CAPITOLUL I: Dispoziţii generale şi domeniul de aplicare
SECŢIUNEA 1: Scop şi definiţii
Art. 1
Prezenta lege are ca scop prevenirea şi controlul integrat al poluării rezultate din activităţile industriale, stabilind condiţiile pentru prevenirea sau, în cazul în care nu este posibil, pentru reducerea emisiilor în aer, apă şi sol, precum şi pentru prevenirea generării deşeurilor, astfel încât să se atingă un nivel ridicat de protecţie a mediului, considerat în întregul său.
Practică judiciară extinsă (1 referinte)
Practică judiciară (1 referinte)
Art. 2
Prezenta lege nu se aplică activităţilor de cercetare şi dezvoltare sau testării de noi produse şi procese.
Art. 3
Pentru aplicarea prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1.a) substanţă – orice element chimic şi compuşii acestuia, cu excepţia următoarelor:
a1)substanţe radioactive – orice substanţă care conţine unul sau mai mulţi radionuclizi cu un nivel de concentraţie sau activitate care nu poate fi neglijată din punctul de vedere al radioprotecţiei;
a2)microorganisme modificate genetic, astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2007 privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2008;
a3)organisme modificate genetic, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 247/2009;
2.b) poluare – introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomot în aer, apă ori sol, susceptibile să aducă prejudicii sănătăţii umane sau calităţii mediului, să determine deteriorarea bunurilor materiale sau să afecteze ori să împiedice utilizarea în scop recreativ a mediului şi/sau alte utilizări legitime ale acestuia;
3.c) instalaţie – o unitate tehnică staţionară, în care se desfăşoară una sau mai multe activităţi prevăzute în anexa nr. 1 sau în anexa nr. 7 partea 1, precum şi orice alte activităţi direct asociate desfăşurate pe acelaşi amplasament, care au o conexiune tehnică cu activităţile prevăzute în anexele respective şi care pot genera emisii şi poluare;
4.d) emisie – evacuarea directă sau indirectă de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomot în aer, apă ori sol, provenite de la surse punctiforme sau difuze ale instalaţiei;
5.e) valori-limită de emisie (VLE)- masa, exprimată prin anumiţi parametri specifici, concentraţia şi/sau nivelul unei emisii care nu trebuie depăşite în cursul uneia sau mai multor perioade de timp;
6.f) standardul de calitate a mediului – totalitatea cerinţelor care trebuie respectate la un moment dat de către mediu ca un întreg sau de către o componentă a acestuia, în condiţiile stabilite de legislaţia Uniunii Europene;
7.g) autorizaţie – actul administrativ emis de autorităţile competente de mediu, care permite unei instalaţii, unei instalaţii de ardere, unei instalaţii de incinerare a deşeurilor sau unei instalaţii de coincinerare a deşeurilor să funcţioneze în totalitate sau în parte, în condiţii care să garanteze că instalaţia respectă prevederile prezentei legi, respectiv:
g1)autorizaţia integrată de mediu pentru activităţile prevăzute în anexa nr. 1;
g2)autorizaţia de mediu pentru activităţile prevăzute în anexele nr. 6-8;
8.h) reguli general obligatorii – valori-limită de emisie sau alte condiţii, cel puţin la nivel de sector, adoptate pentru a fi utilizate în mod direct la stabilirea condiţiilor de autorizare;
9.i) modificare substanţială – o modificare a caracteristicilor sau a funcţionării ori o extindere a unei instalaţii sau a unei instalaţii de ardere, a unei instalaţii de incinerare a deşeurilor sau a unei instalaţii de coincinerare a deşeurilor, care poate avea efecte negative semnificative asupra sănătăţii umane sau asupra mediului;
10.j) cele mai bune tehnici disponibile, denumite în continuare BAT – stadiul de dezvoltare cel mai eficient şi avansat înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică a tehnicilor specifice de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie şi a altor condiţii de autorizare, în scopul prevenirii poluării, iar, în cazul în care nu este posibil, pentru a reduce, în ansamblu, emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său:
j1)tehnicile – se referă la tehnologia utilizată şi la modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi, după caz, remedierea amplasamentului;
j2)tehnici disponibile – acele tehnici care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu realizate ori utilizate la nivel naţional, cu condiţia ca acestea să fie accesibile operatorului în condiţii acceptabile;
j3)cele mai bune tehnici – cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de protecţie a mediului în întregul său;
11.k) document de referinţă BAT, denumit în continuare BREF – un document rezultat în urma schimbului de informaţii organizat de Comisia Europeană, elaborat pentru anumite activităţi, care descrie, în special, tehnicile aplicate, nivelurile actuale ale emisiilor şi consumului, tehnicile luate în considerare pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile, precum şi concluziile BAT şi orice tehnici emergente, acordând o atenţie specială criteriilor prevăzute în anexa nr. 3;
12.l) concluzii BAT – un document care conţine părţi ale unui document de referinţă BAT, prin care se stabilesc concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile, descrierea acestora, informaţii pentru evaluarea aplicabilităţii lor, nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, monitorizarea asociată, nivelurile de consum asociate şi, după caz, măsurile relevante de remediere a amplasamentului;
13.m) niveluri de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, denumite în continuare BATAELs – nivelurile de emisie obţinute în condiţii normale de funcţionare cu ajutorul uneia dintre cele mai bune tehnici disponibile sau al unei asocieri de astfel de tehnici, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT, şi exprimate ca o medie pentru o anumită perioadă de timp, în condiţii de referinţă prestabilite;
14.n) tehnică emergentă – o tehnică nouă pentru o activitate industrială care, în situaţia în care s-ar dezvolta la scară comercială, ar putea asigura fie un nivel general mai ridicat de protecţie a mediului, fie cel puţin acelaşi nivel de protecţie a mediului şi economii de costuri mai mari decât cele asigurate de cele mai bune tehnici disponibile existente;
15.o) operator – orice persoană fizică sau juridică, care exploatează ori deţine controlul total sau parţial asupra instalaţiei ori a instalaţiei de ardere sau a instalaţiei de incinerare a deşeurilor ori a instalaţiei de coincinerare a deşeurilor sau, aşa cum este prevăzut în legislaţia naţională, căreia i s-a delegat puterea economică decisivă asupra funcţionării tehnice a instalaţiei;
16.p) public – orice persoană fizică sau juridică, indiferent de forma de constituire a acesteia;
17.q) public interesat – publicul afectat sau posibil a fi afectat ori care are un interes în luarea unei decizii privind emiterea sau actualizarea unei autorizaţii ori a condiţiilor unei autorizaţii; în accepţiunea acestei definiţii, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi care îndeplinesc condiţiile cerute de legislaţia naţională sunt considerate public interesat;
18.r) substanţe periculoase – substanţe sau amestecuri în sensul prevederilor art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006;
19.s) raport privind situaţia de referinţă – informaţii privind starea de contaminare a solului şi a apelor subterane cu substanţe periculoase relevante;
20.ş) apă subterană – astfel cum este definită la pct. 8 din anexa nr. 1 la Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;
21.t) sol – stratul superior al scoarţei terestre, situat între roca de bază şi suprafaţă; solul este compus din particule minerale, materie organică, apă, aer şi organisme vii;
22.ţ) inspecţie de mediu – totalitatea acţiunilor, inclusiv vizite la faţa locului, monitorizarea emisiilor şi verificarea rapoartelor interne şi a documentelor de monitorizare, verificarea automonitorizărilor, controlul tehnicilor utilizate şi al conformării instalaţiei din punctul de vedere al gestionării aspectelor de mediu, întreprinse de autorităţile competente sau în numele acestora, cu scopul de a verifica şi promova conformarea instalaţiilor cu condiţiile de autorizare şi, acolo unde este cazul, de a monitoriza impactul acestor instalaţii asupra mediului;
23.u) combustibil – orice material combustibil solid, lichid sau gazos;
24.v) instalaţie de ardere – orice echipament tehnic în care combustibilii sunt oxidaţi pentru a se folosi energia termică astfel generată;
25.w) coş – o structură care conţine unul sau mai multe canale ce asigură evacuarea gazelor reziduale în atmosferă;
26.x) ore de funcţionare – timpul, exprimat în ore, în care o instalaţie de ardere, în totalitatea sa sau parţial, funcţionează şi evacuează emisii în aer, cu excepţia perioadelor de pornire şi de oprire, aşa cum sunt prevăzute în Decizia2012/249/UE de punere în aplicare a Comisiei din 7 mai 2012 privind stabilirea perioadelor de pornire şi de oprire în sensul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind emisiile industriale;
27.y) rata de desulfurare – raportul dintre cantitatea de sulf care nu este emisă în aer de către o instalaţie de ardere într-o anumită perioadă de timp şi cantitatea de sulf conţinută în combustibilul solid utilizat în instalaţia de ardere, în aceeaşi perioadă de timp;
28.z) combustibil solid indigen – un combustibil solid natural utilizat într-o instalaţie de ardere special proiectată pentru combustibilul respectiv şi care este extras pe plan local;
29.aa) combustibil determinant – combustibilul utilizat în cadrul unei instalaţii de ardere cu combustibil multiplu, care utilizează pentru consum propriu reziduurile de distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului brut, independent sau împreună cu alţi combustibili, şi care are cea mai mare valoare-limită de emisie aşa cum este prevăzut în anexa nr. 5 partea 1, sau, în cazul mai multor combustibili cu aceeaşi valoare-limită de emisie, combustibilul cu puterea termică cea mai mare;
30.bb) biomasă – oricare dintre următoarele:
bb1)produsele de natură vegetală provenite din agricultură sau activităţi forestiere, care pot fi folosite drept combustibil în scopul recuperării conţinutului lor energetic;
bb2)următoarele deşeuri:
bb2.1)deşeuri vegetale din agricultură şi activităţi forestiere;
bb2.2)deşeuri vegetale din industria alimentară, în situaţia în care se valorifică energia termică generată;
bb2.3)deşeuri vegetale fibroase provenite din procesul de producere a celulozei primare şi a hârtiei din celuloză, în cazul în care sunt coincinerate la locul de producţie şi energia termică generată este valorificată;
bb2.4)deşeuri de plută;
bb2.5)deşeuri lemnoase, cu excepţia celor care pot conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele, ca rezultat al tratării cu conservanţi a lemnului sau al acoperirii, şi care includ, în special, deşeurile lemnoase provenind din construcţii şi demolări;
31.cc) instalaţie de ardere cu combustibil multiplu – orice instalaţie de ardere în care pot fi arse simultan sau alternativ două sau mai multe tipuri de combustibil;
32.dd) turbină cu gaz – orice mecanism rotativ care transformă energia termică în lucru mecanic, constând, în principal, dintr-un compresor, un dispozitiv termic în care combustibilul este oxidat pentru a încălzi fluidul de lucru şi o turbină;
33.ee) motor cu gaz – un motor cu ardere internă, care funcţionează conform ciclului Otto şi utilizează, pentru arderea combustibilului, aprinderea cu scânteie sau, în cazul motoarelor cu combustibil dual, aprinderea prin compresie;
34.ff) motor diesel – un motor cu ardere internă, care funcţionează conform ciclului Diesel şi care, pentru arderea combustibilului, utilizează aprinderea prin compresie;
35.gg) sistem izolat mic – orice reţea cu un consum mai mic de 3.000 GWh energie electrică în anul 1996, în care mai puţin de 5% din consumul anual se obţine prin interconectarea cu alte reţele;
36.hh) deşeu – orice deşeu, astfel cum este definit la pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor;
37.ii) deşeu periculos – orice deşeu periculos, astfel cum este definit la pct. 11 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011;
38.îî) deşeuri municipale în amestec – deşeurile menajere, precum şi deşeuri provenind din activităţi comerciale, industriale şi administrative care, prin natura şi compoziţia lor, sunt similare deşeurilor menajere, cu excepţia fracţiunilor prevăzute la poziţia 20.01 din anexa la Decizia 2000/532/CE din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul articolului 1 litera a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile şi a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase, care sunt colectate separat la sursă şi cu excepţia altor deşeuri prevăzute la poziţia 20.02 din anexa respectivă;
39.jj) instalaţie de incinerare a deşeurilor – orice echipament sau unitate tehnică staţionară sau mobilă destinată tratării termice a deşeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii generate, prin incinerare prin oxidare, precum şi prin orice alt procedeu de tratare termică, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesele cu plasmă, cu condiţia ca substanţele rezultate în urma tratării să fie incinerate ulterior;
40.kk) instalaţie de coincinerare a deşeurilor – orice unitate tehnică staţionară sau mobilă al cărei scop principal este generarea de energie sau producerea de produse materiale şi care utilizează deşeuri drept combustibil uzual sau suplimentar ori în care deşeurile sunt tratate termic în vederea eliminării lor prin incinerare prin oxidare, precum şi prin alte procedee de tratare termică, cum ar fi piroliza şi gazeificarea sau procesul cu plasmă, în măsura în care substanţele care rezultă în urma tratării sunt incinerate ulterior;
41.ll) capacitate nominală – suma capacităţilor de incinerare ale cuptoarelor care compun o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor, aşa cum este specificată de constructor şi confirmată de operator, luându-se în considerare puterea calorică a deşeurilor, exprimată sub forma cantităţii de deşeuri incinerate într-o oră;
42.mm) dioxine şi furani – toate dibenzo-p-dioxinele şi dibenzofuranii policloruraţi, enumeraţi în anexa nr. 6 partea a 2-a;
43.nn) compus organic – orice compus care conţine cel puţin elementul carbon şi unul sau mai multe dintre următoare elemente: hidrogen, halogeni, oxigen, sulf, fosfor, siliciu sau azot, cu excepţia oxizilor de carbon, a carbonaţilor şi a bicarbonaţilor anorganici;
44.oo) compus organic volatil – orice compus organic, precum şi fracţiunea de creozot, care la temperatura de 293,15 K are o presiune de vapori de cel puţin 0,01 kPa sau care are o volatilitate corespunzătoare în condiţii particulare de utilizare;
45.pp) solvent organic – orice compus organic volatil folosit pentru una dintre următoarele utilizări:
pp1)separat sau în combinaţie cu alţi agenţi şi fără a suferi modificări chimice, pentru a dizolva materii prime, produse sau deşeuri;
pp2)ca agent de curăţare, pentru a dizolva impurităţi;
pp3)ca dizolvant;
pp4)ca mediu de dispersie;
pp5)drept corector de viscozitate;
pp6)drept corector de tensiune superficială;
pp7)ca plastifiant;
pp8)drept conservant;
46.qq) material de acoperire – astfel cum este definit la art. 2 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 735/2006 privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite vopsele, lacuri şi în produsele de refinisare a suprafeţelor vehiculelor, cu modificările şi completările ulterioare;
47.rr) păsări de curte – astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 1 din Directiva 90/539/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1990 privind condiţiile de sănătate animală care reglementează comerţul intracomunitar şi importurile din ţări terţe de păsări de curte şi de ouă pentru incubaţie, cu modificările ulterioare.
SECŢIUNEA 2: Obligaţii şi responsabilităţi
Art. 4
(1)Este interzisă operarea fără autorizaţie integrată de mediu/autorizaţie de mediu a oricărei instalaţii sau instalaţii de ardere, instalaţii de incinerare a deşeurilor sau instalaţii de coincinerare.
(2)Autorizaţia integrată de mediu/Autorizaţia de mediu se emite pentru una sau mai multe instalaţii sau părţi ale instalaţiilor exploatate de către acelaşi operator pe acelaşi amplasament.
(3)În situaţia în care o autorizaţie integrată de mediu/autorizaţie de mediu vizează două sau mai multe instalaţii, aceasta prevede condiţii care să asigure că fiecare instalaţie îndeplineşte cerinţele prezentei legi.
Art. 5
(1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu/autorizaţiei de mediu emite o autorizaţie integrată de mediu/autorizaţie de mediu numai în situaţia în care instalaţia îndeplineşte cerinţele prezentei legi, fără a aduce atingere altor cerinţe ale legislaţiei naţionale sau a Uniunii Europene.
(2)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu/autorizaţiei de mediu asigură măsurile necesare pentru ca procedurile şi condiţiile de emitere a autorizaţiei integrate de mediu/autorizaţiei de mediu să fie pe deplin coordonate în cazul în care sunt implicate mai multe autorităţi sau, în situaţia în care se acordă mai mult de o autorizaţie, pentru a se garanta o abordare integrată eficientă de către toate autorităţile competente implicate în această procedură.
