalizare;
13.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a furniza şi/sau utiliza informaţii corecte pentru elaborarea evaluărilor de mediu, evaluărilor impactului asupra mediului, a bilanţurilor de mediu şi a rapoartelor de amplasament;
14.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, de a verifica eficienţa acestora şi de a pune în exploatare numai pe cele care nu depăşesc pragul fonic admis;
15.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a livra, manipula, transporta şi de comercializa îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi folosire, în condiţii în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi a mediului;
16.obligaţiile persoanelor juridice de a stoca temporar îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri unde s-au prevăzut toate măsurile de securitate;
17.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu cultiva sau testa, după caz, plantele superioare modificate genetic, la o distanţă mai mică de 15 km faţă de limita ariilor naturale protejate;
18.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu folosi îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie;
19.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a administra produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice numai cu avizul autorităţilor competente pentru protecţia mediului, autorităţilor competente din domeniu sanitar şi al comisiilor judeţene de bază meliferă şi stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiinţare prin mass-media;
20.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a aplica, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţă de insectele polenizatoare;
21.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu folosi momeli periculoase în activităţile de pescuit şi vânătoare, cu excepţia cazurilor special autorizate;
22.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a efectua evaluarea impactului asupra mediului la proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate, şi de avansare a soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de ocrotire a organismelor vegetale şi animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin actul de reglementare, precum şi monitorizarea proprie până la îndeplinirea acestora;
23.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice care gestionează suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologică, de a aplica măsurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
24.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a asigura condiţii optime de viaţă animalelor sălbatice ţinute în captivitate legal, sub diferite forme;
25.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu exercita acţiuni care să ducă la distrugerea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice de pe cuprinsul ţării;
26.desfăşurarea de activităţi de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piaţa internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi acvatică, sau a unor părţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, de persoane fizice sau juridice neautorizate de autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului;
27.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice care prospectează, explorează sau exploatează resursele naturale de a remedia zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;
28.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a executa în termen toate lucrările de asigurare a migrării faunei acvatice şi de ameliorare a calităţii apei prevăzute în actele de reglementare;
29.obligaţia persoanelor juridice de a aplica măsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activităţile care implică organisme modificate genetic;
30.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a asigura dotarea, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;
31.obligaţiile persoanelor juridice de a amenaja porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi de a constitui echipe de intervenţie în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;
32.obligaţia persoanelor fizice şi juridice să nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce poluarea apelor de suprafaţă;
33.obligaţia persoanelor fizice şi juridice să nu deverseze în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, fecaloid menajere, substanţe petroliere sau periculoase, ape care conţin substanţe periculoase;
34.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu arunca şi de a nu depozita pe maluri, în albiile râurilor, apele de suprafaţa şi în zonele umede deşeuri de orice fel;
35.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu introduce în apele de suprafaţă şi în zonele umede substanţe explozive, tensiune electrică, narcotice sau alte substanţe periculoase,
(3)Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 25000 lei (RON) la 30000 lei (RON) pentru persoane fizice şi de la 75000 lei (RON) la 80000 lei (RON) pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:
1.obligaţia persoanelor fizice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei de mediu şi a persoanelor juridice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu pentru activităţile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului;
2.obligaţia titularilor activităţilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului de a respecta termenele impuse de autoritatea competentă de protecţia mediului în derularea acestor proceduri;
3.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a obţine acordul structurii de administrare a ariei naturale protejate sau al custodelui, după caz, şi al Comisiei de Ocrotire a Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, pentru amplasarea proiectelor şi/sau desfăşurarea oricărei activităţi susceptibile să genereze un impact negativ asupra ariilor naturale protejate;
4.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a diminua, modifica sau înceta activităţile generatoare de poluare la cererea autorităţilor pentru protecţia mediului;
5.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asista persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante;
6.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a prezenta autorităţilor competente pentru protecţia mediului un document certificat pentru conformitate cu originalul, care cuprinde obligaţiile asumate privind protecţia mediului, în termen de 60 de zile de la data semnării sau emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile prevăzute la art. 10 alin. (2);
7.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a facilita verificarea, inspecţia şi controlul activităţilor ai căror titulari sunt şi prelevarea de probe;
8.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura accesul persoanelor împuternicite la instalaţiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele potenţial generatoare de impact asupra mediului;
9.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a realiza în totalitate şi la termen măsurile impuse de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecţia şi controlul în domeniul protecţiei mediului;
10.obligaţiile persoanelor juridice de a acoperi costurile măsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse ale activităţilor cu organisme modificate genetic;
11.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a produce îngrăşăminte chimice şi produse de protecţie a plantelor numai prin tehnologii şi biotehnologii autorizate, potrivit prevederilor legale;
12.introducerea pe teritoriul ţării, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare, de culturi de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără acordul eliberat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului cu consultarea Academiei Române şi, după caz, a autorităţii centrale pentru sănătate;
13.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a îmbunătăţi performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi de a nu pune în exploatare instalaţiile ale căror emisii depăşesc limitele stabilite prin actele de reglementare;
14.obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu şi de a înlătura urmările produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului “poluatorul plăteşte”.
(4)Amenzile aplicate în temeiul unei legi, ordonanţe de urgenţă, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului din domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor se fac 100% venit la bugetul de stat, din care o cotă de 25%, aferentă fondului de stimulare a personalului, se virează de către unităţile Trezoreriei Statului în contul autorităţii din care face parte agentul constatator, pe baza situaţiilor financiare lunare întocmite şi prezentate de către autorităţile competente pentru protecţia mediului, în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea acestora, şi este evidenţiată într-un cont distinct care se gestionează în regim extrabugetar.

Art. 97
(1)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 96 se realizează de comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, cadre de poliţie, jandarmi şi personalul Ministerului Apărării Naţionale, împuternicit în domeniile sale de activitate, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
(2)Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 96 se realizează şi de personalul structurilor de administrare şi custozii ariilor naturale protejate, numai pe teritoriul ariei naturale protejate administrate.
(3)Dispoziţiile art. 96 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
(5)Actele de constatare a contravenţiilor întocmite de agenţii constatatori din cadrul autorităţilor prevăzute la alin. (1) sunt acte procedurale, potrivit reglementărilor legale, cu toate efectele prevăzute de legislaţia în vigoare.

Art. 98
(1)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă penală de la 55000 lei (RON) la 60000 lei (RON), următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
1.arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice;
2.poluarea accidentală datorită nesupravegherii executării lucrărilor noi, funcţionării instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului de mediu şi/sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.
(2)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală de la 65000 lei (RON). la 70000 lei (RON), următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
1.poluarea prin evacuarea, cu ştiinţă, în apă, în atmosferă sau pe sol a unor deşeuri sau substanţe periculoase;
2.nerespectarea restricţiilor sau interdicţiilor stabilite pentru protecţia apei şi a atmosferei, prevăzute de actele normative în vigoare;
3.folosirea de momeli periculoase şi de mijloace electrice pentru omorârea animalelor sălbatice şi a peştilor, în scopul consumului sau al comercializării;
4.producerea de zgomote peste limitele admise, dacă prin aceasta se pune în pericol grav sănătatea umană;
5.nerespectarea restricţiilor şi a interdicţiilor la vânat şi pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege şi în zonele cu regim de protecţie integrală, potrivit reglementărilor specifice;
6.continuarea activităţii după suspendarea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu;
7.nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe periculoase, precum şi nerespectarea obligaţiei de depozitare a îngrăşămintelor chimice şi produselor de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri protejate;
8.prezentarea, în lucrările privind evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, a bilanţului de mediu sau a raportului de amplasament a unor concluzii şi informaţii false;
9.producerea şi/sau importul în scopul introducerii pe piaţă şi utilizarea unor substanţe şi preparate periculoase, fără respectarea prevederilor actelor normative în vigoare şi introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natură în scopul eliminării acestora;
10.importul şi exportul unor substanţe şi preparate periculoase interzise sau restricţionate;
11.transportul şi tranzitul de substanţe şi preparate periculoase, cu încălcarea prevederilor legale în vigoare;
12.omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major;
13.producerea, livrarea şi utilizarea îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor neautorizate;
14.desfăşurarea de către persoanele juridice de activităţi cu organisme modificate genetic sau produse ale acestora, fără a solicita şi obţine acordul de import/export şi/sau autorizaţiile prevăzute de reglementările specifice;
15.cultivarea plantelor superioare modificate genetic de către persoanele fizice şi juridice fără autorizaţie din partea autorităţii publice competente pentru agricultura şi fără contract cu titularii autorizaţiilor de introducere deliberata în mediu şi pe piaţa a organismelor modificate genetic.
(3)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani, următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
1.nerespectarea interdicţiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de protecţie a plantelor sau îngrăşăminte chimice;
2.provocarea, datorită nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a contaminării mediului şi/sau a expunerii populaţiei la radiaţii ionizante, omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a contaminării mediului, aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear;
3.descărcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale sau provocarea, cu ştiinţă, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substanţe sau deşeuri periculoase.
(4)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani, următoarele fapte:
1.continuarea activităţii după dispunerea încetării acesteia;
2.neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri;
3.refuzul intervenţiei în cazul poluării accidentale a apelor şi a zonelor de coastă;
4.refuzul controlului, la introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase precum şi introducerea în ţară a culturilor de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără acordul eliberat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
5.aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear;
6.provocarea, cu ştiinţă, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substanţe sau deşeuri periculoase.
(5)În situaţia în care infracţiunile pedepsite conform alin. (3) şi (4) au pus în pericol sănătatea sau integritatea corporală a unui număr mare de persoane, au avut vreuna dintre urmările prevăzute în art. 182 din Codul penal ori au cauzat o pagubă materială importantă, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(6)Tentativa se pedepseşte.

Art. 99
(1)Constatarea şi cercetarea infracţiunilor se fac din oficiu de către organele de urmărire penală, conform competenţelor legale.
(2)Descoperirea şi stabilirea, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, de către comisarii Gărzii Naţionale de Mediu, Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, jandarmi şi personalul împuternicit din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, a săvârşirii oricăreia dintre infracţiunile prevăzute la art. 98, se aduce de îndată la cunoştinţa organului de urmărire penală competent potrivit legii de procedură penală.

CAPITOLUL XVI: Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 100
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului este Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.

Art. 101
În scopul aplicării eficiente a măsurilor de protecţie a mediului domeniile şi dispoziţiile generale din prezenta ordonanţă de urgenţă se vor reglementa prin acte normative speciale.

Art. 102
În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, titularii de activităţi aflaţi în derularea procedurii de reglementare au obligaţia să depună la autoritatea competentă pentru protecţia mediului documentaţia completă, conform legislaţiei în vigoare la data solicitării actului de reglementare.

Art. 103
Regulile generale privind respectarea regimului ariilor naturale protejate şi sancţionarea contravenţiilor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 104
Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 30 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, cu excepţia următoarelor prevederi:
a)art. 14 alin. (3) care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007 pentru activităţile puse în funcţiune după 30 octombrie 1999;
b)art. 14 alin. (3) care intră în vigoare la 30 octombrie 2007 pentru activităţile puse în funcţiune înainte de 30 octombrie 1999;
c)art. 21 alin. (1) lit. d) şi e) care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Art. 105
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:
a)Legea nr. 137/1995 privind protecţia mediului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 17 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare;
b)orice alte dispoziţii contrare.

Modificarea Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului și REGULAMNET UE 1357/2014 de înlocuire a anexei III din Directiva 2008/98/CE a deșeurilor

In 18 decembrie 2014 a apărut în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Decizia de modificare a Deciziei 2000/532/CE, respectiv modificarea așa numitului “Catalog European al Deșeurilor” sau Lista EWC. Acest act normativ intră în vigoare la data de 15 iunie 2015 și apare ca urmare a modificărilor aduse de Directiva cadru a deșeurilor, Directiva 2008/98/CE,

care definește în anexa III, cu exactitate, proprietățile din cauza cărora deșeurile sunt periculoase. Prin urmare, art. 8 al HG 856/2002 (care transpune Decizia 2000/252/CE) și respectiv art. 2-3 din Decizia 2000/352/CE devin redundante. Anexa III din Directiva 2008/98/CE a fost de asemenea înlocuită în decembrie 2014, cu Regulamentul UE 1357/2014, cu obligativitate de aplicare din iunie 2015. În cadrul actului normativ se clarifică și se aduc la zi câteva aspecte referitoare la deșeurile periculoase, ca urmare, în primul rând, a precizărilor Directivei cadru a deșeurilor, referitoare la modul de clasificare și ambalare a deșeurilor periculoase bazat printre altele, pe legislația comunitară în materie de substanțe chimice, în special în privința clasificării preparatelor ca preparate periculoase (inclusiv în ceea ce privește valorile concentrației limită utilizate în scopul acestei clasificări).
După cum știm, Legea 211/2011 a deșeurilor, care transpune în legislația națională Directiva cadru a deșeurilor, la articolul 28 stipulează: “(1) Producatorii de deșeuri sunt obligați să se asigure ca pe durata efectuării operațiunilor de colectare, transport și stocare a deșeurilor periculoase, acestea sunt ambalate și etichetate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, …, precum si de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006, ale Hotarârii Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase și ale Hotarârii Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea la introducerea pe piață a preparatelor periculoase.” În concluzie, cea mai importantă modificare adusă de această Decizie se referă la:
1. Modul de evaluare a proprietăților periculoase ale deșeurilor prin aplicarea criteriilor stabilite în anexa III la Directiva cadru a deșeurilor.
a. În ceea ce privește proprietățile periculoase HP 4, HP 6 și HP 8, la evaluare se aplică valorile-limită aferente fiecărei substanțe, conform indicațiilor prevăzute în anexa III la Directiva 2008/98/CE.
b. În cazul în care o substanță este prezentă în deșeuri sub valoarea-limită a acesteia, substanța nu se include în calcularea niciunui prag.
c. În cazul în care proprietatea periculoasă a unui deșeu a fost evaluată pe baza unui test și prin utilizarea concentrațiilor de substanțe periculoase, conform indicațiilor din anexa III la Directiva 2008/98/CE, rezultatele testului primează.
2. Clasificarea unui deșeu ca fiind periculos pentru cazurile de deșeuri cărora li s-ar putea atribui coduri aferente deșeurilor periculoase și nepericuloase, fiind detaliați pașii ce trebuie urmați pentru încadrarea unui deșeu ca deșeu periculos sau nepericulos. Această încadrare se va face pe baza unei note, care să explice, conform cerințelor din Decizie, modul de încadrare. Capitolele din lista deșeurilor au rămas nemodificate. Decizia nu a fost transpusă în legislația noastră printr-un act normativ. Regulamentul UE 1357/2014, care înlocuiește anexa III din Directiva cadru a deșeurilor (și prin urmare, ar trebui să fie înlocuită și Anexa 4 din Legea 211/2011), aduce următoarele modificări importante:
– Proprietățile periculoase H 1-H 15, definite în anexa III a Directivei 2008/98/CE, s-au redenumit HP 1- HP 15, pentru a se evita eventualele confuzii între acestea și codurile frazelor de pericol definite în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008
– Denumirile fostelor proprietăți periculoase H 5 („nocive”) și H 6 („toxice”) s-au modificat pentru a le alinia cu modificările legislației privind substanțele chimice și, în special, cu noile coduri ale claselor și categoriilor de pericol definite în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008.
– S-au introdus noi denumiri pentru fostele proprietăți periculoase H 12 și H 15, pentru a asigura coerența cu denumirile celorlalte proprietăți periculoase.

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 54 pct. 1 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1
Obiectul prezentei hotărâri îl constituie reglementarea activităţii de gestionare a anvelopelor uzate, în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului.

Art. 2
Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi este prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 3
Prevederile prezentei hotărâri se aplică tuturor tipurilor de anvelope prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 4
Activitatea de gestionare a anvelopelor uzate are la bază principiile generale prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001.

Art. 5
Persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate să introducă pe piaţă aceste produse numai omologate, în conformitate cu reglementările în vigoare.

Art. 6
(1)Persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate:
a)să colecteze anvelopele uzate, în limita cantităţilor introduse de ele pe piaţă în anul precedent;
b)să reutilizeze, să refolosească ca atare, să reşapeze, să recicleze şi/sau să valorifice termoenergetic întreaga cantitate de anvelope uzate colectată.
(2)Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se realizează etapizat, în procentele stabilite conform anexei nr. 3, începând cu data de 1 ianuarie 2005, pe baza cantităţilor introduse pe piaţă în anul precedent.

Art. 7
(1)Obligaţiile prevăzute la art. 6 pot fi îndeplinite individual sau prin transferarea responsabilităţii către persoane juridice legal constituite, autorizate de Comisia Naţională pentru Reciclarea Materialelor din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului.
(2)Procedura şi criteriile de autorizare pentru persoanele juridice prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin comun al ministrului economiei şi comerţului şi al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 8
Persoanele fizice şi persoanele juridice care deţin anvelope uzate au următoarele obligaţii:
a)să nu le abandoneze pe sol, prin îngropare, în apele de suprafaţă şi ale mării teritoriale;
b)să nu le incinereze decât în condiţiile prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor;
c)să le predea persoanelor juridice care comercializează anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării ori persoanelor juridice autorizate să le colecteze şi/sau să le valorifice conform legislaţiei în vigoare.

Art. 9
Persoanele juridice care comercializează anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate:
a)să preia anvelopele uzate de acelaşi tip şi în aceeaşi cantitate cu cele comercializate, aduse de cumpărătorul final;
b)să asigure capacităţi de depozitare corespunzătoare pentru anvelopele uzate preluate;
c)să predea anvelopele uzate preluate persoanelor juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării ori persoanelor juridice către care acestea au transferat obligaţiile, conform art. 7.

Art. 10
Persoanele juridice care desfăşoară activitatea de colectare a anvelopelor uzate sunt obligate:
a)să sorteze şi să depoziteze, pe suprafeţe betonate anvelopele uzate colectate, separat, în două categorii: anvelope uzate destinate reutilizării şi anvelope uzate nereutilizabile;
b)să predea anvelopele uzate destinate reutilizării persoanelor juridice care comercializează astfel de anvelope sau persoanelor juridice care desfăşoară activitatea de reşapare;
c)să predea anvelopele uzate nereutilizabile persoanelor juridice care desfăşoară activitatea de reciclare, valorificare termoenergetică sau le refolosesc ca atare.

Art. 11
Persoanele juridice care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile de colectare, reşapare, reciclare şi/sau valorificare termoenergetică a anvelopelor uzate sunt obligate să obţină autorizaţia necesară în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Art. 12
Persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate să raporteze anual Comisiei Naţionale pentru Reciclarea Materialelor din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului şi Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, până la data de 15 martie, următoarele date, conform anexei nr. 4:
a)cantitatea de anvelope introdusă pe piaţă în anul anterior celui pentru care se face raportarea, conform tabelului nr. 4a) prevăzut în anexa nr. 4;
b)cantitatea de anvelope uzate colectată, predată pentru reutilizare, refolosire ca atare, reşapare, reciclare şi/sau valorificare termoenergetică, în anul precedent, conform tabelului nr. 4b) prevăzut în anexa nr. 4.

Art. 13
Persoanele juridice care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile de colectare, reşapare, reciclare şi/sau valorificare termoenergetică a anvelopelor uzate sunt obligate:
a)să ţină evidenţa datelor privind cantitatea de anvelope uzate colectată, reşapată, reciclată şi/sau valorificată termoenergetic, după caz;
b)să păstreze pe o perioadă de 3 ani evidenţa prevăzută la lit. a);
c)să raporteze anual, până la data de 15 martie, datele prevăzute la lit. a) Comisiei Naţionale pentru Reciclarea Materialelor din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului şi Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, conform tabelelor nr. 5a), 5b), 5c) şi 5d) prevăzute în anexa nr. 5.

Art. 14
La solicitarea Ministerului Economiei şi Comerţului şi/sau a Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, persoanele juridice prevăzute la art. 12 şi 13 trebuie să dovedească prin documente datele raportate.

Art. 15
Responsabilitatea persoanelor juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării încetează numai după predarea anvelopelor uzate către persoanele juridice care le reutilizează, le refolosesc ca atare, le reşapează, le reciclează şi/sau le valorifică termoenergetic, după caz.

Art. 16
(1)Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează astfel:
a)nerespectarea prevederilor art. 8, cu amendă de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei pentru persoane fizice şi cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei pentru persoane juridice;
b)nerespectarea prevederilor art. 12 şi 13, cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei;
c)nerespectarea prevederilor art. 6, 9, 10 şi 14, cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.
(2)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul împuternicit al Comisiei Naţionale pentru Reciclarea Materialelor din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului şi al Autorităţii Naţionale de Control, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
(3)Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
(4)Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevăzute la alin. (1), (2) şi (3), se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările ulterioare.

Art. 17
În termen de 90 de zile de la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului va stabili condiţiile referitoare la introducerea pe piaţă a anvelopelor uzate destinate reutilizării în activitatea de transport rutier sau destinate reşapării, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 18
Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 19

Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu excepţia prevederilor art. 7 alin. (2) şi ale art. 17.

PRIM-MINISTRU ADRIAN NĂSTASE Contrasemnează: Ministrul economiei şi comerţului, Dan Ioan Popescu p. Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului, Traian Panait, secretar de stat p. Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, Petre Daea, secretar de stat

ANEXA Nr. 1: SEMNIFICAŢIA TERMENILOR SPECIFICI UTILIZAŢI
Anvelopă nouă – anvelopa nou-produsă, inclusiv anvelopa rezultată în urma unui proces tehnologic de reşapare, aflată înainte de prima montare după reşapare, în termen de garanţie, neexploatată.
Anvelopă uzată – orice anvelopă, de tipul celor prevăzute în anexa nr. 2 la hotărâre, pe care deţinătorul, în urma utilizării, are intenţia sau obligaţia de a o scoate din uz.
Anvelopă uzată destinată reutilizării – orice anvelopă uzată care are valoare de întrebuinţare şi este destinată utilizării ca atare în activitatea de transport rutier sau este destinată reşapării.
Anvelopă uzată destinată reşapării – orice anvelopă uzată care îndeplineşte toate condiţiile tehnice necesare reşapării.
Cumpărător final – orice persoană fizică sau juridică care cumpără sau dobândeşte anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării, în scopul utilizării lor, şi nu al comercializării.
Introducere pe piaţă – acţiunea de a face disponibile pentru prima dată, contra cost sau gratuit, anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării, în vederea utilizării şi/sau distribuirii.
Reşapare – procesul tehnologic de recondiţionare prin care se reface potenţialul de utilizare al anvelopei, constând în aplicarea unei benzi de rulare noi pe o anvelopă uzată reşapabilă sau pe o anvelopă uzată destinată reutilizării care îndeplineşte toate condiţiile tehnice pentru realizarea acestui proces.
Reciclare – orice operaţiune de valorificare materială a anvelopelor uzate, respectiv de tăiere, mărunţire, granulare, sau altă operaţiune care determină schimbări asupra naturii ori compoziţiei anvelopei uzate, prin procedee industriale, în scopul obţinerii de materii prime.
Refolosire ca atare – operaţiunea de utilizare fără reprocesare a anvelopelor uzate nereşapabile, în scopul realizării de diguri, ţarcuri, apărătoare pentru debarcadere, garduri de siguranţă pentru şosele, autostrăzi etc.
Valorificare termoenergetică – operaţiunea de utilizare a anvelopelor uzate drept combustibil alternativ sau suplimentar, prin coincinerare în cuptoarele de ciment ori în alte instalaţii care să asigure recuperarea valorii energetice a acestora, în condiţiile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor.
ANEXA Nr. 2: LISTA cuprinzând tipurile de anvelope cărora li se aplică prevederile hotărârii
1.Anvelope pentru motociclete, motorete, motoscutere şi biciclete
2.Anvelope pentru aeronave
3.Anvelope pentru autoturisme de oraş, autoturisme de teren, microbuze şi autoutilitare
4.Anvelope pentru autocamioane, autospeciale, autobuze, troleibuze, remorci şi semiremorci auto
5.Anvelope pentru tractoare şi maşini agricole
6.Anvelope pentru maşini şi utilaje pentru construcţii şi exploatări miniere.
ANEXA Nr. 3: ETAPIZAREA obligaţiilor pentru anvelopele uzate

Anul	Obligaţia
2005	60 %
2006	70 %
2007	80 %

NOTĂ:
80 % reprezintă întreaga cantitate de anvelope introduse pe piaţă, devenite anvelope uzate, ţinându-se cont de pierderile în greutate a anvelopelor, prin uzură, de până la 20 %.
ANEXA Nr. 4: DATELE ce se raportează de către persoanele juridice prevăzute la art. 12 din hotărâre
Denumirea societăţii ……………………………………………….
Producător/Importator de anvelope
Codul fiscal …………………………………………………………..
Localitatea, judeţul …………………………………………………
Adresa …………………………………………………………………
Telefon/fax/e-mail …………………………………………………..
Cod CAEN pentru activitatea de bază ……………………….
Tabelul nr. 4a)
Anul ……………
U.M. = tone

Cantitatea de anvelope introdusă pe piaţă de producător	Cantitatea de anvelope introdusă pe piaţă de importator Total ………………., din care:
	anvelope noi	anvelope reşapate	anvelope uzate destinate reutilizării

NOTĂ:
Prima raportare se face la data de 15 martie 2006, pentru cantităţile introduse pe piaţă în anul 2004.
Tabelul nr. 4b)
U.M. = tone

Cantitatea de anvelope uzate colectată	Cantitatea de anvelope uzate destinate reutilizării, predată pentru:		Cantitatea de anvelope uzate nereutilizabile, predată pentru:
	comercializare	reşapare	reciclare	valorificare termoenergetică	refolosire ca atare

NOTĂ:
Prima raportare se face la data de 15 martie 2006, pentru cantităţile aferente anului 2005.
ANEXA Nr. 5: DATELE ce se raportează de către persoanele juridice prevăzute la art. 13 din hotărâre
Denumirea societăţii …………………………………………………
Persoană juridică autorizată pentru colectare/reşapare/reciclare/valorificare termoenergetică a anvelopelor uzate
Codul fiscal ……………………………………………………………
Localitatea, judeţul ………………………………………………….
Adresa …………………………………………………………………
Telefon/fax/e-mail …………………………………………………..
Cod CAEN pentru activitatea de bază ……………………….
Tabelul nr. 5a) – pentru persoanele juridice care colectează anvelope uzate
U.M. = tone

Cantitatea de anvelope uzate colectată	Cantitatea de anvelope uzate destinate reutilizării, predată pentru:		Cantitatea de anvelope uzate nereutilizabile, predată pentru:
	comercializare	reşapare	reciclare	valorificare termoenergetică	refolosire ca atare

Tabelul nr. 5b) – pentru persoanele juridice care reşapează anvelope uzate
U.M. = tone

Cantitatea de anvelope uzate primită pentru reşapare  Total din care:
– cantitatea de anvelope uzate reşapată
– cantitatea de anvelope uzate livrată pentru alte destinaţii*)

*) Alte destinaţii: reciclare, valorificare termoenergetică, refolosire ca atare.
Tabelul nr. 5c) – pentru persoanele juridice care reciclează anvelope uzate
U.M. = tone

Cantitatea de anvelope uzate primită pentru reciclare  Total din care:
– cantitatea de anvelope uzate reciclată

Tabelul nr. 5d) – pentru persoanele juridice care valorifică termoenergetic anvelope uzate
U.M. = tone

Cantitatea de anvelope uzate primită pentru valorificare termoenergetică  Total din care:
– cantitatea de anvelope uzate valorificată termoenergetic

NOTĂ:
Prima raportare, conform tabelelor nr. 5a), 5b), 5c) şi 5d), se face la data de 15 martie 2006, pentru cantităţile aferente anului 2005.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 160 din data de 24 februarie 2004

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 365 E, 19.12.2000, p. 184 şi JO C 240 E, 28.8.2001, p. 298.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 116, 20.4.2001, p. 38.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),
(3)JO C 148, 18.5.2001, p. 1.
în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la data de 8 noiembrie 2002 (4),
(4)Avizul Parlamentului European din 15 mai 2001 (JO C 34 E, 7.2.2002, p. 115), Poziţia comună a Consiliului din 4 decembrie 2001 (JO C 110 E, 7.5.2002, p. 1) şi Decizia Parlamentului European din 10 aprilie 2002 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 18 decembrie 2002 şi Decizia Consiliului din 16 decembrie 2002.

Întrucât:
(1)Obiectivele politicii de mediu a Comunităţii sunt, în special, conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului, protecţia sănătăţii umane şi utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale. Această politică se bazează pe principiul precauţiei, precum şi pe principiul acţiunii preventive, pe principiul remedierii cu prioritate la sursă a daunelor aduse mediului şi pe principiul poluatorul plăteşte.
(2)Programul comunitar de politică şi acţiune în domeniul mediului şi al dezvoltării durabile (“Al cincilea program de acţiune în domeniul mediului”) (5) prevede că realizarea unei dezvoltări durabile necesită modificări profunde ale tipurilor actuale de creştere, producţie, consum şi conduită şi preconizează, între altele, reducerea risipei de resurse naturale şi prevenirea poluării. Acest program menţionează deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) ca fiind unul dintre domeniile ţintă care trebuie reglementate, în vederea aplicării principiilor prevenirii, valorificării şi eliminării sigure a deşeurilor.
(5)JO C 138, 17.5.1993, p. 5.
(3)Comunicarea Comisiei din 30 iulie 1996 privind revizuirea strategiei comunitare de gestionare a deşeurilor prevede că, în măsura în care nu se poate evita producerea deşeurilor, este necesar ca acestea să fie refolosite sau să se valorifice materiile sau energia pe care le conţin.
(4)În Rezoluţia sa din 24 februarie 1997 privind o strategie comunitară de gestionare a deşeurilor (6), Consiliul insistă asupra necesităţii de a încuraja valorificarea deşeurilor în vederea reducerii cantităţii de deşeuri eliminate şi a economisirii resurselor naturale, în special prin refolosirea, reciclarea, compostarea şi valorificarea energetică a deşeurilor, şi a recunoscut faptul că alegerea soluţiilor în fiecare caz în parte trebuie să ţină seama de efectele de mediu şi economice, dar că, până la realizarea de progrese ştiinţifice şi tehnice şi dezvoltarea de analize ale ciclului de viaţă, sunt de preferat refolosirea şi valorificarea materialelor, deoarece acestea reprezintă cele mai bune soluţii din punct de vedere ecologic. De asemenea, Consiliul a invitat Comisia să instituie, de îndată ce este posibil, continuările necesare ale proiectelor din cadrul programului privind fluxurile prioritare de deşeuri, în special DEEE.
(6)JO C 76, 11.3.1997, p. 1.
(5)În rezoluţia sa din 14 noiembrie 1996 (7), Parlamentul European invită Comisia să prezinte propuneri de directive privind anumite fluxuri prioritare de deşeuri, inclusiv deşeuri de echipamente electrice şi electronice, şi să fundamenteze aceste propuneri pe principiul responsabilităţii producătorului. În aceeaşi rezoluţie, Parlamentul European invită Consiliul şi Comisia să prezinte propuneri de reducere a volumului de deşeuri.
(7)JO C 362, 2.12.1996, p. 241.
(6)Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile (8) prevede că se pot adopta reglementări speciale, prin directive speciale, pentru cazuri particulare sau pentru completarea Directivei 75/442/CEE, în ce priveşte gestionarea categoriilor de deşeuri speciale.
(8)JO L 194, 25.7.1975, p. 47. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (JO L 135, 6.6.1996, p. 32).
(7)Cantitatea de DEEE produse în Comunitate creşte rapid. Prezenţa componentelor periculoase în echipamentele electrice şi electronice (EEE) reprezintă o problemă importantă în faza de gestionare a deşeurilor, iar reciclarea DEEE nu se realizează la un nivel suficient.
(8)Obiectivul de îmbunătăţire a gestionării DEEE nu poate fi atins în mod eficient dacă statele membre acţionează separat, în special, abordările naţionale diferite ale principiului responsabilităţii producătorului pot duce la deosebiri considerabile la nivelul sarcinii financiare suportate de agenţii economici. Diferenţele între politicile naţionale privind gestionarea DEEE compromit eficienţa politicilor de reciclare. Din acest motiv, trebuie să se prevadă criterii esenţiale la nivel comunitar.
(9)Este necesar să se aplice dispoziţiile prezentei directive produselor şi producătorilor, indiferent de tehnica de vânzare folosită, în special vânzarea la distanţă şi vânzarea electronică. În această privinţă, este necesar ca obligaţiile producătorilor şi distribuitorilor care utilizează canale de vânzare la distanţă sau de vânzare electronică să aibă, în măsura posibilului, aceeaşi formă şi să se aplice uniform, pentru a evita ca agenţii care utilizează celelalte canale de distribuţie să nu trebuiască să suporte costurile care rezultă din dispoziţiile prezentei directive în ceea ce priveşte DEEE vândute prin canalele de vânzare la distanţă sau de vânzare electronică.
(10)Este necesar ca prezenta directivă să înglobeze toate echipamentele electrice şi electronice utilizate de consumatori, precum şi echipamentele electrice şi electronice destinate utilizării profesionale. Este important ca prezenta directivă să se aplice fără a aduce atingere legislaţiei comunitare privind cerinţele de siguranţă şi sănătate care protejează toate persoanele care intră în contact cu DEEE, precum şi legislaţiei comunitare speciale privind gestionarea deşeurilor, în special Directiva 91/157/CEE a Consiliului din 18 martie 1991 privind bateriile şi acumulatoarele care conţin anumite substanţe periculoase (1).
(1)JO L 78, 26.3.1991, p. 38. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/101/CE a Comisiei (JO L 1, 5.1.1999, p. 1).
(11)Se impune revizuirea, de îndată ce este posibil, a Directivei 91/157/CEE, în special în temeiul dispoziţiilor prezentei directive.
(12)Stabilirea, prin prezenta directivă, a responsabilităţii producătorului este una dintre modalităţile de încurajare a proiectării şi producerii de echipamente electrice şi electronice prin procedee care să ţină seama pe deplin de cerinţele de reparare, posibilă îmbunătăţire, refolosire, demontare şi reciclare şi care să faciliteze aceste operaţiuni.
(13)Pentru a garanta siguranţa şi sănătatea personalului de distribuire însărcinat cu preluarea şi manipularea DEEE, statele membre ar trebui să definească, în conformitate cu legislaţia internă şi comunitară privind cerinţele de siguranţă şi sănătate, condiţiile în care distribuitorii pot refuza preluarea.
(14)Statele membre ar trebui să încurajeze proiectarea şi producerea de echipamente electrice şi electronice care să ţină seama de demontarea şi valorificarea lor şi care să faciliteze aceste operaţiuni, în special refolosirea şi reciclarea DEEE, a componentelor şi materialelor lor. Producătorii nu trebuie să împiedice, prin caracteristici specifice de proiectare sau prin procedee specifice de fabricare, refolosirea DEEE, cu excepţia cazului în care aceste caracteristici specifice de proiectare sau procedee specifice de fabricare prezintă avantaje determinante, de exemplu în ceea ce priveşte protecţia mediului şi/sau cerinţele de siguranţă.
(15)Colectarea selectivă este condiţia prealabilă pentru a asigura tratarea specifică şi reciclarea DEEE şi este necesară pentru atingerea nivelului ales de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului în Comunitate. Consumatorii trebuie să contribuie activ la succesul acestui tip de colectare şi trebuie încurajaţi să predea DEEE. În acest scop, ar trebui create instalaţii adecvate pentru predarea DEEE, inclusiv puncte publice de colectare, la care gospodăriile particulare să-şi poată preda, cel puţin gratuit, deşeurile.
(16)În scopul atingerii nivelului ales de protecţie şi a obiectivelor de mediu armonizate ale Comunităţii, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a reduce la minimum eliminarea DEEE ca deşeuri orăşeneşti nesortate şi pentru a atinge un nivel înalt de colectare selectivă a DEEE. Pentru ca statele membre să depună eforturi în ceea ce priveşte elaborarea de programe eficiente de colectare, se impune a li se cere atingerea unui nivel ridicat de colectare a DEEE provenite din gospodării particulare.
(17)Tratarea specifică a DEEE este indispensabilă pentru a evita dispersarea agenţilor poluanţi în materialele reciclate sau în fluxul de deşeuri. O astfel de tratare constituie modalitatea cea mai eficientă de garantare a respectării nivelului ales de protecţie a mediului în Comunitate. Este important ca unităţile sau întreprinderile care efectuează operaţiuni de reciclare sau de tratare să respecte normele minime pentru a preveni consecinţele negative ale tratării DEEE asupra mediului. Este necesară utilizarea celor mai bune tehnici de tratare, valorificare şi reciclare, în măsura în care acestea garantează protecţia sănătăţii umane şi un înalt grad de protecţie a mediului. Cele mai bune tehnici de tratare, valorificare şi reciclare disponibile pot fi definite cu mai multă precizie în conformitate cu procedurile prevăzute de Directiva 96/61/CE.
(18)După caz, este necesar să se acorde prioritate refolosirii DEEE şi a componentelor, subansamblelor şi produselor lor consumabile. În cazul în care nu este preferabilă refolosirea, toate DEEE colectate separat ar trebui să fie valorificate, în vederea atingerii unui înalt nivel de reciclare şi valorificare. În plus, producătorii trebuie încurajaţi să integreze materialele reciclate în noile echipamente.
(19)Se impune definirea la nivel comunitar a unor principii de bază în ceea ce priveşte finanţarea gestionării DEEE şi este necesar ca anumite programe de finanţare să contribuie la atingerea unor rate de colectare ridicate şi la punerea în aplicare a principiului responsabilităţii producătorului.
(20)Este important ca utilizatorii de echipamente electrice şi electronice din gospodăriile particulare să aibă cel puţin posibilitatea de a preda DEEE gratuit. În consecinţă, producătorii trebuie să finanţeze recuperarea la punctele de colectare, tratarea, valorificarea şi eliminarea DEEE. Pentru a atinge un grad maxim de eficienţă a conceptului de responsabilitate a producătorului, fiecare producător trebuie să răspundă de finanţarea gestionării deşeurilor provenite de la propriile produse. Producătorul trebuie să poată opta pentru îndeplinirea acestei obligaţii prin intermediul unor sisteme individuale sau colective. Atunci când introduce un produs pe piaţă, fiecare producător ar trebui să ofere o garanţie financiară care să evite o situaţie în care costurile de gestionare a DEEE provenite de la produsele al căror producător şi-a încetat activitatea sau care nu poate fi identificat (produse orfane) să fie suportate de societate sau de producătorii care rămân în activitate. Responsabilitatea finanţării gestionării deşeurilor istorice ar trebui împărţită între toţi producătorii existenţi, în cadrul unor sisteme colective de finanţare la care toţi producătorii existenţi pe piaţă în momentul generării costurilor să contribuie în mod proporţional. Sistemele colective de finanţare nu ar trebui să aibă efectul de a exclude producătorii, importatorii şi nou-veniţii pe piaţă specializaţi sau de serie mică. Pe durata unei perioade de tranziţie, producătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a informa cumpărătorii, în mod voluntar, în momentul vânzării de produse noi, în legătură cu costurile de colectare, tratare şi eliminare nepoluantă a deşeurilor istorice. Producătorii care apelează la această dispoziţie ar trebui să garanteze faptul că aceste costuri nu depăşesc costurile reale suportate.
(21)Pentru a asigura succesul colectării DEEE, este indispensabil ca utilizatorii să fie informaţi în legătură cu obligaţia de a nu elimina DEEE ca deşeuri municipale nesortate şi de a efectua colectarea selectivă a DEEE, precum şi în legătură cu sistemele de colectare şi rolul acestora în gestionarea DEEE. Această informare presupune marcarea corespunzătoare a echipamentelor electrice şi electronice care pot ajunge în coşurile de gunoi sau alte mijloace similare de colectare a deşeurilor municipale.
(22)Este important ca producătorii să furnizeze informaţii cu privire la identificarea componentelor şi a materialelor pentru a facilita gestionarea DEEE, în special tratarea şi valorificarea/reciclarea acestora.
(23)Statele membre ar trebui să asigure ca infrastructurile de inspecţie şi de control să permită punerea corespunzătoare în aplicare a prezentei directive, având în vedere, între altele, Recomandarea 2001/331/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind criteriile minime aplicabile inspecţiilor de mediu în statele membre (1).
(1)JO L 118, 27.4.2001, p. 41.
(24)Pentru a evalua atingerea obiectivelor prezentei directive, sunt necesare informaţii în legătură cu ponderea sau, dacă acest lucru nu este posibil, în legătură cu cantităţile de echipamente electrice şi electronice introduse pe piaţa comunitară şi în legătură cu ratele de colectare, refolosire (inclusiv a aparatelor întregi, în măsura posibilului), valorificare/reciclare şi exportare a DEEE colectate în conformitate cu prezenta directivă.
(25)Statele membre pot alege să aplice anumite dispoziţii ale prezentei directive prin intermediul unor acorduri încheiate între autorităţile competente şi sectoarele economice în cauză, cu condiţia respectării unor cerinţe speciale.
(26)Comisia trebuie să efectueze, în conformitate cu o procedură de comitet, adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic a anumitor dispoziţii ale prezentei directive, a listei cu produsele incluse în categoriile enumerate în anexa IA, a tratării selective a materialelor şi componentelor DEEE, a cerinţelor tehnice de depozitare şi de tratare a DEEE şi a simbolului utilizat pentru marcarea EEE.
(27)Trebuie adoptate măsurile necesare pentru aplicarea prezentei directive, în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a atribuţiilor de punere în aplicare conferite Comisiei (2),
(2)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Art. 1: Obiective
Prezenta directivă are ca obiectiv prioritar prevenirea producerii de deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE) şi, în plus, refolosirea, reciclarea şi alte forme de valorificare a acestor deşeuri, astfel încât să se reducă volumul de deşeuri eliminate. Prezenta directivă urmăreşte, de asemenea, îmbunătăţirea performanţelor privind mediul ale tuturor operatorilor implicaţi în ciclul de viaţă al echipamentelor electrice şi electronice, precum producători, distribuitori şi consumatori şi, în special, operatori care sunt direct implicaţi în tratarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.

Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică echipamentelor electrice şi electronice incluse în categoriile enumerate în anexa IA, cu condiţia ca echipamentul în cauză să nu fie parte componentă a unui alt tip de echipament care nu intră în domeniul de aplicare a prezentei directive. Anexa IB conţine o listă cu produse incluse în categoriile enumerate în anexa IA.
(2)Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor comunitare privind cerinţele de siguranţă şi sănătate, precum şi dispoziţiilor comunitare speciale în domeniul gestionării deşeurilor.
(3)Se exclud din domeniul de aplicare a prezentei directive echipamentele care au legătură cu protecţia intereselor esenţiale de securitate ale statelor membre, armele, muniţiile şi materialul de război. Aceasta nu se aplică, cu toate acestea, produselor care nu sunt destinate scopurilor specific militare.

Art. 3: Definiţii
În sensul prezentei directive:
(a)”echipamente electrice şi electronice” sau “EEE” înseamnă echipamente care funcţionează pe bază de curenţi electrici sau câmpuri electromagnetice şi echipamente de producţie, de transfer şi de măsurare a acestor curenţi şi câmpuri, incluse în categoriile menţionate în anexa IA, şi destinate utilizării la o tensiune mai mică sau egală cu 1 000 de volţi, curent alternativ, şi 1 500 de volţi, curent continuu;
(b)”deşeuri de echipamente electrice şi electronice” sau “DEEE” înseamnă echipamentele electrice şi electronice care constituie deşeuri în sensul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE, inclusiv toate componentele, subansamblele şi produsele consumabile care fac parte integrantă din produs în momentul rebutării;
(c)”prevenire” înseamnă măsurile care urmăresc reducerea cantităţii şi nocivităţii DEEE asupra mediului, precum şi a materiilor şi substanţelor pe care acestea le conţin;
(d)”refolosire” înseamnă orice operaţiune prin care DEEE sau componentele acestora sunt utilizate în acelaşi scop pentru care au fost concepute, inclusiv continuarea utilizării echipamentelor sau componentelor acestora predate la punctele de colectare, la distribuitori, la reciclatori sau la fabricanţi;
(e)”reciclare” înseamnă reprelucrarea, într-un proces de producţie, a materialelor conţinute în deşeuri în acelaşi scop ca cel iniţial sau în alte scopuri, exceptând recuperarea de energie, prin care se înţelege utilizarea deşeurilor combustibile pentru producerea de energie prin ardere directă, concomitent cu alte deşeuri sau separat, dar cu recuperarea căldurii;
(f)”valorificare” înseamnă una dintre operaţiunile aplicabile a căror listă figurează în anexa IIB la Directiva 75/442/CEE;
(g)”eliminare” înseamnă oricare dintre operaţiunile aplicabile prevăzute în anexa IIA la Directiva 75/442/CEE;
(h)”tratare” înseamnă orice operaţiune efectuată după predarea DEEE la instalaţiile de depoluare, demontare, sfărâmare, valorificare sau pregătire pentru eliminare, precum şi orice altă operaţiune efectuată pentru valorificarea şi/sau eliminarea DEEE;
(i)”producător” înseamnă orice persoană care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv prin comunicare la distanţă în conformitate cu Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor în materie de contracte la distanţă (1):
(1)JO L 144, 4.6.1997, p. 19.
(i)fabrică şi vinde echipamente electrice şi electronice sub propria marcă;
(ii)revinde sub propria marcă echipamente produse de alţi furnizori, un revânzător nefiind considerat ca “producător”, atunci când marca producătorului figurează pe echipament conform subpunctului (i) sau
(iii)importă sau exportă echipamente electrice şi electronice cu titlu profesional într-un stat membru.
Orice persoană care asigură în mod exclusiv o finanţare, în cadrul sau în temeiul unui acord de finanţare, nu este considerată “producător” decât în cazul în care acţionează ca producător în sensul subpunctelor (i)-(iii);
(j)”distribuitor” înseamnă orice persoană care furnizează cu titlu comercial echipamente electrice şi electronice părţii care urmează să le utilizeze;
(k)”DEEE provenite de la gospodării particulare” înseamnă DEEE provenite de la gospodării particulare şi DEEE de origine comercială, industrială, instituţională şi din alte surse care, datorită naturii şi cantităţii lor, sunt similare celor provenite de la gospodării particulare;
(l)”substanţă sau preparat periculos” înseamnă orice substanţă sau preparat care trebuie considerat periculos în temeiul Directivei 67/548/CEE a Consiliului (2) sau al Directivei 1999/45/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (3);
(2)JO 196,16.8.1967, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/59/CE a Comisiei (JO L 225, 21.8.2001, p.1).
(3)JO L 200, 30.7.1999, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/60/CE a Comisiei (JO L 226, 22.8.2001, p. 5).
(m)”contract de finanţare” înseamnă orice acord sau contract de împrumut, leasing, închiriere sau vânzare reportată referitor la un anumit echipament, fie că acordul sau contractul respectiv sau orice acord sau contract auxiliar prevede sau nu efectuarea sau posibilitatea efectuării unui transfer de proprietate privind echipamentul în cauză.

Art. 4: Proiectarea produsului
Statele membre încurajează proiectarea şi producerea de echipamente electrice şi electronice care ţin seama de demontarea şi recuperarea lor şi care facilitează aceste operaţiuni, în special refolosirea şi reciclarea DEEE, a componentelor şi materialelor lor. În acest sens, statele membre iau măsurile necesare pentru ca producătorii să nu împiedice, prin caracteristici specifice de proiectare sau prin procedee specifice de fabricare, refolosirea DEEE, cu excepţia cazului în care aceste caracteristici specifice de proiectare sau procedee specifice de fabricare prezintă avantaje determinante, de exemplu în ceea ce priveşte protecţia mediului şi/sau cerinţele de siguranţă.

Art. 5: Colectarea selectivă
(1)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru reducerea la minimum a eliminării DEEE ca deşeuri municipale nesortate şi pentru atingerea unui nivel ridicat de colectare selectivă a DEEE.
(2)Pentru DEEE provenite de la gospodăriile particulare, statele membre asigură, până la 13 august 2005, realizarea următoarelor aspecte:
a)crearea de sisteme care să permită posesorilor finali şi distribuitorilor să predea cel puţin gratuit aceste deşeuri. Statele membre asigură disponibilitatea şi accesibilitatea instalaţiilor de colectare necesare, ţinând seama în special de densitatea populaţiei;
b)la furnizarea unui nou produs, distribuitorii sunt obligaţi să asigure condiţii pentru ca să li se poată preda aceste deşeuri cel puţin gratuit şi în sistem unu la unu, dacă echipamentul este de tip echivalent şi a îndeplinit aceleaşi funcţii ca şi echipamentul furnizat. Statele membre pot face derogări de la această dispoziţie cu condiţia să asigure că predarea DEEE nu este îngreunată, din acest motiv, pentru posesorul final şi cu condiţia ca sistemele să rămână gratuite pentru acesta. Statele membre care recurg la această dispoziţie informează Comisia cu privire la aceasta;
c)fără a aduce atingere dispoziţiilor de la literele (a) şi (b), producătorii pot organiza şi exploata sisteme individuale sau colective de preluare a DEEE provenite de la gospodării particulare, cu condiţia ca acestea să respecte obiectivele prezentei directive;
d)în funcţie de normele interne şi comunitare în materie de sănătate şi siguranţă, poate fi refuzată predarea, în conformitate cu literele (a) şi (b), a DEEE care, în urma unei contaminări, prezintă riscuri pentru sănătatea şi siguranţa personalului. Statele membre adoptă dispoziţii specifice pentru aceste DEEE.
Statele membre pot prevedea dispoziţii speciale pentru predarea DEEE în conformitate cu modalităţile prevăzute la literele (a) şi (b), dacă echipamentul nu conţine componentele esenţiale sau dacă echipamentul conţine alte deşeuri decât DEEE.
(3)Pentru alte tipuri de DEEE decât cele provenite de la gospodării particulare şi fără a aduce atingere articolului 9, statele membre veghează ca producătorii sau terţii care acţionează în numele producătorilor să asigure colectarea acestor deşeuri.
(4)Statele membre veghează ca toate DEEE colectate în temeiul alineatelor (1), (2) şi (3) să fie transportate la instalaţiile de tratare autorizate în conformitate cu articolul 6, cu excepţia cazului în care aparatele sunt refolosite în întregime. Statele membre veghează ca refolosirea preconizată să nu conducă la încălcarea dispoziţiilor prezentei directive, în special a articolelor 6 şi 7. Colectarea şi transportul DEEE colectate selectiv se efectuează astfel încât să permită atingerea unui grad maxim de refolosire şi reciclare a componentelor sau aparatelor întregi care pot fi refolosite sau reciclate.
(5)Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre asigură, până la 31 decembrie 2006, atingerea unei rate medii anuale de colectare selectivă de cel puţin patru kilograme pe cap de locuitor de DEEE provenite de la gospodăriile particulare.
La propunerea Comisiei şi ţinând seama de experienţa tehnică şi economică dobândită în statele membre, Parlamentul European şi Consiliul stabilesc un nou obiectiv obligatoriu care trebuie atins până la 31 decembrie 2008. Acest obiectiv poate lua eventual forma unui procent din cantităţile de echipamente electrice şi electronice vândute gospodăriilor particulare în anii anteriori.

Art. 6: Tratarea
(1)Statele membre asigură ca producătorii sau terţii care acţionează în numele lor să instituie, în conformitate cu legislaţia comunitară, sisteme care să permită tratarea DEEE utilizând cele mai bune tehnici de tratare, valorificare şi reciclare. Producătorii pot institui aceste sisteme în mod individual şi/sau colectiv. Pentru a asigura respectarea articolului 4 din Directiva 75/442/CEE, tratarea cuprinde cel puţin îndepărtarea tuturor lichidelor şi o tratare selectivă în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.
În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), se pot introduce în anexa II alte tehnologii de tratare care asigură cel puţin acelaşi nivel de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului.
În sensul protecţiei mediului, statele membre pot stabili norme calitative minime pentru tratarea DEEE colectate. Statele membre care optează pentru asemenea norme de calitate informează cu privire la aceasta Comisia, care publică aceste norme.
(2)Statele membre asigură obţinerea de către orice unitate sau întreprindere care efectuează operaţiuni de tratare a unei autorizaţii din partea autorităţilor competente, în conformitate cu articolele 9 şi 10 din Directiva 75/442/CEE.
Derogarea de la obligaţia de autorizare prevăzută la articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 75/442/CEE se poate aplica operaţiunilor de valorificare a DEEE, dacă autorităţile competente efectuează o inspecţie înainte de înregistrare pentru a asigura respectarea articolului 4 din Directiva 75/442/CEE.
Inspecţia urmăreşte următoarele aspecte:
a)tipul şi cantităţile de deşeuri tratate;
b)cerinţele tehnice generale care trebuie respectate;
c)măsurile de siguranţă care trebuie luate.
Inspecţia se efectuează cel puţin o dată pe an, iar Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre rezultatele.
(3)Statele membre veghează ca orice unitate sau întreprindere care efectuează operaţiuni de tratare să depoziteze şi să trateze DEEE în conformitate cu cerinţele tehnice definite în anexa III.
(4)Statele membre veghează ca autorizaţia sau înregistrarea prevăzute la alineatul (2) să includă toate condiţiile necesare pentru respectarea cerinţelor prevăzute la alineatele (1) şi (3) şi pentru realizarea obiectivelor de valorificare definite la articolul 7.
(5)Operaţiunea de tratare poate fi realizată, de asemenea, în afara statului membru în cauză sau în afara Comunităţii, în măsura în care transportul DEEE respectă dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi la ieşirea din Comunitatea Europeană (1).
(1)JO L 30, 6.2.1993, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei (JO L 349, 31.12.2001, p. 1).
DEEE exportate din Comunitate în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului, cu Regulamentul (CE) nr. 1420/1999 al Consiliului din 29 aprilie 1999 de stabilire a normelor şi procedurilor comune aplicabile transporturilor de anumite tipuri de deşeuri către anumite ţări nemembre ale OCDE (2) şi cu Regulamentul (CE) nr. 1547/1999 al Comisiei din 12 iulie 1999 de stabilire a procedurilor de control care trebuie aplicate, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului, transporturilor de anumite tipuri de deşeuri către anumite ţări care nu intră sub incidenţa Deciziei OCDE C(92) 39 final (3) nu se iau în calcul pentru îndeplinirea obligaţiilor şi obiectivelor prevăzute la articolul 7 alineatele (1) şi (2) din prezenta directivă decât dacă exportatorul poate dovedi că operaţiunea de recuperare, refolosire şi/sau reciclare s-a desfăşurat în condiţii echivalente cu cerinţele prevăzute de prezenta directivă.
(2)JO L 166, 1.7.1999, p. 6. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2243/2001 al Comisiei (JO L 303, 20.11.2001, p. 11).
(3)JO L 185, 17.7.1999, p. 1, Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2243/2001 al Comisiei.
(6)Statele membre încurajează unităţile şi întreprinderile care efectuează operaţiuni de tratare să introducă sisteme certificate de gestionare ecologică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea voluntară a organizaţiilor la un program comunitar de management şi audit ecologic (EMAS) (4).
(4)JO L 114, 24.4.2001, p. 1.

Art. 7: Valorificarea
(1)Statele membre veghează ca producătorii sau terţii care acţionează în numele lor să instituie sisteme individuale sau colective, în conformitate cu legislaţia comunitară, care să permită recuperarea DEEE colectate selectiv în conformitate cu articolul 5. Statele membre acordă prioritate refolosirii aparatelor întregi. Până la data prevăzută la articolul 4, aceste aparate nu se iau în considerare pentru calcularea obiectivelor definite la alineatul (2).
(2)în ceea ce priveşte DEEE trimise pentru tratare în conformitate cu articolul 6, statele membre se asigură ca, până la 31 decembrie 2006, producătorii să îndeplinească următoarele obiective:
a)pentru DEEE incluse în categoriile 1 şi 10 din anexa IA,
– rata de valorificare creşte până la un procent minim de 80 % din greutatea medie pe aparat, iar
– rata de refolosire şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor creşte până la un procent minim de 75 % din greutatea medie pe aparat;
b)pentru DEEE incluse în categoriile 3 şi 4 din anexa IA,
– rata de valorificare creşte până la un procent minim de 75 % din greutatea medie pe aparat, iar
– rata de refolosire şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor creşte până la un procent minim de 65 % din greutatea medie pe aparat;
c)pentru DEEE incluse în categoriile 2, 5, 6, 7 şi 9 din anexa IA,
– rata de valorificare creşte până la un procent minim de 70 % din greutatea medie pe aparat, iar
– rata de refolosire şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor creşte până la un procent minim de 50 % din greutatea medie pe aparat;
d)pentru lămpile de gaz cu descărcare, rata de refolosire şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor creşte până la un procent minim de 80 % din greutatea lămpilor.
(3)În vederea calculării acestor obiective, statele membre asigură ca producătorii sau terţii care acţionează în numele producătorilor să consemneze în registre greutatea DEEE, a componentelor, materiilor sau substanţelor acestora la intrarea (“input”) şi ieşirea (“output”) din instalaţia de tratare şi/sau la intrarea (“input”) în instalaţia de valorificare sau de reciclare.
În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), Comisia stabileşte normele detaliate de monitorizare a respectării de către statele membre a obiectivelor enunţate la alineatul (2), inclusiv specificaţiile referitoare la materii. Comisia prezintă această măsură până la 13 august 2004.
(4)La propunerea Comisiei, Parlamentul European şi Consiliul stabilesc obiective noi de valorificare şi refolosire/reciclare, inclusiv pentru refolosirea aparatelor întregi, dacă este necesar, şi pentru produsele incluse în categoria 8 din anexa IA, până la 31 decembrie 2008. În acest scop, se ţine seama de avantajele ecologice ale echipamentelor electrice şi electronice aflate în folosinţă, cum ar fi eficienţa sporită a resurselor datorată evoluţiilor din domeniul materialelor şi tehnologiei. De asemenea, se ţine seama de evoluţia tehnică în domeniul refolosirii, valorificării şi reciclării, în domeniul produselor şi materialelor, precum şi de experienţa dobândită de statele membre şi de industrie.
(5)Statele membre încurajează dezvoltarea de noi tehnologii de valorificare, reciclare şi tratare.

Art. 8: Finanţarea privind DEEE provenite de la gospodăriile particulare
(1)Statele membre asigură ca, până la 13 august 2005, producătorii să asigure cel puţin finanţarea colectării, tratării, valorificării şi eliminării nepoluante a DEEE provenite de la gospodăriile particulare şi depozitate la instalaţiile de colectare instituite în conformitate cu articolul 5 alineatul (2).
(2)Pentru produsele introduse pe piaţă după 13 august 2005, fiecare producător este răspunzător de finanţarea operaţiunilor prevăzute la alineatul (1) privind deşeurile provenite de la propriile produse. Producătorul poate opta să-şi îndeplinească această obligaţie prin intermediul sistemelor individuale sau colective.
Statele membre se asigură ca, atunci când introduce un produs pe piaţă, fiecare producător să ofere o garanţie care să demonstreze că va fi finanţată gestionarea tuturor DEEE şi ca producătorii să-şi marcheze în mod clar produsele în conformitate cu articolul 11 alineatul (2). Această garanţie asigură că vor fi finanţate operaţiunile prevăzute la alineatul (1) privind produsul respectiv. Garanţia poate lua forma unei participări a producătorului la sisteme adecvate de finanţare a gestionării DEEE, a unei asigurări de reciclare sau a unui cont bancar blocat.
Costurile generate de colectare, tratare şi eliminare nepoluantă nu se comunică separat cumpărătorilor în momentul vânzării de noi produse.
(3)Finanţarea costurilor de gestionare a DEEE provenite de la produse introduse pe piaţă înainte de data prevăzută la alineatul (1) (deşeuri istorice) este asigurată printr-unul sau mai multe sisteme, la care toţi producătorii existenţi pe piaţă în momentul generării costurilor contribuie în mod proporţional, de exemplu în funcţie de cota lor de piaţă pe tip de echipament.
Statele membre se asigură ca, pe o perioadă de tranziţie de 8 ani (10 ani pentru categoria 1 din anexa IA) de la intrarea în vigoare a prezentei directive, producătorii să aibă posibilitatea de a informa cumpărătorii, la vânzarea de noi produse, în legătură cu costurile de colectare, tratare şi eliminare nepoluantă. Costurile astfel menţionate nu depăşesc costurile reale suportate.
(4)Statele membre se asigură ca producătorii care furnizează echipamente electrice şi electronice prin mijloace de comunicare la distanţă să respecte de asemenea cerinţele stabilite în prezentul articol în ceea ce priveşte echipamentul furnizat în statul membru în care domiciliază cumpărătorul echipamentului respectiv.

Art. 9: Finanţarea privind DEEE provenite de la alţi utilizatori decât gospodăriile particulare
Statele membre asigură realizarea de către producători, până la 13 august 2005, a finanţării costurilor de colectare, tratare,
recuperare şi eliminare nepoluantă a DEEE provenite de la alţi utilizatori decât gospodăriile particulare şi generate de produse introduse pe piaţă după 13 august 2005.
Pentru DEEE provenite de la produse introduse pe piaţă înainte de 13 august 2005 (deşeuri istorice), finanţarea costurilor de gestionare este asigurată de producători. Statele membre pot prevedea, ca soluţie alternativă, ca şi alţi utilizatori decât gospodăriile particulare să participe, de asemenea, parţial sau în totalitate, la finanţarea costurilor de gestionare.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor prezentei directive, producătorii şi alţi utilizatori decât gospodăriile particulare pot încheia acorduri care stabilesc alte metode de finanţare.

Art. 10: Informaţii pentru utilizatori
(1)Statele membre se asigură ca utilizatorilor de echipamente electrice şi electronice din gospodăriile particulare să le fie furnizate informaţiile necesare în legătură cu:
a)obligaţia de a nu elimina DEEE împreună cu deşeurile municipale nesortate şi de a colecta selectiv aceste DEEE;
b)sistemele de predare şi colectare puse la dispoziţia lor;
c)rolul lor în refolosirea, reciclarea şi celelalte forme de valorificare a DEEE;
d)efectele potenţiale asupra mediului şi sănătăţii umane ca urmare a prezenţei substanţelor periculoase în echipamentele electrice şi electronice;
e)semnificaţia simbolului din anexa IV.
(2)Statele membre adoptă măsurile adecvate, astfel încât consumatorii să participe la colectarea DEEE şi pentru a-i încuraja să faciliteze procesul de refolosire, tratare şi valorificare.
(3)Pentru a reduce la minimum eliminarea DEEE împreună cu deşeurile municipale nesortate şi pentru a facilita colectarea lor selectivă, statele membre veghează ca producătorii să marcheze în mod corespunzător cu simbolul din anexa IV echipamentele electrice şi electronice introduse pe piaţă după 13 august 2005. În cazuri excepţionale, în care acest lucru se dovedeşte necesar datorită mărimii sau funcţiei produsului, simbolul respectiv se tipăreşte pe ambalaj, pe instrucţiunile de utilizare şi pe certificatul de garanţie al echipamentului electric şi electronic în cauză.
(4)Statele membre pot solicita ca producătorii şi/sau distribuitorii să furnizeze toate sau o parte din informaţiile prevăzute la alineatele (1)-(3), de exemplu în instrucţiunile de utilizare sau la punctul de vânzare.

Art. 11: Informaţii pentru instalaţiile de tratare
(1)Pentru a facilita refolosirea şi tratarea adecvată şi ecologică a DEEE, în special întreţinerea, îmbunătăţirea, repararea şi reciclarea, statele membre iau măsurile necesare astfel încât producătorii să furnizeze, pentru fiecare tip nou de EEE introdus pe piaţă, în termen de un an de la comercializarea echipamentului, informaţiile referitoare la refolosire şi tratare. Aceste informaţii precizează, în măsura în care centrele de refolosire şi instalaţiile de tratare şi de reciclare au nevoie de aceasta pentru a respecta dispoziţiile prezentei directive, diferitele componente şi materiale ale EEE, precum şi amplasamentul substanţelor şi preparatelor periculoase în aceste echipamente. Producătorii de EEE pun aceste informaţii la dispoziţia centrelor de refolosire şi a instalaţiilor de tratare şi de reciclare sub forma unor manuale sau prin intermediul mijloacelor electronice (de exemplu CD-ROM sau servicii on line).
(2)Statele membre veghează ca orice producător al unui aparat electric sau electronic introdus pe piaţă după 13 august 2005 să poată fi identificat în mod clar prin eticheta de pe aparat. În plus, pentru ca data de comercializare a aparatului să poată fi determinată fără echivoc, un marcaj specifică faptul că aparatul a fost introdus pe piaţă după 13 august 2005. Comisia încurajează pregătirea de norme europene în acest scop.

Art. 12: Informaţii şi întocmirea de rapoarte
(1)Statele membre întocmesc un registru al producătorilor şi adună anual informaţii, inclusiv estimări motivate, cu privire la cantităţile şi categoriile de echipamente electrice şi electronice introduse pe piaţă, colectate prin diferitele modalităţi şi refolosite, reciclate şi valorificate în statele membre, precum şi cu privire la greutatea sau, dacă aceasta nu este posibil, la numărul deşeurilor colectate exportate.
Statele membre se asigură ca producătorii care furnizează echipamente electrice şi electronice prin mijloace de comunicare la distanţă să ofere informaţii în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 8 alineatul (4) şi în ceea ce priveşte cantităţile şi categoriile de echipamente electrice şi electronice introduse pe pieţele statului membru în care îşi are domiciliul cumpărătorul acestor echipamente.
Statele membre se asigură ca informaţiile solicitate să fie transmise Comisiei o dată la doi ani în termen de 18 luni de la sfârşitul perioadei pentru care sunt valabile. Prima serie de informaţii se referă la anii 2005 şi 2006. Aceste informaţii se prezintă într-un format care se stabileşte în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), în vederea constituirii unor baze de date privind DEEE şi tratarea lor.
Statele membre asigură un schimb adecvat de informaţii pentru a respecta dispoziţiile prezentului alineat, în special pentru operaţiunile de tratare prevăzute la articolul 6 alineatul (5).
(2)Fără a aduce atingere cerinţelor prevăzute la alineatul (1), statele membre trimit Comisiei, o dată la trei ani, un raport privind aplicarea prezentei directive. Acest raport se întocmeşte pe baza unui chestionar sau a unei schiţe elaborate de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 din Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1991 de standardizare şi raţionalizare a rapoartelor privind aplicarea anumitor directive referitoare la mediu (1). Chestionarul sau schiţa se trimite statelor membre cu şase luni înainte de începerea perioadei la care se referă raportul. Raportul este pus la dispoziţia Comisiei în termen de nouă luni de la sfârşitul perioadei de trei ani la care se referă.
(1)JO L 377, 31.12.1991, p. 48.
Primul raport pe trei ani se referă la perioada 2004-2006.
Comisia publică un raport privind aplicarea prezentei directive în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor statelor membre.

Art. 13: Adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic
Modificările necesare pentru adaptarea articolului 7 alineatul (3), precum şi a anexei IB (în special în vederea adăugării eventuale a aparatelor casnice de iluminat, a becurilor cu filament şi a produselor fotovoltaice, precum panourile solare), a anexei II (în special ţinând seama de progresele tehnice înregistrate în domeniul tratării DEEE) şi a anexelor III şi IV la progresul ştiinţific şi tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2).
Înainte de modificarea anexelor, Comisia consultă, în special, producătorii de echipamente electrice şi electronice, agenţii de reciclare, întreprinderile de tratare, precum şi organizaţiile de protecţie a mediului şi asociaţiile lucrătorilor şi consumatorilor.

Art. 14: Comitetul
(1)Comisia este sprijinită de comitetul constituit în temeiul articolului 18 din Directiva 75/442/CEE.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispoziţiilor articolului 8 din decizia respectivă.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(3)Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.

Art. 15: Sancţiuni
Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor interne adoptate în aplicarea prezentei directive. Sancţiunile astfel prevăzute sunt efective, proporţionale şi disuasive.

Art. 16: Inspecţia şi controlul
Statele membre se asigură că inspecţia şi controlul permit verificarea aplicării corespunzătoare a prezentei directive.

Art. 17: Transpunerea
(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 13 august 2004. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele tuturor actelor cu putere de lege şi actelor administrative pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
(3)Cu condiţia ca obiectivele stabilite de prezenta directivă să fie atinse, statele membre pot transpune dispoziţiile articolului 6 alineatul (6), articolului 10 alineatul (1) şi articolului 11 prin intermediul unor acorduri între autorităţile competente şi sectoarele economice în cauză. Aceste acorduri îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)acordurile sunt executorii;
b)acordurile precizează obiectivele şi termenele corespunzătoare;
c)acordurile se publică în jurnalul oficial al statului membru în cauză sau într-un document oficial la fel de accesibil publicului şi se transmit Comisiei;
d)rezultatele obţinute fac obiectul unui control periodic, sunt comunicate autorităţilor competente şi Comisiei şi sunt puse la dispoziţia publicului în condiţiile prevăzute în acord;
e)autorităţile competente asigură examinarea rezultatelor obţinute în cadrul acordului;
f)în cazul nerespectării acordului, statele membre trebuie să pună în aplicare dispoziţiile pertinente ale prezentei directive adoptând acte cu putere de lege sau acte administrative.
(4)_
a)Grecia şi Irlanda, care, datorită:
– deficitului lor general în infrastructuri pentru reciclare;
– condiţiilor geografice, cum ar fi un număr mare de insule mici sau prezenţa zonelor rurale sau muntoase;
– unei densităţi scăzute a populaţiei şi
– unui nivel scăzut de consum de echipamente electrice şi electronice,
nu sunt în măsură să atingă obiectivul de colectare prevăzut la articolul 5 alineatul (5) primul paragraf sau obiectivele de valorificare prevăzute în articolul 7 alineatul (2) şi care, în temeiul articolului 5 alineatul (2) al treilea paragraf din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind rampele de gunoi (1), pot solicita o prelungire a termenului prevăzut în articolul respectiv, pot prelungi termenele prevăzute la articolul 5 alineatul (5) şi articolul 7 alineatul (2) din prezenta directivă cu până la maximum 24 de luni.
(1)JO L 182, 16.7.1999, p. 1.
Aceste state membre informează Comisia cu privire la decizia lor până la data transpunerii prezentei directive.
b)Comisia informează celelalte state membre şi Parlamentul European cu privire la aceste decizii.
(5)În termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport pe baza experienţei acumulate prin aplicarea prezentei directive, în special în ceea ce priveşte sistemele de colectare selectivă, tratare, valorificare şi finanţare. În plus, raportul ţine seama de evoluţia tehnicilor, de experienţa acumulată, de cerinţele ecologice şi de funcţionarea pieţei interne. După caz, raportul este însoţit de propuneri de modificare a dispoziţiilor aplicabile ale prezentei directive.