(3)În cazul unei instalaţii noi sau al unei modificări substanţiale a acesteia, când se aplică prevederile art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acordarea autorizaţiei integrate de mediu/autorizaţiei de mediu se analizează şi se utilizează toate informaţiile relevante sau toate concluziile obţinute în temeiul art. 7, art. 11 alin. (1), (2) şi (4), art. 12 alin. (1), (2) şi (4), art. 13 alin. (1), art. 15-17 şi art. 21 din respectiva hotărâre a Guvernului, precum şi informaţiile obţinute potrivit prevederilor art. 7 alin. (23) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 6
(1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu include, după caz, cerinţe pentru anumite categorii de instalaţii, de instalaţii de ardere, de instalaţii de incinerare a deşeurilor sau de instalaţii de coincinerare a deşeurilor, în cadrul unor reguli general obligatorii, fără a aduce atingere obligaţiei de a deţine o autorizaţie.
(2)În cazul adoptării unor reguli general obligatorii, autorizaţia integrată de mediu trebuie să includă o trimitere la acestea.
Art. 7
În cazul oricărui incident sau accident care afectează mediul în mod semnificativ, fără a aduce atingere prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, aprobată prin Legea nr. 19/2008, cu modificările şi completările ulterioare, operatorul are următoarele obligaţii:
a)să informeze imediat autoritatea competentă pentru protecţia mediului şi autoritatea competentă pentru inspecţie şi control la nivel local;
b)să ia imediat măsurile pentru limitarea consecinţelor asupra mediului şi prevenirea altor incidente sau accidente posibile;
c)să ia orice măsuri suplimentare, considerate adecvate şi impuse de autorităţile competente prevăzute la lit. a), pe care acestea le consideră necesare, în vederea limitării consecinţelor asupra mediului şi a prevenirii altor incidente sau accidente posibile.
Art. 8
(1)Operatorul are obligaţia să respecte condiţiile prevăzute în autorizaţia integrată de mediu/autorizaţia de mediu.
(2)În cazul încălcării oricăreia dintre condiţiile prevăzute în autorizaţia integrată de mediu/autorizaţia de mediu, operatorul are următoarele obligaţii:
a)informează imediat autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu/autorizaţiei de mediu;
b)ia imediat măsurile necesare pentru a restabili conformitatea, în cel mai scurt timp posibil, potrivit condiţiilor din autorizaţia integrată de mediu/autorizaţia de mediu.
(3)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu/autorizaţiei de mediu impune operatorului să ia orice măsuri suplimentare pe care aceasta le consideră necesare în vederea restabilirii conformităţii.
(4)Operatorul are obligaţia să întrerupă operarea instalaţiei, a instalaţiei de ardere, a instalaţiei de incinerare a deşeurilor, a instalaţiei de coincinerare a deşeurilor sau a unor părţi relevante ale acestora, în cazul în care încălcarea condiţiilor din autorizaţia integrată de mediu/autorizaţia de mediu reprezintă un pericol imediat pentru sănătatea umană sau riscă să aibă un efect advers semnificativ imediat asupra mediului, până la restabilirea conformării, prin aplicarea prevederilor alin. (2) lit. b) şi alin. (3).
Art. 9
(1)Autorizaţia integrată de mediu/autorizaţia de mediu stabileşte valori-limită de emisie pentru emisiile directe de gaze cu efect de seră rezultate din activităţile aflate sub incidenţa prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu modificările şi completările ulterioare, numai în cazul în care este necesară evitarea producerii unei poluări semnificative la nivel local.
(2)Pentru activităţile prevăzute la alin. (1), autorizaţiile integrate de mediu/autorizaţiile de mediu nu includ cerinţe referitoare la utilizarea eficientă a energiei pentru unităţi de ardere sau orice alte unităţi care emit dioxid de carbon pe amplasament.
(3)În situaţia în care este necesar, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu/autorizaţiei de mediu revizuieşte autorizaţia integrată de mediu/autorizaţia de mediu, potrivit prevederilor alin. (2).
(4)Pentru instalaţiile excluse temporar din schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră nu se aplică prevederile alin. (1)-(3).
CAPITOLUL II: Dispoziţii aplicabile activităţilor prevăzute în anexa nr. 1
Art. 10
Prezentul capitol se aplică activităţilor prevăzute în anexa nr. 1 şi care ating, după caz, pragurile de capacitate stabilite în anexa respectivă.
SECŢIUNEA 1: Obligaţiile de bază ale operatorului
Art. 11
Operatorul ia măsurile necesare astfel încât exploatarea instalaţiei să se realizeze cu respectarea următoarelor prevederi generale:
a)sunt luate toate măsurile necesare pentru prevenirea poluării;
b)se aplică cele mai bune tehnici disponibile;
c)nu se generează nicio poluare semnificativă;
d)se previne generarea deşeurilor, potrivit prevederilor Legii nr. 211/2011, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.470/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor, ale Hotărârii Guvernului nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României, ale Ordinului ministrului mediului şi gospodării apelor şi al ministrului integrării europene nr.1.364/1.499/2006 de aprobare a planurilor regionale de gestionare a deşeurilor, cu modificările ulterioare;
e)în situaţia în care se generează deşeuri, în ordinea priorităţii şi potrivit prevederilor Legii nr. 211/2011, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.470/2004, ale Hotărârii Guvernului nr. 235/2007, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.061/2008, ale Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului integrării europene nr. 1.364/1.499/2006, cu modificările ulterioare, acestea sunt pregătite pentru reutilizare, reciclare, valorificare sau, dacă nu este posibil tehnic şi economic, sunt eliminate, cu evitarea sau reducerea oricărui impact asupra mediului;
f)se utilizează eficient energia;
g)sunt luate măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor şi limitarea consecinţelor acestora;
h)sunt luate măsurile necesare pentru ca, în cazul încetării definitive a activităţii, să se evite orice risc de poluare şi să se readucă amplasamentul la o stare satisfăcătoare, potrivit prevederilor art. 22.
SECŢIUNEA 2: Documentaţia pentru solicitarea autorizaţiei integrate de mediu
Art. 12
(1)Documentaţia pentru solicitarea autorizaţiei integrate de mediu conţine următoarele:
a)descrierea instalaţiei şi a activităţilor desfăşurate;
b)prezentarea materiilor prime şi auxiliare, a altor substanţe, a tipului de energie utilizată sau generată de instalaţie;
c)descrierea surselor de emisie din instalaţie;
d)descrierea caracteristicilor amplasamentului instalaţiei;
e)raportul privind situaţia de referinţă, potrivit prevederilor art. 22 alin. (2), dacă este cazul;
f)indicarea naturii şi a cantităţilor de emisii care pot fi evacuate din instalaţie în fiecare factor de mediu, precum şi identificarea efectelor semnificative ale acestor emisii asupra mediului;
g)descrierea tehnologiei propuse şi a altor tehnici pentru prevenirea sau, în situaţia în care prevenirea nu este posibilă, reducerea emisiilor din instalaţie;
h)măsuri pentru prevenirea generării deşeurilor, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea şi valorificarea deşeurilor generate ca urmare a funcţionării instalaţiei;
i)descrierea măsurilor planificate pentru respectarea principiilor generale care reglementează obligaţiile de bază ale operatorului, potrivit prevederilor art. 11;
j)descrierea măsurilor planificate pentru monitorizarea emisiilor în mediu;
k)descrierea pe scurt a principalelor alternative la tehnologia, tehnicile şi măsurile propuse, prezentate de solicitant.
(2)Documentaţia pentru solicitarea emiterii autorizaţiei integrate de mediu trebuie să cuprindă şi rezumatul netehnic al detaliilor prevăzute la alin. (1).
(3)Documentaţia pentru solicitarea emiterii autorizaţiei integrate de mediu conţine, după caz, informaţiile furnizate potrivit cerinţelor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 445/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau un raport de securitate elaborat conform Hotărârii Guvernului nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte informaţii furnizate ca răspuns la alte cerinţe legale şi care corespund uneia dintre prevederile alin. (1).
Art. 13
Până la adoptarea prin decizii ale Comisiei Europene a concluziilor BAT, se aplică concluziile din documentele de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile existente, adoptate înainte de 6 ianuarie 2011, drept concluzii BAT, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 15 alin. (3) şi (4).
SECŢIUNEA 3: Condiţiile pentru emiterea autorizaţiei integrate de mediu
Art. 14
(1)Autorizaţia integrată de mediu conţine toate măsurile necesare pentru asigurarea respectării prevederilor art. 11 şi 18. Aceste măsuri includ cel puţin următoarele:
a)valorile-limită de emisie, în special pentru substanţele poluante prevăzute în anexa nr. 2, precum şi pentru alte substanţe poluante care pot fi emise din instalaţia în cauză în cantităţi semnificative, luându-se în considerare natura lor, precum şi potenţialul de transfer al poluării dintr-un mediu în altul;
b)cerinţele adecvate pentru protecţia solului şi a apelor subterane, precum şi măsurile privind monitorizarea şi managementul deşeurilor generate de instalaţie;
c)cerinţe adecvate de monitorizare a emisiilor, cu specificarea următoarelor aspecte:
1.c1) metodologia de măsurare, frecvenţa şi procedura de evaluare;
2.c2) rezultatele monitorizării emisiilor sunt disponibile pentru aceeaşi perioadă de timp şi pentru aceleaşi condiţii de referinţă ca şi cele corespunzătoare nivelurilor de emisii asociate celor mai bune tehnici disponibile, în cazul în care se aplică prevederile art. 15 alin. (3) lit. b);
d)obligaţia de a furniza autorităţii competente cu regularitate şi cel puţin o dată pe an:
1.d1) informaţii pe baza rezultatelor monitorizării emisiilor prevăzute la lit. c) şi alte date necesare care permit autorităţii competente să verifice conformitatea cu condiţiile prevăzute în autorizaţia integrată de mediu;
2.d2) în cazul aplicării prevederilor art. 15 alin. (3) lit. b), un sumar al rezultatelor monitorizării emisiilor, care să permită comparaţia cu nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile;
e)cerinţe adecvate pentru menţinerea şi supravegherea periodică a măsurilor luate pentru prevenirea emisiilor în sol şi în apele subterane potrivit prevederilor lit. b) şi cerinţe adecvate de monitorizare periodică a solului şi a apelor subterane cu privire la substanţele periculoase relevante care se pot găsi pe amplasament, ţinând seama de posibilitatea de contaminare a solului şi a apelor subterane de pe amplasamentul instalaţiei;
f)măsuri referitoare la alte condiţii de funcţionare decât cele normale, în scopul prevenirii riscurilor de poluare a mediului, în următoarele situaţii:
1.f1) operaţiuni de pornire şi oprire;
2.f2) pierderi din instalaţii;
3.f3) funcţionare necorespunzătoare;
4.f4) întrerupere temporară a funcţionării;
5.f5) încetare definitivă a funcţionării;
g)condiţii privind reducerea poluării la mare distanţă sau transfrontalieră;
h)condiţii privind evaluarea conformării cu valorile-limită de emisie sau o trimitere la cerinţele aplicabile specificate în alt document în legătură cu instalaţia autorizată.
(2)Dacă este cazul, în sensul alin. (1) lit. a), valorile-limită de emisie pot fi suplimentate sau înlocuite cu parametri ori cu măsuri tehnice echivalente care să asigure un nivel echivalent de protecţie a mediului.
(3)Concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile stau la baza stabilirii condiţiilor din autorizaţia integrată de mediu.
(4)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu stabileşte, după caz, condiţii de autorizare mai stricte decât cele rezultate din utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, aşa cum sunt descrise în concluziile BAT, fără a aduce atingere prevederilor art. 18.
(5)În cazul în care autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu stabileşte condiţiile de autorizare pe baza uneia dintre cele mai bune tehnici disponibile care nu este descrisă în niciuna dintre concluziile BAT relevante, aceasta se asigură că sunt respectate următoarele:
a)tehnica respectivă este stabilită cu respectarea criteriilor prevăzute în anexa nr. 3;
b)se respectă cerinţele prevăzute la art. 15.
(6)În cazul în care concluziile BAT prevăzute la alin. (5) nu includ nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu impune măsuri pentru ca tehnica prevăzută la alin. (5) lit. a) să asigure un nivel de protecţie a mediului echivalent cu cel asigurat de cele mai bune tehnici disponibile prevăzute în concluziile BAT.
(7)În cazul în care o activitate sau un tip de proces de producţie desfăşurat în interiorul unei instalaţii nu este prevăzut de niciuna dintre concluziile BAT sau în situaţia în care aceste concluzii nu iau în considerare toate efectele potenţiale ale activităţii sau ale procesului asupra mediului, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu, după consultarea prealabilă cu operatorul, stabileşte condiţiile de autorizare pe baza celor mai bune tehnici disponibile identificate pentru activităţile sau pentru procesele în cauză, potrivit criteriilor prevăzute în anexa nr. 3.
(8)Pentru instalaţiile prevăzute la pct. 6.6 din anexa nr. 1, prevederile alin. (1)-(7) se aplică cu condiţia asigurării bunăstării animalelor.
SECŢIUNEA 4: Valori-limită de emisie, parametri şi măsuri tehnice echivalente
Art. 15
(1)Valorile-limită de emisie pentru substanţele poluante se stabilesc în punctul în care emisia părăseşte instalaţia, neluându-se în considerare nicio diluare care intervine înainte de acest punct, iar în ceea ce priveşte evacuările indirecte în apă se ia în considerare, după caz, efectul unei staţii de epurare a apelor uzate, cu condiţia asigurării unui nivel echivalent de protecţie a mediului în întregul său, astfel încât să nu se determine niveluri mai ridicate de poluare a mediului.
(2)Stabilirea valorilor-limită de emisie, a parametrilor şi a măsurilor tehnice echivalente prevăzute la art. 14 alin. (1) şi (2) se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a aduce atingere prevederilor art. 18 şi fără a impune folosirea unei tehnici sau tehnologii specifice.
(3)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu stabileşte valori-limită de emisie care asigură că, în condiţii normale de funcţionare, emisiile nu depăşesc nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, aşa cum sunt prevăzute în deciziile privind concluziile BAT, prin una dintre următoarele alternative:
a)stabilirea unor valori-limită de emisie care nu depăşesc nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile; aceste valori-limită de emisie se exprimă pentru aceleaşi perioade sau pentru perioade mai scurte de timp, precum şi în aceleaşi condiţii de referinţă ca şi nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile;
b)stabilirea unor valori-limită de emisie diferite de cele prevăzute la lit. a) în ceea ce priveşte valorile, perioadele de timp şi condiţiile de referinţă.
(4)În cazul în care se aplică prevederile alin. (3) lit. b), autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu evaluează rezultatele monitorizării emisiilor cel puţin o dată pe an, pentru a se asigura că emisiile evacuate în condiţii normale de funcţionare nu au depăşit nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (3) şi (4) şi fără a aduce atingere prevederilor art. 18, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu stabileşte, în cazuri specifice, valori-limită de emisie mai puţin stricte.
(6)Excepţia prevăzută la alin. (5) se aplică numai în situaţiile în care se demonstrează că respectarea valorilor-limită de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile prevăzute în concluziile BAT presupune costuri disproporţionat de mari în comparaţie cu beneficiile pentru mediu în situaţia dată, luând în considerare următoarele:
a)amplasarea geografică ori condiţiile locale de mediu ale instalaţiei; sau
b)caracteristicile tehnice ale instalaţiei în cauză.
(7)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu prezintă într-o anexă a acestei autorizaţii motivele aplicării alin. (6), incluzând rezultatul evaluării şi justificarea condiţiilor impuse.
(8)Valorile-limită de emisie stabilite potrivit prevederilor alin. (6) nu depăşesc valorile-limită de emisie stabilite în anexele la prezenta lege, în mod corespunzător, astfel autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu se asigură că nu se produce nicio poluare semnificativă şi se atinge un nivel ridicat de protecţie a mediului în întregul său.
(9)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu reevaluează aplicarea prevederilor alin. (5), (6) şi (8) ori de câte ori reexaminează condiţiile din autorizaţia integrată de mediu, potrivit prevederilor art. 21.
(10)După caz, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu acordă derogări temporare de la cerinţele prevăzute la alin. (2)-(4) şi de la art. 11 lit. a) şi b) pentru testarea şi utilizarea unor tehnici emergente, pentru o perioadă totală de cel mult 9 luni cu condiţia ca, la expirarea perioadei prevăzute, tehnica respectivă să fie întreruptă sau emisiile generate de activitatea în cauză să respecte cel puţin nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile.
SECŢIUNEA 5: Cerinţe de monitorizare
Art. 16
(1)Cerinţele de monitorizare din autorizaţia integrată de mediu, prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c), se bazează, după caz, pe concluziile privind monitorizarea descrise în concluziile BAT.
(2)Frecvenţa monitorizării periodice prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. e) se stabileşte de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu, în autorizaţia integrată de mediu, pentru fiecare instalaţie sau prin reguli general obligatorii.
(3)Autorizaţia integrată de mediu prevede ca, cel puţin o dată la 5 ani, să se realizeze o monitorizare pentru apele subterane şi, cel puţin o dată la 10 ani, pentru sol, cu excepţia cazului în care această monitorizare se bazează pe o evaluare sistematică a riscului de contaminare.
SECŢIUNEA 6: Reguli general obligatorii pe categorii de activităţi prevăzute în anexa nr. 1, standarde de calitate a mediului, evoluţia celor mai bune tehnici disponibile
Art. 17
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte, după caz, reguli general obligatorii pe categorii de activităţi, asigurând o abordare integrată şi un nivel ridicat de protecţie a mediului, echivalent celui care poate fi atins prin stabilirea, în autorizaţia integrată de mediu, a unor condiţii individuale corespunzătoare fiecărei instalaţii.
(2)În scopul asigurării conformării cu prevederile art. 14 şi 15, regulile general obligatorii pe categorii de activităţi se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a recomanda utilizarea unei tehnici sau a unei tehnologii specifice.
(3)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului actualizează regulile general obligatorii pe categorii de activităţi, luând în considerare evoluţia celor mai bune tehnici disponibile şi pentru a asigura conformitatea cu prevederile art. 21.
(4)Prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului se stabilesc reguli general obligatorii pe categorii de activităţi, care se elaborează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(3).
(5)Regulile general obligatorii se adoptă pentru categoriile de activităţi relevante, în termen de un an de la data publicării deciziilor BAT în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 18
În situaţia în care un standard de calitate a mediului prevede condiţii mai stricte decât cele care pot fi atinse prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu impune, în autorizaţia integrată de mediu, măsuri suplimentare, fără a afecta alte măsuri care se aplică pentru conformarea cu standardele de calitate a mediului.
Art. 19
Autorităţile competente pentru protecţia mediului cu responsabilităţi în domeniul prevăzut de prezenta lege, astfel cum sunt prevăzute la art. 70, au obligaţia să urmărească şi să se informeze cu privire la evoluţia celor mai bune tehnici disponibile şi la publicarea oricăror concluzii noi sau actualizate privind cele mai bune tehnici disponibile şi să pună la dispoziţia publicului interesat informaţii cu privire la acestea.
SECŢIUNEA 7: Modificări aduse instalaţiilor de către operatori
Art. 20
(1)Operatorul are obligaţia să informeze autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu responsabilităţi în emiterea autorizaţiei integrate de mediu cu privire la orice modificări planificate în ceea ce priveşte caracteristicile, funcţionarea sau extinderea instalaţiei, care pot avea consecinţe asupra mediului, precum şi în ceea ce priveşte datele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. f).
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu responsabilităţi în emiterea autorizaţiei integrate de mediu actualizează, după caz, autorizaţia integrată de mediu sau condiţiile prevăzute în aceasta.
(3)Nicio modificare substanţială planificată a unei instalaţii nu se poate realiza fără obţinerea prealabilă a actelor de reglementare corespunzătoare etapelor de dezvoltare a unor astfel de modificări.
(4)În situaţia prevăzută la alin. (3), documentaţia de solicitare a autorizaţiei integrate de mediu şi autorizaţia integrată de mediu emisă se referă la acele părţi ale instalaţiei şi acele aspecte prevăzute la art. 12 care pot fi afectate de modificare.
(5)Orice modificare a caracteristicilor sau a funcţionării ori o extindere a unei instalaţii este considerată substanţială în situaţia în care o astfel de modificare sau extindere conduce la atingerea pragurilor de capacitate prevăzute în anexa nr. 1.
SECŢIUNEA 8: Reexaminarea şi actualizarea condiţiilor de autorizare de către autoritatea competentă
Art. 21
(1)În scopul conformării cu prevederile prezentei legi, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu reexaminează, periodic, toate condiţiile din autorizaţia integrată de mediu, potrivit prevederilor alin. (2)-(7) şi, acolo unde este necesar, le actualizează.
(2)La cererea autorităţii competente, operatorul prezintă toate informaţiile necesare în scopul reexaminării condiţiilor de autorizare, în special rezultatele monitorizării emisiilor şi alte date care permit efectuarea unei comparaţii a funcţionării instalaţiei cu cele mai bune tehnici disponibile prevăzute în concluziile BAT aplicabile şi cu nivelurile de emisii asociate celor mai bune tehnici disponibile.
(3)La reexaminarea condiţiilor de autorizare, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu utilizează toate informaţiile obţinute în urma monitorizării sau a inspecţiilor instalaţiei.
(4)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu ia măsurile necesare pentru ca, în termen de 4 ani de la publicarea deciziilor privind concluziile BAT aplicabile activităţii principale a unei instalaţii, să asigure că:
a)toate condiţiile din autorizaţia integrată de mediu pentru instalaţia respectivă sunt reexaminate şi, dacă este necesar, actualizate, în vederea asigurării conformării cu prevederile prezentei legi, în special cu prevederile art. 15 alin. (3) şi (4), după caz;
b)instalaţia este conformă cu noile condiţii de autorizare.
(5)În procesul de reexaminare a autorizaţiei integrate de mediu se iau în considerare toate concluziile BAT, noi sau actualizate, aplicabile instalaţiei, publicate după data acordării autorizaţiei integrate de mediu sau după data ultimei reexaminări a acesteia.
(6)În cazul în care pentru o instalaţie nu sunt elaborate concluziile BAT, condiţiile de autorizare sunt reexaminate şi, dacă este necesar, actualizate, acolo unde evoluţia celor mai bune tehnici disponibile permite reducerea considerabilă a emisiilor.
(7)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu reexaminează şi, în cazul în care este necesar, actualizează condiţiile de autorizare, cel puţin în următoarele situaţii:
a)poluarea produsă de instalaţie este semnificativă, astfel încât se impune revizuirea valorilor-limită de emisie existente în autorizaţia integrată de mediu sau includerea de noi valori-limită de emisie pentru alţi poluanţi;
b)din motive de siguranţă în funcţionare, este necesară utilizarea altor tehnici;
c)este necesară respectarea unui standard nou sau revizuit de calitate a mediului, potrivit prevederilor art. 18;
d)prevederile unor noi reglementări legale o impun.
(8)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu reexaminează şi, dacă este cazul, actualizează condiţiile de autorizare în oricare alte situaţii considerate, în mod obiectiv şi justificat, necesare, fără a aduce atingere prevederilor legale în vigoare.
SECŢIUNEA 9: Închiderea amplasamentului
Art. 22
(1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu stabileşte în autorizaţia integrată de mediu condiţii pentru a asigura respectarea prevederilor alin. (6) şi (8) la încetarea definitivă a activităţii, fără a aduce atingere prevederilor Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr. 564/2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul, Hotărârii Guvernului nr. 53/2009 pentru aprobarea Planului naţional de protecţie a apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor legislaţiei relevante la nivelul Uniunii Europene din domeniul protecţiei solului.
(2)În situaţia în care, în desfăşurarea activităţii, se utilizează, se produc sau se emit substanţe periculoase relevante şi luând în considerare posibilitatea de contaminare a solului şi a apelor subterane pe amplasamentul instalaţiei, operatorul întocmeşte şi prezintă autorităţii competente pentru protecţia mediului responsabile cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu un raport privind situaţia de referinţă, înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei sau înainte de prima actualizare a autorizaţiei realizate după data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3)Raportul privind situaţia de referinţă conţine informaţiile necesare pentru stabilirea stării de contaminare a solului şi a apelor subterane, astfel încât să se poată face o comparaţie cuantificată cu starea acestora, la data încetării definitive a activităţii prevăzute la alin. (6).
(4)Raportul privind situaţia de referinţă conţine cel puţin următoarele:
a)informaţii privind utilizarea actuală a amplasamentului şi informaţii privind utilizările anterioare ale amplasamentului, acolo unde acestea sunt disponibile;
b)informaţiile existente privind rezultatele determinărilor realizate în ceea ce priveşte solul şi apele subterane care reflectă starea acestora la data elaborării raportului privind situaţia de referinţă, acolo unde sunt disponibile, sau rezultatele unor determinări noi ale solului şi apelor subterane, luând în considerare posibilitatea contaminării solului şi a apelor subterane cu acele substanţe periculoase care urmează să fie utilizate, produse ori emise de instalaţia în cauză.
(5)În situaţia în care informaţiile rezultate în temeiul altor prevederi ale legislaţiei naţionale sau a Uniunii Europene îndeplinesc cerinţele prevăzute la alin. (2)-(4), informaţiile respective pot fi incluse sau anexate la raportul privind situaţia de referinţă.
(6)La încetarea definitivă a activităţii, operatorul evaluează starea de contaminare a solului şi a apelor subterane cu substanţe periculoase relevante utilizate, produse sau emise de instalaţie. În cazul în care instalaţia a determinat o poluare semnificativă a solului sau a apelor subterane cu substanţe periculoase relevante, comparativ cu starea prezentată în raportul privind situaţia de referinţă menţionat la alin. (2), operatorul ia măsurile necesare pentru depoluare, astfel încât să readucă amplasamentul la starea descrisă în raportul privind situaţia de referinţă. În acest scop se ia în considerare şi fezabilitatea tehnică a unor astfel de măsuri.
(7)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (6), la data încetării definitive a activităţilor şi în cazul în care contaminarea solului şi a apelor subterane din cadrul amplasamentului prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru mediu ca urmare a desfăşurării activităţilor autorizate, înainte de prima actualizare a autorizaţiei, după data intrării în vigoare a prezentei legi şi ţinând seama de condiţiile amplasamentului instalaţiei stabilite potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) lit. d), operatorul ia măsurile necesare în vederea îndepărtării, controlului, limitării sau reducerii substanţelor periculoase relevante, astfel încât amplasamentul, ţinând seama de utilizarea sa actuală sau de utilizările viitoare aprobate potrivit prevederilor legislaţiei specifice, să nu mai prezinte un astfel de risc.
(8)În cazul în care operatorul nu se afla, la momentul autorizării, sub incidenţa prevederilor legale care să îl oblige să întocmească raportul privind situaţia de referinţă conform alin. (2)-(5), la data încetării definitive a activităţilor, acesta ia măsurile necesare în vederea îndepărtării, controlului, limitării sau reducerii substanţelor periculoase relevante, astfel încât amplasamentul, ţinând seama de utilizarea sa actuală sau de utilizările viitoare aprobate, să nu mai prezinte niciun risc semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru mediu, cauzat de contaminarea solului şi a apelor subterane ca rezultat al activităţilor autorizate şi ţinând seama de condiţiile amplasamentului instalaţiei stabilite potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) lit. d).
SECŢIUNEA 10: Inspecţii de mediu
Art. 23
(1)În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu atribuţii de inspecţie şi control, în colaborare cu specialişti din domeniul sănătăţii, elaborează un sistem de inspecţii de mediu pentru instalaţiile în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1, care să vizeze examinarea tuturor efectelor relevante produse asupra mediului şi asupra sănătăţii umane, care se aprobă prin ordin comun al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi al conducătorului autorităţii publice centrale pentru sănătate.
(2)Operatorii instalaţiilor care desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1 acordă autorităţilor competente cu atribuţii de inspecţie şi control întreaga asistenţă necesară pentru a realiza vizite la faţa locului, pentru prelevarea de probe şi pentru obţinerea tuturor informaţiilor necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din prezenta lege.
(3)Toate instalaţiile trebuie să facă obiectul unui plan de inspecţii de mediu la nivel naţional, regional sau local; acest plan este revizuit şi, acolo unde este cazul, se actualizează periodic.
(4)Fiecare plan de inspecţii de mediu include următoarele elemente:
a)o evaluare generală a aspectelor de mediu care trebuie luate în considerare;
b)zona geografică acoperită de planul de inspecţii;
c)un registru al instalaţiilor prevăzute în planul de inspecţie;
d)procedurile pentru elaborarea programelor pentru inspecţii de mediu de rutină, potrivit prevederilor alin. (5);
e)procedurile aplicabile altor inspecţii decât cele de rutină, potrivit prevederilor alin. (9);
f)dispoziţii privind cooperarea între diverse autorităţi responsabile de efectuarea inspecţiilor, dacă este cazul.
(5)Pe baza planului de inspecţii, autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu responsabilităţi de inspecţie şi control întocmeşte sistematic programe pentru inspecţii de mediu de rutină, inclusiv frecvenţa vizitelor la faţa locului pentru diversele tipuri de instalaţii.
(6)Intervalul de timp dintre două vizite la faţa locului se stabileşte pe baza unei evaluări sistematice a riscurilor pentru mediu asociate instalaţiilor în cauză şi nu depăşeşte:
a)un an, pentru instalaţiile care prezintă riscuri majore;
b)3 ani, pentru instalaţiile care prezintă riscuri minore.
(7)În situaţia în care, în urma unei inspecţii, s-a constatat nerespectarea condiţiilor din autorizaţia integrată de mediu, se efectuează o vizită suplimentară la faţa locului, în termen de 6 luni de la data respectivei inspecţii.
(8)Evaluarea sistematică a riscurilor pentru mediu se realizează cel puţin pe baza următoarelor criterii:
a)impactul potenţial şi impactul concret al instalaţiilor în cauză asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, ţinând seama de nivelurile şi de tipurile de emisii, de sensibilitatea mediului la nivel local şi de riscul de accidente;
b)istoricul conformării cu condiţiile din autorizaţia integrată de mediu;
c)înregistrarea operatorului la sistemul Uniunii Europene de management de mediu şi audit, potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.221/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 şi a Deciziilor 2001/681/CE şi 2006/193/CE ale Comisiei.
(9)Inspecţiile de mediu care nu sunt de rutină se desfăşoară pentru a investiga, în cel mai scurt timp posibil şi, dacă este cazul, înainte de acordarea, reexaminarea sau actualizarea unei autorizaţii integrate de mediu, plângeri întemeiate, accidente semnificative, incidente şi situaţii grave de neconformare în ceea ce priveşte mediul.
(10)După fiecare vizită la faţa locului, autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu responsabilităţi de inspecţie şi control întocmeşte un raport de inspecţie în care sunt prezentate constatările relevante cu privire la conformarea instalaţiei la condiţiile din autorizaţia integrată de mediu şi concluziile privind orice acţiuni ulterioare, acolo unde este necesar.
(11)Raportul de inspecţie prevăzut la alin. (10) este notificat operatorului în cauză, în termen de două luni de la data efectuării vizitei la faţa locului.
(12)În termen de 4 luni de la efectuarea vizitei la faţa locului, autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului raportul prevăzut la alin. (10), potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul, cu modificările ulterioare.
(13)Fără a aduce atingere art. 8 alin. (2), autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu responsabilităţi de inspecţie şi control stabileşte intervale de timp rezonabile pentru realizarea măsurilor prevăzute în raportul de inspecţie elaborat conform alin. (10), pe care operatorul este obligat să le respecte.
SECŢIUNEA 11: Accesul la informaţie şi participarea publicului la procedura de autorizare şi accesul la justiţie
Art. 24
(1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu asigură cadrul necesar pentru participarea din timp şi în mod efectiv a publicului interesat la următoarele proceduri:
a)emiterea autorizaţiilor integrate de mediu pentru instalaţii noi;
b)emiterea unei autorizaţii integrate de mediu pentru orice modificare substanţială;
c)emiterea sau actualizarea unei autorizaţii integrate de mediu pentru o instalaţie în cazul căreia s-a propus aplicarea art. 15 alin. (5)-(9);
d)actualizarea unei autorizaţii integrate de mediu sau a condiţiilor de autorizare pentru o instalaţie, potrivit prevederilor art. 21 alin. (7) lit. a).