Art. 18: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Art. 19: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 27 ianuarie 2003.
Pentru Parlamentul European
Preşedintele
P. COX
Pentru Consiliu
Preşedintele
G. DRYS

ANEXA IA: Categorii de echipamente electrice şi electronice reglementate de prezenta directivă
1.Aparate de uz casnic de mari dimensiuni
2.Aparate de uz casnic de mici dimensiuni
3.Echipamente informatice şi de telecomunicaţii
4.Echipamente de larg consum
5.Echipamente de iluminat
6.Unelte electrice şi electronice (cu excepţia uneltelor industriale fixe de mari dimensiuni)
7.Jucării, echipamente sportive şi de agrement
8.Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate şi infectate)
9.Instrumente de supraveghere şi control
10.Distribuitoare automate

ANEXA IB: Lista cu produsele care trebuie luate în considerare în sensul prezentei directive şi care sunt cuprinse în categoriile enumerate în anexa IA
1.Aparate de uz casnic de mari dimensiuni
Aparate frigorifice mari
Frigidere
Congelatoare
Alte aparate mari utilizate pentru refrigerarea, conservarea şi păstrarea produselor alimentare
Maşini de spălat rufe
Uscătoare de haine
Maşini de spălat veselă
Maşini de gătit
Sobe electrice
Plite electrice
Cuptoare cu microunde
Alte aparate de uz casnic de mari dimensiuni utilizate pentru gătit şi prelucrarea alimentelor
Aparate electrice de încălzit
Radiatoare electrice
Alte aparate de uz casnic de mari dimensiuni utilizate pentru încălzirea camerelor, a paturilor şi a scaunelor şi fotoliilor
Ventilatoare electrice
Aparate de aer condiţionat
Alte echipamente de ventilare, de ventilare pentru evacuare şi de climatizare
2.Aparate de uz casnic de mici dimensiuni
Aspiratoare
Aparate de curăţat covoare
Alte aparate de curăţat
Aparate de cusut, tricotat, ţesut şi alte prelucrări ale textilelor
Fiare de călcat şi alte aparate de călcat, calandrat şi alte forme de întreţinere a îmbrăcămintei
Aparate de prăjit pâine
Friteuze
Maşini de măcinat cafea, filtre de cafea şi echipamente de deschis sau sigilat recipiente sau ambalaje
Cuţite electrice
Aparate de tuns părul, uscătoare de păr, periuţe de dinţi, aparate de ras, aparate pentru masaj şi alte aparate de îngrijire corporală
Ceasuri deşteptătoare, ceasuri de mână şi alte echipamente de măsurat, indicat sau înregistrat timpul Cântare
3.Echipamente informatice şi de telecomunicaţii
Prelucrare centralizată a datelor:
Unităţi centrale
Minicalculatoare
Imprimante
Informatică personală:
Calculatoare personale (inclusiv unitate centrală, mouse, monitor şi tastatură)
Calculatoare portabile (inclusiv unitate centrală, mouse, monitor şi tastatură)
Calculatoare mici portabile
Calculatoare electronice
Imprimante
Fotocopiatoare
Maşini de scris electrice şi electronice
Calculatoare de buzunar şi de birou şi alte produse şi echipamente de colectat, stocat, prelucrat, prezentat sau comunicat informaţii prin mijloace electronice
Terminale şi sisteme pentru utilizatori
Faxuri
Telexuri
Telefoane
Telefoane publice
Telefoane fără fir
Telefoane celulare
Roboţi telefonici
şi alte produse sau echipamente de transmis sunete, imagini sau alte informaţii prin telecomunicaţie
4.Echipamente de larg consum
Aparate de radio
Televizoare
Camere video
Aparate video
Aparate de înaltă fidelitate
Amplificatoare audio
Instrumente muzicale
şi alte produse sau echipamente de înregistrat sau reprodus sunete sau imagini, inclusiv semnale sau alte tehnologii de propagare a sunetului sau imaginii altfel decât prin telecomunicaţii
5.Echipamente de iluminat
Aparate de iluminat pentru lămpi fluorescente, cu excepţia aparatelor casnice de iluminat
Lămpi fluorescente drepte
Lămpi fluorescente compacte
Lămpi cu descărcare în gaze de înaltă intensitate, inclusiv lămpi cu vapori de sodiu la înaltă presiune şi lămpi cu halogenuri metalice
Lămpi cu vapori de sodiu la joasă presiune
Alte materiale de iluminat sau echipamente de difuzat sau controlat lumina, cu excepţia becurilor cu filament
6.Unelte electrice şi electronice (cu excepţia uneltelor industriale fixe de mari dimensiuni) Maşini de găurit
Ferăstraie
Maşini de cusut
Echipamente de strunjit, de frezat, de şlefuit, de polizat, de tăiat cu ferăstrăul, de tăiat, de forfecat, de perforat, de găurit, de stanţat, de fălţuit, de îndoit sau destinate altor operaţiuni de prelucrare a lemnului, metalului sau altor materiale
Dispozitive pentru nituit, pentru fixat cu cuie sau pentru înşurubat sau de extragere a niturilor, cuielor, şuruburilor sau pentru alte utilizări similare
Dispozitive pentru sudură, pentru lipit sau pentru utilizări similare
Echipamente de pulverizat, de împrăştiat, de dispersat sau alte operaţiuni de tratare a substanţelor lichide sau gazoase prin alte mijloace
Unelte de tuns iarba sau pentru alte activităţi de grădinărit
7.Jucării, echipamente sportive şi de agrement
Trenuri electrice sau maşini de curse în miniatură
Console portabile de jocuri video
Jocuri video
Calculatoare pentru ciclism, scufundare, cros, canotaj etc.
Echipamente sportive cu componente electrice sau electronice
Automate cu monede
8.Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate sau infectate)
Echipamente de radioterapie
Echipamente de cardiologie
Dializoare
Ventilatoare pulmonare
Echipamente de medicină nucleară
Echipamente de laborator pentru diagnosticare in vitro
Analizoare
Aparate frigorifice
Teste de fecundare
Alte aparate de detectare, prevenire, supraveghere, tratare, alinare a bolilor, rănilor sau incapacităţilor
9.Instrumente de supraveghere şi control
Detectoare de fum
Regulatoare de căldură
Termostate
Aparate de măsurat, cântărit sau reglat de uz casnic sau utilizate ca echipamente de laborator
Alte instrumente de supraveghere şi control utilizate în instalaţii industriale (de exemplu în panourile de control)
10.Distribuitoare automate
Distribuitoare automate de băuturi calde
Distribuitoare automate de sticle sau doze calde sau reci
Distribuitoare automate de produse solide
Distribuitoare automate de bani
Toate aparatele care furnizează automat o gamă largă de produse

ANEXA II: Tratarea selectivă a materiilor şi componentelor deşeurilor de echipamente electrice şi electronice în conformitate cu articolul 6 alineatul (1)
1.Se impune îndepărtarea cel puţin a următoarelor substanţe, preparate şi componente din orice deşeu de echipamente electrice şi electronice care face obiectul unei colectări selective:
– condensatoarele care conţin policlorobifenil (PCB), în conformitate cu Directiva 96/59/CE a Consiliului din 16 septembrie 1996 privind eliminarea bifenililor policloruraţi şi a terfenililor policloruraţi (PCB/PCT) (1);
(1)JO L 243, 24.9.1996, p. 31.
– componentele care conţin mercur, precum întrerupătoarele sau lămpile cu retroiluminare;
– bateriile;
– plăcile de circuit imprimat ale telefoanelor mobile, în general, şi alte dispozitive, dacă suprafaţa plăcii de circuit imprimat este mai mare de 10 cm2;
– cartuşele de toner, lichid sau sub formă de pastă, precum şi tonerele de culoare;
– materialele plastice care conţin materiale bromurate nepropagatoare de flacără;
– deşeurile de azbest şi componentele care conţin azbest;
– tuburile catodice;
– clorofluorocarburile (CFC), hidroclorofluorocarburile (HCFC) sau hidrofluorocarburile (HFC), hidrocarburile (HC);
– lămpile cu descărcare în gaze;
– ecranele cu cristale lichide (împreună cu carcasa lor, după caz) cu o suprafaţă mai mare de 100 cm2 şi toate ecranele retroiluminate cu lămpi de gaz cu descărcare;
– cablurile electrice externe;
– componentele care conţin fibre ceramice refractare precum cele descrise în Directiva 97/69/CE a Comisiei din 5 decembrie 1997 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 67/548/CEE a Consiliului cu privire la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase (2);
(2)JO L 343, 13.12.1997, p. 19.
– componentele care conţin substanţe radioactive, cu excepţia componentelor care nu depăşesc în cantitate valorile de scutire stabilite la articolul 3 din Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a standardelor de siguranţă de bază privind protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei împotriva pericolelor prezentate de radiaţiile ionizante (3) şi în anexa I la directiva respectivă;
(3)JO L 159, 29.6.1996, p. 1.
– condensatorii electrolitici care conţin substanţe periculoase (înălţime > 25 mm, diametru > 25 mm sau volum similar în mod proporţional).
Aceste substanţe, preparate şi componente sunt eliminate sau valorificate în conformitate cu articolul 4 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului.
2.Componentele următoare ale DEEE care fac obiectul unei colectări selective trebuie să fie tratate în felul următor:
– tuburile catodice: se îndepărtează învelişul fluorescent;
– echipamentele ce conţin gaze care epuizează stratul de ozon sau care prezintă un potenţial de încălzire globală a climei (PIGC) mai mare de 15, precum cele din spume sau din circuitele de refrigerare: gazele se extrag şi se tratează în mod corespunzător. Gazele care epuizează stratul de ozon se tratează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 iunie 2000 privind substanţele care diminuează stratul de ozon (4).
(4)JO L 244, 29.9.2000, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2039/2000 (JO L 244, 29.9.2000, p. 26).
– lămpile de gaz cu descărcare: se îndepărtează mercurul.
3.Ţinând seama de considerentele ecologice şi de oportunitatea refolosirii şi reciclării, alineatele (1) şi (2) se aplică astfel încât să nu împiedice refolosirea şi reciclarea nepoluantă a componentelor sau a aparatelor întregi.
4.În cadrul procedurii prevăzute la articolul 14 alineatul (2), Comisia evaluează cu prioritate dacă modificarea dispoziţiilor referitoare la:
– plăcile de circuit imprimat ale telefoanelor mobile şi
– ecranele cu cristale lichide
se impune.

ANEXA III: Cerinţe tehnice în conformitate cu articolul 6 alineatul (3)
1.Locuri de depozitare (inclusiv depozitare temporară) a DEEE înainte de tratarea lor (fără a aduce atingere cerinţelor Directivei 1999/31/CE a Consiliului):
– suprafeţe impermeabile pentru zonele adecvate, prevăzute cu instalaţii de colectare a pierderilor prin scurgere şi, după caz, cu decantoare şi epuratoare-degresatoare;
– prelate rezistente la intemperii pentru zonele adecvate.
2.Locuri de tratare a DEEE:
– cântare de măsurare a greutăţii deşeurilor tratate;
– suprafeţe impermeabile şi prelate rezistente la intemperii pentru zonele adecvate, prevăzute cu instalaţii de colectare a pierderilor prin scurgere şi, după caz, cu decantoare şi epuratoare-degresatoare;
– depozitare adecvată pentru piesele detaşate demontate;
– containere adecvate pentru depozitarea bateriilor, a condensatorilor cu conţinut de PCB/PCT şi a altor deşeuri periculoase precum deşeurile radioactive;
– echipamente de tratare a apei, în conformitate cu reglementările în materie de sănătate şi mediu.

ANEXA IV: Simbol pentru marcarea echipamentelor electrice şi electronice
Simbolul care indică faptul că echipamentele electrice şi electronice fac obiectul unei colectări separate reprezintă o pubelă cu roţi barată cu o cruce, ca în imaginea de mai jos. Simbolul trebuie să fie tipărit vizibil, lizibil şi indelebil.

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 181 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1

(1)Agenţii economici care generează deşeuri au obligaţia să ţină o evidenţă a gestiunii acestora, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1, pentru fiecare tip de deşeu.

(2)Datele centralizate anual privind evidenţa gestiunii deşeurilor se transmit autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, la cererea acestora.

Art. 2
(1)Agenţii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare, transport, depozitare temporară, valorificare şi eliminare a deşeurilor sunt obligaţi să ţină evidenţa gestiunii deşeurilor conform art. 1 alin. (1) numai pentru deşeurile generate în cadrul activităţilor proprii.
(2)Evidenţa gestiunii deşeurilor colectate, transportate, depozitate temporar, valorificate şi eliminate se raportează de către agenţii economici autorizaţi, menţionaţi la alin. (1), la solicitarea autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului sau a altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii şi răspunderi în domeniul regimului deşeurilor, conform prevederilor legale.

Art. 3
(1)Pentru evidenţa la nivel naţional a gestiunii deşeurilor autoritatea publică centrală de protecţie a mediului organizează, împreună cu autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului şi cu alte instituţii aflate în coordonare, raportarea statistică anuală în acest domeniu.
(2)Metodologia şi sistemul de raportare care stau la baza cercetărilor statistice vor fi actualizate periodic de autoritatea publică centrală de protecţie a mediului, în conformitate cu cerinţele legale în vigoare.
(3)Datele centralizate anual, referitoare la gestionarea deşeurilor, se păstrează de către autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului într-un registru de evidenţă o perioadă de minimum 3 ani.

Art. 4
(1)Pentru evidenţa gestiunii deşeurilor se stabileşte, în baza prevederilor anexelor nr. IA şi IB la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, lista cuprinzând deşeurile, prevăzută în anexa nr. 2.
(2)Lista cuprinzând deşeurile, prevăzută în anexa nr. 2, include şi deşeurile periculoase, stabilite în baza prevederilor art. 181 alin. (1) şi ale anexelor nr. IC, ID şi IE la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001.
(3)Deşeurile periculoase prevăzute în anexa nr. 2 sunt marcate cu un asterisc (*).

Art. 5
(1)Tipurile de deşeuri prevăzute în anexa nr. 2 sunt definite în mod individual printr-un cod complet format din 6 cifre.
(2)Titlurile şi subtitlurile categoriilor de deşeuri sunt definite printr-un cod format din două, respectiv din 4 cifre.

Art. 6
Pentru încadrarea în anexa nr. 2 a unui deşeu în mod individual, agenţii economici au obligaţia codificării acestora cu 6 cifre, după următoarea procedură:
a)se identifică activitatea generatoare de deşeuri din cap. 01-12 sau 17-20;
b)se identifică subcapitolul în care se încadrează deşeul;
c)se identifică, în cadrul subcapitolului, deşeul în mod individual, conform codului corespunzător, format din 6 cifre, excluzându-se codurile terminate cu 99;
d)dacă deşeul nu este identificat la cap. 01-12 sau 17-20, se examinează pentru identificarea deşeului cap. 13, 14 şi 15;
e)dacă deşeul nu este identificat nici în cap. 13, 14 şi 15, se examinează cap. 16;
f)dacă deşeul nu este identificat nici în cap. 16, atunci se examinează pentru identificare codurile cu terminaţia 99 – alte deşeuri, corespunzătoare activităţii din care pro-vine deşeul.

Art. 7
Deşeurile rezultate din colectarea ambalajelor, inclusiv amestecurile de ambalaje din materiale diferite, se încadrează la codul 15 01, şi nu la codul 20 01.

Art. 8
(1)Deşeurile clasificate ca periculoase – deşeurile marcate cu asterisc (*) – prezintă una sau mai multe dintre proprietăţile periculoase din anexa nr. IE la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001.
(2)Deşeurile care au proprietăţile prevăzute la H3 – H8, H10 şi H11 din anexa nr. IE la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, sunt periculoase dacă au una sau mai multe dintre următoarele caracteristici:
a)temperatură de inflamabilitate < 550 C;
b)una sau mai multe substanţe clasificate ca foarte toxice, în concentraţie totală > 0,1 %;
c)una sau mai multe substanţe clasificate ca toxice, în concentraţie totală > 3 %;
d)una sau mai multe substanţe clasificate ca dăunătoare, în concentraţie totală > 25 %;
e)una sau mai multe substanţe corosive clasificate ca R35, în concentraţie totală > 1 %;
f)una sau mai multe substanţe corosive clasificate ca R34, în concentraţie totală > 5 %;
g)una sau mai multe substanţe iritante clasificate ca R41, în concentraţie totală > 10 %;
h)una sau mai multe substanţe iritante clasificate ca R36, R37 şi R38, în concentraţie totală > 20 %;
i)o substanţă cunoscută ca fiind cancerigenă din categoria 1 sau 2, în concentraţie > 0,1 %;
j)o substanţă cunoscută ca fiind cancerigenă din categoria 3, în concentraţie > 1 %;
k)o substanţă toxică pentru reproducere din categoria 1 sau 2, clasificată ca R60 şi R61, în concentraţie > 0,5 %;
l)o substanţă toxică pentru reproducere din categoria 3, clasificată ca R62 şi R63, în concentraţie > 5 %;
m)o substanţă mutagenă din categoria 1 sau 2, clasificată ca R46, în concentraţie > 0,1 %;
n)o substanţă mutagenă din categoria 3, clasificată ca R40, în concentraţie > 1 %.
(3)Pentru proprietăţile periculoase prevăzute la alin. (2) se fac următoarele precizări:
a)se utilizează pentru proprietatea periculoasă H10 denumirea toxic pentru reproducere, definită în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată şi modificată prin Legea nr. 451/2001, pentru a se evidenţia mai clar această proprietate periculoasă;
b)substanţele sunt clasificate ca periculoase în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase;
c)metal greu înseamnă orice compus al arsenului, cadmiului, cromului (VI), cuprului, plumbului, mercurului, nichelului, seleniului, staniului, stibiului, taliului şi telurului, precum şi acestea în formă metalică, în măsura în care sunt clasificate ca substanţe periculoase.

Art. 9
Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 30 milioane lei la 75 milioane lei următoarele fapte:
a)absenţa evidenţei gestiunii deşeurilor;
b)înscrierea de date incorecte în evidenţa gestiunii deşeurilor;
c)neutilizarea codurilor deşeurilor prevăzute în anexa nr. 2 pentru evidenţa gestiunii deşeurilor;
d)netransmiterea evidenţei gestiunii deşeurilor autorităţilor publice centrale şi autorităţilor publice teritoriale de protecţie a mediului.

Art. 10
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 9 se fac de către personalul împuternicit din cadrul autorităţii publice centrale de protecţie a mediului şi din cadrul autorităţilor publice teritoriale de protecţie a mediului.

Art. 11
Contravenţiilor prevăzute la art. 9 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002.

Art. 12
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 13
Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 155/1999 pentru introducerea evidenţei gestiunii deşeurilor şi a Catalogului European al Deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 23 martie 1999.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
p.Ministrul apelor şi protecţiei mediului,
Ioan Jelev,
secretar de stat
Ministrul industriei şi resurselor,
Dan Ioan Popescu
p.Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,
Petre Daea,
secretar de stat
p.Ministrul sănătăţii şi familiei,
Radu Deac,
secretar de stat
Ministrul administraţiei publice,
Octav Cozmâncă
ANEXA Nr. 1: EVIDENŢA GESTIUNII DEŞEURILOR
Agentul economic …………………………………
Anul ……………..
Tipul de deşeu ……………….. cod ……………… (conform codificării din anexa nr. 2)
Starea fizică ………………………………………..
Unitatea de măsură ………………
CAPITOLUL 1: Generarea deşeurilor

Nr.	Luna	Cantitatea de deşeuri
		Generate	din care:
			valorificată	eliminată final	rămasă în stoc
1	Ianuarie
2	Februarie
3	Martie
4	Aprilie
5	Mai
6	Iunie
7	Iulie
8	August
9	Septembrie
10	Octombrie
11	Noiembrie
12	Decembrie
	TOTAL AN

CAPITOLUL 2: Stocarea provizorie, tratarea şi transportul deşeurilor

Nr. crt.	Luna	Secţia	Stocare		Tratare			Transport
			Cantitatea	Tipul1)	Cantitatea	Modul2)	Scopul3)	Mijlocul4)	Destinaţia5)
	ianuarie
	februarie
	martie
	aprilie
	mai
	iunie
	iulie
	august
	septembrie
	octombrie
	noiembrie
	decembrie
		TOTAL

NOTĂ:
1) Tipul de stocare:
RM – recipient metalic
RP – recipient de plastic
BZ – bazin decantor
CT – container transportabil
CF – container fix
S – saci
PD – platformă de deshidratare
VN – în vrac, neacoperit
VA – în vrac, incintă acoperită
RL – recipient din lemn
A – altele
2) Modul de tratare:
TM – tratare mecanică
TC – tratare chimică
TMC – tratare mecano-chimică
TB – tratare biochimică
D – deshidratare
TT – tratare termică
A – altele
3) Scopul tratării:
V – pentru valorificare
E – în vederea eliminării
4) Mijlocul de transport:
AS – autospeciale
AN – auto nespecial
H – transport hidraulic
CF – cale ferată
A – altele
5) Destinaţia:
DO – depozitul de gunoi al oraşului/comunei
HP – halda proprie
HC – halda industrială comună
I – incinerarea în scopul eliminării
Vr – valorificare prin agenţi economici autorizaţi
P – utilizare materială sau energetică în propria întreprindere
Ve – valorificare energetică prin agenţi economici autorizaţi
A – altele

CAPITOLUL 3: Valorificarea deşeurilor

Nr.	Luna	Cantitatea de deşeu valorificată	Operaţia de valorificare, conform Anexei IIB din legea 426/2001	Agentul economic care efectuează operaţia de valorificare
1	Ianuarie
2	Februarie
3	Martie
4	Aprilie
5	Mai
6	Iunie
7	Iulie
8	August
9	Septembrie
10	Octombrie
11	Noiembrie
12	Decembrie
	TOTAL AN

CAPITOLUL 4: Eliminarea deşeurilor

Nr.	Luna	Cantitatea de deşeu eliminată	Operaţia de eliminare conform Anexei IIA din legea 426/2001	Agentul economic care efectuează operaţia de eliminare
1	Ianuarie
2	Februarie
3	Martie
4	Aprilie
5	Mai
6	Iunie
7	Iulie
8	August
9	Septembrie
10	Octombrie
11	Noiembrie
12	Decembrie
	TOTAL AN

vezi diagrama flux Obligatii privind gestionarea deseurilor (Wolters Kluwer) [+]
ANEXA Nr. 2: LISTA cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase
Deşeurile periculoase sunt marcate cu un asterisc (*)
Categorii de deşeuri
01. Deşeuri de la explorarea minieră şi a carierelor şi de la tratarea fizică şi chimică a mineralelor
02. Deşeuri din agricultură, horticultură, acvacultură, silvicultură, vânătoare şi pescuit, de la prepararea şi procesarea alimentelor
03. Deşeuri de la prelucrarea lemnului şi producerea plăcilor şi mobilei, pastei de hârtie, hârtiei şi cartonului
04. Deşeuri din industriile pielăriei, blănăriei şi textilă
05. Deşeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale şi tratarea pirolitică a cărbunilor
06. Deşeuri din procese chimice anorganice
07. Deşeuri din procese chimice organice
08. Deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea (ppfu) straturilor de acoperire (vopsele, lacuri şi emailuri vitroase), a adezivilor, cleiurilor şi cernelurilor tipografice
09. Deşeuri din industria fotografică
10.Deşeuri din procesele termice
11.Deşeuri de la tratarea chimică a suprafeţelor şi acoperirea metalelor şi a altor materiale; hidrometalurgie neferoasă
12.Deşeuri de la modelarea, tratarea mecanică şi fizică a suprafeţelor metalelor şi a materialelor plastice
13.Deşeuri uleioase şi deşeuri de combustibili lichizi (cu excepţia uleiurilor comestibile şi a celor din capitolele 05, 12 şi 19)
14.Deşeuri de solvenţi organici, agenţi de răcire şi carburanţi (cu excepţia 07 şi 08)
15.Deşeuri de ambalaje; materiale absorbante, materiale de lustruire., filtrante şi îmbrăcăminte de protecţie, nespecificate în altă parte
16.Deşeuri nespecificate în altă parte
17.Deşeuri din construcţii şi demolări (inclusiv pământ excavat din amplasamente contaminate)
18.Deşeuri din activităţi de ocrotire a sănătăţii umane sau din activităţi veterinare şi/sau cercetări conexe (cu excepţia deşeurilor de la prepararea hranei în bucătarii sau restaurante, care nu provin direct din activitatea de ocrotire a sănătăţii)
19.Deşeuri de la instalaţii de tratare a reziduurilor, de la staţiile de epurare a apelor uzate şi de la tratarea apelor pentru alimentare cu apă şi uz industrial
20.Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni colectate separat