(2)Participarea publicului prevăzută la alin. (1) se realizează potrivit prevederilor anexei nr. 4, în condiţiile legii.
(3)După luarea unei decizii privind emiterea, reexaminarea sau actualizarea unei autorizaţii integrate de mediu, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu pune la dispoziţia publicului următoarele informaţii:
a)conţinutul deciziei şi o copie a autorizaţiei integrate de mediu, precum şi orice actualizări ulterioare;
b)motivele pe care se întemeiază decizia;
c)rezultatele consultărilor organizate înainte de luarea deciziei şi o explicaţie a modului în care acestea au fost luate în considerare în luarea deciziei respective;
d)lista cu titlurile documentelor de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile relevante pentru instalaţia sau activitatea în cauză;
e)metoda utilizată pentru determinarea condiţiilor de autorizare prevăzute la art. 14;
f)valorile-limită de emisie, comparativ cu cele prevăzute de concluziile BAT şi cu nivelurile de emisii asociate celor mai bune tehnici disponibile;
g)în situaţia în care s-a acordat o derogare potrivit prevederilor art. 15 alin. (5)-(9), motivele specifice ale acordării acesteia pe baza criteriilor prevăzute la art. 15 alin. (6) şi condiţiile impuse.
(4)Informaţiile prevăzute la alin. (3) lit. a), b) şi g) se pun la dispoziţia publicului, inclusiv prin intermediul internetului.
(5)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu pune la dispoziţia publicului următoarele:
a)informaţii relevante cu privire la măsurile luate de către operator la încetarea definitivă a activităţilor potrivit prevederilor art. 22, inclusiv prin intermediul internetului;
b)rezultatele referitoare la monitorizarea emisiilor, aşa cum este prevăzut în condiţiile din autorizaţia integrată de mediu şi deţinute de autoritatea competentă.
(6)Accesul publicului la informaţie, prevăzut la alin. (1)-(5), se realizează cu respectarea prevederilor legislaţiei incidente în vigoare.
Art. 25
(1)Orice persoană care face parte din publicul interesat şi care are un interes legitim sau se consideră lezată într-un drept al său se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a contesta, din punct de vedere procedural sau substanţial, deciziile, actele sau omisiunile care fac obiectul participării publicului, prevăzute de prezenta lege, cu respectarea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi fără a aduce atingere altor prevederi legale.
(2)Prevederile alin. (1) nu exclud căile de atac prealabile în faţa unei autorităţi administrative, printr-o procedură gratuită, rapidă, echitabilă şi corectă.
(3)Deciziile autorităţii competente pentru protecţia mediului responsabile cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu/autorizaţiei de mediu cuprind prevederi referitoare la căile de atac administrative şi judiciare.
Art. 26
(1)În situaţia în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului deţine informaţii potrivit cărora funcţionarea unei instalaţii pentru care a fost depusă solicitarea de acordare a autorizaţiei conform art. 4 sau art. 20 alin. (3) şi (4) poate determina efecte negative semnificative asupra mediului din alt stat membru, aceasta informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului din statul posibil a fi afectat cu privire la acest subiect.
(2)În situaţia în care informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt solicitate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului a statului posibil a fi afectat, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite, în condiţiile legii, orice informaţie solicitată, în situaţia în care este disponibilă.
(3)Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt furnizate sau puse la dispoziţia publicului statului posibil a fi afectat, potrivit prevederilor anexei nr. 4, în acelaşi timp în care acestea sunt puse la dispoziţia propriului public.
(4)Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt utilizate în cadrul consultărilor bilaterale dintre autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi autorităţile competente din celelalte state membre, pe bază de reciprocitate şi în condiţii de echivalenţă.
(5)În contextul relaţiilor bilaterale, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului trebuie să se asigure că, în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), solicitările de emitere sau de actualizare a autorizaţiei integrate de mediu sunt, de asemenea, disponibile publicului statului membru posibil a fi afectat, pentru o perioadă suficientă de timp, astfel încât să îi permită exercitarea dreptului de a transmite observaţii/comentarii înainte de luarea deciziei.
(6)Rezultatele oricăror consultări derulate potrivit prevederilor alin. (1)-(5) sunt luate în considerare de către autoritatea competentă responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu la luarea unei decizii cu privire la solicitarea de autorizare.
(7)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are obligaţia de a informa statul membru ori statele membre care au fost consultate potrivit dispoziţiilor prevăzute la alin. (1)-(5) cu privire la decizia adoptată referitoare la solicitarea emiterii autorizaţiei integrate de mediu şi îi/le transmite informaţiile prevăzute la art. 24 alin. (3).
(8)În situaţia de stat afectat sau posibil a fi afectat, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului pune la dispoziţia propriului public interesat, fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei incidente în vigoare, informaţiile primite în cadrul relaţiilor bilaterale.
SECŢIUNEA 12: Tehnici emergente
Art. 27
Autorităţile cu responsabilităţi în promovarea şi implementarea prezentei legi stabilesc, acolo unde este necesar, programe privind dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor emergente, în special a acelor tehnici emergente identificate în documentele de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile.
CAPITOLUL III: Dispoziţii speciale pentru instalaţiile de ardere
SECŢIUNEA 1: Domeniul de aplicare
Art. 28
(1)Prevederile prezentului capitol se aplică instalaţiilor de ardere a căror putere termică nominală totală este mai mare sau egală cu 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat, respectiv solid, lichid sau gazos.
(2)Prevederile prezentului capitol nu se aplică următoarelor instalaţii de ardere:
a)instalaţii în care produsele de ardere sunt utilizate pentru încălzirea directă, uscarea sau orice alt tratament aplicat obiectelor sau materialelor;
b)instalaţii postardere proiectate pentru purificarea gazelor reziduale prin ardere şi care nu sunt exploatate ca instalaţii de ardere independente;
c)instalaţii de regenerare a catalizatorilor pentru cracare catalitică;
d)instalaţii pentru conversia hidrogenului sulfurat în sulf;
e)reactoare folosite în industria chimică;
f)cuptoare de preîncălzire a cocsului;
g)caupere;
h)orice echipament tehnic care se foloseşte la propulsia unui vehicul, a unei nave sau aeronave;
i)turbine cu gaz şi motoare cu gaz folosite pe platforme maritime;
j)instalaţii care utilizează drept combustibil orice deşeuri solide sau lichide, cu excepţia deşeurilor menţionate la art. 3 lit. bb) pct. bb2).
SECŢIUNEA 2: Reguli de agregare
Art. 29
(1)În cazul în care gazele reziduale de la două sau mai multe instalaţii de ardere sunt evacuate printr-un coş comun, ansamblul format de aceste instalaţii se consideră o singură instalaţie de ardere, iar, pentru calcularea puterii termice nominale totale, capacităţile acestora se însumează.
(2)În situaţia în care două sau mai multe instalaţii de ardere, care au fost autorizate pentru prima dată la 1 iulie 1987 sau după această dată ori ai căror operatori au depus o solicitare completă de autorizare la data respectivă sau ulterior, sunt amplasate astfel încât, având în vedere factorii de ordin tehnic şi economic, gazele reziduale produse de acestea pot fi, în accepţiunea autorităţii competente pentru protecţia mediului responsabile cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu, evacuate printr-un coş comun, ansamblul format de aceste instalaţii se consideră o singură instalaţie de ardere, iar capacităţile acestora se însumează pentru calcularea puterii termice nominale totale.
(3)Pentru calcularea puterii termice nominale totale a unei combinaţii de instalaţii de ardere menţionate la alin. (1) şi (2), instalaţiile de ardere individuale cu o putere termică nominală mai mică de 15 MW nu sunt luate în considerare.
SECŢIUNEA 3: Valori-limită de emisie
Art. 30
(1)Gazele reziduale de la instalaţiile de ardere sunt evacuate în mod controlat, prin intermediul unui coş care conţine unul sau mai multe canale.
(2)Înălţimea coşului este calculată luând în considerare condiţiile de evacuare a gazelor reziduale, astfel încât să se protejeze sănătatea umană şi mediul.
(3)Autorizaţiile integrate de mediu emise pentru instalaţiile care au în componenţa lor instalaţii de ardere autorizate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au depus o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca astfel de instalaţii să fie puse în funcţiune cel târziu la data de 7 ianuarie 2014, includ condiţii care să asigure că emisiile în aer provenite de la aceste instalaţii nu depăşesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea 1.
(4)Autorizaţiile integrate de mediu emise pentru instalaţiile care conţin instalaţii de ardere care au beneficiat de derogarea prevăzută la art. 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 440/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi de la instalaţiile mari de ardere şi care se află în funcţiune după 1 ianuarie 2016 includ condiţii care să asigure că emisiile în aer provenind de la aceste instalaţii nu depăşesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a.
(5)Autorizaţiile integrate de mediu emise instalaţiilor care conţin instalaţii de ardere ce nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (3) prevăd condiţii prin care să se asigure că emisiile în aer provenind de la aceste instalaţii nu depăşesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a.
(6)Valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea 1 şi a 2-a, precum şi ratele minime de desulfurare prevăzute în partea a 5-a se aplică emisiilor evacuate prin fiecare coş comun, în funcţie de puterea termică nominală totală a întregii instalaţii de ardere.
(7)Pentru situaţiile în care anexa nr. 5 prevede că valorile-limită de emisie se aplică pentru părţi ale instalaţiei de ardere care au un număr limitat de ore de funcţionare, aceste valori-limită de emisie se stabilesc considerând puterea termică nominală totală a întregii instalaţii de ardere.
(8)La propunerea autorităţii publice centrale din domeniul economiei şi/sau a autorităţii publice centrale pentru administraţie publică, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului suspendă, în condiţii justificate, pe o durată de maximum 6 luni, obligaţia respectării valorilor-limită de emisie pentru dioxid de sulf, prevăzute la alin. (3)-(5), atunci când aceste valori-limită de emisie nu pot fi respectate la instalaţiile mari de ardere care folosesc în mod normal combustibil cu conţinut redus de sulf, în situaţia întreruperii aprovizionării cu un astfel de combustibil ca urmare a unei crize considerabile.
(9)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează imediat Comisia Europeană cu privire la o astfel de derogare acordată potrivit prevederilor alin. (8).
(10)La propunerea autorităţii competente pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiilor integrate de mediu, ca urmare a solicitării justificate a operatorului, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului acordă o derogare de la obligaţia respectării valorilor- limită la emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la alin. (3)-(5), în situaţia în care o instalaţie de ardere care foloseşte numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepţional, la utilizarea altor combustibili din cauza unei întreruperi neaşteptate a aprovizionării cu gaz şi, prin urmare, ar trebui să fie dotată cu un sistem de purificare a gazelor reziduale.
(11)Perioada pentru care se acordă o astfel de derogare nu depăşeşte 10 zile, cu excepţia cazului în care există o necesitate imperioasă de a menţine alimentarea cu energie.
(12)Operatorul informează imediat autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu cu privire la fiecare caz specific prevăzut la alin. (10).
(13)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează imediat Comisia Europeană cu privire la orice derogare acordată potrivit prevederilor alin. (10).
(14)În cazul extinderii unei instalaţii de ardere, valorile-limită de emisie, prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a, se aplică părţii extinse a instalaţiei afectate de modificare şi este stabilită în funcţie de puterea termică nominală totală a întregii instalaţii de ardere.
(15)În cazul în care modificarea unei instalaţii de ardere poate avea consecinţe asupra mediului şi afectează o parte a instalaţiei cu o putere termică nominală de cel puţin 50 MW, valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a se aplică acelei părţi a instalaţiei care a fost modificată, în funcţie de puterea termică nominală totală a întregii instalaţii de ardere.
(16)Valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea 1 şi a 2-a nu se aplică următoarelor instalaţii de ardere:
a)motoare diesel;
b)cazane de recuperare din cadrul instalaţiilor de fabricare a celulozei.
SECŢIUNEA 4: Rata de desulfurare
Art. 31
(1)La solicitarea justificată a operatorului şi la propunerea autorităţii publice centrale din domeniul economiei şi/sau a autorităţii publice centrale pentru administraţie publică, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului aprobă aplicarea ratelor minime de desulfurare prevăzute în anexa nr. 5 partea a 5-a, în conformitate cu prevederile părţii a 6-a a aceleiaşi anexe, astfel:
a)în locul valorilor-limită de emisie pentru dioxidul de sulf, în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibil solid indigen şi care, din cauza caracteristicilor acestui combustibil, nu pot respecta acele valori-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3)-(5);
b)în locul valorilor Cprocedeu pentru dioxid de sulf în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibil solid indigen, care coincinerează deşeuri şi care nu pot respecta valorile-limită de emisie prevăzute la pct. 3.1 sau 3.2 din anexa nr. 6 partea a 4-a, din cauza caracteristicilor acestui combustibil indigen, caz în care valoarea Cdeşeuri prevăzută în anexa nr. 6 partea a 4-a pct. 1 este egală cu 0 mg/Nm3.
(2)Pentru aprobarea aplicării ratei minime de desulfurare prevăzute la alin. (1) lit. a) este necesar ca operatorul să elaboreze un raport tehnic justificativ care să fie avizat de autoritatea publică centrală din domeniul economiei şi/sau de autoritatea publică centrală pentru administraţie publică, înainte de a fi înaintat autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
SECŢIUNEA 5: Planul naţional de tranziţie
Art. 32
(1)Pentru perioada 1 ianuarie 2016-30 iunie 2020, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului elaborează şi implementează un plan naţional de tranziţie pentru instalaţiile care au fost autorizate înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi intrat în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003. Planul naţional de tranziţie este elaborat potrivit prevederilor prezentului capitol, în baza solicitării justificate a operatorilor, şi este aprobat prin ordin comun al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul economiei, al autorităţii publice centrale pentru administraţie publică şi al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(2)Pentru fiecare instalaţie de ardere inclusă în planul naţional de tranziţie, acesta precizează emisiile pentru cel puţin unul dintre următorii poluanţi: oxizi de azot, dioxid de sulf şi pulberi.
(3)Pentru turbinele cu gaz, planul naţional de tranziţie precizează numai emisiile de oxizi de azot.
(4)Planul naţional de tranziţie nu include niciuna dintre următoarele instalaţii de ardere:
a)cele cărora li se aplică prevederile art. 33 alin. (1);
b)cele din cadrul rafinăriilor care utilizează independent sau împreună cu alţi combustibili, pentru consum propriu, gaze cu putere calorică redusă, rezultate din gazeificarea reziduurilor de rafinare sau a reziduurilor de distilare şi conversie de la rafinarea ţiţeiului brut;
c)cele cărora li se aplică prevederile art. 35;
d)cele cărora li s-a acordat o derogare privind funcţionarea a 20.000 de ore în perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2015, conform prevederilor art. 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 440/2010.
(5)Instalaţiile de ardere incluse în planul naţional de tranziţie sunt exceptate de la respectarea valorilor-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) pentru poluanţii care fac obiectul acestui plan sau, după caz, a ratelor de desulfurare prevăzute la art. 31.
(6)Pe perioada derulării planului naţional de tranziţie se menţin valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, aplicabile la data de 31 decembrie 2015, prevăzute în autorizaţiile integrate de mediu emise pentru instalaţiile de ardere, stabilite în temeiul reglementărilor incidente în vigoare la data emiterii acestora.
(7)Instalaţiile de ardere cu o putere termică nominală totală mai mare de 500 MW care utilizează combustibili solizi, cărora li s-a acordat prima autorizaţie după 1 iulie 1987, respectă valorile-limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în anexa nr. 5 partea 1.
(8)Pentru fiecare poluant, planul naţional de tranziţie stabileşte un plafon reprezentat de totalul maxim anual al emisiilor provenite de la toate instalaţiile de ardere incluse în acest plan, luând în considerare, pentru fiecare dintre acestea, următoarele:
a)puterea termică nominală totală la data de 31 decembrie 2010;
b)numărul anual efectiv de ore de funcţionare;
c)consumul anual de combustibil.
(9)Pentru toate instalaţiile de ardere incluse în planul naţional de tranziţie se calculează o medie a emisiilor pentru perioada 1 ianuarie 2001-31 decembrie 2010.
(10)Plafonul naţional pentru anul 2016 este calculat pe baza valorilor-limită de emisie relevante prevăzute în anexele nr. 3-7 la Hotărârea Guvernului nr. 440/2010 sau, după caz, pe baza ratelor de desulfurare prevăzute în anexa nr. 3 la hotărârea menţionată.
(11)În cazul turbinelor cu gaz, pentru calculul plafoanelor se utilizează valorile-limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în secţiunea B din anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 440/2010.
(12)Plafoanele pentru anii 2019 şi 2020 se calculează pe baza valorilor-limită de emisie relevante prevăzute în anexa nr. 5 partea 1 sau, după caz, pe baza ratelor de desulfurare relevante prevăzute în anexa nr. 5 partea a 5-a.
(13)Plafoanele pentru anii 2017 şi 2018 se stabilesc astfel încât să se asigure o scădere liniară a acestor plafoane între anii 2016 şi 2019.
(14)În situaţia în care o instalaţie inclusă în planul naţional de tranziţie îşi încetează activitatea sau nu se mai încadrează în domeniul de aplicare a prevederilor prezentului capitol, este interzisă o creştere a emisiilor anuale totale, prin redistribuire la celelalte instalaţii care fac, în continuare, obiectul planului naţional de tranziţie.
(15)Planul naţional de tranziţie conţine măsuri privind monitorizarea şi raportarea, respectând normele prevăzute la art. 41 alin. (2), precum şi măsurile prevăzute pentru fiecare instalaţie, în ceea ce priveşte asigurarea respectării la termenele stabilite a valorilor-limită de emisie aplicabile după data de 1 iulie 2020.
(16)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene planul naţional de tranziţie la data solicitată de aceasta.
(17)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană cu privire la orice modificare a planului naţional de tranziţie.
SECŢIUNEA 6: Derogarea pentru durata de viaţă limitată
Art. 33
(1)În perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2023, instalaţiile de ardere sunt exceptate de la respectarea valorilor-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) şi a ratelor de desulfurare prevăzute la art. 31, după caz, precum şi de la includerea acestora în planul naţional de tranziţie prevăzut la art. 32, în situaţia în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)operatorul instalaţiei de ardere se angajează, printr-o declaraţie scrisă transmisă până la data de 1 ianuarie 2014 autorităţii competente pentru protecţia mediului cu responsabilităţi în emiterea autorizaţiei integrate de mediu şi cu înştiinţarea autorităţii publice centrale din domeniul economiei şi/sau a autorităţii publice centrale pentru administraţie publică, că instalaţia în cauză nu funcţionează mai mult de 17.500 de ore în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2023;
b)operatorul are obligaţia de a transmite anual un raport autorităţii competente pentru protecţia mediului şi de a înştiinţa autoritatea publică centrală din domeniul economiei şi/sau autoritatea publică centrală pentru administraţie publică cu privire la evidenţa numărului de ore de funcţionare înregistrate începând cu 1 ianuarie 2016;
c)valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, aplicabile la 31 decembrie 2015, stabilite în autorizaţia integrată de mediu emisă pentru instalaţia de ardere în temeiul prevederilor reglementărilor incidente în vigoare la data emiterii acesteia, rămân valabile până la finalizarea numărului de ore de funcţionare prevăzute la lit. a);
d)instalaţiile de ardere cu o putere termică nominală totală mai mare de 500 MW, care utilizează combustibili solizi, cărora li s-a acordat prima autorizaţie de mediu după 1 iulie 1987, respectă valorile-limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în anexa nr. 5 partea 1;
e)instalaţia de ardere nu a beneficiat de derogarea de 20.000 de ore de funcţionare, în perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2015, potrivit art. 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 440/2010.
(2)Până cel târziu la data de 1 ianuarie 2016, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene lista tuturor instalaţiilor de ardere cărora li se aplică prevederile alin. (1), inclusiv puterea lor nominală totală, tipurile de combustibil utilizat şi valorile-limită de emisie aplicabile pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi.
(3)Pentru fiecare din instalaţiile de ardere cărora li se aplică prevederile alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite, anual, Comisiei Europene evidenţa numărului de ore de funcţionare înregistrate începând cu 1 ianuarie 2016.
(4)În cazul unei instalaţii de ardere care, la data de 6 ianuarie 2011, a fost inventariată ca făcând parte dintr-un sistem izolat mic şi a produs, la data respectivă, cel puţin 35% din energia electrică furnizată în cadrul reţelei în cauză şi care, din cauza caracteristicilor sale tehnice, nu este în măsură să respecte valorile-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) şi (4), numărul de ore de funcţionare prevăzut la alin. (1) lit. a) este de 18.000 începând cu 1 ianuarie 2020 şi până la 31 decembrie 2023, iar data prevăzută la alin. (1) lit. b) şi la alin. (2) este 1 ianuarie 2020.
(5)În situaţia în care o instalaţie de ardere cu o putere termică nominală totală de peste 1.500 MW, care a fost pusă în funcţiune înainte de 31 decembrie 1986, utilizează combustibili solizi indigeni cu o putere calorică netă de cel mult 5.800 kJ/kg, cu o umiditate mai mare de 45% în greutate, cu un conţinut combinat de umiditate şi cenuşă mai mare de 60% în greutate şi cu un conţinut de oxid de calciu în cenuşă mai mare de 10%, numărul de ore de funcţionare prevăzut la alin. (1) lit. a) este de 32.000 de ore.
SECŢIUNEA 7: Sisteme izolate mici
Art. 34
(1)Până la data de 31 decembrie 2019, instalaţiile de ardere care la 6 ianuarie 2011 făceau parte din sisteme izolate mici pot fi exceptate de la respectarea valorilor-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) şi (4) şi a ratelor de desulfurare prevăzute la art. 31, după caz.
(2)Până la data de 31 decembrie 2019 se aplică valorile-limită de emisie prevăzute în autorizaţiile acestor instalaţii de ardere, stabilite în temeiul prevederilor reglementărilor incidente în vigoare la data emiterii respectivelor autorizaţii.
(3)Instalaţiile de ardere cu o putere termică nominală totală de peste 500 MW care utilizează combustibili solizi, cărora li sa acordat prima autorizaţie după 1 iulie 1987, respectă valorile-limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în anexa nr. 5 partea 1.
(4)Pentru instalaţiile de ardere care intră sub incidenţa prezentului capitol şi care fac parte dintr-un sistem izolat mic, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, cu acordul autorităţii publice centrale din domeniul economiei şi/sau al autorităţii publice centrale pentru administraţie publică, comunică Comisiei Europene, la data impusă de aceasta, o listă a instalaţiilor de ardere respective, consumul total anual de energie a sistemului izolat mic şi cantitatea de energie obţinută prin interconectarea cu alte sisteme.
SECŢIUNEA 8: Instalaţii de ardere din sistemele centralizate de încălzire
Art. 35
(1)Până la data de 31 decembrie 2022, o instalaţie de ardere este exceptată de la respectarea valorilor-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) şi (4) şi a ratelor de desulfurare prevăzute la art. 31, în situaţia în care sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
a)puterea termică nominală totală a instalaţiei de ardere nu este mai mare de 200 MW;
b)instalaţia de ardere a fost autorizată pentru prima dată, din punctul de vedere al mediului, înainte de 27 noiembrie 2002 sau operatorul instalaţiei respective a prezentat o solicitare completă de autorizare înaintea acestei date, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003;
c)cel puţin 50% din producţia utilă de energie termică, ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani, este distribuită sub formă de aburi sau apă caldă unei reţele publice de încălzire urbană;
d)valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi prevăzute în autorizaţiile integrate de mediu, aplicabile la data de 31 decembrie 2015, stabilite potrivit prevederilor reglementărilor incidente în vigoare la data emiterii respectivelor autorizaţii sunt menţinute până la data de 31 decembrie 2022.
(2)Până la data de 1 ianuarie 2016, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene o listă a tuturor instalaţiilor de ardere cărora li se aplică prevederile alin. (1), incluzând puterea termică nominală totală, tipurile de combustibili utilizaţi şi valorile-limită de emisie aplicabile pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi.
(3)Pentru fiecare instalaţie de ardere căreia i se aplică alin. (1), anual, pe întreaga perioadă menţionată la alineatul respectiv, inclusiv pentru anul 2022, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană cu privire la proporţia energiei termice utile produse de fiecare instalaţie, distribuită sub formă de aburi sau apă caldă unei reţele publice de încălzire urbană, exprimată ca medie mobilă aferentă ultimilor 5 ani.
SECŢIUNEA 9: Stocarea geologică a dioxidului de carbon
Art. 36
(1)Operatorii tuturor instalaţiilor de ardere cu o putere electrică nominală de cel puţin 300 MW pentru care autorizaţia iniţială de construire sau, în absenţa unei astfel de proceduri, autorizaţia iniţială de funcţionare a fost acordată după intrarea în vigoare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013, au obligaţia să evalueze îndeplinirea următoarelor condiţii:
a)sunt disponibile situri de stocare adecvate;
b)echipamentele de transport sunt fezabile din punct de vedere tehnic şi economic;
c)adaptarea ulterioară în vederea captării de dioxid de carbon este fezabilă din punct de vedere tehnic şi economic.
(2)În situaţia în care condiţiile prevăzute la alin. (1) sunt îndeplinite, autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu responsabilităţi în reglementare impune operatorului să asigure un spaţiu adecvat pe amplasamentul instalaţiei, suficient pentru echipamentul necesar captării şi comprimării dioxidului de carbon.
(3)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu responsabilităţi în reglementare stabileşte dacă sunt îndeplinite condiţiile, pe baza evaluării menţionate la alin. (1) şi pe baza altor informaţii disponibile, îndeosebi în ceea ce priveşte protecţia mediului şi sănătatea umană.
SECŢIUNEA 10: Funcţionarea necorespunzătoare sau defecţiuni în funcţionarea echipamentului de reducere a emisiilor
Art. 37
(1)Autorizaţiile integrate de mediu prevăd condiţii cu privire la funcţionarea necorespunzătoare sau defecţiuni în funcţionarea echipamentelor de reducere a emisiilor.
(2)În cazul unei funcţionări necorespunzătoare sau defecţiuni în funcţionarea echipamentelor de depoluare, care nu permite reluarea funcţionării în condiţii normale în termen de 24 de ore, autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu responsabilităţi în emiterea autorizaţiei integrate de mediu solicită operatorului fie să reducă sau să oprească funcţionarea instalaţiei de ardere, fie să exploateze instalaţia folosind combustibili puţin poluanţi.
(3)În termen de 48 de ore de la momentul funcţionării necorespunzătoare sau al defectării echipamentelor de depoluare, operatorul informează, în scris, autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu responsabilităţi în emiterea autorizaţiei integrate de mediu.
(4)Durata cumulată a perioadelor în care instalaţia funcţionează fără echipament corespunzător de reducere a emisiilor nu poate depăşi 120 de ore pe parcursul oricărei perioade de 12 luni.
(5)Fără a aduce atingere standardelor de calitate a mediului, autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu responsabilităţi în emiterea autorizaţiei integrate de mediu acordă derogări de la termenele-limită prevăzute la alin. (2) şi (4), numai în următoarele cazuri:
a)în situaţia în care există o nevoie stringentă de a menţine alimentarea cu energie;
b)în situaţia în care instalaţia de ardere al cărei echipament de depoluare funcţionează necorespunzător sau al cărei echipament de depoluare este defect ar fi înlocuită pe o perioadă limitată de timp de o altă instalaţie, fapt care ar conduce la o creştere totală a emisiilor.
SECŢIUNEA 11: Monitorizarea emisiilor în aer şi respectarea valorilor-limită de emisie
Art. 38
(1)Autorizaţia integrată de mediu conţine prevederi privind monitorizarea substanţelor poluante emise în aer, în concordanţă cu prevederile din anexa nr. 5 partea a 3-a.
(2)Instalarea şi funcţionarea echipamentelor automatizate de monitorizare sunt supuse controlului şi testelor anuale de supraveghere, potrivit prevederilor anexei nr. 5 partea a 3-a.
(3)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu responsabilităţi în emiterea autorizaţiei integrate de mediu stabileşte localizarea punctelor de prelevare sau măsurare care trebuie utilizate pentru monitorizarea emisiilor.
(4)Toate rezultatele monitorizării sunt înregistrate, procesate şi prezentate astfel încât să permită autorităţilor competente pentru protecţia mediului cu responsabilităţi pentru inspecţie şi control să verifice respectarea condiţiilor de funcţionare şi a valorilor-limită de emisie prevăzute de autorizaţia integrată de mediu.
Art. 39
Valorile-limită de emisie pentru poluanţii emişi în aer se consideră respectate în cazul în care condiţiile prevăzute în anexa nr. 5 partea a 4-a sunt îndeplinite, fără a aduce atingere prevederilor Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.
SECŢIUNEA 12: Instalaţii de ardere cu combustibil multiplu
Art. 40
(1)Pentru instalaţiile de ardere cu combustibil multiplu, care utilizează simultan două sau mai multe tipuri de combustibil, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu stabileşte, în autorizaţia integrată de mediu, valorile-limită de emisie, respectând etapele următoare:
a)stabilirea valorii-limită de emisie relevante pentru fiecare combustibil şi poluant în parte, în funcţie de puterea termică nominală totală a întregii instalaţii de ardere, potrivit prevederilor anexei nr. 5 partea 1 şi a 2-a;
b)determinarea valorilor-limită de emisie ponderate în funcţie de combustibil, obţinute prin înmulţirea valorii-limită de emisie individuale prevăzute la lit. a) cu puterea calorică pentru fiecare combustibil în parte şi împărţirea rezultatului înmulţirii la suma puterilor calorice ale tuturor combustibililor;
c)însumarea valorilor-limită de emisie ponderate în funcţie de combustibil.
(2)Pentru instalaţiile de ardere cu combustibil multiplu prevăzute la art. 30 alin. (3) şi (4) care utilizează reziduurile de distilare şi conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alţi combustibili, după caz, în locul valorilor-limită de emisie stabilite potrivit prevederilor alin. (1) se aplică valori-limită de emisie stabilite astfel:
a)în situaţia în care în cursul funcţionării instalaţiei de ardere proporţia contribuţiei dintre combustibilul determinant în raport cu suma puterilor calorice produse de toţi combustibilii este mai mare sau egală cu 50%, valoarea-limită de emisie este cea prevăzută în anexa nr. 5 partea 1 pentru combustibilul determinant;
b)în situaţia în care proporţia contribuţiei dintre combustibilul determinant în raport cu suma puterilor calorice ale tuturor combustibililor este mai mică de 50%, la determinarea valorii-limită de emisie se parcurg următoarele etape:
1.b1) se iau valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea 1 pentru fiecare combustibil utilizat, corespunzătoare puterii termice nominale totale a instalaţiei de ardere;
2.b2) se calculează valoarea-limită de emisie a combustibilului determinant prin înmulţirea cu 2 a valorii-limită de emisie stabilite pentru combustibilul respectiv potrivit prevederilor de la pct. b1) şi prin scăderea din acest produs a valorii-limită de emisie a combustibilului utilizat cu cea mai scăzută valoare-limită de emisie, aşa cum este prevăzut în anexa nr. 5 partea 1, corespunzătoare puterii termice nominale totale a instalaţiei de ardere;
3.b3) se determină valorile-limită de emisie ponderate ale combustibilului pentru fiecare combustibil utilizat, prin înmulţirea valorii-limită de emisie determinate la pct. b1) şi b2) cu puterea calorică a combustibilului în cauză şi prin împărţirea produsului respectivei înmulţiri la suma puterilor calorice produse de toţi combustibilii;
4.b4) se însumează valorile-limită de emisie ponderate ale combustibililor determinate la pct. b3).
(3)Pentru instalaţiile de ardere cu combustibil multiplu prevăzute la art. 30 alin. (3) şi (4) care utilizează reziduurile de distilare şi conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alţi combustibili, valorile-limită de emisie medii pentru dioxidul de sulf prevăzute în anexa nr. 5 partea a 7-a se aplică, după caz, în locul valorilor-limită de emisie stabilite potrivit prevederilor alin. (1) sau (2).