01	DEŞEURI REZULTATE DE LA EXPLOATAREA MINIERĂ ŞI A CARIERELOR ŞI DE LA TRATAREA FIZICĂ ŞI CHIMICĂ A MINERALELOR
01 01	deşeuri de la excavarea minereurilor
01 01 01	deşeuri de la excavarea minereurilor metalifere
01 01 02	deşeuri de la excavarea minereurilor nemetalifere
01 03	deşeuri de la procesarea fizica şi chimica a minereurilor metalifere
01 03 04*	reziduuri acide generate de la procesarea minereurilor cu sulfuri
01 03 05*	alte reziduuri cu conţinut de substanţe periculoase
01 03 06	reziduuri, altele decât cele specificate la 01 03 04 şi 01 03 05
01 03 07*	alte deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase de la procesarea fizica şi chimica a minereurilor metalifere
01 03 08	deşeuri sub forma de praf şi pulberi, altele decât cele specificate la 01 03 07
01 03 09	nămoluri roşii de la producerea aluminei, altele decât cele specificate la 01 03 07
01 03 99	alte deşeuri nespecificate
01 04	deşeuri de la procesarea fizica şi chimica a minereurilor nemetalifere
01 04 07*	deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase de la procesarea, fizica şi chimica a minereurilor nemetalifere
01 04 08	deşeuri de pietriş şi spărturi de piatră, altele decât cele specificate la 01 04 07
01 04 09	deşeuri de nisip şi argila
01 04 10	deşeuri sub forma de praf şi pulberi, altele decât cele specificate la 01 04 07
01 04 11	deşeuri de la procesarea leşiei şi rocilor care conţin săruri, altele decât cele specificate la 01 04 07
01 04 12	reziduuri şi alte deşeuri de la spălarea şi purificarea minereurilor, altele decât cele specificate la 01 04 07 şi 01 04 11
01 04 13	deşeuri de la tăierea şi şlefuirea pietrei, altele decât cele specificate la 01 04 07
01 04 99	alte deşeuri nespecificate
01 05	noroaie de foraj şi alte deşeuri de la forare
01 05 04	deşeuri şi noroaie de foraj pe baza de apa dulce
01 05 05*	deşeuri şi noroaie de foraj cu conţinut de uleiuri
01 05 06*	noroaie de foraj şi alte deşeuri de forare cu conţinut de substanţe periculoase
01 05 07	noroaie de foraj şi deşeuri cu conţinut de baritina, altele decât cele specificate la 01 05 05 şi 01 05 06
01 05 08	noroaie de foraj şi deşeuri cu conţinut de cloruri, altele decât cele specificate la 01 05 05 şi 01 05 06
01 05 99	alte deşeuri nespecificate
02	DEŞEURI DIN AGRICULTURA, HORTICULTURA, ACVACULTURA, SILVICULTURA, VÂNĂTOARE ŞI PESCUIT, DE LA PREPARAREA ŞI PROCESAREA ALIMENTELOR
02 01	deşeuri din agricultura, horticultura, acvacultura, silvicultura, vânătoare şi pescuit
02 01 01	nămoluri de la spălare şi curăţare
02 01 02	deşeuri de ţesuturi animale
02 01 03	deşeuri de ţesuturi vegetale
02 01 04	deşeuri de materiale plastice (cu excepţia ambalajelor)
02 01 06	dejecţii animaliere (materii fecale, urina, inclusiv resturi de paie) colectate separat şi tratate în afara incintei
02 01 07	deşeuri din exploatarea forestiera
02 01 08*	deşeuri agrochimice cu conţinut de substanţe periculoase
02 01 09	deşeuri agrochimice, altele decât cele specificate la 02 01 08
02 01 10	deşeuri metalice
02 01 99	alte deşeuri nespecificate
02 02	deşeuri de la prepararea şi procesarea cărnii, peştelui şi altor alimente de origine animala
02 02 01	nămoluri de la spălare şi curăţare
02 02 02	deşeuri de ţesuturi animale
02 02 03	materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 02 04	nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii
02 02 99	alte deşeuri nespecificate
02 03	deşeuri de la prepararea şi procesarea fructelor, legumelor, cerealelor, uleiurilor comestibile, pulberei de cacao, cafelei, ceaiului şi tutunului; producerea conservelor; prepararea şi fermentarea drojdiei şi extractului de drojdie şi melasei
02 03 01	nămoluri de la spălare, curăţare, decojire, centrifugare şi separare
02 03 02	deşeuri de agenţi de conservare
02 03 03	deşeuri de la extracţia cu solvenţi
02 03 04	materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 03 05	nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii
02 03 99	alte deşeuri nespecificate
02 04	deşeuri de la procesarea zahărului
02 04 01	nămoluri ele la curăţarea şi spălarea sfeclei ele zahăr
02 04 02	deşeuri de carbonat de calciu
02 04 03	nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii
02 04 99	alte deşeuri nespecificate
02 05	deşeuri din industria produselor lactate
02 05 01	materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 05 02	nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii
02 05 99	alte deşeuri nespecificate
02 06	deşeuri din industria produselor de panificaţie şi cofetărie
02 06 01	materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 06 02	deşeuri de agenţi de conservare
02 06 03	nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii
02 06 99	alte deşeuri nespecificate
02 07	deşeuri de la producerea băuturilor alcoolice şi nealcoolice (exceptând cafeaua, ceaiul şi cacaua)
02 07 01	deşeuri de la spălarea, curăţarea şi prelucrarea mecanica a materiei prime
02 07 02	deşeuri de la distilarea băuturilor alcoolice
02 07 03	deşeuri de la tratamente chimice
02 07 04	materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 07 05	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă
02 07 99	alte deşeuri nespecificate
03	DEŞEURI DE LA PRELUCRAREA LEMNULUI ŞI PRODUCEREA PLĂCILOR ŞI MOBILEI, PASTEI DE HÂRTIE, HÂRTIEI şi CARTONULUI
03 01	deşeuri de la procesarea lemnului şi producerea plăcilor şi mobilei
03 01 01	deşeuri de scoarţa şi de pluta
03 01 04*	rumeguş, talaş, aşchii, resturi de scândura şi furnir cu conţinut de substanţe periculoase
03 01 05	rumeguş, talaş, aşchii, resturi ele scândura şi furnir, altele decât cele specificate la 03 01 04
03 01 99	alte deşeuri nespecificate
03 02	deşeuri de la conservarea lemnului
03 02 01*	agenţi ele conservare organici nehalogenati pentru lemn
03 02 02*	agenţi de conservare organoclorurati pentru lemn
03 02 03*	agenţi de conservare organometalici pentru lemn
03 02 04*	agenţi de conservare anorganici pentru lemn
03 02 05*	alţi agenţi de conservare pentru lemn, cu conţinut de substanţe periculoase
03 02 99	alţi agenţi de conservare pentru lemn, nespecificaţi
03 03	deşeuri de la producerea şi procesarea pastei de hârtie, hârtiei şi cartonului
03 03 01	deşeuri de lemn şi ele scoarţa
03 03 02	nămoluri de leşie verde (de la recuperarea soluţiilor de fierbere)
03 03 05	nămoluri de la eliminarea cernelii din procesul de reciclare a hârtiei
03 03 07	deşeuri mecanice de la fierberea hârtiei şi cartonului reciclate
03 03 08	deşeuri de la sortarea hârtiei şi cartonului destinate reciclării
03 03 09	deşeuri de nămol de caustificare
03 03 10	fibre, nămoluri de la separarea mecanica, cu conţinut de fibre, material de umplutura, cretare
03 03 11	nămoluri ele la epurarea efluenţilor proprii, altele decât cele specificate la 03 03 10
03 03 99	alte deşeuri nespecificate
04	DEŞEURI DIN INDUSTRIILE PIELĂRIEI, BLĂNĂRIEI ŞI TEXTILĂ
04 01	deşeuri din industriile pielăriei şi blănăriei
04 01 01	deşeuri de la seruire
04 01 02	deşeuri de la cenuşărire
04 01 03*	deşeuri de la degresare cu conţinut de solvenţi fără faza lichida
04 01 04	flota de tăbăcire cu conţinut de crom
04 01 05	flota de tăbăcire fără conţinut de crom
04 01 06	nămoluri, în special de la epurarea efluenţilor în incinta cu conţinut de crom
04 01 07	nămoluri, în special de la epurarea efluenţilor în incinta fără conţinut de crom
04 01 08	deşeuri de piele tăbăcită (răzături, stutuituri, tăieturi, praf de lustruit) cu conţinut de crom
04 01 09	deşeuri de la apretare şi finisare
04 01 99	alte deşeuri nespecificate
04 02	deşeuri din industria textila
04 02 09	deşeuri de la materialele compozite (textile impregnate, elastomeri, plastomeri)
04 02 10	materii organice din produse naturale (grăsime, ceara)
04 02 14*	deşeuri de la finisare cu conţinut de solvenţi organici
04 02 15	deşeuri de la finisare cu alt conţinut decât cel specificat la 04 02 14
04 02 16*	coloranţi şi pigmenţi cu conţinut de substanţe periculoase
04 02 17	coloranţi şi pigmenţi, alţii decât cei specificaţi la 04 02 16
04 02 19*	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta cu conţinut de substanţe periculoase
04 02 20	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 04 02 19
04 02 21	deşeuri de fibre textile neprocesate
04 02 22	deşeuri de fibre textile procesate
04 02 99	alte deşeuri nespecificate
05	DEŞEURI DE LA RAFINAREA PETROLULUI, PURIFICAREA GAZELOR NATURALE ŞI TRATAREA PIROLITICĂ A CĂRBUNILOR
05 01	deşeuri de la rafinarea petrolului
05 01 02*	slamuri de la desalinizare
05 01 03*	slamuri din rezervoare
05 01 04*	nămoluri acide alchilice
05 01 05*	reziduuri uleioase
05 01 06*	nămoluri uleioase de la operaţiile de întreţinere a instalaţiilor şi echipamentelor
05 01 07*	gudroane acide
05 01 08*	alte gudroane
05 01 09*	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta cu conţinut de substanţe periculoase
05 01 10	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 05 01 09
05 01 11*	deşeuri de la spălarea combustibililor cu baze
05 01 12*	acizi cu conţinut de uleiuri
05 01 13	nămoluri de la cazanul apei de alimentare
05 01 14	deşeuri de la coloanele de răcire
05 01 15*	argile de filtrare epuizate
05 01 16	deşeuri cu conţinut de sulf de la desulfurarea petrolului
05 01 17	bitum
05 01 99	alte deşeuri nespecificate
05 06	deşeuri de la tratarea pirolitică a cărbunilor
05 06 01*	gudroane acide
05 06 03*	alte gudroane
05 06 04	deşeuri de la coloanele de răcire
05 06 99	alte deşeuri nespecificate
05 07	deşeuri de la purificarea şi transportul gazelor naturale
05 07 01*	deşeuri cu conţinut de mercur
05 07 02	deşeuri cu conţinut de sulf
05 07 99	alte deşeuri nespecificate
06	DEŞEURI DIN PROCESE CHIMICE ANORGANICE
06 01	deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea (PPFU) acizilor
06 01 01*	acid sulfuric şi acid sulfuros
06 01 02*	acid clorhidric
06 01 03*	acid fluorhidric
06 01 04*	acid fosforic şi acid fosforos
06 01 05*	acid azotic şi acid azotos
06 01 06*	alţi acizi
06 01 99	alte deşeuri nespecificate
06 02	deşeuri de la PPFU bazelor
06 02 01*	hidroxid de calciu
06 02 03*	hidroxid de amoniu
06 02 04*	hidroxid de sodiu şi potasiu
06 02 05*	alte baze
06 02 99	alte deşeuri nespecificate
06 03	deşeuri de la PPFU sărurilor şi a soluţiilor lor şi a oxizilor metalici
06 03 11*	săruri solide şi soluţii cu conţinut de cianuri
06 03 13*	săruri solide şi soluţii cu conţinut de metale grele
06 03 14	săruri solide şi soluţii, altele decât cele specificate la 06 03 11 şi 06 03 13
06 03 15*	oxizi metalici cu conţinut de metale grele
06 03 16	oxizi metalici, alţii decât cei specificaţi la 06 03 15
06 03 99	alte deşeuri nespecificate
06 04	deşeuri cu conţinut de metale, altele decât cele specificate la 06 03
06 04 03*	deşeuri cu conţinut de arsen
06 04 04*	deşeuri cu conţinut de mercur
06 04 05*	deşeuri cu conţinut de alte metale grele
06 04 99	alte deşeuri nespecificate
06 05	nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii
06 05 02*	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
06 05 03	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 06 05 02
06 06	deşeuri de la PPFU produselor chimice cu sulf, proceselor chimice de sulfurare şi desulfurare
06 06 02*	deşeuri cu conţinut de stil furi periculoase
06 06 03	deşeuri cu conţinut de sulfuri, altele decât cele specificate la 06 06 02
06 06 99	alte deşeuri nespecificate
06 07	deşeuri de la PPFU halogenilor şi a proceselor chimice cu halogeni
06 07 01*	deşeuri cu conţinut de azbest de la electroliza
06 07 02*	cărbune activ de la producerea clorului
06 07 03*	nămol de sulfat de bariu cu conţinut de mercur
06 07 04*	soluţii şi acizi, de exemplu acid de contact
07 02	deşeuri de la PPFU materialelor plastice, cauciucului sintetic şi fibrelor artificiale
07 02 01*	lichide apoase de spălare şi soluţii muma
07 02 03*	solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma
07 02 04*	alţi solvenţi organici, soluţii de spălare şi soluţii muma
07 02 07*	reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie
07 02 08*	alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie
07 02 09*	turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi
07 02 10*	alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi
07 02 11*	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut ele substanţe periculoase
07 02 12	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 02 11
07 02 13	deşeuri de materiale plastice
07 02 14*	deşeuri de aditivi eu conţinut de substanţe periculoase
07 02 15	deşeuri de aditivi, altele decât cele specificate la 07 02 14
07 02 16*	deşeuri cu conţinut de siliconi periculoşi
07 02 17	deşeuri cu conţinut de siliconi altele decât cele menţionate la 07 02 16*
07 02 99	alte deşeuri nespecificate
07 03	deşeuri de la PPFU vopselelor şi pigmenţilor organici (cu excepţia 06 10)
07 03 01*	lichide apoase de spălare şi soluţii muma
07 03 03*	solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma
07 03 04*	alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma
07 03 07*	reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie
07 03 08*	alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie
07 03 09*	turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi
07 03 10*	alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi
07 03 11*	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
07 03 12	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 03 11
07 03 99	alte deşeuri nespecificate
07 04	deşeuri de la PPFU produselor de protecţie a instalaţiilor (cu excepţia 02 01 08 şi 02 01 09), agenţilor de conservare a lemnului (cu excepţia 03 02) şi altor biocide
07 04 01*	lichide apoase de spălare şi soluţii muma
07 04 03*	solvenţi organici halogenati, lichide de spălare şi soluţii muma
07 04 04*	alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma
07 04 07*	reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie
07 04 08*	alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie
07 04 09*	turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi
07 04 10*	alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi
07 04 11*	nămoluri de la tratarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
07 04 12	nămoluri de la tratarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 04 11
07 04 13*	deşeuri solide cu conţinut de substanţe periculoase
07 04 99	alte deşeuri nespecificate
06 07 99	alte deşeuri nespecificate
06 08	deşeuri de la PPFU siliconului şi a derivaţilor din silicon
06 08 02*	deşeuri cu conţinut de siliconi periculoşi
06 08 99	alte deşeuri nespecificate
06 09	deşeuri de la PPFU produselor chimice cu fosfor şi de la procesele chimice cu fosfor
06 09 02	zgura fosforoasă
06 09 03*	deşeuri pe baza de calciu care conţin sau sunt contaminate cu substanţe periculoase
06 09 04	deşeuri pe baza de calciu, altele decât cele specificate la 06 09 03
06 09 99	alte deşeuri nespecificate
06 10	deşeuri de la PPFU produselor chimice cu azot, procesele chimice cu azot şi obţinerea îngrăşămintelor
06 10 02*	deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase
06 10 99	alte deşeuri nespecificate
06 11	deşeuri de la producerea pigmenţilor anorganici şi a opacizanţilor
06 11 01	deşeuri pe baza de calciu de la producerea bioxidului de titan
06 11 99	alte deşeuri nespecificate
06 13	deşeuri de la procese chimice anorganice fără alta specificaţie
06 13 01*	produşi anorganici de protecţie a instalaţiei, agenţi de conservare a lemnului şi alte biocide.
06 13 02*	cărbune activ epuizat (cu excepţia 06 07 02)
06 13 03	negru de fum
06 13 04*	deşeuri de la procesele cu azbest
06 13 05*	funingine
06 13 99	alte deşeuri nespecificate
07	DEŞEURI DIN PROCESE CHIMICE ORGANICE
07 01	deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea (PPFU) produşilor chimici organici de baza
07 01 01*	soluţii apoase de spălare şi soluţii muma
07 01 03*	solvenţi organici halogenati, lichide de spălare şi soluţii muma
07 01 04*	alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma
07 01 07*	reziduuri halogenate din blazul coloanelor de distilare şi reacţie
07 01 08*	alte reziduuri din blazul coloanelor de distilare şi reacţie
07 01 09*	turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi
07 01 10*	alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi
07 01 11*	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
07 01 12	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 01 11
07 01 99	alte deşeuri nespecificate
07 05	deşeuri de la PPFU produselor farmaceutice
07 05 01*	lichide apoase de spălare şi soluţii muma
07 05 03*	solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma
07 05 04*	alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma
07 05 07*	reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie
07 05 08*	alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie
07 05 09*	turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi
07 05 10*	alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi
07 05 11*	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
07 05 12	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 05 11
07 05 13*	deşeuri solide cu conţinut de substanţe periculoase
07 05 14	deşeuri solide, altele decât cele specificate la 07 05 13
07 05 99	alte deşeuri nespecificate
07 06	deşeuri de la PPFU grăsimilor, unsorilor, săpunurilor, detergenţilor, dezinfectanţilor şi produselor cosmetice
07 06 01*	lichide apoase de spălare şi soluţii muma
07 06 03*	solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma
07 06 04*	alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma
07 06 07*	reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie
07 06 08*	alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie
07 06 09*	turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi
07 06 10*	alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi
07 06 11*	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
07 06 12	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 06 11
07 06 99	alte deşeuri nespecificate
07 07	deşeuri de la PPFU produselor chimice înnobilate şi a produselor chimice nespecificate în lista
07 07 01*	lichide apoase de spălare şi soluţii muma
07 07 03*	solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma
07 07 04*	alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma
07 07 07*	reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie
07 07 08*	alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie
07 07 09*	turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi
07 07 10*	alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi
07 07 11*	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
07 07 12	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 07 11
07 07 99	alte deşeuri nespecificate
08	DEŞEURI DE LA PRODUCEREA, PREPARAREA, FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA (PPFU) STRATURILOR DE ACOPERIRE (VOPSELE, LACURI ŞI EMAILURI VITROASE), A ADEZIVILOR, CLEIURILOR ŞI CERNELURILOR TIPOGRAFICE
08 01	deşeuri de la PPFU vopselelor şi lacurilor şi îndepărtarea acestora
08 01 11*	deşeuri de vopsele şi lacuri cu conţinut ele solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 01 12	deşeuri de vopsele şi lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 11
08 01 13*	nămoluri de la vopsele şi lacuri cu conţinut de solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 01 14	nămoluri de la vopsele şi lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 13
08 01 15*	nămoluri apoase cu conţinut de vopsele şi lacuri şi solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 01 16	nămoluri apoase cu conţinut de vopsele şi lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 15
08 01 17*	deşeuri de la îndepărtarea vopselelor şi lacurilor cu conţinut de solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 01 18	deşeuri de la îndepărtarea vopselelor şi lacurilor, altele decât cele specificate la 08 01 17
08 01 19*	suspensii apoase cu conţinut de vopsele şi lacuri şi solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 01 20	suspensii apoase cu conţinut de vopsele şi lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 19
08 01 21*	deşeuri de la îndepărtarea vopselelor şi lacurilor
08 01 99	alte deşeuri nespecificate
08 02	deşeuri de la PPFU altor materiale de acoperire (inclusiv materiale ceramice)
08 02 01	deşeuri de pulberi de acoperire
08 02 02	nămoluri apoase cu conţinut de materiale ceramice
08 02 03	suspensii apoase cu conţinut de materiale ceramice
08 02 99	alte deşeuri nespecificate
08 03	deşeuri de la PPFU cernelurilor tipografice
08 03 07	nămoluri apoase cu conţinut de cerneluri
08 03 08	deşeuri lichide apoase cu conţinut de cerneluri
08 03 12*	deşeuri de cerneluri cu conţinut de substanţe periculoase
08 03 13	deşeuri de cerneluri, altele decât cele specificate la 08 03 12
08 03 14*	nămoluri de cerneluri cu conţinut de substanţe periculoase
08 03 15	nămoluri de cerneluri, altele decât cele specificate la 08 03 14
08 03 16*	deşeuri de soluţii de gravare
08 03 17*	deşeuri de tonere de imprimante cu conţinut de substanţe periculoase
08 03 18	deşeuri de tonere de imprimante, altele decât cele specificate la 08 03 17
08 03 19*	ulei de dispersie
08 03 99	alte deşeuri nespecificate
08 04	deşeuri de la PPFU adezivilor şi cleiurilor (inclusiv produsele impermeabile)
08 04 09*	deşeuri de adezivi şi cleiuri cu conţinut de solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 04 10	deşeuri de adezivi şi cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 09
08 04 11*	nămoluri de adezivi şi cleiuri cu conţinut de solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 04 1 2	nămoluri de adezivi şi cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 11
08 04 13*	nămoluri apoase cu conţinut de adezivi şi cleiuri şi solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 04 14	nămoluri apoase cu conţinut de adezivi şi cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 13
08 04 15*	deşeuri lichide apoase cu conţinut de adezivi şi cleiuri şi solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 04 16	deşeuri lichide apoase cu conţinut de adezivi şi cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 15
08 04 17*	ulei de colofoniu
08 04 99	alte deşeuri nespecificate
08 05	alte deşeuri nespecificate în 08
08 05 01*	deşeuri de izocianaţi
09	DEŞEURI DIN INDUSTRIA FOTOGRAFICĂ
09 01	deşeuri din industria fotografica
09 01 01*	developanţi pe baza de apa şi soluţii de activare
09 01 02*	soluţii de developare pe baza de apa pentru plăcile offset
09 01 03*	soluţii de developare pe baza de solvenţi
09 01 04*	soluţii de fiecare
09 01 05*	soluţii de albire şi soluţii de albire filatoare
09 01 06*	deşeuri cu conţinut de argint de la tratarea în incinta a deşeurilor fotografice
09 01 07	film sau hârtie fotografica cu conţinut de argint sau compuşi de argint
09 01 08	film sau hârtie fotografica fără conţinut de argint sau compuşi de argint
09 01 10	camere de unica folosinţa fără baterii
09 01 11*	camera de unica folosinţa cu baterii incluse la 16 06 01, 16 06 02 sau 16 06 03
09 01 12	camere de unica folosinţa cu baterii, altele decât cele specificate la 09 01 11
09 01 13*	deşeuri apoase lichide de la recuperarea în incinta a argintului, altele decât cele specificate la 09 01 06
09 01 99	alte deşeuri nespecificate
10	DEŞEURI DIN PROCESELE TERMICE
10 01	deşeuri de la centralele termice şi de la alte instalaţii de combustie (cu excepţia 19)
10 01 01	cenuşa de vatra, zgura şi praf de cazan (cu excepţia prafului de cazan specificat la 10 01 04)
10 01 02	cenuşa zburătoare de la arderea cărbunelui
10 01 03	cenuşa zburătoare de la arderea turbei şi lemnului netratat
10 01 04*	cenuşa zburătoare de la arderea uleiului şi praf de cazan
10 01 05	deşeuri solide, pe baza de calciu, de la desulfurarea gazelor de ardere
10 01 07	nămoluri pe baza de calciu, de la desulfurarea gazelor de ardere
10 01 09*	acid sulfuric
10 01 13*	cenuşi zburătoare de la hidrocarburile emulsionate folosite drept combustibil
10 01 14*	cenuşa de vatra, zgura şi praf de cazan de la co-incinerarea deşeurilor cu conţinut de substanţe periculoase
10 01 15	cenuşa de vatra, zgura şi praf de cazan de la co-incinerarea altor deşeuri decât cele specificate la 10 01 14
10 01 16*	cenuşa zburătoare de la co-incinerare cu conţinut de substanţe periculoase
10 01 17	cenuşa zburătoare de la co-incinerare, alta decât cea specificata la 10 01 16
10 01 18*	deşeuri de la spălarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase
10 01 19	deşeuri de la spălarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 01 05, 10 01 07 şi 10 01 18
10 01 20*	nămoluri de la. epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
10 01 21	nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 10 01 20
10 01 22*	nămoluri apoase de la spălarea cazanului de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 01 23	nămoluri apoase de la spălarea cazanului de ardere, altele decât cele specificate la 10 01 22
10 01 24	nisipuri de la paturile fluidizate
10 01 25	deşeuri de la depozitarea combustibilului şi de la pregătirea cărbunelui de ardere pentru instalaţiile termice
10 01 26	deşeuri de la epurarea apelor de răcire
10 01 99	alte deşeuri nespecificate
10 02	deşeuri clin industria siderurgica
10 02 01	deşeuri de la procesarea zgurii
10 02 02	zgura neprocesată
10 02 07*	deşeuri solide de la epurarea gazelor cu conţinut ele substanţe periculoase
10 02 08	deşeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 02 07
10 02 10	cruste de tunder
10 02 11*	deşeuri de la epurarea apelor de răcire cu conţinut de uleiuri
10 02 12	deşeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 02 11
10 02 13*	nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase
10 02 14	nămoluri şi turte de filtrare, altele decât cele specificate la 10 02 13
10 02 15	alte nămoluri şi turte de filtrare
10 02 99	alte deşeuri nespecificate
10 03	deşeuri din metalurgia termica a aluminiului
10 03 02	resturi de anozi
10 03 04*	zguri de la topirea primara
10 03 05	deşeuri de alumina
10 03 08*	zguri saline de la topirea secundara
10 03 09*	scorii negre de la topirea secundara
10 03 15*	cruste care sunt inflamabile sau emit in, contact cu apa, gaze inflamabile în cantităţi periculoase
10 03 16	cruste, altele decât cele specificate la 10 03 15
10 03 17*	deşeuri cu conţinut de gudroane de la producerea anozilor
10 03 18	deşeuri cu conţinut de carbon de la producerea anozilor, altele decât cele specificate la 10 03 17
10 03 19*	praf din gazele de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 03 20	praf din gazele de ardere, altul decât cel specificat la 10 03 19
10 03 21*	alte particule şi praf (inclusiv praf de la morile cu bile) cu conţinut de substanţe periculoase
10 03 22	alte particule şi praf (inclusiv praf de la morile cu bile), altele decât cele specificate la 10 03 21
10 03 23*	deşeuri solide de la epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase
10 03 24	deşeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 03 23
10 03 25*	nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase
10 03 26	nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 03 25
10 03 27*	deşeuri de la epurarea apelor de răcire cu conţinut de ulei
10 03 28	deşeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 03 27
10 03 29*	deşeuri de la epurarea zgurilor saline şi scoriile negre cu conţinut de substanţe periculoase
10 03 30	deşeuri de la epurarea zgurilor saline şi scoriile negre, altele decât cele specificate la 10 03 29
10 03 99	alte deşeuri nespecificate
10 04	deşeuri din metalurgia termica a plumbului
10 04 01*	zguri de la topirea primara şi secundara
10 04 02*	scorii şi cruste de la topirea primara şi secundara
10 04 03*	arseniat de calciu
10 04 04*	praf din gazul de ardere
10 04 05*	alte particule şi praf
10 04 06*	deşeuri solide de la epurarea gazelor
10 04 07*	nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor
10 04 09*	deşeuri de la epurarea apelor de răcire cu conţinut de ulei
10 04 10	deşeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 04 09
10 04 99	alte deşeuri nespecificate
10 05	deşeuri din metalurgia termica a zincului
10 05 01	zguri de la topirea primara şi secundara
10 05 03*	praf din gazul de ardere
10 05 04	alte particule şi praf
10 05 05*	deşeuri solide de la epurarea gazelor
10 05 06*	nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor
10 05 08*	deşeuri de la epurarea apelor de răcire cu conţinut de ulei
10 05 09	deşeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 05 08
10 05 10*	scorii şi cruste care sunt inflamabile sau emit, în contactul cu apa, gaze inflamabile în cantităţi periculoase
10 05 11	scorii şi cruste, altele decât cele specificate la 10 05 10
10 05 99	alte deşeuri nespecificate
10 06	deşeuri din metalurgia termica a cuprului
10 06 01	zguri de la topirea primara şi secundara
10 06 02	scorii şi cruste de la topirea primara şi secundara
10 06 03*	praf din gazul de ardere
10 06 04	alte particule şi praf
10 06 06*	deşeuri solide de la epurarea gazelor
10 06 07*	nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor
10 06 09*	deşeuri de la epurarea apelor de răcire cu conţinut de ulei
10 06 10	deşeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 06 09
10 06 99	alte deşeuri nespecificate
10 07	deşeuri din metalurgia termica a argintului, aurului şi platinei
10 07 01	zguri de la topirea primara şi secundara
10 07 02	scorii şi cruste de la topirea primară şi secundara
10 07 03	deşeuri solide de la epurarea gazelor
10 07 04	alte particule şi praf
10 07 05	nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor
10 07 07*	deşeuri de la epurarea apelor de răcire cu conţinut de ulei
10 07 08	deşeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 07 07
10 07 99	alte deşeuri nespecificate
10 08	deşeuri din metalurgia termica a altor neferoase
10 08 04	particule şi praf
10 08 08*	zgura salina de la topirea primara şi secundara
10 08 09	alte zguri
10 08 10*	scorii şi cruste care sunt inflamabile sau care emit, în contact cu apa, gaze inflamabile în cantităţi periculoase
10 08 11	scorii şi cruste, altele decât cele specificate la 10 08 10
10 08 12*	deşeuri cu conţinut de gudron de la producerea anozilor
10 08 13	deşeuri cu conţinut de carbon de la producerea anozilor, altele decât cele specificate la 10 08 12
10 08 14	resturi de anozi
10 08 15*	praf din gazul de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 08 16	praf din gazul de ardere, altul decât cel specificat la 10 08 15
10 08 17*	nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 08 18	nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele menţionate la 10 08 17
10 08 19*	deşeuri de la epurarea apelor de răcire cu conţinut de ulei
10 08 20	deşeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele menţionate la 10 08 19
10 08 99	alte deşeuri nespecificate
10 09	deşeuri de la turnarea pieselor feroase
10 09 03	zgura de topitorie
10 09 05*	miezuri şi forme de turnare care nu au fost încă folosite la turnare cu conţinut de substanţe periculoase
10 09 06	miezuri şi forme de turnare care nu au fost încă folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 09 05
10 09 07*	miezuri şi forme de turnare care au fost folosite la turnare cu conţinut de substanţe periculoase
10 09 08	miezuri şi forme de turnare care au fost folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 09 07
10 09 09*	praf din gazul de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 09 10	praf din gazul de ardere, altul decât cel specificat la 10 09 09
10 09 11*	alte particule care conţin substanţe periculoase
10 09 12	alte particule decât cele specificate la 10 09 11
10 09 13*	deşeuri de lianţi cu conţinut de substanţe periculoase
10 09 14	deşeuri de lianţi, altele decât cele specificate la 10 09 13
10 09 15*	deşeuri de agenţi pentru detectarea fisurilor, cu conţinut de substanţe periculoase
10 09 16	deşeuri de agenţi pentru detectarea fisurilor, altele decât cele specificate la 10 09 15
10 09 99	alte deşeuri nespecificate
10 10	deşeuri de la turnarea pieselor neferoase
10 10 03	zgura de topitorie
10 10 05*	miezuri şi forme de turnare care nu au fost încă folosite la turnare cu conţinut de substanţe periculoase
10 10 06	miezuri şi forme de turnare care nu au fost încă folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 10 05
10 10 07*	miezuri şi forme de turnare care avi fost folosite la turnare cu conţinut de substanţe periculoase
10 10 08	miezuri şi forme de turnare care au fost folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 10 07
10 10 09*	praf din gazul de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 10 10	praf din gazul de ardere, altul decât cel specificat la 10 10 09
10 10 11*	alte particule cu conţinut de substanţe periculoase
10 10 12	alte particule, decât cele specificate la 10 10 11
10 10 13*	deşeuri de lianţi cu conţinut de substanţe periculoase
I0 I0 14	deşeuri de lianţi, altele decât cele specificate la 10 10 13
10 10 15	deşeuri de agenţi pentru detectarea fisurilor, cu conţinut de substanţe periculoase
10 10 16	deşeuri de agenţi pentru detectarea fisurilor, altele decât cele specificate la 10 10 15
10 10 99	alte deşeuri nespecificate
10 11	deşeuri de la producerea sticlei şi a produselor din sticla
10 11 03	deşeuri din fibre de sticla
10 11 05	particule şi praf
10 11 09*	deşeuri de la prepararea amestecurilor, anterior procesării termice, cu conţinut de substanţe periculoase
10 11 10	deşeuri de la prepararea amestecurilor, anterior procesării termice, altele decât cele specificate la 10 11 09
10 11 11*	deşeuri de sticla sub forma de particule fine şi pudra de sticla cu conţinut de metale grele (de ex.: de la tuburile catodice)
10 11 12	deşeuri de sticla, altele decât cele specificate la 10 11 11
10 11 13*	nămoluri de la şlefuirea şi polizarea sticlei cu conţinut de substanţe periculoase
10 11 14	nămoluri de la şlefuirea şi polizarea sticlei, altele decât cele specificate la 10 11 13
10 11 15*	deşeuri solide de la epurarea gazelor de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 11 16	deşeuri solide de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele specificate la 10 11 15
10 11 17*	nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 11 18	nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele specificate la 10 11 17
10 11 19*	deşeuri solide de la epurarea efluenţilor proprii cu conţinut de substanţe periculoase
10 11 20	deşeuri solide de la epurarea efluenţilor proprii, altele decât cele specificate la 10 11 19
10 11 99	alte deşeuri nespecificate
10 12	deşeuri de la fabricarea materialelor ceramice, cărămizilor, ţiglelor şi materialelor de construcţie
10 12 01	deşeuri de la prepararea amestecurilor anterior procesării termice
10 12 03	particule şi praf
10 12 05	nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor
10 12 06	forme şi mulaje uzate
10 12 08	deşeuri ceramice, de cărămizi, ţigle sau materiale de construcţie (după procesarea termica)
10 12 09*	deşeuri solide de la. epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase
10 12 10	deşeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 12 09
10 12 11*	deşeuri de la smălţuire cu conţinut de metale grele
10 12 12	deşeuri de la smălţuire, altele decât cele specificate la 10 12 11
10 12 13	nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii
10 12 99	alte deşeuri nespecificate
10 13	deşeuri de la fabricarea cimentului, varului şi gipsului, a articolelor şi produselor derivate din ele
10 13 01	deşeuri de la prepararea amestecului, anterior procesării termice
10 13 04	deşeuri de la calcinarea şi hidratarea varului
10 13 06	particule şi praf (cu excepţia 10 13 12 şi 10 13 13)
10 13 07	nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor
10 13 09*	deşeuri de la fabricarea azbesto-cimenturilor, cu conţinut de azbest
10 13 10	deşeuri de la producerea azbesto-cimenturilor, altele decât cele specificate la 10 13 09
10 13 11	deşeuri de materiale compozite pe baza de ciment, altele decât cele specificate la 10 13 09 şi 10 13 10
10 13 12*	deşeuri solide de la epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase
10 13 13	deşeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 13 12
10 13 14	deşeuri de beton şi nămoluri cu beton
10 13 99	alte deşeuri nespecificate
10 14	deşeuri de la crematorii
10 14 01*	deşeuri de la spălarea gazelor cu conţinut de mercur
11	DEŞEURI DE LA TRATAREA CHIMICĂ A SUPRAFEŢELOR ŞI ACOPERIREA METALELOR ŞI ALTOR MATERIALE; HIDROMETALURGIE NEFEROASĂ
11 01	deşeuri de la tratarea chimica de suprafaţa şi acoperirea metalelor şi altor materiale (de ex.: procese galvanice, de zincare, de decapare, de gravare, de fosfatare, de degresare alcalina, de fabricare a anozilor)
11 01 05*	acizi de decapare
11 01 06*	acizi fără alta specificaţie
11 01 07*	baze de decapare
11 01 08*	nămoluri cu conţinut de fosfaţi
11 01 09*	nămoluri şi turte de filtrare cu conţinut de substanţe periculoase
11 01 10	nămoluri şi turte de filtrare, altele decât cele specificate la 11 01 09
11 01 11*	lichide apoase de clătire cu conţinut de substanţe periculoase
11 01 12	lichide apoase de clătire, altele decât cele specificate la 11 01 11
11 01 13*	deşeuri de degresare cu conţinut de substanţe periculoase
11 01 14	deşeuri de degresare, altele decât cele specificate la 11 01 13
11 01 15*	eluati şi nămoluri de la sistemele de membrane sau de schimbători de ioni care conţin substanţe periculoase
11 01 16*	răşini schimbătoare de ioni saturate sau epuizate
11 01 98*	alte deşeuri conţinând substanţe periculoase
11 01 99	alte deşeuri nespecificate
11 02	deşeuri din procesele de hidrometalurgie neferoasa
11 02 02*	nămoluri de la hidrometalurgia zincului (inclusiv jarosit, goethit)
11 02 03	deşeuri de la producerea anozilor pentru procesele de electroliza în soluţie
11 02 05*	deşeuri de la procesele de hidrometalurgie a cuprului, cu conţinut de substanţe periculoase
11 02 06	deşeuri de la procesele de hidrometalurgie a cuprului, altele decât cele specificate la 11 02 05
11 02 07*	alte deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase
11 02 99	alte deşeuri nespecificate
11 03	nămoluri şi solide de la procesele de călire
11 03 01*	deşeuri cu conţinut de cianuri
11 03 02*	alte deşeuri
11 05	deşeuri de la procesele de galvanizare la cald
11 05 01	zinc dur
11 05 02	cenuşa de zinc
11 05 03*	deşeuri solide de la epurarea gazelor
11 05 04*	baie uzata
11 05 99	alte deşeuri nespecificate
12	DEŞEURI DE LA MODELAREA, TRATAREA MECANICĂ ŞI FIZICĂ A SUPRAFEŢELOR METALELOR ŞI A MATERIALELOR PLASTICE
12 01	deşeuri de la modelarea şi tratamentul fizic şi mecanic al suprafeţelor metalelor şi materialelor plastice
12 01 01	pilitura şi şpan feros
12 01 02	praf şi suspensii de metale feroase
12 01 03	pilitura şi spân neferos
12 01 04	praf şi particule de metale neferoase
12 01 05	pilitura şi şpan de materiale plastice
12 01 06*	uleiuri minerale de ungere uzate cu conţinut ele halogeni (cu excepţia emulsiilor şi soluţiilor)
12 01 07*	uleiuri minerale de ungere uzate fără halogeni (cu excepţia emulsiilor şi soluţiilor)
12 01 08*	emulsii şi soluţii de ungere uzate cu conţinut de halogeni
12 01 09*	emulsii şi soluţii de ungere uzate fără halogeni
12 01 10*	uleiuri sintetice de ungere uzate
12 01 12*	ceruri şi grăsimi uzate
12 01 13	deşeuri de la sudura
12 01 14*	nămoluri de la maşini-unelte cu conţinut ele substanţe periculoase
12 01 15	nămoluri de la maşini-unelte, altele decât cele specificate la 12 01 14
12 01 16*	deşeuri de materiale de sablare cu conţinut de substanţe periculoase
12 01 17	deşeuri de materiale de sablare, altele decât cele specificate la 12 01 16
12 01 18*	nămoluri metalice (de la mărunţire, nonuire, lepuire) cu conţinut de ulei
12 01 19*	uleiuri de ungere uşor biodegradabile
12 01 20*	piese de polizare uzate mărunţite şi materiale de polizare mărunţite cu conţinut de substanţe periculoase
12 01 21	piese uzate de polizare mărunţite şi materiale de polizare mărunţite, altele decât cele specificate la 12 01 20
12 01 99	alte deşeuri nespecificate
12 03	deşeuri de la procesele de degresare cu apa sau abur (cu excepţia 11)
12 03 01*	lichide apoase de spălare
12 03 02*	deşeuri de la degresarea cu abur
13	DEŞEURI ULEIOASE şi DEŞEURI DE COMBUSTIBILI LICHIZI (cu excepţia uleiurilor comestibile şi a celor din capitolele OS, 12 şi 19)
13 01	deşeuri de uleiuri hidraulice
13 01 01*	uleiuri hidraulice cu conţinut de PCB1
1 Pentru scopul acestei liste de deşeuri PCB se va defini conform HG 173/2000
13 01 04*	emulsii clorurate
13 01 05*	emulsii neclorurate
13 01 09*	uleiuri hidraulice minerale clorinate
13 01 10*	uleiuri minerale hidraulice neclorinate
13 01 11*	uleiuri hidraulice sintetice
13 01 12*	uleiuri hidraulice uşor biodegradabile
13 01 13*	alte uleiuri hidraulice
13 02	uleiuri uzate de motor, de transmisie şi de ungere
13 02 04*	uleiuri minerale clorurate de motor, de transmisie şi de ungere
13 02 05*	uleiuri minerale neclorurate de motor, de transmisie şi de ungere
13 02 06*	uleiuri sintetice de motor, de transmisie şi de ungere
13 02 07*	uleiuri de motor, de transmisie şi de ungere uşor biodegradabile
13 02 08*	alte uleiuri de motor, de transmisie şi de ungere
13 03	deşeuri de uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii
13 03 01*	uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii cu conţinut de PCB
13 03 06*	uleiuri minerale clorinate izolante şi de transmitere a căldurii, altele decât cele specificate la 13 03 01
13 03 07*	uleiuri minerale neclorinate izolante şi de transmitere a căldurii
13 03 08*	uleiuri sintetice izolante şi de transmitere a căldurii
13 03 09*	uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii uşor biodegradabile
13 03 10*	alte uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii
13 04	uleiuri de santina
13 04 01*	uleiuri de santina din navigaţia pe apele interioare
13 04 02*	uleiuri de santina clin colectoarele de debarcader
13 04 03*	uleiuri de santina din alte tipuri de navigaţie
13 05	deşeuri de la separarea ulei/apa
13 05 01*	solide din paturile de nisip şi separatoarele ulei/apa
13 05 02*	nămoluri de la separatoarele ulei/apa
13 05 03*	nămoluri de intercepţie
13 05 06*	ulei de la separatoarele ulei/apa
13 05 07*	ape uleioase de la separatoarele ulei/apa
13 05 08*	amestecuri de deşeuri de la paturile de nisip şi separatoarele ulei/apa
13 07	deşeuri de combustibili lichizi
13 07 01*	ulei combustibil şi combustibil diesel
13 07 02*	benzina
13 07 03*	alţi combustibili (inclusiv amestecuri)
13 08	alte deşeuri uleioase nespecificate
13 08 01*	nămoluri şi emulsii de la desalinizare
13 08 02*	alte emulsii
13 08 99*	alte deşeuri nespecificate
14	DEŞEURI DE SOLVENŢI ORGANICI, AGENŢI DE RĂCIRE ŞI AGENŢI DE PROPULSARE (cu excepţia 07 şi 08)
14 06	deşeuri de solvenţi organici, agenţi de răcire şi agenţi de propulsare pentru formarea spumei şi a aerosolilor
14 06 01*	clorofluorocarburi, HCFC, HFC
14 06 02*	alţi solvenţi halogenaţi şi amestecuri ele solvenţi
14 06 03*	alţi solvenţi şi amestecuri de solvenţi
14 06 04*	nămoluri sau deşeuri solide cu conţinut de solvenţi halogenaţi
14 06 05*	nămoluri sau deşeuri solide cu conţinut de alţi solvenţi
15	DEŞEURI DE AMBALAJE; MATERIALE ABSORBANTE, MATERIALE DE LUSTRUIRE, FILTRANTE ŞI ÎMBRĂCĂMINTE DE PROTECŢIE, NESPECIFICATE ÎN ALTĂ PARTE
15 01	ambalaje (inclusiv deşeurile de ambalaje municipale colectate separat)
15 01 01	ambalaje ele hârtie şi carton
15 01 02	ambalaje de materiale plastice
15 01 03	ambalaje de lemn
15 01 04	ambalaje metalice
15 01 05	ambalaje de materiale compozite
15 01 06	ambalaje amestecate
15 01 07	ambalaje de sticla
15 01 09	ambalaje din materiale textile
15 01 10*	ambalaje care conţin reziduuri sau sunt contaminate cu substanţe periculoase
15 01 11*	ambalaje metalice care conţin o matriţa poroasa formata din materiale periculoase (ele ex. azbest), inclusiv containere goale pentru stocarea sub presiune
15 02	absorbanţi, materiale filtrante, materiale de lustruire şi echipamente de protecţie
15 02 02*	absorbanţi, materiale filtrante (inclusiv filtre de ulei fără alta specificaţie), materiale de lustruire, îmbrăcăminte de protecţie contaminata cu substanţe periculoase
15 02 03	absorbanţi, materiale filtrante, materiale ele lustruire şi îmbrăcăminte de protecţie, altele decât cele specificate la 15 02 02
16	DEŞEURI NESPECIFICATE ÎN ALTĂ PARTE
16 01	vehicule scoase din uz de la diverse mijloace de transport (inclusiv vehicule pentru transport în afara drumurilor) şi deşeuri de la dezmembrarea vehiculelor casate şi întreţinerea vehiculelor (cu excepţia 13, 14, 16 06 şi 16 08)
16 01 03	anvelope scoase din uz
16 01 04*	vehicule scoase din uz
16 01 06	vehicule scoase din uz, care nu conţin lichide sau alte componente periculoase
16 01 07*	filtre de ulei
16 01 08*	componente cu conţinut de mercur
16 01 09*	componente cu conţinut de PCB
16 01 10*	componente explozive (de ex. perne de protecţie (air bags))
16 01 11*	plăcute de frâna cu conţinut de azbest
16 01 12	plăcute de frâna, altele decât cele specificate la. 16 01 11
16 01 13*	lichide de frâna
16 01 14*	fluide antigel cu conţinut de substanţe periculoase
16 01 15	fluide antigel, altele decât cele specificate la 16 01 14
16 01 16	rezervoare pentru gaz lichefiat
16 01 17	metale feroase
1 6 01 18	metale neferoase
1 6 01 19	materiale plastice
16 01 20	sticla
16 01 21*	componente periculoase, altele decât cele specificate de la 16 01 07 la 16 01 11 şi 16 01 13 şi 16 01 14
16 01 22	componente fără alta specificaţie
16 01 99	alte deşeuri nespecificate
16 02	deşeuri de la echipamente electrice şi electronice
16 02 09*	transformatori şi condensatori conţinând PCB
16 02 10*	echipamente casate cu conţinut de PCB sau contaminate cu PCB, altele decât cele specificate la 16 02 09
16 02 11*	echipamente casate CLI conţinut de clorofluorcarburi, HCFC, HFC
16 02 12*	echipamente casate cu conţinut de azbest liber
16 02 13*	echipamente casate cu conţinut ele componente periculoase2 altele decât cele specificate de la 16 02 09 la 16 02 12
2 Componentele periculoase de la echipamentele electrice şi electronice pot include acumulatorii şi bateriile menţionate la 16 06 şi marcate ca periculoase; comutatori cu mercur, sticle de la tuburile catodice şi alte tipuri de sticle activate
16 02 14	echipamente casate, altele decât cele specificate de la 16 02 09 la 16 02 13
16 02 15*	componente periculoase demontate din echipamente casate
16 02 16	componente demontate din echipamente casate, altele decât cele specificate la 16 02 15
16 03	grupe nespecificate şi produse neobişnuite
16 03 03*	deşeuri anorganice cu conţinut de substanţe periculoase
16 03 04	deşeuri anorganice, altele decât cele specificate la 16 03 03
16 03 05*	deşeuri organice cu conţinut de substanţe periculoase
16 03 06	deşeuri organice, altele decât cele specificate la 16 03 05
16 04	deşeuri de explozivi
16 04 01*	deşeuri de muniţie
16 04 02*	deşeuri de artificii
16 04 03*	alte deşeuri ele explozivi
16 05	containere pentru gaze sub presiune şi chimicale expirate
16 05 04*	butelii de gaze sub presiune (inclusiv haloni) cu conţinut de substanţe periculoase
16 05 05	butelii de gaze sub presiune ou conţinut de alte substanţe decât cele specificate la 16 05 04
16 05 06*	substanţe chimice de laborator constând din sau conţinând substanţe periculoase inclusiv amestecurile de substanţe chimice de laborator
16 05 07*	substanţe chimice anorganice de laborator expirate constând din sau conţinând substanţe periculoase
16 05 08*	substanţe chimice organice de laborator expirate, constând din sau conţinând substanţe periculoase
16 05 09	substanţe chimice expirate, altele decât cele menţionate la 16 05 06, 16 05 07 sau 16 05 08
16 06	baterii şi acumulatori
16 06 01*	baterii cu plumb
16 06 02*	baterii cu Ni-Cd
16 06 03*	baterii cu conţinut de mercur
16 06 04	baterii alcaline (cu excepţia 16 06 03)
16 06 05	alte baterii şi acumulatori
16 06 06*	electroliţi colectaţi separat din baterii şi acumulatori
16 07	deşeuri de la curăţarea cisternelor de transport şi de stocare (cu excepţia 05 şi 13)
16 07 08*	deşeuri cu conţinut de ţiţei
16 07 09*	deşeuri conţinând alte substanţe periculoase
16 07 99	alte deşeuri nespecificate
16 08	catalizatori uzaţi
16 08 01	catalizatori uzaţi cu conţinut de aur, argint, reniu, rodiu, paladiu, iridiu sau platina (cu excepţia 16 08 07)
16 08 02*	catalizatori uzaţi cu conţinut de metale tranziţionale periculoase3 sau compuşi ai metalelor tranziţionale periculoase
3 Pentru această poziţie materialele tranziţionale sunt: scandiu, vanadiu, mangan, cobalt, cupru, ytriu, niobiu, hafniu, wolfram, titan, crom, fier, nichel, zinc, zirconiu, molibden şi tantal. Aceste metale şi compuşii lor sunt periculoşi dacă sunt clasificaţi ca atare substanţe periculoase. Această clasificare a substanţelor periculoase poate determina în ce măsură aceste metale tranziţionale şi care dintre compuşii lor reprezintă substanţe periculoase.
16 08 03	catalizatori uzaţi cu conţinut de metale tranziţionale sau compuşi ai metalelor tranziţionale, fără alte specificaţii
16 08 04	catalizatori uzaţi de la cracare catalitica (cu excepţia 16 08 07)
16 08 05*	catalizatori uzaţi cu conţinut de acid fosforic
16 08 06*	lichide uzate folosite drept catalizatori
16 08 07*	catalizatori uzaţi contaminaţi cu substanţe periculoase
16 09	substanţe oxidante
16 09 01*	permanganaţi, de ex. permanganat de potasiu
16 09 02*	cromaţi, de ex. cromat de potasiu, bicromat de potasiu sau sodiu
16 09 03*	peroxizi, de ex. apa oxigenata
16 09 04*	substanţe oxidante, fără alte specificaţii
16 10	deşeuri lichide apoase destinate tratării în afara unităţii
16 10 01*	deşeuri lichide apoase cu conţinut de substanţe periculoase
16 10 02	deşeuri lichide apoase, altele decât cele menţionate la 16 10 01
16 10 03*	concentrate apoase cu conţinut de substanţe periculoase
16 10 04	concentrate apoase, altele decât cele specificate la 16 10 03
16 11	deşeuri de căptuşire şi refractare
16 11 01*	materiale de căptuşire şi refractare pe baza de carbon din procesele metalurgice, cu conţinut de substanţe periculoase
16 11 02	materiale de căptuşire şi refractare pe baza de carbon din procesele metalurgice, altele decât cele specificate la. 16 11 01
16 11 03*	alte materiale de căptuşire şi refractare din procesele metalurgice, cu conţinut de substanţe periculoase
16 11 04	materiale de căptuşire şi refractare din procesele metalurgice, altele decât cele menţionate la 16 11 03
16 11 05*	materiale de căptuşire şi refractare din procesele ne-metalurgice cu conţinut de substanţe periculoase
16 11 06	materiale de căptuşire şi refractare clin procesele ne-metalurgice, altele decât cele specificate la 16 11 05
17	DEŞEURI DIN CONSTRUCŢII ŞI DEMOLĂRI (INCLUSIV PĂMÂNT EXCAVAT DIN AMPLASAMENTE CONTAMINATE)
17 01	beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice
17 01 01	beton
17 01 02	cărămizi
17 01 03	ţigle şi materiale ceramice
17 01 06*	amestecuri sau fracţii separate de beton, cărămizi, ţigle sau materiale ceramice cu conţinut de substanţe periculoase
17 01 07	amestecuri de beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice, altele decât cele specificate la 17 01 06
17 02	lemn, sticla şi materiale plastice
17 02 01	lemn
17 02 02	sticla
17 02 03	materiale plastice
17 02 04*	sticla, materiale plastice sau lemn cu conţinut de sau contaminate cu substanţe periculoase
17 03	amestecuri bituminoase, gudron de huila şi produse gudronate
17 03 01*	asfalturi cu conţinut de gudron de huila
17 03 02	asfalturi, altele decât cele specificate la 17 03 01
17 03 03*	gudron de huila şi produse gudronate
17 04	metale (inclusiv aliajele lor)
1 7 04 0 1	cupru, bronz, alama
1 7 04 02	aluminiu
17 04 03	plumb
17 04 04	zinc
17 04 05	fier şi otel
17 04 06	staniu
17 04 07	amestecuri metalice
17 04 09*	deşeuri metalice contaminate cu substanţe periculoase
17 04 10*	cabluri cu conţinut de ulei, gudron sau alte substanţe periculoase
17 04 11	cabluri, altele decât cele specificate la 17 04 10
17 05	pământ (inclusiv excavat din amplasamente contaminate), pietre şi deşeuri de la dragare
17 05 03*	pământ şi pietre cu conţinut de substanţe periculoase
17 05 04	pământ şi pietre, altele decât cele specificate la 17 05 03
17 05 05*	deşeuri de la dragare cu conţinut de substanţe periculoase
17 05 06	deşeuri de la dragare, altele decât cele specificate la 17 05 05
17 05 07*	resturi de balast cu conţinut de substanţe periculoase
17 05 08	resturi de balast, altele decât cele specificate la 17 05 07
17 06	materiale izolante şi materiale de construcţie cu conţinut de azbest
17 06 01*	materiale izolante cu conţinut de azbest
17 06 03*	alte materiale izolante constând din sau cu conţinut de substanţe periculoase
17 06 04	materiale izolante, altele decât cele specificate la 17 06 01 şi 17 06 03
17 06 05*	materiale de construcţie cu conţinut de azbest
17 08	materiale de construcţie pe baza de gips
17 08 01*	materiale de construcţie pe baza de gips contaminate cu substanţe periculoase
17 08 02	materiale de construcţie pe baza de gips, altele decât cele specificate la 17 08 01
17 09	alte deşeuri de la construcţii şi demolări
17 09 01*	deşeuri de la construcţii şi demolări eu conţinut de mercur
17 09 02*	deşeuri de la construcţii şi demolări cu conţinut de PCB (de ex.: cleiuri cu conţinut de PCB, duşumele pe baza de răşini cu conţinut de PCB, elemente cu cleiuri de glazura cu PCB, condensatori cu conţinut de PCB)
17 09 03*	alte deşeuri de la construcţii şi demolări (inclusiv amestecuri de deşeuri) cu conţinut de substanţe periculoase
17 09 04	amestecuri de deşeuri de la construcţii şi demolări, altele decât cele specificate la 17 09 01, 17 09 02 şi 17 09 03
18	DEŞEURI REZULTATE DIN ACTIVITĂŢILE UNITĂŢILOR SANITARE ŞI DIN ACTIVITĂŢI VETERINARE ŞI/SAU CERCETĂRI CONEXE (cu excepţia deşeurilor de la prepararea hranei în bucătarii sau restaurante, care nu au legătură directă cu activitatea sanitară)
18 01	deşeuri rezultate din activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament desfăşurate în unităţile sanitare
18 01 01	obiecte ascuţite (cu excepţia 18 01 03)
18 01 02	fragmente şi organe umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat (cu excepţia 18 01 03)
18 01 03*	deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor masuri speciale privind prevenirea infecţiilor
18 01 04	deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor masuri speciale privind prevenirea infecţiilor (de ex.: îmbrăcăminte, aparate gipsate, lenjerie, îmbrăcăminte disponibila, scutece)
18 01 03*	chimicale constând din sau conţinând substanţe periculoase
18 01 07	chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 06
18 01 08*	medicamente citotoxice şi citostatice
18 01 09	medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08
18 01 10*	deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice
18 02	deşeuri din unităţile veterinare de cercetare, diagnostic, tratament şi prevenire a bolilor
18 02 01	obiecte ascuţite (cu excepţia 18 02 02)
18 02 02*	pentru prevenirea infecţiilor
18 02 03	deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor masuri speciale pentru prevenirea infecţiilor
18 02 05*	chimicale constând din sau conţinând substanţe periculoase
18 02 06	chimicale, altele decât cele specificate la 18 02 05
18 02 07*	medicamente citotoxice şi citostatice
18 02 08	medicamente, altele decât cele specificate la 18 02 07
19	DEŞEURI DE LA INSTALAŢII DE TRATARE A REZIDUURILOR, DE LA STAŢIILE DE EPURARE A APELOR UZATE ŞI DE LA TRATAREA APELOR PENTRU ALIMENTARE CU APA ŞI UZ INDUSTRIAL
19 01	deşeuri de la incinerarea sau piroliza deşeurilor
19 01 02	materiale feroase din cenuşile de ardere
19 01 05*	turte de filtrare de la epurarea gazelor
19 01 06*	deşeuri lichide apoase de la epurarea gazelor şi alte deşeuri lichide apoase
19 01 07*	deşeuri solide de la epurarea gazelor
19 01 10*	cărbune activ epuizat de la epurarea gazelor de ardere
19 01 11*	cenuşi de ardere şi zguri cu conţinut de substanţe periculoase
19 01 12	cenuşi de ardere şi zguri, altele decât cele menţionate la 19 01 11
19 01 13*	cenuşi zburătoare cu conţinut de substanţe periculoase
19 01 14	cenuşi zburătoare, altele decât cele menţionate la 19 01 13
19 01 15*	praf de cazan cu conţinut de substanţe periculoase
19 01 16	praf de cazan, altul decât cel menţionat la 19 01 15
19 01 17*	deşeuri de piroliza cu conţinut de substanţe periculoase
19 01 18	deşeuri de piroliza, altele decât cele menţionate la 19 01 17
19 01 19	nisipuri de la paturile fluidizate
19 01 99	alte deşeuri nespecificate
19 02	deşeuri de la tratarea fizico-chimică a deşeurilor (inclusiv decromare, decianurare, neutralizare)
19 02 03	deşeuri preamestecate conţinând numai deşeuri nepericuloase
19 02 04*	deşeuri preamestecate conţinând cel puţin un deşeu periculos
19 02 05*	nămoluri de la tratarea fizico chimica cu conţinut de substanţe periculoase
19 02 06	nămoluri de la tratarea fizico-chimica, altele decât cele specificate la 19 02 05
19 02 07*	ulei şi concentrate de la separare
19 02 08*	deşeuri lichide combustibile cu conţinut de substanţe periculoase
19 02 09*	deşeuri solide combustibile cu conţinut de substanţe periculoase
19 02 10	deşeuri combustibile, altele decât cele specificate la 19 02 08 şi 19 02 09
19 02 11*	alte deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase
19 02 99	alte deşeuri nespecificate
19 03	deşeuri stabilizate/solidificate4
4 Procesele de stabilizare modifică periculozitatea componentelor deşeului şi astfel transformă un deşeu periculos într-unul nepericulos. Procesele de solidificare schimbă numai starea fizică a deşeului (de exemplu, din lichid în solid) prin utilizarea de aditivi, fără a schimba proprietăţile chimice ale deşeului.
19 03 04*	deşeuri încadrate ca periculoase, parţial5 stabilizate
5 Un deşeu este considerat parţial stabilizat dacă după procesul de stabilizare, componenţii periculoşi care nu au fost transformaţi complet în unii nepericuloşi pot fi eliberaţi în mediu pe termen scurt, mediu şi lung.
19 03 05	deşeuri stabilizate, altele decât cele specificate la 19 03 04
19 03 06*	deşeuri încadrate ca periculoase, solidificate
19 03 07	deşeuri solidificate, altele decât cele specificate la 19 03 06
19 04	deşeuri vitrificate şi deşeuri de la vitrificare
19 04 01	deşeuri vitrificate
19 04 02*	cenuşa zburătoare sau alte deşeuri de la epurarea gazelor de ardere
19 04 03*	faza solida nevitrificata
19 04 04	deşeuri lichide apoase de la vitrificarea deşeurilor
19 05	deşeuri de la tratarea aeroba a deşeurilor solide
19 05 01	fracţiunea necompostată din deşeurile municipale şi asimilabile
19 05 02	fracţiunea necompostată din deşeurile animaliere şi vegetale
19 05 03	compost fără specificarea provenienţei
19 05 99	alte deşeuri nespecificate
19 06	deşeuri de la tratarea anaeroba a deşeurilor
19 06 03	faza lichida de la tratarea anaeroba a deşeurilor municipale
19 06 04	faza fermentata de la tratarea anaeroba a deşeurilor municipale
19 06 05	faza lichida de la tratarea anaeroba a deşeurilor animale şi vegetale
19 06 06	faza fermentata de la tratarea anaeroba a deşeurilor animale şi vegetale
19 06 99	alte deşeuri nespecificate
19 07	levigate din halde
19 07 02*	levigate din depozite de deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase
19 07 03	levigate din depozite de deşeuri, altele decât cele specificate la 19 07 02
19 08	deşeuri nespecificate de la staţiile de epurare a apelor reziduale
19 08 01	deşeuri reţinute pe site
19 08 02	deşeuri de la deznisipatoare
19 08 05	nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti
19 08 06*	răşini schimbătoare de ioni saturate sau epuizate
19 08 07*	soluţii sau nămoluri de la regenerarea răşinilor schimbătoare de ioni
19 08 08*	deşeuri ale sistemelor cu membrana cu conţinut de metale grele
19 08 09	amestecuri de grăsimi şi uleiuri de la separarea amestecurilor apa/ulei clin sectorul uleiurilor şi grăsimilor comestibile
19 08 10*	amestecuri de grăsimi şi uleiuri de la separarea amestecurilor apa/ulei din alte sectoare decât cel specificat la 19 08 09
19 08 11*	nămoluri cu conţinut de substanţe periculoase ele la epurarea biologica a apelor reziduale industriale
19 08 12	nămoluri de la epurarea biologica a apelor reziduale industriale, altele decât cele specificate la 19 08 11
19 08 13*	nămoluri cu conţinut de substanţe periculoase provenite din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale
19 08 14	nămoluri provenite din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale decât cele specificate la 19 08 13
19 08 99	alte deşeuri nespecificate
19 09	deşeuri de la potabilizarea apei pentru consum sau obţinerea apei pentru uz industrial
19 09 01	deşeuri solide de la filtrarea primara şi separarea cu site
19 09 02	nămoluri de la limpezirea apei
19 09 03	nămoluri de la decarbonatare
19 09 04	cărbune activ epuizat
19 09 05	răşini schimbătoare de ioni saturate sau epuizate
19 09 06	soluţii şi nămoluri de la regenerarea schimbătorilor de ioni
19 09 99	alte deşeuri nespecificate
19 10	deşeuri de la mărunţirea deşeurilor cu conţinut de metale
19 10 01	deşeuri de fier şi otel
19 10 02	deşeuri neferoase
19 10 03*	fracţii de şpan uşor şi praf conţinând substanţe periculoase
19 10 04	fracţii de şpan uşor şi praf, altele decât cele specificate la 19 10 03
19 10 05*	alte fracţii cu conţinut de substanţe periculoase
19 10 06	alte fracţii decât cele specificate la 19 10 05
19 11	deşeuri de la regenerarea uleiurilor
19 11 01*	argile de filtrare epuizate
19 11 02*	gudroane acide
19 11 03*	deşeuri lichide apoase
19 11 04*	deşeuri de la spălarea combustibililor cu baze
19 11 05*	nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii cu conţinut de substanţe periculoase
19 11 06	nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii, altele decât cele specificate la 19 11 05
19 11 07*	deşeuri ele la spălarea gazelor de ardere
19 11 99	alte deşeuri nespecificate
19 12	deşeuri de la tratarea mecanică a deşeurilor (de ex. sortare, mărunţire, compactare, granulare) nespecificate în altă poziţie a catalogului
19 12 01	hârtie şi carton
19 12 02	metale feroase
19 12 03	metale neferoase
19 12 04	materiale plastice şi de cauciuc
19 12 05	sticla
19 12 06*	lemn cu conţinut de substanţe periculoase
19 12 07	lemn, altul decât cel specificat la 19 12 06
19 12 08	materiale textile
19 12 09	minerale (de ex.: nisip, pietre)
19 12 10	deşeuri combustibile (rebuturi de derivaţi de combustibili)
19 12 11*	alte deşeuri (inclusiv amestecuri de materiale) de la tratarea mecanica a deşeurilor cu conţinut de substanţe periculoase
19 12 12	alte deşeuri (inclusiv amestecuri de materiale) de la tratarea mecanica a deşeurilor, altele decât cele specificate la 19 12 11
19 13	deşeuri de la lucrări de remediere a solului şi apelor subterane
19 13 01*	deşeuri solide de la remedierea solului cu conţinut de substanţe periculoase
19 13 02	deşeuri solide de la remedierea solului, altele decât cele specificate la 19 13 01
19 13 03*	nămoluri de la remedierea solului eu conţinut de substanţe periculoase
19 13 04	nămoluri de la remedierea solului, altele decât cele specificate la 19 13 03
19 13 05*	nămoluri de la remedierea apelor subterane cu conţinut de substanţe periculoase
19 13 06	nămoluri de la remedierea apelor subterane, altele decât cele specificate la 19 13 05
19 13 07*	deşeuri lichide apoase şi concentrate apoase de la remedierea apelor subterane cu conţinut de substanţe periculoase
19 13 08	deşeuri lichide apoase şi concentrate apoase de la remedierea apelor subterane, altele decât cele specificate la 19 13 07
20	DEŞEURI MUNICIPALE ŞI ASIMILABILE DIN COMERŢ, INDUSTRIE, INSTITUŢII, INCLUSIV FRACŢIUNI COLECTATE SEPARAT
20 01	fracţiuni colectate separat (cu excepţia 15 01)
20 01 01	hârtie şi carton
20 01 02	sticla
20 01 08	deşeuri biodegradabile de la bucătarii şi cantine
20 01 10	îmbrăcăminte
20 01 11	textile
20 01 13*	solvenţi
20 01 14*	acizi
20 01 15*	baze
20 01 17*	substanţe chimice fotografice
20 01 19*	pesticide
20 01 21*	tuburi fluorescente şi alte deşeuri cu conţinut de mercur
20 01 23*	echipamente abandonate cu conţinut de CFC (clorofluorocarburi)
20 01 25	uleiuri şi grăsimi comestibile
20 01 26*	uleiuri şi grăsimi, altele decât cele specificate la 20 01 25
20 01 27*	vopsele, cerneluri, adezivi şi răşini conţinând substanţe periculoase
20 01 28	vopsele, cerneluri, adezivi şi răşini, altele decât cele specificate la 20 01 27
20 01 29*	detergenţi cu conţinut de substanţe periculoase
20 01 30	detergenţi, alţii decât cei specificaţi la 20 01 29
20 01 31*	medicamente citotoxice şi citostatice
20 01 32	medicamente, altele decât cele menţionate la 20 01 31
20 01 33*	baterii şi acumulatori incluşi în 16 06 01, 16 06 02 sau 16 06 03 şi baterii şi acumulatori nesortaţi conţinând aceste baterii
20 01 34	baterii şi acumulatori, altele decât cele specificate la 20 01 33
20 01 35*	echipamente electrice şi electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21 şi 20 01 23 cu conţinut de componenţi periculoşi6
6 Componentele periculoase de la echipamentele electrice şi electronice pot include acumulatorii şi bateriile menţionate la 16 06 şi notate ca periculoase; comutatoare cu mercur; sticla de la tuburile catodice sau altă sticlă activată
20 01 36	echipamente electrice şi electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21, 20 01 23 şi 20 01 35
20 01 37*	lemn cu conţinut de substanţe periculoase
20 01 38	lemn, altul decât cel specificat la 20 01 37
20 01 39	materiale plastice
20 01 40	metale
20 01 41	deşeuri de la curăţatul coşurilor
20 01 99	alte fracţii, nespecificate
20 02	deşeuri din grădini şi parcuri (incluzând deşeuri din cimitire)
20 02 01	deşeuri biodegradabile
20 02 02	pământ şi pietre
20 02 03	alte deşeuri nebiodegradabile
20 03	alte deşeuri municipale
20 03 01	deşeuri municipale amestecate
20 03 02	deşeuri din pieţe
20 03 03	deşeuri stradale
20 03 04	nămoluri din fosele septice
20 03 06	deşeuri de la curăţarea canalizării
20 03 07	deşeuri voluminoase
20 03 99	deşeuri municipale, fără alta specificaţie

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 659 din data de 5 septembrie 2002

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

Având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 13, 17.1.1998, p. 6, şi JO C 372, 2.12.1998, p. 11.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 116, 28.4.1999, p. 40.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),
(3)JO C 198, 14.7.1999, p. 37.
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (4), având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 11 octombrie 2000,
(4)Avizul Parlamentului European din 14 aprilie 1999 (JO C 219, 30.7.1999, p. 249), Poziţia Comună a Consiliului din 25 noiembrie 1999 (JO C 25, 28.1.2000, p. 17) şi Decizia Parlamentului European din 15 martie 2000 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 16 noiembrie 2000 şi Decizia Consiliului din 20 noiembrie 2000.

Întrucât:
(1)Unul dintre obiectivele celui de-al cincilea Program de acţiune privind mediul: Spre o dezvoltare durabilă – un program al Comunităţii Europene de politică şi acţiune în relaţia cu mediul şi dezvoltarea durabilă, astfel cum a fost completat prin Decizia 2179/98/CE privind revizuirea sa (5), este de a nu depăşi cantităţile şi limitele critice ale anumitor substanţe poluante, cum ar fi oxizii de azot (NOx), dioxidul de sulf (SO2), metalele grele şi dioxinele, iar în ceea ce priveşte calitatea aerului, obiectivul este asigurarea protecţiei eficiente a fiecărei persoane împotriva riscurilor pentru sănătate identificate, provocate de poluarea atmosferică. Acelaşi program vizează pe de altă parte reducerea emisiilor de dioxine provenind din surse identificate cu 90 % până în anul 2005 (faţă de nivelul din 1985) şi reducerea emisiilor de cadmiu (Cd), de mercur (Hg) şi de plumb (Pb) din toate sursele cu cel puţin 70 % în 1995.
(5)JO C 138, 17.5.1993, p. 1, şi JO L 275, 10.10.1998, p. 1.
(2)Protocolul privind substanţele organice poluante persistente, semnat de Comunitate în cadrul convenţiei privind poluarea atmosferică transfrontalieră la distanţe mari, elaborată de Comisia Economică pentru Europa a ONU, fixează valoarea limită legală obligatorie pentru emisiile de dioxine şi de furani la 0,1 ng/m3 TE (echivalenţi toxicitate) pentru instalaţiile în care se incinerează mai mult de trei tone de deşeuri urbane solide pe oră, la 0,5 ng/m3 TE pentru instalaţiile în care se incinerează mai mult de o tonă de deşeuri medicale pe oră şi 0,2 ng/m3 TE pentru cele în care se incinerează mai mult de o tonă de deşeuri periculoase pe oră.
(3)Protocolul privind metalele grele semnat de Comunitate în cadrul Convenţiei privind poluarea atmosferică transfrontalieră la distanţe mari, elaborată de către Comisia Economică pentru Europa a ONU, fixează valoarea limită legală obligatorie la 10 mg/m3 pentru emisiile de particule rezultate din incinerarea deşeurilor medicale şi a deşeurilor periculoase, la 0,05 mg/m3 pentru emisiile de mercur rezultate din incinerarea deşeurilor periculoase şi la 0,08 mg/m3 pentru emisiile de mercur rezultate din incinerarea deşeurilor urbane.
(4)Centrul internaţional de cercetare a cancerului şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii indică faptul că anumite hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) sunt cancerigene, în consecinţă, statele membre pot fixa limite pentru emisiile de HAP, printre alţi poluanţi.
(5)În conformitate cu principiile subsidiarităţii şi de proporţionalităţii prevăzute la articolul 5 din tratat, este necesar să se desfăşoare acţiuni la nivelul Comunităţii. Principiul prudenţei constituie baza care permite adoptarea de măsuri ulterioare. Prezenta directivă se limitează la stabilirea cerinţelor minime pe care trebuie să le îndeplinească instalaţiile de incinerare şi de coincinerare.
(6)În plus, articolul 174 prevede că politica de mediu a Comunităţii contribuie la protecţia sănătăţii oamenilor.
(7)În consecinţă, un nivel ridicat de protecţie a mediului înconjurător şi a sănătăţii oamenilor necesită stabilirea şi menţinerea unor condiţii de exploatare, cerinţe tehnice şi valori limită pentru emisii stricte în instalaţiile de incinerare sau coincinerare a deşeurilor în cadrul Comunităţii. Aceste valori limită ar trebui să prevină sau să limiteze pe cât se poate impactul negativ asupra mediului şi riscurile care rezultă pentru sănătatea oamenilor.
(8)Comunicarea Comisiei privind revizuirea strategiei comunitare de gestionare a deşeurilor plasează prevenirea în fruntea priorităţilor, urmată de reutilizarea şi valorificarea, si în ultimul rând de eliminarea fără pericole a deşeurilor. În Rezoluţia sa din 24 februarie 1997 privind o strategie comunitară de gestionare a deşeurilor (6), Consiliul şi-a reafirmat convingerea că prevenirea vizând reducerea producţiei de deşeuri şi a proprietăţilor lor periculoase ar trebui să fie prima prioritate a oricărei politici raţionale privind deşeurile.
(6)JO C 76, 11.3.1997, p. 1.
(9)În Rezoluţia sa din 24 februarie 1997, Consiliul insistă de asemenea asupra importanţei criteriilor comunitare cu privire la utilizarea deşeurilor, asupra necesităţii de a putea aplica norme de emisie corespunzătoare instalaţiilor de incinerare, asupra necesităţii de a prevedea măsuri de supraveghere pentru instalaţiile de incinerare existente şi asupra necesităţii demarării de către Comisie a lucrărilor în vederea modificării legislaţiei comunitare privind incinerarea deşeurilor cu valorificare energetică pentru prevenirea transporturilor la scară largă a deşeurilor destinate incinerării sau coincinerării în cadrul Comunităţii.
(10)Este necesar ca toate instalaţiile de incinerare sau coincinerare a deşeurilor să respecte norme stricte pentru a evita mişcările transfrontaliere ale deşeurilor către instalaţii care pot funcţiona la costuri mai mici pentru că nu trebuie să respecte standarde de mediu la fel de stricte.
(11)Comunicarea Comisiei: “Energie pentru viitor: sursele de energie regenerabile; Cartea albă pentru o strategie şi un plan de acţiune comunitare” ţine seama, în special, de utilizarea biomasei în scopul producerii de energie.
(12)Directiva 96/61/CE a Consiliului (1) stabileşte o abordare integrată pentru prevenirea şi reducerea poluării, care ţine seama în mod integrat de toate aspectele privind performanţa instalaţiilor în ceea ce priveşte mediul. Instalaţiile de incinerare a deşeurilor urbane a căror capacitate este mai mare de trei tone pe oră şi instalaţiile de eliminare sau de valorificare a deşeurilor periculoase cu o capacitate mai mare de zece tone pe zi intră sub incidenţa Directivei 96/61/CE.
(1)JO L 257, 10.10.1996, p. 26.
(13)Respectarea valorilor limită de emisie stabilite de prezenta directivă ar trebui considerată o condiţie necesară, dar nu suficientă, pentru a asigura respectarea cerinţelor din Directiva 96/61/CE. În scopul respectării acestor cerinţe, ar putea fi necesare o nouă diminuare a valorilor limită de emisie pentru substanţele poluante prevăzute de prezenta directivă, impunerea de valori limită de emisie pentru alte mijloace şi alte grupuri de substanţe şi adoptarea altor măsuri corespunzătoare.
(14)În ultimii zece ani s-a dobândit o experienţă industrială privind punerea în practică a unor tehnici care permit reducerea emisiei de substanţe poluante provenind de la instalaţiile de incinerare.
(15)Directivele 89/369/CEE (2) şi 89/429/CEE (3) ale Consiliului privind prevenirea şi reducerea poluării atmosferice provenite din instalaţiile de incinerare a deşeurilor urbane au contribuit la reducerea şi menţinerea controlului asupra emisiilor produse de instalaţiile de incinerare. În momentul de faţă ar trebui adoptate norme mai stricte. În consecinţă, ar trebui abrogate directivele în cauză.
(2)JO L 163, 14.6.1989, p. 32, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(3)JO L 203, 15.7.1989, p. 50, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(16)Distincţia între deşeuri periculoase şi deşeuri nepericuloase se bazează în principal pe caracteristicile deşeurilor înainte de incinerare sau coincinerare, şi nu pe diferenţele dintre emisii. Incinerarea sau coincinerarea deşeurilor periculoase şi nepericuloase ar trebui să respecte aceleaşi valori limită de emisie, dar ar trebui menţinute tehnici şi condiţii diferite de incinerare sau de coincinerare şi măsuri diferite de control la recepţia de diverse deşeuri.
(17)Pentru punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să ţină seama de Directiva 1999/30/CE a Consiliului din 22 aprilie 1999 de stabilire a valorilor limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot, particulele şi plumbul din aerul ambiant (4).
(4)JO L 163, 29.6.1999, p. 41.
(18)Incinerarea deşeurilor periculoase cu un conţinut de substanţe organice halogenate, exprimate în clor, mai mare de 1 %, trebuie să îndeplinească anumite condiţii de exploatare pentru ca substanţele organice poluante, ca de exemplu dioxinele, să fie distruse pe cât posibil.
(19)Incinerarea deşeurilor care conţin clor produce reziduuri în gazele de eşapament. Aceste reziduuri trebuie tratate astfel încât cantitatea şi nocivitatea lor să fie reduse la minimum.
(20)Pentru anumite substanţe poluante, pot exista motive pentru adoptarea unor derogări bine determinate de la valorile limită de emisie, pentru o perioadă limitată şi în anumite condiţii.
(21)Ar trebui să se stabilească criterii pentru anumite fracţiuni combustibile extrase din deşeurile nepericuloase care nu pot fi reciclate, cu scopul de a face posibilă autorizarea reducerii frecvenţei măsurătorilor periodice.
(22)Un text unic privind reciclarea deşeurilor va îmbunătăţi claritatea juridică şi forţa executorie. Ar trebui să existe o directivă unică pentru incinerarea şi coincinerarea deşeurilor periculoase şi nepericuloase, care să ţină seama în totalitate de fondul şi de forma Directivei 94/67/CE a Consiliului din 16 decembrie 1994 privind incinerarea deşeurilor periculoase (5). În consecinţă, ar trebui abrogată şi Directiva 94/67/CE.
(5)JO L 365, 31.12.1994, p. 34.
(23)Art. 4 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile (6) impune statelor membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că deşeurile vor fi valorificate sau eliminate fără a pune în pericol sănătatea oamenilor şi fără a afecta mediul. În acest scop, articolele 9 şi 10 din directiva în cauză prevăd că orice instalaţie sau întreprindere care tratează deşeuri trebuie să obţină un aviz de la autorităţile competente care să indice, printre altele, măsurile de precauţie care trebuie luate.
(6)JO L 194, 25.7.1975, p. 39, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (JO L 135, 6.6.1996, p. 32).
(24)Cerinţele de recuperare a căldurii produse prin procesul de incinerare sau de coincinerare şi de reducere la minimum a reziduurilor obţinute prin exploatarea instalaţiilor de incinerare sau de coincinerare vor contribui la realizarea obiectivelor definite la articolul 3 din Directiva 75/442/CEE privind ierarhizarea deşeurilor.
(25)Instalaţiile de incinerare sau de coincinerare care tratează doar deşeuri animale prevăzute de Directiva 90/667/CEE (1) nu intră sub incidenţa prezentei directive. Comisia intenţionează să propună o modificare a condiţiilor definite de directiva în cauză în vederea stabilirii unor standarde ridicate de mediu pentru incinerarea şi coincinerarea deşeurilor animale.
(1)Directiva 90/667/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 de stabilire a normelor veterinare privind eliminarea şi transformarea deşeurilor animale, introducerea lor pe piaţă şi protecţia împotriva agenţilor patogeni din hrana pentru animale de origine animală sau din peşte şi de modificare a Directivei 90/425/CEE (JO L 363, 27.12.1990, p. 51), directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(26)Avizul eliberat pentru o instalaţie de incinerare sau de coincinerare ar trebui de asemenea să satisfacă orice cerinţă aplicabilă prevăzută de directivele 91/271/CEE (2), 96/61/CE, 96/62/CE (3), 76/464/CEE (4) şi 1999/31/CE (5).
(2)Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40), directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/15/CE (JO L 67, 7.3.1998, p. 29).
(3)Directiva 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător (JO L 296, 21.11.1996, p. 55).
(4)Directiva 76/464/CEE a Consiliului din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii (JO L 129, 18.5.1976, p. 23), directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(5)Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitarea deşeurilor în rampe (JO L 182, 16.7.1999, p. 1).
(27)Nu ar trebui să se permită ca prin coincinerarea deşeurilor în instalaţii care nu sunt destinate în special incinerării de deşeuri să crească emisiile de substanţe poluante în volumul de gaze de eşapament corespunzător unei asemenea coincinerări, într-o măsură mai mare decât cea avizată pentru instalaţiile de incinerare special prevăzute în acest scop. Acest tip de coincinerare ar trebui deci să facă obiectul unor limitări corespunzătoare.
(28)Sunt necesare tehnici de măsurare perfecţionate de supraveghere a emisiilor, pentru a asigura respectarea valorilor limită de emisie pentru substanţele poluante.
(29)Introducerea de valori limită de emisie pentru reziduurile de ape uzate, provenite din curăţarea gazelor de eşapament produse de instalaţii de incinerare şi coincinerare, va limita transferul de poluanţi din aer în apă.
(30)Ar trebui prevăzute dispoziţii pentru situaţiile în care valorile limită de emisie sunt depăşite, precum şi pentru întreruperi, pene şi disfuncţionalităţi tehnice inevitabile ale sistemelor de epurare sau de măsurare.
(31)Pentru a asigura transparenţa procedurii de acordare a avizelor în întreaga Comunitate, publicul ar trebui să aibă acces la informaţii, pentru a putea interveni în luarea deciziilor privind acordarea de avize noi şi actualizarea ulterioară a acestora. Publicul ar trebui de asemenea să aibă acces la rapoartele asupra funcţionării şi monitorizării instalaţiilor care incinerează mai mult de trei tone de deşeuri pe oră, cu scopul de a fi informaţi asupra efectelor potenţiale asupra mediului şi asupra sănătăţii oamenilor.
(32)Pe baza experienţei acumulate prin punerea în aplicare a prezentei directive, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport privind cunoştinţele ştiinţifice noi acumulate, evoluţia tehnologică, progresele realizate în domeniul tehnicilor de control asupra emisiilor, experienţa acumulată în gestionarea deşeurilor şi exploatarea instalaţiilor şi evoluţia cerinţelor de mediu, pentru a propune, după caz, adaptări ale deciziilor corespunzătoare din prezenta directivă.
(33)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive se adoptă în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei (6).
(6)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(34)Statele membre ar trebui să adopte norme privind sancţiunile aplicabile în caz de încălcare a dispoziţiilor prezentei directive şi să se asigure că acestea sunt aplicate. Aceste sancţiuni ar trebui să fie eficiente, proporţionate şi cu efect de descurajare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Art. 1: Obiective
Prezenta directivă are ca obiect prevenirea sau limitarea pe cât posibil a efectelor negative ale incinerării şi coincinerării de deşeuri asupra mediului şi în special poluarea datorată emisiilor în aer, sol, apele de suprafaţă şi apele subterane, precum şi a riscurilor pe care acestea le prezintă pentru sănătatea oamenilor.
Acest obiectiv trebuie atins prin impunerea unor condiţii de exploatare şi a unor cerinţe tehnice stricte, prin stabilirea de valori limită de emisie pentru instalaţiile de incinerare şi de coincinerare de deşeuri din Comunitate şi prin respectarea în egală măsură a cerinţelor din Directiva 75/442/CEE.

Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică instalaţiilor de incinerare şi coincinerare.
(2)Cu toate acestea, se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive, următoarele instalaţii:
a)instalaţii în care se procesează exclusiv următoarele deşeuri:
(i)deşeuri vegetale agricole şi forestiere;
(ii)deşeuri vegetale provenind din industria alimentară, dacă se valorifică căldura produsă;
(iii)deşeuri vegetale fibroase rezultate din producţia de celuloză virgină şi din producţia de hârtie obţinută din celuloză, dacă sunt coincinerate la locul de producere şi dacă este valorificată căldura produsă;
(iv)deşeuri de lemn, cu excepţia celor care sunt susceptibile de a conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele în urma unui tratament cu conservanţi pentru lemn sau a placării, incluzând, în special, deşeurile de lemn de acest tip provenind din deşeuri de construcţie sau de demolare;
(v)deşeuri de plută; (vi) deşeuri radioactive;
(vii)carcase de animale, prevăzute de Directiva 90/667/CEE, fără a aduce atingere modificărilor sale ulterioare;
(viii)deşeuri rezultate din prospectarea şi exploatarea resurselor de petrol şi gaz provenind de la instalaţiile maritime şi incinerate la bordul acestora;
b)instalaţii experimentale de cercetare, de dezvoltare şi de testare vizând ameliorarea procesului de incinerare şi care procesează mai puţin de 50 de tone de deşeuri pe an.

Art. 3: Definiţii
În sensul prezentei directive:
1.”deşeu” înseamnă orice deşeu solid sau lichid astfel cum este definit la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE;
2.”deşeu periculos” înseamnă orice deşeu solid sau lichid astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase (1).
(1)JO L 377, 31.12.1991, p. 20, directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/31/CE (JO L 168, 2.7.1994, p. 28).
Cerinţele speciale privind deşeurile periculoase din prezenta directivă nu se aplică următoarelor deşeuri periculoase:
a)deşeuri lichide combustibile, inclusiv uleiurile uzate definite la articolul 1 din Directiva 75/439/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind eliminarea uleiurilor uzate (2), cu condiţia ca ele să îndeplinească următoarele criterii:
(2)JO L 194, 25.7.1975, p. 23, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(i)conţinutul masic de hidrocarburi aromatice policlorurate, de exemplu, de policlorobifenili (PCB) sau de pentaclorofenol (PCP), nu depăşeşte concentraţiile stabilite de legislaţia comunitară în domeniu;
(ii)aceste deşeuri nu se transformă în deşeuri periculoase din cauza unor constituenţi enumeraţi la anexa II la Directiva 91/689/CEE prezenţi în cantităţi sau concentraţii incompatibile cu realizarea obiectivelor fixate la articolul 4 din Directiva 75/442/CEE şi
(iii)puterea lor calorifică netă atinge cel puţin 30 MJ per kilogram;
b)orice deşeu lichid combustibil, care, în gazele care rezultă direct din arderea sa, nu poate genera alte emisii decât cele provenind din arderea combustibilului gazos definit la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 93/12/CEE a Consiliului (3) sau o concentraţie de emisii mai mare decât a celor provenind din arderea combustibilului gazos definit astfel;
(3)Directiva 93/12/CEE a Consiliului din 23 martie 1993 privind conţinutul de sulf al anumitor combustibili lichizi (JO L 74, 27.3.1993, p. 81), directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/32/CE (JO L 121, 11.5.1999, p. 13).
3.”deşeuri urbane în amestec” înseamnă deşeurile menajere precum şi deşeuri provenind din activităţi comerciale, industriale şi administrative care, prin natura şi compoziţia lor sunt similare deşeurilor menajere, cu excepţia fracţiunilor prevăzute de anexa la Decizia 94/3/CE a Comisiei (4), poziţia 20 01, care sunt colectate separat la sursă şi cu excepţia altor deşeuri menţionate la poziţia 20 02 din anexa respectivă;
(4)Decizia 94/3/CE a Comisiei din 20 decembrie 199 3 de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile (JO L 5, 7.1.1994, p. 15).
4.”instalaţie de incinerare” înseamnă orice echipament sau unitate tehnică fixă sau mobilă destinată în mod specific tratamentului termic al deşeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii produse prin ardere. Prin tratament termic se înţelege incinerarea prin oxidare sau orice alt procedeu de tratament termic, de exemplu, piroliza, gazificarea sau transformarea plasmatică, în măsura în care substanţele rezultate sunt apoi incinerate.
Prezenta definiţie include amplasamentul şi ansamblul instalaţiei formate din toate liniile de incinerare, instalaţiile de recepţie, de depozitare şi de tratare prealabilă a deşeurilor pe amplasament; sistemele de alimentare cu deşeuri, combustibil şi aer; cazanul; instalaţiile de tratare a gazelor de eşapament; pe amplasament, instalaţiile de tratare sau de depozitare a reziduurilor şi a apelor reziduale, coşul de fum; aparatele şi sistemele de comandă a operaţiunilor de incinerare, de înregistrare şi supraveghere a condiţiilor de incinerare;
5.”instalaţie de coincinerare” înseamnă o instalaţie fixă sau mobilă al cărei obiectiv esenţial este producerea de energie sau de produse materiale şi:
– care utilizează deşeuri drept combustibil obişnuit sau suplimentar sau
– în care deşeurile sunt supuse unui tratament termic în vederea eliminării lor.
În cazul în care coincinerarea are loc astfel încât obiectivul esenţial al instalaţiei nu este producerea de energie sau de produse materiale, ci mai degrabă aplicarea unui tratament termic deşeurilor, instalaţia trebuie considerată ca o instalaţie de incinerare în sensul punctului 4.
Prezenta definiţie include amplasamentul şi ansamblul instalaţiei formate din liniile de coincinerare, instalaţiile de recepţie, de depozitare, de tratare prealabilă a deşeurilor pe amplasament; sistemele de alimentare cu deşeuri, combustibil şi aer; cazanul; instalaţiile de tratare a gazelor de eşapament; pe amplasament, instalaţiile de tratare sau de depozitare a reziduurilor şi a apelor reziduale; coşul de fum; aparatele şi sistemele de comandă a operaţiilor de incinerare şi de înregistrare şi supraveghere a condiţiilor de incinerare;
6.”instalaţie de incinerare sau de coincinerare existentă” înseamnă o instalaţie de incinerare sau coincinerare:
a)care este în activitate şi pentru care a fost eliberat un aviz în conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare înainte de 28 decembrie 2002 sau
b)care este autorizată sau înregistrată în vederea incinerării sau coincinerării şi pentru care a fost eliberat un aviz înainte de 28 decembrie 2002, în conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare, cu condiţia ca instalaţia să fie pusă în funcţiune până la 28 decembrie 2003 sau
c)care, din punctul de vedere al autorităţilor competente, face obiectul unei cereri complete de autorizare, înainte de 28 decembrie 2002, cu condiţia ca instalaţia să fie pusă în funcţiune până la 28 decembrie 2004;
7.”capacitate nominală” înseamnă suma capacităţilor de incinerare a cuptoarelor care compun instalaţia de incinerare, specificată de constructor şi confirmată de operator, ţinându-se seama, în special, de valoarea calorifică a deşeurilor, exprimată sub forma cantităţii de deşeuri incinerate într-o oră;
8.”emisia” înseamnă emisia directă sau indirectă de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomot, generată de surse exacte sau difuze din instalaţie în aer, apă sau sol;
9.”valori limită de emisie” înseamnă masa, exprimată în funcţie de anumiţi parametri specifici, concentraţia şi/sau nivelul unei emisii, care nu trebuie depăşită în cursul uneia sau mai multor perioade specificate;
10.”dioxine şi furani” înseamnă toate dibenzo-p-dioxinele şi dibenzofuranii policloruraţi enumeraţi la anexa I;
11.”operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau controlează instalaţia sau, în cazul în care legislaţia internă prevede astfel, orice persoană căreia i-a fost delegată o competenţă economică determinantă asupra funcţionării tehnice a instalaţiei;
12.”aviz” înseamnă una sau mai multe decizii scrise, emise de autoritatea competentă, prin care se acordă autorizaţia de a exploata o instalaţie, sub rezerva respectării anumitor condiţii care garantează că instalaţia corespunde tuturor cerinţelor din prezenta directivă. Un aviz poate fi emis pentru una sau mai multe instalaţii sau pentru părţi de instalaţii de pe acelaşi amplasament, exploatate de acelaşi operator;
13.”reziduu” înseamnă orice materie lichidă sau solidă (inclusiv cenuşa şi zgura; cenuşa volantă şi prafuri de cazane; produsele solide de reacţie provenind din tratarea gazelor; nămolurile de epurare provenite din tratarea apelor reziduale; catalizatorii uzaţi şi carbonul activ uzat) corespunzând definiţiei de “deşeu” prevăzute la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE, care rezultă din procesul de incinerare sau coincinerare, din tratarea gazelor de eşapament sau a apelor reziduale sau din orice altă operaţie realizată în instalaţia de incinerare sau de coincinerare.

Art. 4: Solicitarea şi acordarea avizului
(1)Fără a aduce atingere articolului 11 din Directiva 75/442/CEE sau articolului 3 din Directiva 91/689/CEE, nici o instalaţie de incinerare sau coincinerare nu se exploatează fără ca un aviz să fi fost emis pentru desfăşurarea acestor activităţi.
(2)Fără a aduce atingere Directivei 96/61/CE, o solicitare de aviz adresată autorităţii competente pentru o instalaţie de incinerare sau de coincinerare conţine o descriere a măsurilor avute în vedere pentru a garanta că:
a)instalaţia este concepută şi echipată şi va fi exploatată astfel încât să fie respectate cerinţele din prezenta directivă şi ţinând seama de categoriile de deşeuri incinerate;
b)căldura obţinută prin incinerare şi coincinerare se valorifică, atunci când este posibil, în special prin producţia combinată de căldură şi electricitate, producţia de abur de uz industrial sau prin termoficare;
c)reziduurile produse vor fi cât mai reduse şi mai puţin nocive posibil şi, după caz, reciclate;
d)eliminarea reziduurilor a căror producţie nu poate fi evitată sau redusă sau care nu pot fi reciclate se va realiza cu respectarea legislaţiei interne şi comunitare.
(3)Avizul nu se emite decât în cazul în care din cerere reiese că tehnicile propuse pentru măsurarea emisiilor în aer îndeplinesc cerinţele de la anexa III şi, în ceea ce priveşte apa, îndeplinesc cerinţele de la anexa III punctele 1 şi 2.
(4)Avizul emis de către autoritatea competentă pentru o instalaţie de incinerare sau coincinerare satisface toate condiţiile aplicabile, definite de directivele 91/271/CEE, 96/61/CE, 96/62/CE, 76/464/CEE şi 1999/31/CE şi, în plus:
a)enumera explicit categoriile de deşeuri care pot fi tratate. Lista utilizează, dacă este posibil, cel puţin categoriile de deşeuri stabilite în Catalogul european al deşeurilor (CED) şi conţine, după caz, informaţii privind cantitatea de deşeuri;
b)menţionează capacitatea totală de incinerare şi de coincinerare a instalaţiei;
c)indică procedurile de prelevare de probe şi măsurare utilizate pentru îndeplinirea cerinţelor care impun măsurarea periodică a fiecărui poluant al aerului şi al apei.
(5)În plus faţă de indicaţiile prevăzute la alineatul (4), avizul emis de către autoritatea competentă pentru o instalaţie de incinerare sau de coincinerare care utilizează deşeuri periculoase:
a)enumera cantităţile de deşeuri periculoase din diferite categorii care pot fi tratate;
b)specifică, pentru aceste deşeuri periculoase, debitul masic minim şi maxim, valorile calorifice minime şi maxime şi conţinutul maximal de substanţe poluante, de exemplu, PCB, PCP, clor, fluor, sulf, metale grele.
(6)Fără a aduce atingere dispoziţiilor tratatului, statele membre pot enumera categoriile de deşeuri care se menţionează în aviz şi a căror coincinerare poate fi autorizată în categorii definite de instalaţii de coincinerare.
(7)Fără a aduce atingere Directivei 96/61/CE, autoritatea competentă revizuieşte periodic şi actualizează, după caz, condiţiile asociate avizului.
(8)În cazul în care operatorul unei instalaţii de incinerare sau coincinerare de deşeuri nepericuloase are în vedere o modificare a exploatării care presupune incinerarea sau coincinerarea de deşeuri periculoase, această modificare este considerată substanţială în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din Directiva 96/61/CE, şi se aplică articolul 12 alineatul (2) din decizia în cauză.
(9)În cazul în care o instalaţie de incinerare sau coincinerare nu corespunde dispoziţiilor avizului, în special în ceea ce priveşte valorile limită de emisie pentru aer şi apă, autorităţile competente iau măsurile care se impun pentru a asigura respectarea acestor dispoziţii.

Art. 5: Livrarea şi recepţia deşeurilor
(1)Operatorul instalaţiei de incinerare sau de coincinerare ia toate măsurile de precauţie necesare privind livrarea şi recepţia deşeurilor pentru a preveni sau limita pe cât posibil efectele negative asupra mediului, în special poluarea aerului, a solului, a apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, precum şi mirosurile, zgomotul şi riscurile directe pentru sănătatea oamenilor. Aceste măsuri trebuie să respecte cel puţin cerinţele prevăzute la alineatele (3) şi (4).
(2)Operatorul determină masa fiecărei categorii de deşeuri, dacă este posibil conform clasificării din CED, înainte să se accepte recepţia deşeurilor în instalaţia de incinerare sau de coincinerare.
(3)Înainte ca deşeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalaţie de incinerare sau de coincinerare, operatorul trebuie să aibă la dispoziţia sa informaţii privind deşeurile, în special pentru a verifica conformitatea cu cerinţele avizului, precizate la articolul 4 alineatul (5). Aceste informaţii cuprind:
a)toate informaţiile administrative privind procesul de producţie, conţinute în documentele prevăzute la alineatul (4) litera (a);
b)compoziţia fizică şi, în măsura posibilului, compoziţia chimică a deşeurilor, precum şi toate celelalte informaţii care permit să se aprecieze dacă sunt apte să suporte tratamentul de incinerare prevăzut;
c)riscurile inerente deşeurilor, substanţele cu care ele nu pot fi amestecate şi măsurile de precauţie ce trebuie luate în momentul manipulării lor.
(4)Înainte ca deşeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalaţie de incinerare sau de coincinerare, operatorul efectuează cel puţin următoarele proceduri de recepţie:
a)verificarea documentelor impuse de dispoziţiile Directivei 91/689/CEE şi, după caz, de dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi la ieşirea din Comunitatea Europeană (1), precum şi de dispoziţiile privind transporturile de substanţe periculoase;
(1)JO L 30, 6.2.1993, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2408/98 al Comisiei (JO L 298, 7.11.1998, p. 19).
b)prelevarea de probe reprezentative, în măsura în care este posibil, înainte de descărcare, pentru a verifica prin efectuarea de controale conformitatea lor cu informaţiile prevăzute la alineatul (3) şi pentru a permite autorităţilor competente să determine tipul deşeurilor tratate, cu excepţia cazurilor în care prelevarea de probe nu este posibilă, spre exemplu în cazul deşeurilor din activităţi medicale cu riscuri de infectare. Aceste probe trebuie să fie păstrate cel puţin o lună după incinerare.
(5)Autorităţile competente pot acorda derogări de la alineatele (2)-(4) pentru instalaţiile industriale sau pentru întreprinderile care incinerează sau coincinerează doar propriile lor deşeuri în locul în care acestea sunt produse, cu condiţia să fie respectate cerinţele din prezenta directivă.
Art. 6: Condiţii de exploatare
(1)Instalaţiile de incinerare se exploatează astfel încât să se atingă un nivel de incinerare la care conţinutul de carbon organic total (COT) al cenuşii şi zgurii să fie mai mic de 3 % din greutatea în stare uscată a acestora sau la care pierderea lor la aprindere să fie mai mică de 5 % din greutatea în stare uscată a acestora. Dacă este necesar, se utilizează tehnici corespunzătoare de pretratare a deşeurilor.
Instalaţiile de incinerare sunt concepute, echipate, construite şi exploatate astfel încât, chiar în condiţiile cele mai nefavorabile, după ultima admisie de aer de combustie, gazele rezultate din proces să fie aduse, în mod controlat şi omogen, timp de două secunde, la o temperatură de 850 °C, măsurată în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie, autorizat de autoritatea competentă. Dacă este vorba de deşeuri periculoase, având un conţinut de substanţe organice halogenate, exprimat în clor, mai mare de 1 %, temperatura trebuie adusă la 1 100 °C timp de cel puţin două secunde.
Fiecare linie a instalaţiei de incinerare este echipată cu cel puţin un arzător de rezervă, care trebuie să pornească automat când temperatura gazelor de combustie scade mai jos de 850 °C sau de 1 100 °C, după caz, după ultima admisie de aer de combustie. Aceste arzătoare sunt, de asemenea, utilizate şi în fazele de pornire şi de stingere cu scopul de a asigura în permanenţă temperatura de 850 °C sau 1 100 °C, după caz, în timpul fazelor menţionate şi de asemenea în perioada în care deşeurile nearse se află în camera de combustie.
În momentul pornirii şi stingerii, sau când temperatura gazelor de combustie scade sub 850 °C sau 1 100 °C, după caz, arzătoarele auxiliare nu pot fi alimentate cu combustibili care ar putea genera emisii mai mari decât cele care ar rezulta în urma combustiei combustibilului lichid definit la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 75/716/CEE a Consiliului, a gazului lichid sau a gazelor naturale.
(2)Instalaţiile de coincinerare sunt concepute, echipate, construite sau exploatate astfel încât, chiar în condiţiile cele mai nefavorabile, gazele rezultate din coincinerarea deşeurilor să fie aduse în mod controlat şi omogen la o temperatură de 850 °C timp de două secunde. În cazul deşeurilor periculoase cu conţinut de substanţe organice halogenate mai mare de 1 %, exprimat în clor, temperatura trebuie să ajungă la 1 100 °C.
(3)Instalaţiile de incinerare şi de coincinerare sunt echipate şi utilizează sisteme automate care împiedică alimentarea cu deşeuri:
a)în timpul fazei de pornire, până când este atinsă temperatura de 850 °C sau 1 100 °C, după caz, sau temperatura precizată la alineatul (4);
b)de fiecare dată când nu se menţine temperatura de 850 °C sau 1 100°C, după caz, sau temperatura precizată la alineatul (4);
c)de fiecare dată când măsurătorile continue prevăzute de prezenta directivă arată că una dintre valorile limită de emisie este depăşită din cauza unor dereglări sau disfuncţionalităţi ale sistemelor de epurare.
(4)Autoritatea competentă poate autoriza condiţii diferite de cele prevăzute la alineatul (1) şi, în ceea ce priveşte temperatura, la alineatul (3) înscrise în aviz pentru anumite categorii de deşeuri sau pentru anumite tratamente termice, cu condiţia respectării cerinţelor prezentei directive. Statele membre pot stabili normele care reglementează aceste autorizaţii. Schimbarea condiţiilor de exploatare nu poate cauza o producţie mai mare de reziduuri sau o producţie de reziduuri cu conţinut mai mare de poluanţi organici decât reziduurile care ar fi fost obţinute în condiţiile prevăzute la alineatul (1).
Autoritatea competentă poate autoriza condiţii diferite de cele prevăzute la alineatul (2) şi, în ceea ce priveşte temperatura, la alineatul (3) înscrise în aviz pentru anumite categorii de deşeuri sau pentru anumite tratamente termice, cu condiţia respectării cerinţelor prezentei directive. Statele membre pot stabili normele care reglementează aceste autorizaţii. O astfel de autorizaţie trebuie să fie condiţionată cel puţin de respectarea dispoziţiilor privind valorile limită de emisie stabilite la anexa V pentru carbonul organic total sau pentru monoxidul de carbon (CO).
În cazul coincinerării propriilor deşeuri la locul producerii acestora în cazanele pentru scoarţă existente în industria celulozei pentru hârtie şi a hârtiei, o astfel de autorizaţie trebuie să fie condiţionată cel puţin de respectarea dispoziţiilor stabilite la anexa V în ceea ce priveşte valorile limită de emisie pentru carbonul organic total.
Toate condiţiile de exploatare determinate în conformitate cu prezentul alineat şi rezultatele verificărilor efectuate sunt comunicate de către statul membru Comisiei în cadrul informaţiilor furnizate conform dispoziţiilor privind întocmirea rapoartelor.
(5)Instalaţiile de incinerare şi coincinerare sunt concepute, echipate, construite şi exploatate astfel încât să se evite evacuarea în atmosferă a unor emisii care antrenează o poluare atmosferică importantă la nivelul solului; în particular, gazele de eşapament trebuie evacuate în mod controlat şi în conformitate cu normele comunitare relevante privind calitatea aerului, printr-un coş de fum a cărui înălţime este calculată astfel încât să protejeze sănătatea oamenilor şi mediul.
(6)Căldura produsă prin incinerare sau coincinerare este valorificată în măsura posibilului.
(7)Deşeurile din activităţi medicale cu riscuri de infectare ar trebui introduse direct în cuptor, fără a fi amestecate în prealabil cu alte categorii de deşeuri şi fără a fi manipulate în mod direct.
(8)Administrarea instalaţiei de incinerare sau coincinerare trebuie asigurată de către o persoană fizică având competenţa necesară pentru acest tip de activitate.

Art. 7: Valorile limită ale emisiilor în aer
(1)Instalaţiile de incinerare sunt concepute, echipate, construite şi exploatate astfel încât valorile limită de emisie stabilite la anexa V să nu fie depăşite în gazele de eşapament.
(2)Instalaţiile de coincinerare sunt concepute, echipate, construite şi exploatate astfel încât valorile limită de emisie determinate în conformitate cu anexa II sau indicate la anexa II să nu fie depăşite în gazele de eşapament.
În cazul în care într-o instalaţie de coincinerare mai mult de 40 % din degajările de căldură produsă provin de la deşeuri periculoase, se aplică valorile limită de emisie stabilite de anexa V.
(3)Rezultatele măsurătorilor efectuate pentru a verifica respectarea valorilor limită de emisie se raportează la condiţiile prevăzute la articolul 11.
(4)În cazul coincinerării de deşeuri urbane în amestec şi netratate, valorile limită se stabilesc în conformitate cu anexa V, iar anexa II nu se aplică.
(5)Fără a aduce atingere dispoziţiilor tratatului, statele membre pot fixa valori limită de emisie pentru hidrocarburile aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi.

Art. 8: Evacuarea apelor reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament
(1)Evacuarea apelor reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament de la o instalaţie de incinerare sau de coincinerare trebuie să facă obiectul unui aviz emis de către autorităţile competente.
(2)Evacuarea în mediul acvatic a apelor reziduale rezultate din epurarea gazelor de eşapament se limitează în măsura posibilului, cel puţin conform valorilor limită de emisie stabilite de anexa IV.
(3)Cu condiţia ca o dispoziţie specială din aviz să prevadă astfel, apele reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament pot fi deversate în mediul acvatic după tratament separat, cu condiţia:
a)să îndeplinească condiţiile dispoziţiilor comunitare, de drept intern şi locale aplicabile privind valorile limită de emisie şi
b)concentraţia masică a substanţelor poluante prevăzute de anexa IV să nu depăşească valorile limită de emisie prevăzute de anexa în cauză.
(4)Valorile limită de emisie se aplică în momentul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament, conţinând substanţele poluante prevăzute de anexa IV, sunt evacuate din instalaţia de incinerare sau coincinerare.
În cazul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament sunt tratate pe amplasament împreună cu alte ape reziduale, provenite din alte surse situate pe amplasamentul instalaţiei, măsurătorile prevăzute la articolul 11 trebuie efectuate de către operator după următoarele metodologii:
a)pe fluxul de ape reziduale provenite din sistemul de epurare a gazelor de eşapament, înaintea intrării acestora în instalaţia de tratare colectivă a apelor reziduale;
b)pe fluxul sau fluxurile de alte ape reziduale înaintea intrării acestora în instalaţiile de tratare colectivă a apelor reziduale;
c)în punctele în care apele reziduale provenite din instalaţia de incinerare sau coincinerare sunt deversate în urma tratării.
Operatorul trebuie să efectueze calculele corespunzătoare de bilanţ masic pentru a determina care sunt nivelurile de emisie care, în punctul de deversare finală a apelor reziduale, pot fi atribuite apelor reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament pentru a verifica dacă se respectă valorile limită de emisie indicate la anexa IV pentru fluxurile de ape reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament.
În nici un caz nu se efectuează o diluare a apelor reziduale pentru respectarea valorilor limită de emisie indicate la anexa IV.
(5)În cazul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament conţinând substanţele poluante prevăzute de anexa IV sunt tratate în afara instalaţiei de incinerare sau de coincinerare, într-o instalaţie de tratare destinată exclusiv epurării acestui tip de ape reziduale, valorile limită de emisie menţionate la anexa IV trebuie aplicate în punctul în care apele reziduale ies din instalaţia de tratare. În cazul în care această instalaţie de tratare din afara amplasamentului nu este destinată exclusiv tratării apelor reziduale provenite din instalaţii de incinerare, operatorul trebuie să efectueze calculele corespunzătoare de bilanţ masic, prevăzute la alineatul (4) literele (a), (b) şi (c), pentru a determina care sunt nivelurile de emisie care, în punctul de deversare finală a apelor reziduale, pot fi atribuite apelor reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament, pentru a verifica dacă se respectă valorile limită de emisie prevăzute de anexa IV pentru fluxurile de ape reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament.
În nici un caz nu se efectuează o diluare a apelor reziduale pentru respectarea valorilor limită de emisie indicate la anexa IV.
(6)Avizul:
a)stabileşte valorile limită de emisie pentru substanţele poluante menţionate la anexa IV, în conformitate cu alineatul (2) pentru respectarea cerinţelor prevăzute la alineatul (3) litera (a);
b)defineşte parametrii de control ai funcţionării pentru apele uzate, cel puţin pentru pH, temperatură şi debit.
(7)Amplasamentele instalaţiilor de incinerare şi de coincinerare, inclusiv zonele asociate de depozitare a deşeurilor, trebuie concepute şi exploatate astfel încât să prevină deversările neautorizate şi accidentale de orice substanţe poluante în sol, în apele de suprafaţă şi în apele subterane, în conformitate cu dispoziţiile din legislaţia comunitară în domeniu. În plus, trebuie prevăzut un colector pentru apa de ploaie contaminată care se scurge din amplasamentul instalaţiei de incinerare sau de coincinerare, precum şi pentru apa contaminată provenită din scurgeri sau din operaţii de luptă contra incendiului.
Capacitatea de depozitare a acestui colector trebuie să fie suficientă pentru ca aceste ape să poată fi analizate şi tratate înainte de deversare, dacă este nevoie.
(8)Fără a aduce atingere dispoziţiilor tratatului, statele membre pot stabili valori limită de emisie pentru hidrocarburile aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi.

Art. 9: Reziduuri
Cantitatea şi nocivitatea reziduurilor generate de exploatarea instalaţiei de incinerare sau coincinerare trebuie reduse la minimum. Reziduurile trebuie reciclate, după caz direct în instalaţie sau în exterior în conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă în domeniu.
Transportul şi depozitarea intermediară a reziduurilor uscate, sub formă de praf, cum ar fi prafurile provenite din cazane şi reziduurile uscate rezultate din tratarea gazelor de combustie, se efectuează astfel încât să se evite dispersarea lor în mediu, spre exemplu în containere închise.
Înaintea definirii filierelor de eliminare sau de reciclare a reziduurilor din instalaţii de incinerare şi coincinerare, se efectuează teste corespunzătoare pentru a determina caracteristicile fizice şi chimice, precum şi potenţialul de poluare al diferitelor reziduuri rezultate din incinerare. Analiza se efectuează asupra fracţiunii solubile totale şi fracţiunii solubile de metale grele.

Art. 10: Controlul şi supravegherea
(1)Se instalează echipamente de măsurare şi se utilizează tehnici pentru supravegherea parametrilor, condiţiilor şi concentraţiilor masice relevante pentru procedeul de incinerare sau de coincinerare.
(2)Dispoziţiile privind măsurătorile care trebuie efectuate se stabilesc în avizul emis de către autoritatea competentă sau în fişa tehnică anexată.
(3)Instalarea corectă şi funcţionarea automatizată a echipamentului de supraveghere a emisiilor în aer şi în apă sunt supuse anual unui control şi unui test de verificare. Cel puţin din trei în trei ani trebuie efectuată o calibrare pe bază de măsurători paralele efectuate conform metodelor de referinţă.
(4)Localizarea punctelor de prelevare sau măsurare se stabileşte de către autoritatea competentă.
(5)Emisiile din aer sau din apă se măsoară periodic în conformitate cu anexa III punctele 1 şi 2.