SECŢIUNEA 13: Măsuri de punere în aplicare
Art. 41
(1)Determinarea perioadelor de pornire şi oprire a instalaţiilor de ardere se realizează conform prevederilor Deciziei 2012/249/UE.
(2)Planul naţional de tranziţie se elaborează conform Deciziei 2012/115/UE de punere în aplicare a Comisiei din 10 februarie 2012 de stabilire a normelor referitoare la planurile naţionale de tranziţie menţionate în Directiva 2010/75/UEa Parlamentului European şi a Consiliului privind emisiile industriale.
CAPITOLUL IV: Dispoziţii speciale privind instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi instalaţiile de coincinerare a deşeurilor
SECŢIUNEA 1: Domeniul de aplicare
Art. 42
(1)Prevederile prezentului capitol se aplică instalaţiilor de incinerare a deşeurilor şi instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor care incinerează sau coincinerează deşeuri solide ori lichide.
(2)Prevederile prezentului capitol nu se aplică instalaţiilor de gazeificare sau piroliză, în situaţia în care gazele rezultate în urma acestor tratamente termice a deşeurilor sunt purificate la un asemenea nivel încât, la momentul incinerării, nu mai sunt clasificate ca deşeuri şi emisiile rezultate se situează sub nivelul emisiilor rezultate din arderea gazului natural.
(3)Instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi instalaţiile de coincinerare a deşeurilor includ:
a)toate liniile de incinerare sau de coincinerare, instalaţiile de recepţie, de stocare şi de tratare prealabilă a deşeurilor existente pe amplasament;
b)sistemele de alimentare cu deşeuri, sistemele de alimentare cu combustibil şi aer;
c)cazanele;
d)instalaţiile de tratare a gazelor reziduale;
e)instalaţiile de tratare sau de stocare pe amplasament a reziduurilor şi a apelor uzate;
f)coşurile de fum;
g)aparatele şi sistemele de comandă a operaţiunilor de incinerare sau coincinerare, de înregistrare şi monitorizare a condiţiilor de incinerare sau coincinerare.
(4)În situaţia în care, pentru tratarea termică a deşeurilor, se aplică alte procese decât oxidarea, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesul cu plasmă, instalaţia de incinerare a deşeurilor sau instalaţia de coincinerare a deşeurilor include atât procesul de tratare termică, cât şi procesul de incinerare ulterior.
(5)În situaţia în care procesul de coincinerare a deşeurilor are loc astfel încât obiectivul esenţial al instalaţiei nu este producerea de energie sau de produse materiale, ci tratarea termică a deşeurilor, instalaţia este considerată ca o instalaţie de incinerare a deşeurilor.
(6)Prevederile prezentului capitol nu se aplică următoarelor instalaţii:
a)instalaţii în care se procesează exclusiv următoarele deşeuri:
1.a1) deşeurile prevăzute la art. 3 lit. bb) pct. bb2);
2.a2) deşeurile radioactive;
3.a3) subprodusele de origine animală prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1.069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002;
4.a4) deşeurile rezultate din prospectarea şi exploatarea resurselor de petrol şi gaze provenind de la instalaţiile maritime şi incinerate la bordul acestora;
b)instalaţii experimentale de cercetare, dezvoltare şi testare, care vizează îmbunătăţirea procesului de incinerare şi care procesează mai puţin de 50 de tone de deşeuri pe an.
Art. 43
Reziduu, în înţelesul prezentului capitol, reprezintă orice deşeu lichid sau solid generat de o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau de o instalaţie de coincinerare a deşeurilor.
SECŢIUNEA 2: Solicitarea, condiţiile de autorizare şi controlul emisiilor
Art. 44
(1)Funcţionarea instalaţiilor de incinerare sau de coincinerare a deşeurilor se realizează în baza autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu, după caz.
(2)Pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor sau de coincinerare a deşeurilor, documentaţia de solicitare a autorizaţiei de mediu conţine o descriere a măsurilor avute în vedere pentru a garanta că sunt îndeplinite următoarele cerinţe:
a)instalaţia este concepută, echipată, întreţinută şi exploatată, astfel încât să fie respectate prevederile prezentului capitol, ţinând seama de categoriile de deşeuri incinerate sau coincinerate;
b)căldura rezultată prin incinerare şi coincinerare se valorifică, atunci când este posibil, prin generare de căldură, abur sau electricitate;
c)cantitatea de reziduuri produse să fie cât mai mică, acestea să fie cât mai puţin nocive posibil şi, după caz, reciclate;
d)eliminarea reziduurilor a căror generare nu poate fi evitată sau redusă ori care nu pot fi reciclate se va realiza cu respectarea prevederilor Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri şi a legislaţiei Uniunii Europene.
Art. 45
(1)Autorizaţia de mediu pentru instalaţiile de incinerare şi coincinerare trebuie să includă cel puţin următoarele:
a)o listă a tuturor tipurilor de deşeuri care pot fi tratate utilizând, în situaţia în care este posibil, cel puţin tipurile de deşeuri prevăzute în lista europeană a deşeurilor stabilită prin Decizia 2000/532/CE şi cuprinzând, după caz, informaţii privind cantitatea de deşeuri din fiecare tip;
b)capacitatea totală de incinerare sau de coincinerare a instalaţiei;
c)valorile-limită de emisie pentru poluanţii emişi în aer şi în apă;
d)cerinţele privind pH-ul, temperatura şi debitul evacuărilor de ape uzate;
e)procedurile şi frecvenţele de prelevare de probe şi măsurare, care trebuie utilizate pentru a respecta condiţiile stabilite pentru monitorizarea emisiilor;
f)durata maximă admisibilă a opririlor, dereglărilor sau deficienţelor tehnice inevitabile ale sistemelor de tratare ori de măsurare, în timpul cărora emisiile în aer şi evacuările de ape uzate pot depăşi valorile-limită de emisie prevăzute.
(2)Autorizaţia de mediu emisă pentru instalaţiile de incinerare sau pentru instalaţiile de coincinerare a deşeurilor periculoase trebuie să includă, suplimentar faţă de cerinţele de la alin. (1), următoarele prevederi:
a)o listă a cantităţilor de deşeuri periculoase din diferitele categorii care pot fi tratate;
b)pentru aceste deşeuri periculoase, debitul masic minim şi maxim, puterea calorică minimă şi maximă şi conţinutul maxim de policlorobifenili, pentaclorofenol, clor, fluor, sulf, metale grele şi alte substanţe poluante.
(3)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu stabileşte categoriile de deşeuri care se includ în autorizaţia de mediu şi care pot fi coincinerate în anumite categorii de instalaţii de coincinerare a deşeurilor.
(4)Periodic, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu reexaminează şi, acolo unde este necesar, actualizează condiţiile din autorizaţia de mediu.
Art. 46
(1)Gazele reziduale provenind de la instalaţiile de incinerare şi coincinerare a deşeurilor trebuie evacuate în mod controlat, printr-un coş de fum, a cărui înălţime este calculată astfel încât emisiile să nu afecteze sănătatea umană şi mediul.
(2)Emisiile de poluanţi în aer provenind de la instalaţiile de incinerare şi coincinerare a deşeurilor nu trebuie să depăşească valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 6 partea a 3-a şi a 4-a sau valorile determinate potrivit prevederilor din partea a 4-a a anexei respective şi să nu aducă atingere prevederilor Legii nr. 104/2011.
(3)În cazul în care într-o instalaţie de coincinerare a deşeurilor mai mult de 40% din căldura rezultată provine de la deşeuri periculoase sau în situaţia în care instalaţia coincinerează deşeuri municipale în amestec netratate, se aplică valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr. 6 partea a 3-a.
(4)Evacuarea în mediul acvatic a apelor uzate rezultate în urma tratării gazelor reziduale provenite de la instalaţiile de incinerare sau coincinerare se limitează pe cât posibil, iar concentraţiile substanţelor poluante nu depăşesc valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr. 6 partea a 5-a.
(5)Valorile-limită de emisie se aplică în punctul în care apele uzate provenite de la tratarea gazelor reziduale sunt evacuate din instalaţia de incinerare sau din instalaţia de coincinerare a deşeurilor.
(6)În situaţia în care apele uzate provenite de la tratarea gazelor reziduale sunt epurate în afara instalaţiei de incinerare sau a instalaţiei de coincinerare a deşeurilor, într-o instalaţie de epurare destinată exclusiv epurării acestui tip de ape uzate, valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 6 partea a 5-a trebuie aplicate în punctul în care apele uzate sunt evacuate din instalaţia de epurare.
(7)În situaţia în care apele uzate provenite de la tratarea gazelor reziduale sunt epurate împreună cu apele uzate rezultate din alte surse, pe amplasamentul instalaţiei de incinerare sau coincinerare a deşeurilor ori în afara acestuia, operatorul instalaţiei de epurare trebuie să efectueze calculele corespunzătoare de bilanţ masic, utilizând rezultatele măsurătorilor prevăzute în anexa nr. 6 partea a 6-a pct. 3, pentru a determina care sunt nivelurile de emisie aplicabile pentru apele uzate provenite de la epurarea gazelor, în punctul de evacuare finală a apelor uzate.
(8)Nu este permisă nicio diluare a apelor uzate, în scopul conformării cu valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 6 partea a 5-a.
(9)Amplasamentele instalaţiilor de incinerare şi coincinerare a deşeurilor, inclusiv zonele asociate de stocare a deşeurilor, sunt proiectate şi exploatate astfel încât să prevină deversările neautorizate şi accidentale de orice substanţe poluante în sol, în apele de suprafaţă şi în apele subterane.
(10)Apele meteorice contaminate, apele contaminate rezultate din scurgeri sau cele rezultate în urma intervenţiilor contra incendiilor, provenite de pe amplasamentul instalaţiei de incinerare ori al instalaţiei de coincinerare a deşeurilor, trebuie colectate şi stocate într-un bazin colector cu o capacitate suficientă care să permită analiza şi, dacă este cazul, tratarea acestora înainte de evacuare.
(11)Fără a aduce atingere prevederilor art. 50 alin. (10) lit. c), în situaţia în care valorile-limită de emisie sunt depăşite, este interzisă funcţionarea pe o perioadă mai mare de 4 ore fără întrerupere a instalaţiei de incinerare sau de coincinerare a deşeurilor ori a cuptoarelor individuale care compun o instalaţie de incinerare sau de coincinerare a deşeurilor.
(12)Durata cumulată de funcţionare în cursul unui an, în condiţiile prevăzute la alin. (11), nu trebuie să depăşească 60 de ore pentru cuptoarele care sunt conectate la un singur sistem de tratare a gazelor reziduale.
SECŢIUNEA 3: Defecţiuni, monitorizarea emisiilor, respectarea valorilor-limită de emisie şi condiţii de funcţionare
Art. 47
În cazul unei defecţiuni, operatorul instalaţiei de incinerare sau al instalaţiei de coincinerare a deşeurilor reduce sau întrerupe, după caz, cât mai repede, funcţionarea instalaţiei, până când este posibilă repunerea în stare de funcţionare normală.
Art. 48
(1)Monitorizarea emisiilor provenite de la instalaţiile de incinerare sau coincinerare a deşeurilor se realizează potrivit prevederilor din anexa nr. 6 părţile a 6-a şi a 7-a.
(2)Instalarea şi funcţionarea sistemelor automatizate de măsurare sunt supuse, anual, controlului şi testelor de verificare adecvate, potrivit prevederilor din anexa nr. 6 partea a 6-a pct. 1.
(3)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu stabileşte locul de amplasare a punctelor de prelevare a probelor sau de măsurare, în care trebuie monitorizate emisiile.
(4)Toate rezultatele monitorizării sunt înregistrate, procesate şi prezentate astfel încât să permită autorităţii competente pentru protecţia mediului cu responsabilităţi de inspecţie şi control să verifice respectarea condiţiilor de funcţionare şi a valorilor-limită de emisie prevăzute în autorizaţia de mediu.
Art. 49
Valorile-limită de emisie stabilite pentru poluanţii emişi în aer şi în apă se consideră respectate în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în anexa nr. 6 partea a 8-a.
Art. 50
(1)Instalaţiile de incinerare a deşeurilor trebuie să funcţioneze astfel încât să se atingă un nivel de incinerare la care conţinutul de carbon organic total al zgurii şi al cenuşii de vatră să fie mai mic de 3% din greutatea în stare uscată a acestora sau pierderea la calcinare să fie mai mică de 5% din greutatea în stare uscată a acestora.
(2)Acolo unde este necesar, în vederea respectării prevederilor alin. (1), se utilizează tehnici de pretratare a deşeurilor.
(3)Instalaţiile de incinerare a deşeurilor sunt proiectate, echipate, construite şi exploatate astfel încât, chiar în condiţiile cele mai nefavorabile, după ultima admisie de aer de combustie, gazele rezultate din incinerarea deşeurilor să fie aduse, în mod controlat şi omogen, la o temperatură de cel puţin 850°C, timp de cel puţin două secunde.
(4)Instalaţiile de coincinerare a deşeurilor sunt proiectate, echipate, construite şi exploatate astfel încât, chiar în condiţiile cele mai nefavorabile, gazele rezultate din coincinerarea deşeurilor să fie aduse, în mod controlat şi omogen, la o temperatură de cel puţin 850°C, timp de cel puţin două secunde.
(5)În situaţia în care sunt incinerate sau coincinerate deşeuri periculoase, având un conţinut de substanţe organice halogenate, exprimat în clor, mai mare de 1%, temperatura necesară conformării cu prevederile alin. (3) şi (4) este de cel puţin 1.100°C.
(6)În instalaţiile de incinerare a deşeurilor, temperaturile prevăzute la alin. (3)-(5) trebuie măsurate în apropierea peretelui intern al camerei de combustie, în situaţia în care autoritatea competentă pentru protecţia mediului nu autorizează efectuarea măsurătorilor într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie.
(7)Fiecare cameră de combustie a unei instalaţii de incinerare a deşeurilor este echipată cu cel puţin un arzător auxiliar, care porneşte automat când temperatura gazelor de combustie, după ultima injectare de aer de combustie, scade sub temperatura de 850°C, respectiv 1.100°C.
(8)Arzătoarele auxiliare sunt utilizate şi în fazele de pornire şi de oprire, cu scopul de a asigura, în permanenţă, temperaturile respective, în timpul fazelor menţionate şi, de asemenea, atât timp cât în camera de combustie se găsesc deşeuri nearse.
(9)Arzătoarele auxiliare nu pot fi alimentate cu combustibili care ar putea genera emisii mai mari decât cele care ar rezulta în urma arderii gazului lichefiat sau a gazelor naturale, precum şi a motorinei, astfel cum este definită la art. 4 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2007 privind limitarea conţinutului de sulf din combustibilii lichizi, cu modificările şi completările ulterioare.
(10)Instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi instalaţiile de coincinerare a deşeurilor dispun de sisteme automate care împiedică alimentarea cu deşeuri, în următoarele situaţii:
a)în timpul fazei de pornire, până când este atinsă temperatura prevăzută la alin. (3)-(5) ori temperatura stabilită potrivit art. 51 alin. (1);
b)de fiecare dată când nu se menţine temperatura prevăzută la alin. (3)-(5) sau temperatura stabilită potrivit prevederilor art. 51 alin. (1);
c)de fiecare dată când măsurătorile continue arată că una dintre valorile-limită de emisie este depăşită din cauza unor dereglări sau deficienţe ale sistemelor de tratare a gazelor reziduale.
(11)Căldura rezultată din instalaţiile de incinerare a deşeurilor sau din instalaţiile de coincinerare a deşeurilor trebuie recuperată, în măsura în care este posibil.
(12)Deşeurile infecţioase provenite din activităţile medicale care prezintă riscuri de infectare trebuie introduse direct în cuptor, fără a fi amestecate, în prealabil, cu alte categorii de deşeuri şi fără a fi manipulate în mod direct.
(13)Instalaţia de incinerare a deşeurilor sau instalaţia de coincinerare a deşeurilor trebuie să fie exploatată şi controlată de către o persoană fizică ce are pregătirea şi competenţa necesare pentru acest tip de activitate.