Art. 11: Cerinţe privind măsurătorile
(1)Statele membre se asigură, fie specificând în fişa tehnică anexată avizului cerinţele care trebuie respectate, fie prin adoptarea de dispoziţii generale obligatorii, că se respectă alineatele (2)-(12) şi (17) în ceea ce priveşte atmosfera şi alineatele (9) şi (14)-(17) în ceea ce priveşte apa.
(2)Măsurătorile poluanţilor atmosferici indicate mai jos se efectuează în instalaţia de incinerare şi coincinerare, în conformitate cu anexa III:
a)măsurarea continuă a următoarelor substanţe: NOx, cu condiţia să fie stabilite valori limită de emisie, CO, pulbere totală, carbon organic total (COT), HCl, HF şi SO2;
b)măsurarea continuă a următorilor parametri de exploatare: temperatura în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie autorizat de autoritatea competentă, concentraţia de oxigen, presiunea, temperatura şi conţinutul de vapori de apă al gazelor de eşapament;
c)cel puţin două măsurători pe an pentru metale grele, dioxine şi furani; cu toate acestea, pe parcursul primelor douăsprezece luni de exploatare se efectuează măsurători cel puţin din trei în trei luni. Statele membre pot fixa frecvenţe de măsurare pentru hidrocarburile aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi în cazul în care pentru aceştia sunt stabilite valori limită.
(3)Perioada de rezidenţă, temperatura minimă şi conţinutul de oxigen al gazelor de eşapament trebuie verificate corespunzător cel puţin o dată la punerea în funcţiune a instalaţiei de incinerare sau coincinerare şi în condiţiile de exploatare cele mai nefavorabile care se pot prevedea.
(4)Măsurarea continuă a acidului fluorhidric (HF) poate fi omisă în cazul în care acidului clorhidric (HCl) i se aplică tratamente care să garanteze că nu se depăşesc valorile limită de emisie pentru HCl. În acest caz, emisiile de HF se măsoară periodic în conformitate cu alineatul (2) litera (c).
(5)Măsurarea continuă a conţinutului de vapori de apă nu este necesară în cazul în care gazele de eşapament prelevate sunt uscate înaintea analizei emisiilor.
(6)Autoritatea competentă poate autoriza, în aviz, înlocuirea măsurătorii continue a HCl, HF şi SO2 în instalaţiile de incinerare sau coincinerare cu măsurători periodice în sensul alineatului (2) litera (c), în cazul în care operatorul poate dovedi că emisiile de substanţe poluante menţionate mai sus nu pot fi în nici un caz mai mari decât valorile limită de emisie stabilite.
(7)Autoritatea competentă poate autoriza în avizul emis reducerea frecvenţei măsurătorilor periodice de la de două ori pe an la o dată la doi ani pentru metale grele şi de la de două ori pe an la o dată pe an pentru dioxine şi furani, în cazul în care emisiile rezultate din coincinerare sau incinerare sunt mai mici decât 50 % din valorile limită de emisie determinate în conformitate cu anexa II sau anexa V şi în cazul în care există criterii pentru respectarea dispoziţiilor, stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17. Aceste criterii se bazează cel puţin pe dispoziţiile de la al doilea paragraf literele (a) şi (b).
Până la 1 ianuarie 2005, reducerea frecvenţei măsurătorilor poate fi autorizată chiar dacă nu există asemenea criterii, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)deşeurile destinate coincinerării sau incinerării sunt constituite doar din anumite fracţiuni combustibile extrase din deşeuri nepericuloase, care nu pot fi reciclate şi care prezintă anumite caracteristici, şi care se recomandă a fi precizate pe baza evaluării prevăzute la litera (d);
b)există pentru aceste deşeuri criterii naţionale de calitate care au fost notificate Comisiei;
c)coincinerarea şi incinerarea acestor deşeuri sunt conforme planurilor de gestionare a deşeurilor prevăzute la articolul 7 din Directiva 75/442/CEE;
d)operatorul poate să ofere autorităţii competente dovada că emisiile sunt, în orice situaţie, net inferioare valorilor limită stabilite de anexa II sau anexa V pentru metale grele, dioxine şi furani; această evaluare trebuie să aibă la bază informaţii asupra calităţii deşeurilor în cauză şi măsurători ale emisiilor poluanţilor în cauză;
e)criteriile de calitate şi noua periodicitate a măsurătorilor sunt specificate în aviz şi
f)toate deciziile privind frecvenţa măsurătorilor prevăzute de acest alineat, precum şi informaţiile privind volumul şi calitatea deşeurilor în cauză se comunică anual Comisiei.
(8)Rezultatele măsurătorilor efectuate în vederea verificării respectării valorilor limită de emisie se raportează la următoarele condiţii, în ceea ce priveşte oxigenul, conform formulei de la anexa VI:
a)temperatură 273 K, presiune 101,3 kPa, conţinutul de oxigen 11%, gaz uscat, în gazele de eşapament din instalaţiile de incinerare;
b)temperatură 273 K, presiune 101,3 kPa, conţinutul de oxigen 3 %, gaz uscat, în gazele de eşapament în momentul incinerării de uleiuri uzate definite de Directiva 75/439/CEE;
c)în cazul în care deşeurile sunt incinerate sau coincinerate într-o atmosferă îmbogăţită cu oxigen, rezultatele măsurătorilor pot fi raportate la conţinutul de oxigen stabilit de autoritatea competentă în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte;
d)în cazul coincinerării, rezultatele măsurătorilor se raportează la conţinutul total de oxigen calculat conform indicaţiilor de la anexa II.
Atunci când emisiile de substanţe poluante sunt reduse printr-un tratament al gazelor de eşapament, într-o instalaţie de incinerare sau de coincinerare care tratează deşeuri periculoase, uniformizarea prevăzută la primul paragraf în ceea ce priveşte conţinutul de oxigen se efectuează doar în cazul în care conţinutul de oxigen măsurat în decursul aceleiaşi perioade doar pentru substanţa poluantă în cauză depăşeşte conţinutul aplicabil standard de oxigen.
(9)Toate rezultatele măsurătorilor sunt înregistrate, procesate şi prezentate corespunzător pentru a permite autorităţilor competente să verifice, conform unor proceduri ce vor fi stabilite de autorităţile în cauză, dacă sunt respectate condiţiile de exploatare autorizate şi valorile limită de emisie stabilite de prezenta directivă.
(10)În ceea ce priveşte evacuările în atmosferă, valorile limită de emisie se consideră respectate dacă:
a)- nici una dintre mediile zilnice nu depăşeşte vreuna din valorile limită de emisie menţionate la anexa V litera (a) sau la anexa II;
– 97 % din mediile zilnice dintr-un an nu depăşesc valoarea limită de emisie menţionată la anexa V litera (e) prima liniuţă;
b)nici una dintre mediile pentru o jumătate de oră nu depăşeşte valorile limită de emisie menţionate la anexa V litera (b) coloana A sau, după caz, 97 % din mediile pentru o jumătate de oră dintr-un an nu depăşesc valorile limită de emisie menţionate la anexa V litera (b) coloana B;
c)nici una dintre mediile pentru perioada de prelevare prevăzută pentru metale grele, dioxine şi furani nu depăşeşte valorile limită de emisie menţionate la anexa V literele (c) şi (d) sau anexa II;
d)se respectă dispoziţiile de la anexa V litera (e) liniuţa a doua sau de la anexa II.
(11)Mediile pentru o jumătate de oră şi mediile pentru zece minute se determină în perioada de funcţionare efectivă (cu excepţia fazelor de pornire şi de stingere, când nu este incinerat nici un deşeu) plecând de la valorile măsurate după scăderea valorii intervalului de încredere indicat la anexa III punctul 3. Mediile zilnice se calculează plecând de la aceste medii validate.
Pentru ca o medie zilnică să fie valabilă, este necesar ca maximum cinci medii pentru o jumătate de oră dintr-o singură zi să fie ignorate din cauza disfuncţionalităţii sau întreţinerii sistemului de măsurare continuă. Nu pot fi ignorate mai mult de zece medii zilnice într-un an din cauza disfuncţionalităţii sau întreţinerii sistemului de măsurare continuă.
(12)Valorile medii ale perioadei de prelevare şi valorile medii pentru măsurătorile periodice ale acidului fluorhidric (HF), ale acidului clorhidric (HCl) şi ale dioxidului de sulf (SO2) se determină conform modalităţilor prevăzute la articolul 10 alineatele (2) şi (4) şi la anexa III.
(13)De îndată ce tehnicile de măsurare corespunzătoare vor fi disponibile în Comunitate, Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, decide data de la care se efectuează măsurarea continuă a valorilor limită de emisie pentru metale grele, dioxine şi furani în aer, în conformitate cu anexa III.
(14)Următoarele măsurători se efectuează în punctul de deversare a apelor uzate:
a)măsurători continue ale parametrilor prevăzuţi la articolul 8 alineatul (6) litera (b);
b)măsurători zilnice prin prelevări punctuale din cantitatea totală de solide în suspensie; ca alternativă, statele membre pot prevedea măsurători prin prelevare reprezentativă, proporţională cu fluxul dintr-o perioadă de 24 de ore;
c)măsurătorile efectuate cel puţin o dată pe lună pe o probă reprezentativă, proporţional cu fluxul deversărilor pentru o perioadă de 24 de ore al substanţelor poluante prevăzute la articolul 8 alineatul (3) cu privire la punctele 2-10 de la anexa IV;
d)cel puţin un set de măsurători la şase luni pentru dioxine şi furani; cu toate acestea, în primele douăsprezece luni de exploatare a instalaţiei se efectuează măsurători cel puţin o dată la trei luni. Statele membre pot stabili frecvenţe de măsurare pentru emisia de hidrocarburi aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi, în cazul în care au stabilit valori limită.
(15)Supravegherea masei substanţelor poluante prezente în apele reziduale tratate se efectuează în conformitate cu legislaţia comunitară şi este prevăzută în aviz, care indică de asemenea frecvenţa măsurătorilor care trebuie efectuate.
(16)Valorile limită de emisie pentru apă se consideră respectate în următoarele cazuri:
a)pentru cantităţile totale de solide în suspensie (substanţa poluantă 1), 95 % şi 100 % din valorile măsurate nu depăşesc valorile limită de emisie respective menţionate la anexa IV;
b)pentru metalele grele (substanţele poluante 2-10), cel mult o măsurătoare pe an depăşeşte valorile limită de emisie menţionate la anexa IV; sau, dacă statul membru prevede mai mult de 20 de probe anual, cel mult 5 % din aceste probe depăşesc valorile limită de emisie menţionate la anexa IV;
c)pentru dioxine şi furani (substanţe poluante 11), măsurătorile semestriale nu depăşesc valoarea limită de emisie stabilită la anexa IV.
(17)În cazul în care măsurătorile efectuate relevă o depăşire a valorilor limită de emisie pentru aer sau apă prevăzute de prezenta directivă, autorităţile competente trebuie informate de îndată.

Art. 12: Accesul la informaţie şi participarea publicului
(1)Fără a aduce atingere Directivei 90/313/CEE a Consiliului (1) şi Directivei 96/61/CE a Consiliului, solicitările de avize noi pentru instalaţii de incinerare şi coincinerare sunt puse la dispoziţia publicului cu suficient timp înainte, într-unul sau mai multe locuri publice, cum ar fi serviciile autorităţilor locale, pentru ca publicul să poată face observaţii înainte ca autoritatea competentă să ia o decizie. Această decizie, însoţită de cel puţin un exemplar al avizului, şi fiecare actualizare ulterioară se pun de asemenea la dispoziţia publicului.
(1)Directiva 90/313/CEE a Consiliului din 7 iunie 1990 privind libertatea de acces la informaţii privind mediul (JO L 158, 23.6.1990, p. 56), directivă astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare din 1994.
(2)Pentru instalaţiile de incinerare sau coincinerare a căror capacitate nominală este mai mare sau egală cu două tone pe oră şi sub rezerva articolului 15 alineatul (2) din Directiva 96/61/CE, se pune la dispoziţia publicului un raport anual întocmit de operator pentru autoritatea competentă, privind funcţionarea şi supravegherea instalaţiei. Acest raport menţionează cel puţin desfăşurarea operaţiunilor şi emisiile în atmosferă şi în apă comparativ cu standardele de emisie adoptate de prezenta directivă.
Autoritatea competentă întocmeşte lista instalaţiilor de incinerare sau coincinerare a căror capacitate nominală este mai mică de două tone pe oră şi o pune la dispoziţia publicului.

Art. 13: Condiţii anormale de exploatare
(1)Autoritatea competentă stabileşte în aviz durata maximă admisibilă a opririlor, dereglărilor sau deficienţelor tehnice inevitabile ale sistemelor de epurare sau de măsurare în timpul cărora concentraţiile de substanţe reglementate ale emisiilor în atmosferă şi ale apelor reziduale epurate pot depăşi valorile limită de emisie prevăzute.
(2)În cazul unei defecţiuni operatorul reduce sau întrerupe funcţionarea instalaţiei cât mai repede posibil, până când este posibilă repunerea în funcţiune normală.
(3)Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (3) litera (c), instalaţia de incinerare sau coincinerare sau linia de incinerare nu continuă în nici un caz să incinereze deşeuri mai mult de patru ore fără întrerupere în cazul depăşirii valorilor limită de emisie; în plus, durata cumulată de funcţionare pe an în asemenea condiţii trebuie să fie mai mică de şaizeci de ore. Această durată de şaizeci de ore se aplică liniilor din ansamblul instalaţiei care sunt conectate la un singur sistem de epurare a gazelor de ardere.
(4)Conţinutul total în pulbere al emisiilor atmosferice ale unei instalaţii de incinerare nu poate să depăşească în nici un caz cantitatea de 150 mg/m3, exprimată ca medie pentru o jumătate de oră; în plus, nu trebuie să fie depăşite valorile limită pentru emisiile atmosferice de CO şi COT. Trebuie respectate toate celelalte condiţii prevăzute la articolul 6.

Art. 14: Clauza de revizuire
Fără a aduce atingere Directivei 96/61/CE, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, până la 31 decembrie 2008, un raport privind experienţa aplicării prezentei directive, în special în ceea ce priveşte instalaţiile noi, privind progresele realizate în tehnicile de control al emisiilor şi experienţa în gestionarea deşeurilor. În plus, raportul ţine seama de evoluţia stării tehnologiei, de experienţa acumulată în exploatarea instalaţiilor şi de cerinţele în domeniul mediului. Acest raport cuprinde o secţiune specială privind aplicarea anexei II.1.1 şi în special posibilitatea de a afla dacă cuptoarele din ciment existente, menţionate în nota la anexa II.1.1 sunt, din punct de vedere economic şi tehnic, capabile să respecte valorile limită de emisie pentru NOx impuse de anexa în cauză pentru noile cuptoare din ciment. Raportul este însoţit, după caz, de propuneri de revizuire a dispoziţiilor aplicabile ale prezentei directive. Cu toate acestea, înainte de a întocmi raportul menţionat, Comisia propune, după caz, modificarea anexei II.3, în cazul în care se dirijează fluxuri considerabile de deşeuri spre alte tipuri de instalaţii de coincinerare decât cele vizate de anexele II.1 şi II.2.

Art. 15: Rapoarte
Rapoartele privind punerea în aplicare a prezentei directive se întocmesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 5 din Directiva 91/692/CEE Consiliului. Primul raport se referă cel puţin la prima perioadă completă de trei ani de după 28 decembrie 2002 şi respectă perioadele menţionate la articolul 17 din Directiva 94/67/CE şi la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 96/61/CE. În acest scop, Comisia elaborează în timp util chestionarul corespunzător.

Art. 16: Adaptarea viitoare a prezentei directive
Comisia, acţionând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, modifică articolele 10, 11 şi 13 şi anexele I şi III cu scopul de a le adapta la progresul tehnic sau la noile date privind efectele benefice pentru sănătate care pot fi obţinute printr-o reducere a emisiilor.

Art. 17: Comitetul de reglementare
(1)Comisia este sprijinită de către un comitet de reglementare, denumit în continuare “comitetul”.
(2)În situaţia în care se face trimitere la acest alineat, articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE se aplică cu respectarea dispoziţiilor articolului 8 din directiva în cauză.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(3)Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.

Art. 18: Abrogare
Următoarele texte se abrogă începând cu 28 decembrie 2005:
(a)articolul 8 alineatul (1) şi anexa la Directiva 75/439/CEE;
(b)Directiva 89/369/CEE;
(c)Directiva 89/429/CEE şi
(d)Directiva 94/67/CE.

Art. 19: Sancţiuni
Statele membre determină sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor de drept intern adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive. Sancţiunile astfel prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionate şi cu efect de descurajare. Comisiei i se notifică de către statele membre aceste dispoziţii până la 28 decembrie 2002 şi i se comunică fără întârziere orice modificare ulterioară a acestor dispoziţii.

Art. 20: Dispoziţii tranzitorii
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor tranzitorii speciale prevăzute de anexe, dispoziţiile prezentei directive se aplică instalaţiilor existente începând cu 28 decembrie 2005.
(2)În cazul noilor instalaţii, mai precis al celor care nu corespund definiţiei de “instalaţii de incinerare sau coincinerare existente” de la articolul 3 alineatul (6) sau prezentul articol alineatul (3), prezenta directivă, în locul directivelor menţionate la articolul 18, se aplică începând cu 28 decembrie 2002.
(3)Instalaţiile fixe sau mobile care sunt în exploatare şi au ca obiect producerea de energie sau de produse materiale, pentru care a fost emis un aviz, după caz, conform legislaţiei comunitare în vigoare şi care încep să coincinereze deşeuri până la 28 decembrie 2004 trebuie considerate instalaţii de coincinerare existente.

Art. 21: Punerea în aplicare
(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 28 decembrie 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei i se comunică de către statele membre textele dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Art. 22: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

Art. 23: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 4 decembrie 2000.
Pentru Parlamentul European
Preşedintele
N. FONTAINE
Pentru Consiliu
Preşedintele
F. VÉDRINE

ANEXA I: Factori de echivalenţă pentru dibenzoparadioxine şi dibenzofurani
Pentru a determina concentraţia totală (echivalent toxic, TE) a dioxinelor şi furanilor, se recomandă, înaintea adunării acestora, înmulţirea concentraţiilor masice ale dibenzoparadioxinelor şi dibenzofuranilor enumeraţi mai jos cu următorii factori de echivalenţă:

		Factor de echivalentă toxică
2,3,7,8	– Tetraclorodibenzodioxină (TCDD)	1
1,2,3,7,8	– Pentaclorodibenzodioxină (PeCDD)	0,5
1,2,3,4,7,8	– Hexaclorodibenzodioxină (HXCDD)	0,1
1,2,3,6,7,8	– Hexaclorodibenzodioxină (HXCDD)	0,1
1,2,3,7,8,9	– Hexaclorodibenzodioxină (HXCDD)	0,1
1,2,3,4,6,7,8	– Heptaclorodibenzodioxină (HPCDD)	0,01
	– Octaclorodibenzodioxină (OCDD)	0,001
2,3,7,8	– Tetraclorodibenzofuran (TCDF)	0,1
2,3,4,7,8	– Pentaclorodibenzofuran (PeCDF)	0,5
1,2,3,7,8	– Pentaclorodibenzofuran (PeCDF)	0,05
1,2,3,4,7,8	– Hexaclorodibenzofuran (HXCDF)	0,1
1,2,3,6,7,8	– Hexaclorodibenzofuran (HXCDF)	0,1
1,2,3,7,8,9	– Hexaclorodibenzofuran (HXCDF)	0,1
2,3,4,6,7,8	– Hexaclorodibenzofuran (HXCDF)	0,1
1,2,3,4,6,7,8	– Heptaclorodibenzofuran (HpCDF)	0,01
1,2,3,4,7,8,9	– Heptaclorodibenzofuran (HpCDF)	0,01
	– Octaclorodibenzofuran (OCDF)	0,001

ANEXA II: DETERMINAREA VALORILOR LIMITĂ DE EMISII ATMOSFERICE PENTRU COINCINERAREA DEŞEURILOR
Formula de mai jos (regula amestecurilor) trebuie aplicată în toate cazurile în care o valoare limită de emisie totală specifică “C” nu este stabilită într-un tabel din prezenta anexă.
Valoarea limită a fiecărei substanţe poluante în cauză şi a monoxidului de carbon, conţinute în gazele de combustie produse prin coincinerarea deşeurilor, se calculează după cum urmează:

Vdeseuri: volumul de gaze de eşapament rezultat în urma incinerării de deşeuri, determinat doar pe baza deşeurilor cu cea mai scăzută valoare calorifică specificată în aviz şi raportat la condiţiile definite de prezenta directivă.
În cazul în care cantitatea de căldură eliberată prin incinerarea deşeurilor periculoase atinge cel puţin 10% din căldura totală eliberată de instalaţie, Vdeseuri se calculează pe baza unei cantităţi (teoretice) de deşeuri care, dacă ar fi incinerate, ar degaja o căldură de 10 % din căldura totală degajată prestabilită.
Cdeseuri: valorile limită de emisie stabilite de anexa V pentru instalaţiile de incinerare, pentru substanţele poluante în cauză şi pentru monoxidul de carbon.
Vprocedeu: volumul de gaze de eşapament rezultate din funcţionarea instalaţiei, inclusiv din combustia combustibililor autorizaţi, utilizaţi în mod obişnuit în instalaţie (cu excepţia deşeurilor), determinat pe baza conţinutului de oxigen stabilit de reglementarea comunitară sau de drept intern la care emisiile trebuie raportate. În absenţa unei reglementări pentru acest tip de instalaţie, se recomandă utilizarea conţinutului real de oxigen al gazelor de eşapament nediluate prin adăugarea de aer, care nu este indispensabilă procedeului. Celelalte condiţii la care trebuie raportate rezultatele măsurătorilor sunt indicate în prezenta directivă.
C procedeu: valorile limită de emisie prevăzute în tabelele din prezenta anexă pentru anumite sectoare industriale şi anumiţi poluanţi sau, în absenţa unui asemenea tabel sau unor asemenea valori, valorile limită de emisie pentru poluanţii de care se ţine seama şi pentru monoxidul de carbon din gazele de ardere ale instalaţiilor, care respectă actele cu putere de lege şi actele administrative de drept intern cu privire la aceste instalaţii şi care ard combustibili autorizaţi în mod uzual (cu excepţia deşeurilor). În absenţa unor asemenea dispoziţii, se utilizează valorile limită de emisie stabilite în aviz. În absenţa unor valori stabilite în aviz, se utilizează concentraţiile masice reale.
C: valorile limită de emisie totale şi conţinutul de oxigen stabilite în tabelele din prezenta anexă pentru anumite sectoare industriale şi anumite substanţe poluante sau, în absenţa unor asemenea tabele sau unor asemenea valori, totalul valorilor limită de emisie pentru monoxidul de carbon (CO) şi substanţele poluante de care trebuie să se ţină seama în locul valorilor limită de emisie stabilite în anexele corespunzătoare la prezenta directivă. Conţinutul total de oxigen prin care se înlocuieşte, în scopul uniformizării, conţinutul de oxigen se determină pe baza conţinutului menţionat mai sus, cu respectarea volumelor parţiale.
Statele membre pot stabili norme care să reglementeze derogările prevăzute de prezenta anexă.
1.Dispoziţii speciale pentru cuptoarele din ciment care coincinerează deşeuri
Medii zilnice (pentru măsurători continue). Perioadele de prelevare şi alte specificaţii pentru măsurare: a se vedea articolul 7. Toate valorile se exprimă în mg/m3 (în ng/m3 pentru dioxine şi furani). Mediile pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru calculul mediilor zilnice.
Rezultatele măsurătorilor efectuate pentru a verifica respectarea valorilor limită de emisie se raportează la următoarele condiţii: temperatură 273 K, presiune 101,3 kPa, conţinutul de oxigen 10 %, gaz uscat.
1.1.C – valori limită de emisie totale

Substanţa poluantă	C
Pulbere totală	30
HCl10	10
HF	1
NOx – pentru instalaţiile existente  NOx – pentru instalaţiile noi	800  500 (1)

(¹)Pentru aplicarea valorilor limită de emisie pentru NO_x, cuptoarele din ciment aflate în stare de funcţionare, care deţin un aviz emis în conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare şi care încep să coincinereze deşeuri după data menţionată la articolul 20 alineatul (3), nu trebuie să fie considerate instalaţii noi.

Substanţa poluantă	C
Cd + Tl	0,05
Hg	0,05
Sb + As + Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V	0,5
Dioxine şi furani	0,1

Până la 1 ianuarie 2008, autorităţile competente pot acorda derogări pentru NOX pentru cuptoarele din ciment existente care utilizează procedeul umed sau pentru cuptoarele din ciment care ard mai puţin de trei tone de deşeuri pe oră, cu condiţia ca avizul să prevadă pentru NOx o valoare limită de emisie totală care nu depăşeşte 1 200 mg/m3.
Până la 1 ianuarie 2008, autorităţile competente pot acorda derogări pentru pulberi, pentru cuptoarele din ciment care ard mai puţin de trei tone de deşeuri pe oră, cu condiţia ca avizul să prevadă o valoare limită de emisie totală care nu depăşeşte 50 mg/m3.
1.2.C – valori limită de emisie totale pentru SO2 şi COT.

Poluant	C
SO2	50
COT	10

Autoritatea competentă poate acorda derogări în cazul în care SO2 şi COT nu provin din incinerarea deşeurilor.
1.3.Valoare limită de emisie pentru CO
Valorile limită de emisie pentru CO pot fi stabilite de autoritatea competentă.
2.Dispoziţii speciale pentru instalaţiile de ardere care coincinerează deşeuri
2.1.Medii zilnice
Fără a aduce atingere Directivei 88/609/CEE şi, în cazul în care pentru marile instalaţii de ardere se stabilesc, în conformitate cu viitoarea legislaţie comunitară, valori limită de emisie mai stricte, acestea din urmă înlocuiesc, pentru instalaţiile şi substanţele poluante în cauză, valorile limită de emisie stabilite în tabelele de mai jos (Cproc). În acest caz, tabelele de mai jos se adaptează imediat la aceste valori limită de emisie mai stricte, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.
Valorile medii pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru a se calcula mediile zilnice.
Cprocedeu:
Cprocedeu pentru combustibilii solizi exprimată în mg/Nm3 (conţinutul de O2 de 6 %):

Substanţe poluante	< 50 MWt	50 – 100 MWt	100 – 300 MWt	> 300 MWt
SO2
Caz general		850	850-200  (descreştere liniară de la 100 la 300 MWt)	200
Combustibili indigeni		sau procent de desulfurare > = 90 %	sau procent de desulfurare > = 92 %	sau procent de desulfurare > = 95 %
NOx		400	300	200
Pulberi	50	50	30	30

Până la 1 ianuarie 2007 şi fără a aduce atingere legislaţiei comunitare aplicabile, valoarea limită de emisie pentru NOx nu se aplică instalaţiilor care coincinerează doar deşeuri periculoase.
Până la 1 ianuarie 2008, autorităţile competente pot acorda derogări pentru NOx şi SO2 pentru instalaţiile de coincinerare existente, cu o capacitate cuprinsă între 100 şi 300 MWt, care utilizează tehnica patului fluidizat şi ard combustibili solizi, cu condiţia ca avizul să prevadă pentru Cprocedeu o valoare care să nu depăşească 350 mg/Nm3 pentru NOX şi 850-400 mg/Nm3 (descreştere liniară de la 100 la 300 MWt) pentru SO2.
Cprocedeu pentru biomasă exprimată în mg/Nm3 (conţinutul de O2 de 6 %):
Prin “biomasă” se înţelege produsele ce consistă în totalitate sau parţial din materie vegetală de origine agricolă sau forestieră care poate fi utilizată pentru recuperarea conţinutului său energetic, precum şi deşeurile enumerate la articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctele (i)-(v).

Substanţe poluante	< 50 MWt	50-100 MWt	100-300 MWt	> 300 MWt
SO2		200	200	200
NOx		350	300	300
Pulberi	50	50	30	30

Până la 1 ianuarie 2008, autorităţile competente pot acorda derogări pentru NOx pentru instalaţiile de coincinerare existente, cu o capacitate cuprinsă între 100 şi 300 MWt, care utilizează tehnica patului fluidizat şi ard biomasă, cu condiţia ca avizul să prevadă pentru Cc o valoare care nu depăşeşte 350 mg/Nm3.
Cprocedeu pentru combustibilii lichizi exprimată în mg/Nm3 (conţinutul de oxigen de 3 %):

Substanţe poluante	< 50 MWt	50-100 MWt	100-300 MWt	> 300 MWt
SO2		850	850-200  (descreştere liniară de la 100 la 300 MWt)	200
NOx		400	300	200
Pulberi	50	50	30	30

2.2.C – valorile limită de emisie totale
C exprimată în mg/Nm3 (conţinutul de O2 de 6 %). Toate mediile se raportează la o perioadă de eşantionare de minimum treizeci de minute şi maximum opt ore:

	Poluant	C
Cd + Tl		0,05
Hg		0,05
Sb + As	+ Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V	0,5

C exprimată în ng/Nm3 (conţinutul de O2 de 6 %). Toate mediile se raportează la o perioadă de prelevare de minimum şase ore şi maximum opt ore:

Poluant	C
Dioxine şi furani	0,1

3.Dispoziţii speciale pentru sectoarele industriale care coincinerează deşeuri neincluse la punctul II.1 sau la punctul II.2
3.1.C- valori limită de emisii totale:
C exprimată în ng/Nm3. Toate mediile se raportează la o perioadă de prelevare de minimum şase ore şi maximum opt ore:

Poluant	C
Dioxine şi furani	0,1

C exprimată în mg/Nm3. Toate mediile se raportează la o perioadă de prelevare de minimum treizeci de minute şi maximum opt ore:

	Poluant	C
Cd + Tl		0,05
Hg		0,05

ANEXA III: Tehnici de măsurare
1.Măsurătorile pentru determinarea concentraţiilor de substanţe poluante din atmosferă şi din apă trebuie efectuate reprezentativ.
2.Prelevarea şi analiza tuturor substanţelor poluante, inclusiv a dioxinelor şi furanilor, precum şi metodele de măsurare de referinţă utilizate pentru calibrarea sistemelor de măsurare automatizate, trebuie efectuate conform standardelor CEN. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standardele ISO, standardele naţionale sau internaţionale, garantându-se obţinerea unor date de calitate ştiinţifică echivalente.
3.La nivelul valorilor limită zilnice de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95 % ale unui singur rezultat măsurat nu trebuie să depăşească următoarele procente ale valorilor limită de emisie:

monoxid de carbon	10%
dioxid de sulf	20%
dioxid de azot	20%
pulbere totală	30%
carbon organic total	30%
acid clorhidric	40%
acid fluorhidric	40%.

ANEXA IV: Valori limită de emisie pentru deversările de ape reziduale provenite din epurarea gazelor de ardere

Substanţe poluante	Valori limită de emisie exprimate în concentraţii masice pentru probe nefiltrate
1. Total solide în suspensie, conform definiţiei din Directiva 91/271/CEE	95 %  30 mg/l	100%  45 mg/l
2. Mercurul şi compuşii săi, exprimaţi în mercur (Hg)	0,03 mg/l
3. Cadmiul şi compuşii săi, exprimaţi în cadmiu (Cd)	0,05 mg/l
4. Taliul şi compuşii săi, exprimaţi în taliu (Tl)	0,05 mg/l
5. Arsenic şi compuşii săi, exprimaţi în arsenic (As)	0,15 mg/l
6. Plumbul şi compuşii săi, exprimaţi în plumb (Pb)	0,2 mg/l
7. Cromul şi compuşii săi, exprimaţi în crom (Cr)	0,5 mg/l
8. Cuprul şi compuşii săi, exprimaţi în cupru (Cu)	0,5 mg/l
9. Nichel şi compuşii săi, exprimaţi în nichel (Ni)	0,5 mg/l
10. Zincul şi compuşii săi, exprimaţi în zinc (Zn)	1,5 mg/l
11. Dioxine şi furani, definiţi ca suma dioxinelor şi furanilor individuali, evaluaţi în conformitate cu anexa I	0,3 ng/l

Până la 1 ianuarie 2008, autoritatea competentă poate acorda derogări pentru totalul de solide în suspensie la instalaţiile de incinerare existente, cu condiţia ca avizul să prevadă ca 80 % din valorile măsurate să nu depăşească 30 mg/l şi nici una dintre aceste măsurători să nu depăşească 45 mg/l.
ANEXA V: VALORI LIMITĂ ALE EMISIILOR ATMOSFERICE
(a)Medii zilnice

Pulberi totale	10 mg/m3
Substanţe organice în stare de gaz sau vapori, exprimate în carbon organic total	10 mg/m3
Acid clorhidric (HCl)	10 mg/m3
Acid fluorhidric (HF)	1 mg/m3
Dioxid de sulf (SO2)	50 mg/m3
Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate în dioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare existente a căror capacitate nominală este mai mare de şase tone pe oră sau pentru noile instalaţii de incinerare	200 mg/m3 (*)
Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate în dioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare existente a căror capacitate nominală este mai mică sau egală cu şase tone pe oră.	400 mg/m3 (*)

(*) Până la 1 ianuarie 2007 şi fără a aduce atingere legislaţiei comunitare aplicabile, această valoare limită de emisie pentru NOx nu se aplică instalaţiilor care incinerează doar deşeuri periculoase.
Autoritatea competentă poate acorda derogări pentru NOx pentru instalaţiile de incinerare existente:
– a căror capacitate nominală este mai mică sau egală cu 6 tone pe oră, cu condiţia ca avizul să prevadă ca mediile zilnice să nu depăşească 500 mg/m3, până la 1 ianuarie 2008;
– a căror capacitate nominală este mai mare de 6 tone pe oră, dar mai mică sau egală cu 16 tone pe oră, cu condiţia ca avizul să prevadă ca mediile zilnice să nu depăşească 400 mg/m3, până la 1 ianuarie 2010;
– a căror capacitate este mai mare de 16 tone pe oră, dar mai mică de 25 de tone pe oră şi care nu produc ape reziduale, cu condiţia ca avizul să prevadă ca mediile zilnice să nu depăşească 400 mg/m3, până la 1 ianuarie 2008.
Până la 1 ianuarie 2008, autoritatea competentă poate acorda derogări pentru pulberi, pentru instalaţiile de incinerare existente, cu condiţia ca avizul să prevadă ca mediile zilnice să nu depăşească 20 mg/m3.
(b)Medii pentru o jumătate de oră

	(100 %) A	(97 %) B
Pulberi totale	30 mg/m3	10 mg/m3
Substanţe organice în stare de gaz sau de vapori, exprimate în carbon organic total	20 mg/m3	10 mg/m3
Acid clorhidric (HCl)	60 mg/m3	10 mg/m3
Acid fluorhidric (HF)	4 mg/m3	2 mg/m3
Dioxid de sulf (SO2)	200 mg/m3	50 mg/m3
Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate în dioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare existente a căror capacitate nominală este mai mare de şase tone pe oră sau pentru noile instalaţii de incinerare	400 mg/m3 (*)	200 mg/m3 (*)

(*) Până la 1 ianuarie 2007 şi fără a aduce atingere legislaţiei comunitare aplicabile, această valoare limită de emisie pentru NOx nu se aplică instalaţiilor care incinerează doar deşeuri periculoase.
Până la 1 ianuarie 2010, autoritatea competentă poate acorda derogări pentru NOx la instalaţiile de incinerare existente, cu o capacitate nominală între 6 şi 16 tone pe oră, cu condiţia ca media pentru o jumătate de oră să nu depăşească 600 mg/m3 pentru coloana A sau 400 mg/m3 pentru coloana B.
(c)Toate mediile din perioada de prelevare de minimum treizeci de minute şi maximum opt ore

Cadmiu şi compuşii săi, exprimaţi în cadmiu (Cd)	total 0,05 mg/m3	total0,1 mg/m3* (*)
Taliu şi compuşii săi, exprimaţi în taliu (Tl)
Mercur şi compuşii săi, exprimaţi în mercur (Hg)	0,05 mg/m3	0,1 mg/m3 * (*)
Stibiu şi compuşii săi, exprimaţi în stibiu (Sb)	total 0,5 mg/m3	total 1 mg/m3 * (*)
Arsenic şi compuşii săi, exprimaţi în arsenic (As)
Plumb şi compuşii săi, exprimaţi în plumb (Pb)
Crom şi compuşii săi, exprimaţi în crom (Cr)
Cobalt şi compuşii săi, exprimaţi în cobalt (Co)
Cupru şi compuşii săi, exprimaţi în cupru (Cu)
Mangan şi compuşii săi exprimaţi în mangan (Mn)
Nichel şi compuşii săi, exprimaţi în nichel (Ni)
Vanadiu şi compuşii săi, exprimaţi în vanadiu (V)

(*)Până la 1 ianuarie 2007, valorile medii pentru instalaţiile existente al căror aviz de exploatare a fost emis înainte de 31 decembrie 1996 şi care incinerează doar deşeuri periculoase.
Aceste medii se aplică de asemenea emisiilor de metale grele şi compuşi ai acestora în stare de gaz sau vapori.
(d)Valorile medii trebuie măsurate pe o perioadă de prelevare de minimum 6 ore şi maximum 8 ore. Valoarea limită de emisie face trimitere la concentraţia totală de dioxine şi furani calculată pe baza conceptului de echivalenţă toxică în conformitate cu anexa I.

Dioxine şi furani

0,1 ng/m3

(e)Următoarele valori limită de emisie nu trebuie depăşite pentru concentraţia de monoxid de carbon (CO) în gazele de ardere (în afara fazelor de demaraj şi oprire)
– 50 miligrame/m3 de gaze de ardere ca medie zilnică;
– 150 miligrame/m3 de gaze de ardere pentru cel puţin 95 % dintre toate măsurătorile corespunzătoare unor medii pentru zece minute sau 100 mg/m3 de gaze de ardere pentru toate măsurătorile corespunzătoare unor medii pentru treizeci de minute efectuate în cursul unei singure zile de 24 de ore.
Autoritatea competentă poate acorda derogări pentru instalaţiile de incinerare care utillizează tehnologia patului fluidizat, atâta timp cât derogarea prevede o valoare limită de emisie de 100 mg/m3 (media orară) pentru monoxidul de carbon (CO).
(f)Statele membre pot adopta dispoziţii care să reglementeze derogările prevăzute de prezenta anexă.
ANEXA VI: Formulă pentru calculul concentraţiei de emisie la procentajul standard al concentraţiei de oxigen

ES = concentraţia de emisie calculată la procentajul standard al concentraţiei de oxigen EM = concentraţia de emisie măsurată OS = concentraţia de oxigen standard OM = concentraţia de oxigen măsurată

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

Având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 337, 7.11.1997, p. 3 şi JO C 156, 3.6.1999, p. 5.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 129, 27.4.1998, p. 44.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,
în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat şi pe baza textului comun aprobat de Comitetul de conciliere la data de 23 mai 2000 (3),
(3)Avizul Parlamentului European din 11 februarie 1999 (JO C 150, 28.5.1999, p. 420), Poziţia comună a Consiliului din 29 iulie 1999 (JO C 317, 4.11.1999, p. 19) şi Decizia Parlamentului European din 3 februarie 2000 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 20 iulie 2000 şi Decizia Parlamentului European din 7 septembrie 2000.

Întrucât:
(1)Se impune armonizarea diferitelor măsuri de drept intern privind vehiculele scoase din uz pentru ca, în primul rând, impactul vehiculelor scoase din uz asupra mediului să fie redus la minimum, contribuind astfel la protecţia, conservarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului şi la conservarea energiei, şi, în al doilea rând, să se asigure buna funcţionare a pieţei interne şi să se evite denaturarea concurenţei în Comunitate.
(2)Este necesară elaborarea unui cadru comunitar pentru a asigura coerenţa între modalităţile de abordare naţionale pentru atingerea obiectivelor menţionate anterior, în special cu scopul de a proiecta vehicule pentru reciclare şi recuperare, între normele pentru instalaţiile de colectare şi recuperare şi între realizarea obiectivelor pentru refolosire, reciclare şi recuperare, luând în considerare principiul subsidiarităţii şi principiul “poluatorul plăteşte”.
(3)în fiecare an, vehiculele scoase din uz din Comunitate generează între 8 şi 9 milioane tone de deşeuri care trebuie gestionate corect.
(4)Pentru a pune în aplicare principiile de precauţie şi prevenire şi în conformitate cu strategia comunitară pentru gestionarea deşeurilor, pe cât posibil, trebuie evitată generarea de deşeuri.
(5)Un alt principiu fundamental stabileşte că deşeurile trebuie refolosite şi recuperate şi acordă întâietate refolosirii şi reciclării.
(6)Statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că unităţile economice instituie sisteme de colectare, tratare şi recuperare a vehiculelor scoase din uz.
(7)Statele membre trebuie să se asigure că ultimul deţinător şi/sau proprietar poate livra vehiculul scos din uz către o instalaţie de tratare autorizată fără costuri, ca urmare a faptului că vehiculul nu are valoare sau are o valoare comercială negativă. Statele membre trebuie să se asigure că producătorii acoperă toate sau o mare parte din costurile punerii în aplicare a acestor măsuri; funcţionarea normală a forţelor de pe piaţă nu trebuie împiedicată.
(8)Prezenta directivă trebuie să se aplice vehiculelor şi vehiculelor scoase din uz, inclusiv componentelor şi materialelor acestora, precum şi pieselor de rezervă şi de schimb, fără a aduce atingere standardelor de siguranţă, valorilor emisiilor în aer şi reducerii zgomotului.
(9)Prezenta directivă trebuie înţeleasă ca împrumutând, acolo unde este cazul, terminologia utilizată într-o serie de directive existente, şi anume Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative cu privire la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase (4), Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislaţiei statelor membre cu privire la aprobările tip pentru autovehicule şi remorci (5) şi Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile (6).
(4)JO 196, 16.8.1967, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/98/CE a Comisiei (JO L 355, 30.12.1998, p. 1).
(5)JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/91/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 11, 16.1.1999, p. 25).
(6)JO 194, 25.7.1975, p. 39. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (JO L 135, 6.6.1996, p. 32).
(10)Vehiculele de epocă, şi anume vehiculele istorice sau vehiculele cu valoare pentru colecţionari sau destinate muzeelor, păstrate în condiţii adecvate şi sigure pentru mediu, gata de utilizare sau dezmembrate, nu sunt incluse în definiţia deşeurilor din Directiva 75/442/CEE şi nu fac obiectul prezentei directive.
(11)Este important ca măsurile preventive să se aplice cu începere din faza de proiectare a vehiculului şi să se concretizeze în special în reducerea şi controlul substanţelor periculoase provenind de la vehicule, pentru a preveni eliberarea acestora în mediu, pentru a facilita reciclarea şi pentru a evita eliminarea deşeurilor periculoase. Trebuie interzisă în special utilizarea plumbului, a mercurului, a cadmiului şi a cromului hexavalent. Aceste metale grele trebuie utilizate în anumite aplicaţii în conformitate cu o listă revizuită periodic. Astfel, se poate evita prezenţa anumitor materiale şi compuşi printre reziduurile provenind de la maşina de tăiat şi incinerarea sau eliminarea acestora la rampele de gunoi.
(12)Reciclarea tuturor părţilor din plastic ale vehiculelor scoase din uz trebuie îmbunătăţită continuu. În prezent, Comisia examinează impactul componentelor din PVC asupra mediului. Pe baza acestei analize, Comisia va face propuneri adecvate pentru utilizarea de PVC, incluzând observaţii privind vehiculele.
(13)Cerinţele pentru dezmembrarea, refolosirea şi reciclarea vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora trebuie integrate în etapele de proiectare şi producţie a noilor vehicule.
(14)Dezvoltarea pieţelor de materiale reciclate trebuie încurajată.
(15)Pentru a asigura eliminarea vehiculelor scoase din uz fără periclitarea mediului, se impune crearea de sisteme de colectare adecvate.
(16)Se impune introducerea unui certificat de distrugere pentru a condiţiona radierea vehiculelor scoase din uz. Statele membre care nu au un sistem de radiere trebuie să creeze un sistem pe baza căruia autorităţilor competente li se prezintă un certificat de distrugere atunci când vehiculul scos din uz este transferat într-o instalaţie de tratare.
(17)Prezenta directivă nu împiedică statele membre să permită, după caz, radierea temporară a vehiculelor.
(18)întreprinderile de colectare şi tratare au dreptul de a opera numai la primirea unui permis sau, în cazul utilizării unei înregistrări în locul permisului, numai pe baza respectării anumitor condiţii.
(19)Se impune promovarea proprietăţilor de recuperare şi de reciclare a vehiculelor.
(20)Cerinţele privind operaţiunile de depozitare şi tratare trebuie stabilite pentru a preveni impactul negativ asupra mediului şi pentru a evita denaturarea schimburilor comerciale şi a concurenţei.
(21)Pentru a obţine rezultate pe termen scurt şi pentru a oferi operatorilor, consumatorilor şi autorităţilor publice perspectiva necesară pe termen lung, se impune stabilirea de obiective cuantificate pentru refolosire, reciclare şi recuperare care trebuie îndeplinite de operatorii economici.
(22)Producătorii trebuie să se asigure că vehiculele sunt proiectate şi fabricate astfel încât să permită îndeplinirea obiectivelor pentru refolosire, reciclare şi recuperare. În acest scop, Comisia promovează pregătirea standardelor europene şi ia restul măsurilor necesare pentru a modifica legislaţia europeană aplicabilă privind aprobările tip pentru vehicule.
(23)Statele membre se asigură că, la punerea în aplicare a prezentei directive, este protejată concurenţa, în special cu privire la accesul întreprinderilor mici şi mijlocii pe piaţa de colectare, dezmembrare, tratare şi reciclare.
(24)Pentru a facilita dezmembrarea şi recuperarea, în special reciclarea vehiculelor scoase din uz, producătorii de vehicule trebuie să furnizeze instalaţii de tratare autorizate cu toate informaţiile necesare referitoare la dezmembrare, în special pentru materialele cu grad ridicat de risc.
(25)Se impune promovarea pregătirii standardelor europene, după caz. Producătorii de vehicule şi de materiale trebuie să utilizeze standarde de codificare pentru componente şi materiale care urmează să fie stabilite de Comisie, sprijinită de comitetul competent. La pregătirea acestor standarde, Comisia va lua în considerare, după caz, activităţile desfăşurate de forurile internaţionale relevante în acest domeniu.
(26)Pentru a monitoriza punerea în aplicare a obiectivelor prezentei directive sunt necesare date privind vehiculele scoase din uz din întreaga Comunitate.
(27)Consumatorii trebuie să fie informaţi corespunzător pentru a-şi adapta comportamentul şi atitudinile; în acest scop, operatorii economici relevanţi trebuie să pună la dispoziţie informaţiile necesare.
(28)Statele membre pot hotărî să pună în aplicare anumite decizii pe bază de acorduri cu sectorul economic respectiv, cu condiţia îndeplinirii anumitor cerinţe.
(29)Adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic a cerinţelor pentru instalaţiile de tratare şi pentru utilizarea substanţelor periculoase, precum şi adaptarea standardelor minime pentru certificatul de distrugere, formatul bazei de date şi punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru a controla respectarea obiectivelor cuantificate trebuie efectuate de Comisie pe baza unei proceduri a comitetului.
(30)Măsurile urmând a fi luate pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competenţelor de punere în aplicare conferite Comisiei (1).
(1)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(31)Statele membre pot aplica dispoziţiile prezentei directive înainte de data stabilită, cu condiţia ca aceste măsuri să fie în conformitate cu tratatul,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Art. 1: Obiective
Prezenta directivă stabileşte dispoziţii care urmăresc în primul rând prevenirea formării de deşeuri de la vehiculele scoase din uz şi, în plus, refolosirea, reciclarea şi alte forme de recuperare a vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora pentru a reduce eliminarea de deşeuri, precum şi îmbunătăţirea din punct de vedere ecologic a activităţii tuturor operatorilor economici implicaţi în ciclul de viaţă al vehiculelor, în special a operatorilor direct implicaţi în tratarea vehiculelor scoase din uz.

Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive:
1.”vehicul” înseamnă orice vehicul desemnat ca aparţinând categoriilor M1 sau N1 definite la anexa IIA la Directiva 70/156/CEE şi autovehiculele cu trei roţi, astfel cum sunt definite de Directiva 92/61/CEE, cu excepţia tricicletelor cu motor;
2.”vehicul scos din uz” înseamnă un vehicul care constituie un deşeu în sensul stabilit la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE;
3.”producător” înseamnă fabricantul de vehicule sau importatorul profesional al unui vehicul într-un stat membru;
4.”prevenire” înseamnă măsurile care urmăresc reducerea cantităţii de vehicule scoase din uz, de materiale şi substanţe provenite de la acestea, precum şi reducerea pericolului pe care îl prezintă acestea pentru mediu;
5.”tratare” înseamnă orice activitate desfăşurată după ce vehiculul scos din uz a fost predat unei instalaţii pentru depoluare, dezmembrare, mărunţire, tăiere, recuperare sau pregătire pentru eliminare a deşeurilor rezultate de la tăiere, precum şi restul operaţiunilor efectuate pentru recuperarea şi/sau eliminarea vehiculului scos din uz şi a componentelor acestuia;
6.”refolosire” înseamnă orice operaţie prin care componentele vehiculelor scoase din uz sunt utilizate în acelaşi scop pentru care au fost concepute;
7.”reciclare” înseamnă reprelucrarea într-un proces de producţie a materialelor uzate în scopul original sau în alte scopuri, cu excepţia recuperării energiei. Recuperarea energiei reprezintă utilizarea combustibililor uzaţi ca mijloc de generare a energiei prin incinerare directă cu sau fără alte deşeuri, dar cu recuperarea căldurii;
8.”recuperare” înseamnă oricare dintre operaţiile aplicabile menţionate la anexa IIB din Directiva 75/442/CEE;
9.”eliminare” înseamnă oricare dintre operaţiile aplicabile menţionate la anexa IIA din Directiva 75/442/CEE;
10.”operatori economici” înseamnă producători, distribuitori, colectori, companii de asigurări auto, operatori care se ocupă cu dezmembrarea, tăierea, recuperarea, reciclarea şi alţi operatori care se ocupă cu tratarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv a componentelor şi a materialelor acestora;
11.”substanţă periculoasă” înseamnă orice substanţă considerată periculoasă în conformitate cu Directiva 67/548/CEE;
12.”aparat de tăiat” înseamnă orice instrument utilizat pentru tăierea în bucăţi sau pentru fragmentarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv în scopul obţinerii de deşeuri de metal direct refolosibile;
13.”informaţii referitoare la dezmembrare” înseamnă toate informaţiile necesare pentru tratarea corectă şi sigură din punct de vedere ecologic a vehiculelor scoase din uz. Acestea sunt puse la dispoziţia instalaţiilor de tratare autorizate de către fabricanţii de vehicule şi producătorii de componente sub forma unor manuale sau pe suport electronic (de exemplu, CD-ROM, servicii on-line).

Art. 3: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică vehiculelor şi vehiculelor scoase din uz, inclusiv componentelor şi materialelor acestora. Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (4) al treilea paragraf, aceasta se aplică indiferent de modul în care vehiculul a fost întreţinut sau reparat pe durata utilizării şi indiferent dacă este echipat cu componentele furnizate de producător sau cu alte componente a căror asamblare ca piese de rezervă sau de schimb este în conformitate cu deciziile comunitare sau naţionale corespunzătoare.
(2)Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere legislaţiei comunitare şi interne relevante existente, în special cu privire la standardele de siguranţă, emisiile atmosferice şi controlul zgomotului, precum şi la protecţia solului şi a apei.
(3)Atunci când un producător produce sau importă doar vehicule care sunt exceptate de la aplicarea Directivei 70/156/CEE în temeiul articolului 8 alineatul (2) litera (a), statele membre pot excepta producătorul respectiv şi vehiculele sale de la aplicarea articolului 7 alineatul (4), şi a articolelor 8 şi 9 din prezenta directivă.
(4)Vehiculele cu destinaţii speciale, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă din Directiva 70/156/CEE, sunt excluse de la aplicarea dispoziţiilor articolului 7 din prezenta directivă.
(5)În cazul autovehiculelor cu trei roţi se aplică numai articolul 5 alineatele (1) şi (2) şi articolul 6 din prezenta directivă.

Art. 4: Prevenirea
(1)Pentru a promova prevenirea generării de deşeuri, statele membre încurajează în special:
a)fabricanţii de vehicule, în colaborare cu producătorii de materiale şi echipamente, să limiteze utilizarea substanţelor periculoase la vehicule şi să le reducă, pe cât posibil, începând cu faza de proiectare, astfel încât să prevină în special eliberarea acestora în mediu, facilitând reciclarea şi evitând nevoia de a elimina deşeuri periculoase;
b)proiectarea şi producerea de noi vehicule care ţin seama în cea mai mare măsură şi facilitează dezmembrarea, refolosirea, recuperarea şi, în special, reciclarea vehiculelor scoase din uz, a componentelor şi a materialelor acestora;
c)fabricanţii de vehicule, în colaborare cu producătorii de materiale şi echipamente, să integreze o cantitate sporită de material reciclat în vehicule şi în alte produse, pentru a dezvolta pieţe de desfacere pentru materialele reciclate.
(2)_
a)Statele membre se asigură că materialele şi componentele vehiculelor introduse pe piaţă după 1 iulie 2003 nu conţin plumb, mercur, cadmiu sau crom hexavalent decât în cazurile enumerate la anexa II în condiţiile specificate;
b)în conformitate cu procedura stabilită la articolul 11, Comisia modifică în mod periodic anexa II, în funcţie de progresul ştiinţific şi tehnic, pentru ca:
(i)după caz, să stabilească valorile concentraţiilor maxime până la care este tolerat nivelul substanţelor menţionate la litera (a) în anumite materiale şi componente ale vehiculelor;
(ii)să excepteze anumite materiale şi componente ale vehiculelor de la aplicarea dispoziţiilor literei (a), dacă utilizarea acestor substanţe nu poate fi evitată;
(iii)să anuleze materiale şi componente ale vehiculelor din anexa II, dacă utilizarea acestor substanţe poate fi evitată;
(iv)pe baza punctelor (i) şi (ii) să desemneze acele materiale şi componente ale vehiculelor care pot fi detaşate înainte de continuarea tratării; acestea sunt etichetate sau identificate prin mijloace adecvate;
c)Comisia modifică anexa II pentru prima dată până la 21 octombrie 2001. În nici un caz, nici una dintre exceptările enumerate aici nu sunt eliminate din anexă înainte de 1 ianuarie 2003.

Art. 5: Colectarea
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că:
– operatorii economici stabilesc sisteme pentru colectarea tuturor vehiculelor scoase din uz şi, pe cât posibil din punct de vedere tehnic, a părţilor uzate înlăturate la repararea maşinilor pentru transport de persoane;
– instalaţiile de colectare de pe teritoriul lor sunt disponibile în mod corespunzător.
(2)Statele membre iau şi măsurile necesare pentru a se asigura că toate vehiculele scoase din uz sunt transferate în instalaţiile de tratare autorizate.
(3)Statele membre stabilesc un sistem care impune necesitatea prezentării unui certificat de distrugere pentru radierea unui vehicul scos din uz. Acest certificat este eliberat deţinătorului şi/sau proprietarului atunci când vehiculul scos din uz este transferat în instalaţiile de tratare. Instalaţiile de tratare care au obţinut un permis în conformitate cu articolul 6 au dreptul de a elibera un certificat de distrugere. Statele membre pot permite producătorilor, vânzătorilor şi întreprinderilor de colectare ca, în numele unei instalaţii de tratare autorizate, să elibereze certificate de distrugere, cu condiţia ca aceştia să garanteze că vehiculul scos din uz este transferat într-o instalaţie de tratare autorizată şi să fie înregistraţi la autorităţile publice.
Eliberarea certificatului de distrugere de către instalaţiile de tratare sau de către vânzători sau întreprinderi de colectare, în numele unei instalaţii de tratare autorizate, nu îi îndreptăţeşte pe aceştia să solicite rambursări financiare, cu excepţia cazurilor în care acest lucru a fost stabilit în mod expres de statele membre.
Statele membre care nu au un sistem de radiere la data intrării în vigoare a prezentei directive stabilesc un sistem pe baza căruia autorităţilor competente li se prezintă un certificat de distrugere atunci când vehiculul scos din uz este transferat către o instalaţie de tratare şi respectă prevederile prezentului paragraf. Statele membre care aplică prezentul paragraf informează Comisia cu privire la motivele respective.
(4)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că livrarea vehiculelor la o instalaţie de tratare autorizată în conformitate cu alineatul (3) nu induce nici un cost asupra deţinătorului şi/sau a proprietarului ca urmare a faptului că vehiculul nu are nici o valoare comercială sau are o valoare negativă.
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că producătorii acoperă toate sau cea mai mare parte din costurile punerii în aplicare a acestei măsuri şi/sau preiau vehiculele scoase din uz în aceleaşi condiţii ca cele menţionate la primul paragraf.
Statele membre pot stabili ca livrarea vehiculelor scoase din uz să nu fie în totalitate gratuită dacă vehiculul scos din uz nu conţine componentele esenţiale ale unui vehicul, în special motorul şi caroseria, sau conţine deşeuri care au fost adăugate vehiculului scos din uz.
Comisia monitorizează periodic punerea în aplicare a primului paragraf pentru a se asigura că nu conduce la perturbarea pieţei şi, dacă este necesar, propune Parlamentului European şi Consiliului o modificare a respectivului paragraf.
(5)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că autorităţile competente acceptă reciproc certificatele de distrugere eliberate în alte state membre în conformitate cu alineatul (3). În acest scop, Comisia elaborează până la 21 octombrie 2001 cerinţele minime pentru certificatul de distrugere.

Art. 6: Tratarea
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate vehiculele scoase din uz sunt depozitate (chiar şi temporar) şi tratate în conformitate cu cerinţele generale stabilite la articolul 4 din Directiva 75/442/CEE şi în conformitate cu cerinţele tehnice minime stabilite la anexa I la prezenta directivă, fără a aduce atingere reglementărilor de drept intern cu privire la sănătate şi la mediu.
(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate unităţile sau întreprinderile care efectuează operaţii de tratare obţin un permis sau sunt înregistrate la autorităţile competente, în conformitate cu articolele 9, 10 şi 11 din Directiva 75/442/CEE.
Derogarea de la obligaţia permisului menţionată la articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 75/442/CEE poate fi aplicată operaţiilor de recuperare privind deşeurile provenind de la vehicule scoase din uz după tratarea acestora conform anexei I punctul 3 la prezenta directivă, dacă autorităţile competente au efectuat o inspecţie înainte de înregistrare. La această inspecţie se verifică:
a)tipul şi cantităţile de deşeuri care urmează a fi tratate;
b)cerinţele tehnice minime care trebuie respectate;
c)măsurile de siguranţă care trebuie luate,
pentru a realiza obiectivele menţionate la articolul 4 din Directiva 75/442/CEE. Această inspecţie este efectuată o dată pe an. Statele membre care utilizează derogarea trimit rezultatele la Comisie.
(3)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate unităţile sau întreprinderile care efectuează operaţii de tratare îndeplinesc cel puţin următoarele obligaţii în conformitate cu anexa I:
a)vehiculele scoase din uz sunt dezmembrate înainte de continuarea tratării sau de alte operaţii echivalente pentru a reduce orice impact negativ asupra mediului. Componentele sau materialele etichetate sau identificate în orice alt mod în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) sunt demontate înainte de continuarea tratării;
b)materialele şi componentele cu grad ridicat de risc sunt înlăturate selectiv, pentru a nu contamina deşeurile provenind de la vehiculele scoase din uz, produse de maşina de tăiat;
c)operaţiile de demontare şi depozitare sunt efectuate astfel încât să permită refolosirea, recuperarea şi, în special, reciclarea componentelor vehiculelor.
Operaţiile de tratare pentru depoluarea vehiculelor scoase din uz menţionate la anexa I punctul 3 sunt efectuate cât mai repede posibil.
(4)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că permisul sau înregistrarea menţionate la alineatul (2) include toate condiţiile necesare pentru îndeplinirea cerinţelor de la alineatele (1), (2) şi (3).
(5)Statele membre încurajează unităţile şi întreprinderile care efectuează operaţii de tratare la să introducă sisteme de gestionare ecologică autorizate.

Art. 7: Refolosirea şi recuperarea
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a încuraja refolosirea componentelor care sunt adecvate refolosirii, recuperarea componentelor care nu pot fi refolosite, acordând întâietate reciclării când este posibilă din punct de vedere ecologic, fără a aduce atingere cerinţelor privind siguranţa vehiculelor şi cerinţele ecologice cum ar fi emisiile atmosferice şi controlul poluării fonice.
(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că operatorii economici îndeplinesc următoarele obiective:
a)până la 1 ianuarie 2006, refolosirea şi recuperarea tuturor vehiculelor scoase din uz creşte cu minimum 86 % greutate medie anuală pe vehicul. În acelaşi interval de timp, refolosirea şi reciclarea cresc cu minimum 80 % greutate medie anuală pe vehicul.
Pentru vehiculele fabricate înainte de 1 ianuarie 1980, statele membre pot stabili obiective care să nu fie mai mici de 75 % pentru refolosire şi recuperare şi de 70 % pentru refolosire şi reciclare. Statele membre care aplică prezentul paragraf informează Comisia şi restul statelor membre cu privire la motivele respective;
b)până la 1 ianuarie 2015, refolosirea şi recuperarea tuturor vehiculelor scoase din uz creşte la minimum 95 % greutate medie anuală pe vehicul. În acelaşi interval de timp, refolosirea şi reciclarea cresc la minimum 85 % greutate medie anuală pe vehicul.
Până la 31 decembrie 2005, Parlamentul European şi Consiliul reexaminează obiectivele menţionate la litera (b), pe baza unui raport al Comisiei însoţit de o propunere. În acest raport, Comisia ia în considerare evoluţia compoziţiei materialelor din vehicule şi orice alte aspecte ecologice relevante pentru vehicule.
În conformitate cu procedura stabilită la articolul 11, Comisia stabileşte reglementările necesare pentru a controla respectarea de către statele membre a obiectivelor stabilite la prezentul paragraf. În acest scop, Comisia ia în considerare toţi factorii relevanţi, inter alia, disponibilitatea datelor şi problema exportului şi a importului de vehicule scoase din uz. Comisia ia aceste măsuri până la 21 octombrie 2002.
(3)Pe baza propunerii Comisiei, Parlamentul European şi Consiliul stabilesc obiective pentru refolosire şi recuperare şi pentru refolosire şi reciclare pentru anii următori după 2015.
(4)Pentru a pregăti modificarea Directivei 70/156/CEE, Comisia promovează pregătirea standardelor europene privind dezmembrarea, recuperarea şi reciclarea vehiculelor. După stabilirea acestor standarde, dar nu mai târziu de sfârşitul anului 2001, Parlamentul European şi Consiliul, pe baza unei propuneri a Comisiei, modifică Directiva 70/156/CEE astfel încât vehiculele cu aprobare tip în conformitate cu directiva respectivă şi scoase pe piaţă la trei ani de la modificarea Directivei 70/156/CEE să fie refolosibile şi/sau reciclabile în proporţie de minimum 85 % greutate pe vehicul şi refolosibile şi/sau recuperabile în proporţie de minimum 95 % greutate pe vehicul.
(5)La propunerea modificării Directivei 70/156/CEE privind capacitatea vehiculelor de a fi dezmembrate, recuperate şi reciclate, Comisia ia în considerare, după caz, necesitatea de a garanta faptul că refolosirea componentelor nu atrage după sine riscuri pentru siguranţă sau pentru mediu.

Art. 8: Standarde de codificare – informaţii referitoare la dezmembrare
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că producătorii, împreună cu fabricanţii de materiale şi echipamente, folosesc standarde de codificare pentru materiale şi componente, în special pentru a facilita identificarea acelor componente şi materiale care sunt adecvate pentru refolosire şi recuperare.
(2)Până la 21 octombrie 2001, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 11, Comisia stabileşte standardele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol. În acest scop, Comisia ia în considerare activitatea desfăşurată în acest domeniu de forurile internaţionale relevante şi contribuie în mod corespunzător la aceasta.
(3)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că producătorii furnizează informaţii referitoare la dezmembrare pentru fiecare tip de vehicul scos pe piaţă în termen de şase luni de la scoaterea acestuia pe piaţă. În măsura în care instalaţiile de tratare necesită acest lucru pentru a respecta dispoziţiile prezentei directive, aceste informaţii identifică diferitele componente şi materiale ale vehiculelor şi amplasarea în vehicule a tuturor substanţelor periculoase, în special pentru realizarea obiectivelor stabilite la articolul 7.
(4)Fără a aduce atingere secretului comercial şi industrial, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că producătorii componentelor vehiculelor pun la dispoziţia instalaţiilor de tratare autorizate, în măsura în care acestea solicită, informaţii adecvate privind dezmembrarea, depozitarea şi testarea componentelor care pot fi refolosite.

Art. 9: Raportarea şi informarea
(1)La intervale de trei ani, statele membre înaintează Comisiei un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive. Raportul este întocmit pe baza unui chestionar sau a unei scheme stabilite de Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 6 din Directiva 91/692/CEE (1), cu scopul de a stabili o bază de date privind vehiculele scoase din uz şi tratarea acestora. Raportul conţine informaţii relevante referitoare la posibilele modificări în structura comercializării autovehiculelor şi în sectoarele de colectare, dezmembrare, tăiere, recuperare şi reciclare, care pot duce la perturbarea concurenţei între sau în interiorul statelor membre. Chestionarul sau schema sunt trimise statelor membre cu şase luni înainte de începutul perioadei acoperite de raport. Raportul este înaintat Comisiei în termen de nouă luni de la sfârşitul perioadei de trei ani pe care o acoperă.
(1)JO L 377, 31.12.1991, p. 48.
Primul raport acoperă perioada de trei ani de la 21 aprilie 2002.
Pe baza informaţiilor menţionate anterior, Comisia publică un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor statelor membre.
(2)În fiecare caz, statele membre solicită operatorilor economici în cauză să publice informaţii privind:
– structura vehiculelor şi a componentelor acestora, urmărind gradul lor de recuperare şi de reciclare;
– tratarea sigură din punct de vedere ecologic a vehiculelor scoase din uz, în special dezmembrarea şi înlăturarea tuturor lichidelor;
– dezvoltarea şi optimizarea metodelor de refolosire, reciclare şi recuperare a vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora;
– progresul înregistrat cu privire la recuperare şi reciclare pentru a reduce deşeurile eliminate şi pentru a creşte gradul de recuperare şi reciclare.
Producătorul trebuie să pună aceste informaţii la dispoziţia posibililor cumpărători de vehicule. Informaţiile sunt incluse în documentele promoţionale utilizate la introducerea pe piaţă a noului vehicul.

Art. 10: Punerea în aplicare
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 21 aprilie 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
(3)Cu condiţia realizării obiectivelor stabilite în prezenta directivă, statele membre pot să transpună dispoziţiile articolului 4 alineatul (1), ale articolului 5 alineatul (1), ale articolului 7 alineatul (1), ale articolului 8 alineatele (1) şi 8 alineatul (3) şi ale articolului 9 alineatul (2) şi să specifice normele de punere în aplicare a articolului 5 alineatul (4) prin intermediul acordurilor dintre autorităţile competente şi sectoarele economice respective. Aceste acorduri respectă următoarele cerinţe:
a)acordurile sunt executorii;
b)acordurile trebuie să specifice obiectivele cu termenele limită respective;
c)acordurile sunt publicate în jurnalul oficial naţional sau într-un document oficial la care publicul are acelaşi acces şi sunt transmise Comisiei;
d)rezultatele obţinute pe baza unui acord sunt monitorizate periodic, sunt raportate autorităţilor competente şi Comisiei şi puse la dispoziţia publicului în conformitate cu condiţiile stabilite în acord;
e)autorităţile competente iau deciziile necesare examinării progresului înregistrat pe baza unui acord;
f)în cazul nerespectării unui acord, statele membre trebuie să pună în aplicare deciziile relevante ale prezentei directive prin acte cu putere de lege şi măsuri administrative.

Art. 11: Procedura de comitet
(1)Comisia este sprijinită de comitetul instituit prin articolul 18 din Directiva 75/442/CEE, denumit în continuare “comitetul”.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.
Perioada stabilită la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CEE se stabileşte la trei luni.
(3)Comitetul îşi adoptă propriul regulament de funcţionare.
(4)În conformitate cu procedura stabilită în prezentul articol, Comisia adoptă:
a)cerinţele minime, în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) pentru certificatul de distrugere;
b)normele detaliate menţionate la articolul 7 alineatul (2) al treilea paragraf;
c)formatele referitoare la sistemul bazei de date menţionat la articolul 9;
d)modificările necesare pentru adaptarea anexelor la prezenta directivă la progresul tehnic şi ştiinţific.
Art. 12: Intrarea în vigoare
(1)Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
(2)Art. 5 alineatul (4) se aplică:
– de la 1 iulie 2002, pentru vehicule scoase pe piaţă de la această dată;
– de la 1 ianuarie 2007, pentru vehicule scoase pe piaţă înainte de data menţionată la prima liniuţă.
(3)Statele membre pot aplica articolul 5 alineatul (4) înainte de data stabilită la alineatul (2).

Art. 13: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 18 septembrie 2000.
Pentru Parlamentul European
Preşedintele
N. FONTAINE
Pentru Consiliu
Preşedintele
H. VÉDRINE

ANEXA I: Cerinţe tehnice minime pentru tratarea în conformitate cu articolul 6 alineatele (1) şi (3)
1.Spaţii de depozitare (inclusiv depozitarea temporară) a vehiculelor scoase din uz înainte de tratare:
– suprafeţe impermeabile pentru zonele adecvate, prevăzute cu dispozitive de colectare a scurgerilor, decantoare şi dispozitive de epurare-degresare;
– echipamente pentru tratarea apei, inclusiv a apei de ploaie, în conformitate cu reglementările referitoare la mediu şi sănătate.

2.Spaţii de tratare:
– suprafeţe impermeabile pentru zonele adecvate, prevăzute cu dispozitive de colectare a scurgerilor, decantoare şi dispozitive de epurare-degresare;
– depozite adecvate pentru părţile dezmembrate, inclusiv depozite impermeabile pentru piesele de schimb care vin în contact cu uleiul;
– containere adecvate pentru depozitarea bateriilor (cu neutralizare electrolitică în acelaşi spaţiu sau în altă parte), filtre şi condensatoare care conţin PCB/PCT;
– rezervoare de depozitare adecvate pentru depozitarea separată a lichidelor vehiculelor scoase din uz: combustibil, ulei de motor, ulei de cutie de viteze, ulei de transmisie, ulei hidraulic, lichide de răcire, antigel, lichid de frână, acid de baterie, lichide ale sistemului de aer condiţionat şi orice alte lichide conţinute de vehiculul scos din uz;
– echipamente pentru tratarea apei, inclusiv a apei de ploaie, în conformitate cu reglementările referitoare la mediu şi sănătate;
– depozite adecvate pentru anvelope uzate, inclusiv prevenirea incendiilor şi a depozitării excesive în stive.

3.Operaţii de tratare pentru depoluarea vehiculelor scoase din uz:
– înlăturarea bateriilor şi a rezervoarelor de gaz lichefiat;
– înlăturarea sau neutralizarea componentelor cu potenţial exploziv (de exemplu, pernele de aer);
– înlăturarea şi colectarea şi depozitarea separată a combustibililor, a uleiului de motor, a uleiului de cutie de viteze, a uleiului hidraulic, a lichidelor de răcire, a antigelului, a lichidului de frână, a lichidelor sistemului de aer condiţionat şi a oricăror altor lichide conţinute de vehiculul scos din uz, cu excepţia cazului în care sunt necesare pentru refolosirea părţilor respective;
– înlăturarea, pe cât posibil, a tuturor componentelor identificate ca având un conţinut de mercur.

4.Operaţii de tratare pentru promovarea reciclării:
– înlăturarea catalizatorilor;
– înlăturarea componentelor de metal cu conţinut de cupru, aluminiu şi magneziu, dacă aceste materiale nu sunt separate în procesul de tăiere;
– înlăturarea anvelopelor şi a părţilor mari din plastic (bare de protecţie, tablouri de bord, containere lichide etc.) dacă aceste materiale nu sunt separate în procesul de tăiere astfel încât să fie reciclate eficient ca materiale;
– înlăturarea părţilor de sticlă.

5.Operaţiile de depozitare trebuie efectuate fără a deteriora piesele de schimb şi componentele care conţin lichide sau care sunt recuperabile.
ANEXA II: Materiale şi componente exceptate de la aplicarea articolului 4 alineatul (2) litera (a)