SECŢIUNEA 4: Autorizarea condiţiilor modificate de funcţionare
Art. 51
(1)Acolo unde este necesar, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu stabileşte în actul de reglementare condiţii specifice, diferite de cele prevăzute la art. 50 alin. (1)-(10), inclusiv în ceea ce priveşte temperatura, pentru anumite categorii de deşeuri sau pentru anumite tratamente termice, numai în situaţia în care celelalte condiţii prevăzute în prezentul capitol sunt respectate.
(2)În cazul instalaţiilor de incinerare a deşeurilor, schimbarea condiţiilor de funcţionare nu trebuie să determine o producţie mai mare de reziduuri sau o producţie de reziduuri cu conţinut mai mare de substanţe organice poluante decât reziduurile care ar fi fost obţinute în condiţiile prevăzute la art. 50 alin. (1)-(9).
(3)Emisiile de carbon organic total şi monoxid de carbon provenite din instalaţiile de coincinerare a deşeurilor, pentru care s-a emis o autorizaţie de mediu cu condiţii modificate de funcţionare potrivit prevederilor alin. (1), respectă valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr. 6 partea a 3-a.
(4)Emisiile de carbon organic total provenind de la cazanele pentru scoarţă utilizate în industria celulozei pentru hârtie şi a hârtiei, care coincinerează deşeuri la locul producerii acestora, aflate în activitate şi pentru care a fost acordată o autorizaţie de mediu înainte de data de 28 decembrie 2002 şi care sunt autorizate cu condiţii modificate de funcţionare potrivit prevederilor alin. (1), respectă valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr. 6 partea a 3-a.
(5)În cadrul rapoartelor elaborate conform prevederilor art. 71, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană în ceea ce priveşte toate condiţiile de funcţionare autorizate potrivit prevederilor alin. (1)-(4) şi asupra rezultatelor verificărilor efectuate.
SECŢIUNEA 5: Livrarea şi recepţia deşeurilor. Reziduuri
Art. 52
(1)Operatorul instalaţiei de incinerare a deşeurilor sau al instalaţiei de coincinerare a deşeurilor este obligat să ia toate măsurile de precauţie necesare privind livrarea şi recepţia deşeurilor, pentru a preveni sau a limita, pe cât posibil, poluarea aerului, a solului, a apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, precum şi alte efecte negative asupra mediului, mirosurile, zgomotul şi riscurile directe pentru sănătatea umană.
(2)Înaintea acceptării recepţiei deşeurilor în instalaţia de incinerare a deşeurilor sau în instalaţia de coincinerare a deşeurilor, operatorul determină masa fiecărui tip de deşeu, conform clasificării din lista europeană a deşeurilor instituită prin Decizia 2000/532/CE.
(3)Înainte ca deşeurile periculoase să fie acceptate într-o instalaţie de incinerare sau într-o instalaţie de coincinerare a deşeurilor, operatorul trebuie să colecteze informaţiile disponibile privind deşeurile, pentru a verifica conformitatea cu condiţiile de autorizare prevăzute la art. 45 alin. (2).
(4)Informaţiile prevăzute la alin. (3) cuprind următoarele:
a)toate informaţiile administrative privind procesul de generare, conţinute în documentele prevăzute la alin. (5) lit. a);
b)compoziţia fizică şi, în măsura în care este posibil, compoziţia chimică a deşeurilor, precum şi toate celelalte informaţii care permit să se aprecieze dacă sunt adecvate pentru procesul de incinerare prevăzut;
c)caracteristicile periculoase ale deşeurilor, substanţele cu care acestea nu pot fi amestecate şi măsurile de precauţie/prevenire ce trebuie luate în momentul manipulării lor.
(5)Înainte ca deşeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau într-o instalaţie de coincinerare a deşeurilor, operatorul efectuează cel puţin următoarele proceduri:
a)verificarea documentelor impuse de prevederile Legii nr. 211/2011 şi, după caz, de dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri, precum şi de legislaţia privind transportul de mărfuri periculoase;
b)prelevarea de probe reprezentative, în măsura în care este posibil şi, dacă este adecvat, înainte de descărcare, pentru a verifica, prin efectuarea de controale, conformitatea cu informaţiile prevăzute la alin. (3) şi (4) şi pentru a permite autorităţilor competente din domeniul protecţiei mediului să determine natura deşeurilor tratate, ţinând cont şi de prevederile art. 50 alin. (12).
(6)Probele prevăzute la alin. (5) lit. b) se păstrează cel puţin o lună după incinerarea sau coincinerarea deşeurilor în cauză.
(7)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului acordă derogări de la alin. (2)-(6) în cazul instalaţiilor de incinerare a deşeurilor sau al instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor care fac parte dintr-o instalaţie prevăzută la cap. II şi care incinerează sau coincinerează numai deşeuri produse în cadrul instalaţiei respective.
Art. 53
(1)Autorizaţia de mediu prevede condiţii privind reducerea cantităţii şi nocivităţii reziduurilor provenite din instalaţia de incinerare sau coincinerare a deşeurilor şi, după caz, prevederi privind reciclarea, pe cât posibil, direct ori în afara instalaţiei, a unor astfel de deşeuri.
(2)Transportul şi depozitarea temporară a reziduurilor uscate, sub formă de pulberi, se efectuează astfel încât să se evite dispersia reziduurilor respective în mediu.
(3)Înaintea stabilirii modalităţilor de eliminare sau de reciclare a reziduurilor se efectuează teste corespunzătoare, pentru a determina caracteristicile fizice şi chimice, precum şi potenţialul de poluare al reziduurilor. Testele respective se efectuează asupra fracţiunii solubile totale şi a metalelor grele din fracţia solubilă.
SECŢIUNEA 6: Modificarea substanţială
Art. 54
Este considerată modificare substanţială o modificare survenită în exploatarea unei instalaţii de incinerare a deşeurilor sau a unei instalaţii de coincinerare a deşeurilor, care tratează numai deşeuri nepericuloase în cadrul unei instalaţii care face obiectul cap. II şi care implică incinerarea sau coincinerarea de deşeuri periculoase.
SECŢIUNEA 7: Rapoarte şi informarea publicului cu privire la instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi la instalaţiile de coincinerare a deşeurilor
Art. 55
(1)Documentaţia de solicitare pentru emiterea unei noi autorizaţii de mediu, în cazul instalaţiilor de incinerare a deşeurilor şi al instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor, este pusă la dispoziţia publicului, cu suficient timp înainte, într-unul sau mai multe locuri, pentru ca publicul să poată face observaţii cu privire la aceste documente de solicitare înainte ca autoritatea competentă responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu să ia o decizie. Decizia respectivă, însoţită de cel puţin un exemplar al autorizaţiei de mediu, şi fiecare actualizare ulterioară se pun, de asemenea, la dispoziţia publicului.
(2)Pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor sau pentru instalaţiile de coincinerare a deşeurilor a căror capacitate nominală este mai mare ori egală cu două tone pe oră, raportul care trebuie transmis Comisiei Europene, prevăzut la art. 71, include următoarele:
a)informaţii privind funcţionarea şi monitorizarea instalaţiei;
b)prezentarea modului de derulare a procesului de incinerare sau de coincinerare;
c)nivelul emisiilor în aer şi în apă comparativ cu valorile-limită de emisie stabilite în autorizaţia de mediu.
(3)Toate informaţiile prevăzute la alin. (2) sunt puse la dispoziţia publicului.
(4)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu întocmeşte lista instalaţiilor de incinerare a deşeurilor sau a instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor a căror capacitate nominală este mai mică de două tone pe oră, iar această listă se pune la dispoziţia publicului.
CAPITOLUL V: Dispoziţii speciale aplicabile instalaţiilor şi activităţilor care utilizează solvenţi organici
SECŢIUNEA 1: Domeniul de aplicare
Art. 56
Prezentul capitol se aplică activităţilor prevăzute în anexa nr. 7 partea 1 şi care ating, după caz, valorile de prag de consum stabilite în partea a 2-a din anexa respectivă.
Art. 57
Pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a)instalaţie existentă – o instalaţie aflată în funcţiune la data de 29 martie 1999 sau care a obţinut o autorizaţie ori al cărei operator a prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de 1 aprilie 2001, cu condiţia ca instalaţia respectivă să fi fost pusă în funcţiune cel mai târziu la data de 1 aprilie 2002;
b)gaze reziduale – descărcare gazoasă finală care conţine compuşi organici volatili sau alţi poluanţi şi care se evacuează în aer printr-un coş ori alte echipamente de reducere a emisiilor;
c)emisie fugitivă – orice emisie, care nu provine din gaze reziduale, de compuşi organici volatili în aer, sol şi apă, precum şi de solvenţi din compoziţia produselor, cu excepţia cazului în care există indicaţii contrare prevăzute în anexa nr. 7 partea a 2-a;
d)emisii totale – suma emisiilor fugitive şi a emisiilor în gazele reziduale;
e)amestec – astfel cum este definit la art. 3 pct. 2 din Regulamentul (CE) nr. 1.907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1.488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei;
f)adeziv – orice amestec, inclusiv toţi solvenţii organici sau amestecurile care conţin solvenţi organici necesari pentru aplicarea corespunzătoare a acestuia, utilizat pentru a lipi între ele părţi ale aceluiaşi produs;
g)cerneală – un amestec, inclusiv toţi solvenţii organici sau amestecurile care conţin solvenţi organici necesari pentru aplicarea corespunzătoare a acestuia, utilizat într-o activitate de tipărire, pentru a imprima un text sau o imagine pe o suprafaţă;
h)lac – material de acoperire transparent;
i)consum – cantitatea totală de solvenţi organici utilizată într-o instalaţie pe parcursul unui an calendaristic sau al oricărei altei perioade de douăsprezece luni, mai puţin compuşii organici volatili recuperaţi pentru reutilizare;
j)flux de intrare – cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau în amestecuri, care este utilizată la efectuarea unei activităţi, cuprinzând şi solvenţii reciclaţi în interiorul sau în exteriorul instalaţiei, care sunt luaţi în calcul la fiecare utilizare în cadrul acelei activităţi;
k)reutilizare – utilizarea, în scopuri tehnice sau comerciale, a solvenţilor organici recuperaţi dintr-o instalaţie, inclusiv sub formă de combustibili, excepţie făcând solvenţii organici recuperaţi care sunt eliminaţi definitiv ca deşeuri;
l)capacitate nominală – masa maximă, exprimată în medie pe zi, a intrărilor de solvenţi organici utilizaţi într-o instalaţie, atunci când aceasta funcţionează la capacitatea de producţie proiectată, în condiţii normale de funcţionare, şi anume alte condiţii decât cele privind operaţiunile de pornire, oprire şi de întreţinere a echipamentelor;
m)condiţii controlate – condiţii de funcţionare a unei instalaţii, astfel încât compuşii organici volatili emişi în urma activităţii să fie colectaţi şi eliminaţi în mod controlat, fie printr-un coş, fie printr-un echipament de reducere a emisiilor, regăsindu-se numai parţial sub formă de emisii fugitive;
n)operaţiuni de pornire şi oprire – operaţiuni prin care se pune în funcţiune, se scoate din funcţiune, se introduce sau se scoate din mersul în gol o instalaţie, un echipament ori un rezervor, excluzând fazele de activitate cu oscilaţie regulată specifică, în condiţii normale de funcţionare a unei instalaţii.
SECŢIUNEA 2: Înlocuirea substanţelor periculoase
Art. 58
Substanţele sau amestecurile cărora le sunt atribuite sau care se încadrează în frazele de pericol H340, H350, H350i, H360D sau H360F, din cauza conţinutului lor în compuşi organici volatili, clasificate drept cancerigene, mutagene ori toxice pentru reproducere potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008, se înlocuiesc în procesele tehnologice, în măsura în care este posibil, cu substanţe sau amestecuri mai puţin nocive, în cel mai scurt timp posibil, cu respectarea prevederilor reglementărilor incidente în vigoare.
SECŢIUNEA 3: Controlul emisiilor, monitorizarea emisiilor şi respectarea valorilor-limită de emisie şi rapoarte privind conformarea
Art. 59
(1)Operatorul are obligaţia să aplice măsurile necesare prin care să se asigure că instalaţia este conformă cu una dintre următoarele condiţii:
a)emisiile de compuşi organici volatili din instalaţie să respecte valorile-limită de emisie în gazele reziduale şi valorile-limită pentru emisiile fugitive sau valorile-limită pentru emisiile totale, precum şi celelalte cerinţe prevăzute în anexa nr. 7 părţile a 2-a şi a 3-a;
b)să aplice o schemă de reducere a emisiilor de compuşi organici volatili prevăzută în anexa nr. 7 partea a 5-a, cu condiţia să atingă o reducere a emisiilor echivalentă cu cea pe care ar realiza-o aplicând valorile-limită de emisie menţionate la lit. a).
(2)Potrivit prevederilor art. 71 alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului raportează Comisiei Europene progresele realizate în atingerea reducerii echivalente a emisiilor prevăzute la alin. (1) lit. b).
(3)În situaţia în care operatorul demonstrează că o instalaţie dată nu poate, din punct de vedere tehnic şi economic, să respecte valoarea-limită pentru emisiile fugitive, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu, prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), permite ca emisiile să depăşească acea valoare-limită de emisie, cu condiţia asigurării că niciun risc semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru mediu nu se produce.
(4)Prevederile alin. (3) se aplică numai în situaţia în care operatorul demonstrează autorităţii competente pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu că sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile.
(5)Acordarea excepţiei prevăzute la alin. (3) se aplică pe baza avizului emis de autoritatea competentă pentru sănătate publică, potrivit procedurilor specifice.
(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru activităţile de acoperire prevăzute la nr. crt. 8 din tabelul de la anexa nr. 7 partea a 2-a, care nu pot fi efectuate în condiţii controlate, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu permite ca emisiile din instalaţie să nu respecte cerinţele prevăzute la alineatul respectiv, numai în situaţia în care operatorul demonstrează autorităţii competente pentru protecţia mediului responsabile cu emiterea autorizaţiei de mediu că o astfel de conformare nu este viabilă din punct de vedere tehnic şi economic şi că sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile.
(7)Potrivit prevederilor art. 71, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului raportează Comisiei Europene, potrivit regulilor stabilite de aceasta, excepţiile acordate potrivit prevederilor alin. (3) şi (6).
(8)Emisiile de compuşi organici volatili cărora le sunt atribuite sau care se încadrează în frazele de pericol H340, H350, H350i, H360D ori H360F sau emisiile de compuşi organici volatili halogenaţi cărora le sunt atribuite sau care se încadrează în frazele de pericol H341 ori H351 sunt verificate în condiţii controlate, în măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic, cu scopul de a proteja sănătatea publică şi mediul şi nu trebuie să depăşească valorile-limită de emisie relevante prevăzute în anexa nr. 7 partea a 4-a.
(9)Instalaţiile în care se desfăşoară două sau mai multe activităţi, fiecare depăşind valorile de prag stabilite în anexa nr. 7 partea a 2-a, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)pentru substanţele indicate la alin. (8), să respecte cerinţele de la alineatul respectiv pentru fiecare activitate în parte;
b)pentru toate celelalte substanţe, altele decât cele prevăzute la lit. a):
1.b1) fie să respecte cerinţele de la alin. (1) pentru fiecare activitate în parte;
2.b2) fie să atingă o valoare a emisiilor totale de compuşi organici volatili mai mică decât cea care ar fi fost atinsă în situaţia aplicării prevederilor de la pct. b1).
(10)Operatorul are obligaţia să ia toate măsurile de prevenire corespunzătoare pentru a reduce la minimum emisiile de compuşi organici volatili, în cursul operaţiunilor de pornire şi oprire.
Art. 60
Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu prevede în autorizaţia de mediu sau, după caz, în cadrul regulilor general obligatorii cerinţe pentru ca măsurarea emisiilor să se desfăşoare potrivit prevederilor prevăzute în anexa nr. 7 partea a 6-a.
Art. 61
Valorile-limită de emisie în gazele reziduale se consideră respectate în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în anexa nr. 7 partea a 8-a.
Art. 62
(1)Operatorul furnizează autorităţii competente pentru protecţia mediului responsabile cu emiterea autorizaţiei de mediu, o dată pe an sau/şi la cerere, date care să îi permită acesteia să verifice conformarea cu următoarele condiţii, după caz:
a)valorile-limită de emisie în gazele reziduale, valorile-limită pentru emisiile fugitive şi valorile-limită pentru emisiile totale ale compuşilor organici volatili;
b)cerinţele specificate în schema de reducere a emisiilor de compuşi organici volatili prevăzută în anexa nr. 7 partea a 5-a;
c)derogările acordate potrivit prevederilor art. 59 alin. (3)-(6).
(2)Raportul privind conformarea include, după caz, un plan de gestionare a solvenţilor organici întocmit potrivit prevederilor prevăzute în anexa nr. 7 partea a 7-a.
SECŢIUNEA 4: Modificări substanţiale ale instalaţiilor existente
Art. 63
(1)O modificare a masei maxime, exprimată în medie pe zi, a intrărilor de solvenţi organici utilizaţi într-o instalaţie existentă, atunci când aceasta funcţionează la capacitatea de producţie proiectată, în alte condiţii decât cele privind operaţiunile de pornire, oprire şi de întreţinere a echipamentelor, este considerată modificare substanţială în cazul în care are ca efect o creştere a emisiilor de compuşi organici volatili de peste:
a)25%, pentru o instalaţie al cărei consum de solvenţi organici se situează la cele mai mici valori de prag prevăzute la activităţile de la nr. crt. 1, 3, 4, 5, 8, 10, 13, 16 sau 17 din tabelul de la anexa nr. 7 partea a 2-a sau pentru cele care se încadrează la celelalte puncte din anexa nr. 7 partea a 2-a şi care au un consum de solvenţi organici mai mic de 10 tone/an;
b)10%, pentru toate celelalte instalaţii.
(2)În cazul în care o instalaţie existentă suferă o modificare substanţială sau în cazul în care o instalaţie intră pentru prima dată în domeniul de aplicare a prezentei legi în urma unei modificări substanţiale, acea parte a instalaţiei care suferă o modificare substanţială este tratată fie ca o instalaţie nouă, fie ca o instalaţie existentă, cu condiţia ca valoarea emisiilor totale ale întregii instalaţii să nu depăşească valoarea care ar fi fost atinsă în cazul în care partea de instalaţie modificată substanţial ar fi fost tratată ca o instalaţie nouă.
(3)Pentru instalaţiile care se află sub incidenţa prevederilor cap. II, modificările substanţiale respectă prevederile corespunzătoare capitolului respectiv.
(4)În cazul unei modificări substanţiale, operatorul are obligaţia să demonstreze autorităţii competente pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu conformarea instalaţiei cu dispoziţiile prezentei legi.
SECŢIUNEA 5: Accesul la informaţii
Art. 64
(1)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu pune la dispoziţia publicului următoarele:
a)decizia privind autorizarea, precum şi o copie a autorizaţiei şi toate actualizările ulterioare ale acesteia;
b)lista instalaţiilor autorizate şi regulile general obligatorii aplicabile instalaţiilor;
c)rezultatele monitorizării emisiilor, prevăzute la art. 60, pe care le deţine.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică cu respectarea/sub rezerva restricţiilor prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. b)-e), art. 12, 14 şi ale art. 15 alin. 1) din Hotărârea Guvernului nr. 878/2005, cu modificările ulterioare.
CAPITOLUL VI: Dispoziţii speciale privind instalaţiile producătoare de dioxid de titan
Art. 65
Prevederile prezentului capitol se aplică instalaţiilor producătoare de dioxid de titan.
Art. 66
Este interzisă evacuarea următoarelor deşeuri în orice corp de apă, precum şi în Marea Neagră:
a)deşeurile solide din instalaţiile producătoare de dioxid de titan;
b)soluţiile-mumă care rezultă din faza de filtrare după hidroliza soluţiei de sulfat de titanil provenind din instalaţii care utilizează procedeul sulfat, inclusiv deşeuri acide asociate cu aceste soluţii-mumă, conţinând, în total, mai mult de 0,5% acid sulfuric liber şi diferite metale grele şi inclusiv acele soluţii-mumă care au fost diluate astfel încât proporţia de acid sulfuric liber să nu depăşească 0,5%;
c)deşeurile provenind din instalaţii care utilizează procedeul cu clor, conţinând mai mult de 0,5% acid clorhidric liber şi diferite metale grele, inclusiv deşeurile care au fost diluate astfel încât proporţia de acid clorhidric liber să nu depăşească 0,5%;
d)sărurile de filtrare, nămolurile şi deşeurile lichide provenite de la tratarea – concentrarea sau neutralizarea – deşeurilor menţionate la lit. b) şi c) şi care conţin diferite metale grele, fără a include deşeurile neutralizate, filtrate sau decantate care conţin numai urme de metale grele şi care, înainte de orice diluţie, au un pH mai mare de 5,5.
Art. 67
Emisiile în apă, provenind de la instalaţiile producătoare de dioxid de titan, nu depăşesc valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr. 8 partea 1.
Art. 68
(1)Autorizaţiile integrate de mediu emise pentru instalaţiile producătoare de dioxid de titan conţin inclusiv măsuri privind prevenirea emisiilor de aerosoli acizi provenite de la astfel de instalaţii.
(2)Emisiile în aer provenite de la astfel de instalaţii nu trebuie să depăşească valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr. 8 partea a 2-a.
Art. 69
(1)Autorizaţiile de mediu conţin măsuri de monitorizare a emisiilor în apă pentru a permite autorităţii competente pentru protecţia mediului responsabile cu emiterea autorizaţiei de mediu să verifice respectarea condiţiilor de autorizare şi a prevederilor art. 67.
(2)Autorizaţiile de mediu conţin prevederi privind monitorizarea emisiilor în aer pentru a permite autorităţii competente să verifice respectarea condiţiilor de autorizare şi a prevederilor art. 68, incluzând minimum monitorizarea emisiilor prevăzută în anexa nr. 8 partea a 3-a.
(3)Monitorizarea se desfăşoară în conformitate cu standardele CEN sau, în lipsa standardelor CEN, cu standardele ISO, cu standardele naţionale sau cu alte standarde internaţionale care garantează obţinerea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă.
CAPITOLUL VII: Autorităţi competente. Dispoziţii tranzitorii şi finale
SECŢIUNEA 1: Autorităţi competente şi rapoarte prezentate Comisiei Europene
Art. 70
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului desemnată pentru stabilirea cadrului legal de punere în aplicare a prevederilor prezentei legi, pentru realizarea schimbului de informaţii prevăzut la art. 3 lit. k) şi pentru transmiterea rapoartelor către Comisia Europeană, potrivit prevederilor art. 71 şi 72, este Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice.
(2)Autoritatea competentă pentru protecţia mediului la nivel naţional desemnată pentru coordonarea implementării prevederilor prezentei legi la nivel teritorial este Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.
(3)Autorităţile competente pentru protecţia mediului responsabile cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizaţiilor integrate de mediu/autorizaţiilor de mediu, denumite în cadrul prezentei legi autorităţile competente pentru protecţia mediului responsabile cu emiterea autorizaţiilor integrate de mediu/autorizaţiilor de mediu, sunt structurile teritoriale de mediu aflate în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.
(4)Autoritatea competentă pentru inspecţie şi control este Garda Naţională de Mediu şi structurile sale teritoriale.
Art. 71
(1)Rapoartele prezentate Comisiei Europene de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului trebuie să conţină informaţii privind punerea în aplicare a prezentei legi, date reprezentative privind emisiile şi alte aspecte privind poluarea, valorile-limită de emisie, aplicarea celor mai bune tehnici disponibile potrivit prevederilor art. 14 şi 15, în special în ceea ce priveşte acordarea derogărilor potrivit prevederilor art. 15 alin. (5), şi informaţii privind progresele înregistrate cu privire la dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor emergente potrivit prevederilor art. 27, precum şi derogările prevăzute de art. 59 alin. (3) şi (6).
(2)Informaţiile conţinute în rapoarte se transmit Comisiei Europene, în format electronic.
Art. 72
(1)Începând cu data de 1 ianuarie 2016, autoritatea competentă pentru protecţia mediului la nivel naţional întocmeşte un inventar anual al emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi şi al consumului de energie pentru toate instalaţiile de ardere care fac obiectul cap. III.
(2)La întocmirea inventarului se iau în considerare prevederile art. 29, cu precizarea, pentru fiecare instalaţie de ardere, a următoarelor date:
a)puterea termică nominală totală, exprimată în MW, a instalaţiei de ardere;
b)tipul de instalaţie de ardere: cazan, turbină cu gaz, motor cu gaz, motor diesel, alte tipuri, cu specificarea acestora;
c)data punerii în funcţiune a instalaţiei de ardere;
d)totalul emisiilor anuale exprimate în tone/an, pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi exprimate ca particule totale în suspensie;
e)numărul de ore de funcţionare a instalaţiei de ardere;
f)consumul de energie anual total, în funcţie de puterea calorică netă, exprimată în TJ/an, defalcat pe următoarele categorii de combustibili: huilă, lignit, biomasă, turbă, alţi combustibili solizi, cu specificarea acestora, combustibili lichizi, gaz natural, alte tipuri de gaz, cu specificarea acestora.
(3)Datele anuale cuprinse în aceste inventare pentru fiecare instalaţie în parte se pun la dispoziţia Comisiei Europene, la solicitarea acesteia.
(4)Un rezumat al acestor inventare se pune la dispoziţia Comisiei Europene la fiecare 3 ani, în termen de 12 luni de la sfârşitul perioadei de 3 ani considerate, cu prezentarea separată a datelor referitoare la instalaţiile de ardere din cadrul rafinăriilor.
(5)Începând cu data de 1 ianuarie 2016, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului raportează, anual, Comisiei Europene, după caz, următoarele date:
a)media pe fiecare lună a conţinutului de sulf din combustibilul solid indigen utilizat şi a ratei de desulfurare atinse, cu prezentarea, pentru primul an de aplicare a prevederilor art. 31 alin. (2), a justificării tehnice a imposibilităţii de a respecta valorile-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3)-(5), pentru instalaţiile de ardere cărora li se aplică dispoziţiile art. 31;
b)numărul de ore de funcţionare pe an, pentru instalaţiile de ardere care nu funcţionează mai mult de 1.500 de ore pe an, ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani.
SECŢIUNEA 2: Sancţiuni
Art. 73
(1)Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:
a)nerespectarea prevederilor art. 50 alin. (13), cu amendă de la 15.000 lei la 30.000 lei;
b)nerespectarea prevederilor art. 50 alin. (12), art. 52 alin. (1), (2), (5) şi (6) şi art. 53 alin. (2) şi (3), cu amendă de la 20.000 lei la 40.000 lei;
c)nerespectarea prevederilor art. 21 alin. (2), art. 30 alin. (12), art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1) lit. a) şi b), art. 37 alin. (3), art. 38 alin. (2) şi (4), art. 48 alin. (1), (2) şi (4), art. 50 alin. (6)-(8) şi (10), art. 52 alin. (4), art. 59 alin. (10) şi art. 62, cu amendă de la 25.000 lei la 50.000 lei;
d)nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1), art. 22 alin. (2) şi (6)-(8), art. 50 alin. (1) şi (3)-(5), art. 55 alin. (1), art. 59 alin. (1) şi art. 63 alin. (4), cu amendă de la 30.000 lei la 60.000 lei;
e)nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1), (2) şi (4), art. 11 lit. a)-c), g) şi h), art. 20 alin. (1) şi (3), art. 23 alin. (2), art. 33 alin. (1) lit. d), art. 34 alin. (3), art. 37 alin. (4), art. 40 alin. (2) lit. a), art. 46 alin. (2)-(4) şi (8)-(12), art. 47, 49, art. 51 alin. (3) şi (4), art. 59 alin. (8), art. 66, 67 şi art. 68 alin. (2), cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei.
(2)Pentru nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) se aplică şi sancţiunea complementară de suspendare a activităţii operatorului economic.
(3)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se realizează de către comisarii şi persoanele împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu.
(4)Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(5)Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând referire la această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
SECŢIUNEA 3: Dispoziţii tranzitorii
Art. 74
(1)Începând cu data de 7 ianuarie 2014, prevederile prezentei legi, cu excepţia celor prevăzute în cap. III şi anexa nr. 5, se aplică instalaţiilor menţionate în anexa nr. 1 pct. 1.1, pentru activităţile cu o putere termică instalată totală mai mare de 50 MW, pct. 1.2 şi 1.3, pct. 1.4 lit. a), pct. 2.1-2.6, pct. 3.1-3.5, pct. 4.1-4.6, pentru activităţi privind producţia prin procesare chimică, pct. 5.1 şi 5.2, pentru activităţile reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 5.3 lit. a) pct. (i) şi (ii), pct. 5.4, pct. 6.1 lit. a) şi b), pct. 6.2 şi 6.3, pct. 6.4 lit. a) şi b), pentru activităţile reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 6.4 lit. c) şi pct. 6.5-6.9, care se află în funcţiune şi deţin o autorizaţie înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă pentru acordarea unei autorizaţii înainte de data respectivă, cu condiţia ca aceste instalaţii să fie puse în funcţiune până la data de 7 ianuarie 2014.
(2)Începând cu data de 7 iulie 2015, prevederile prezentei legi, cu excepţia celor prevăzute în cap. III şi IV şi anexele nr. 5 şi 6, se aplică instalaţiilor în care se desfăşoară activităţi prevăzute în anexa nr. 1 la pct. 1.1 – activităţi cu o putere termică nominală totală de 50 MW, pct. 1.4 lit. b), pct. 4.1-4.6, pentru activităţile care implică producţia prin prelucrare biologică, pct. 5.1 şi 5.2, pentru activităţile care nu au fost sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 5.3 lit. a) pct. (iii)-(v), pct. 5.3 lit. b), pct. 5.5 şi 5.6, pct. 6.1 lit. c), pct. 6.4 lit. b), pentru activităţile care nu au fost reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi activităţilor prevăzute la pct. 6.10 şi 6.11, aflate în funcţiune înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3)Pentru instalaţiile prevăzute la art. 30 alin. (3) şi (4) se aplică prevederile cap. III şi cele ale anexei nr. 5, începând cu data de 1 ianuarie 2016.
(4)Prevederile Hotărârii Guvernului nr. 440/2010 nu se aplică instalaţiilor de ardere prevăzute la art. 30 alin. (5).
(5)Pentru instalaţiile de ardere menţionate la art. 30 alin. (3) şi (4), care coincinerează deşeuri, prevederile anexei nr. 6 partea a 4-a pct. 3.1 se aplică până la data de 31 decembrie 2015.
(6)În ceea ce priveşte instalaţiile de ardere care coincinerează deşeuri, se aplică prevederile anexei nr. 6 partea a 4-a pct. 3.2, începând cu:
a)1 ianuarie 2016, pentru instalaţiile de ardere menţionate la art. 30 alin. (3) şi (4);
b)data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru instalaţiile de ardere menţionate la art. 30 alin. (5).
(7)Prevederile art. 58 se aplică de la data de 1 iunie 2015, iar, până la această dată, substanţele sau amestecurile cărora le sunt atribuite sau care trebuie încadrate în frazele de pericol H340, H350, H350i, H360D sau H360F ori frazele de risc R45, R46, R49, R60 sau R61, din cauza conţinutului lor în compuşi organici volatili, fiind clasificate ca substanţe cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008, sunt înlocuite, în măsura în care este posibil, cu substanţe sau amestecuri mai puţin nocive, în termenul cel mai scurt cu putinţă.
(8)Prevederile art. 59 alin. (7) se aplică de la data de 1 iunie 2015, iar, până la această dată, emisiile, fie de compuşi organici volatili cărora le sunt atribuite sau care trebuie încadrate în frazele de pericol H340, H350, H350i, H360D sau H360F ori frazele de risc R45, R46, R49, R60 sau R61, fie de compuşii organici volatili halogenaţi cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate frazele de pericol H341 sau H351 ori frazele de risc R40 sau R68, sunt verificate în condiţii controlate, în măsura în care acest lucru este viabil din punct de vedere tehnic şi economic, în scopul de a proteja sănătatea publică şi mediul şi nu trebuie să depăşească valorile-limită de emisie relevante prevăzute în anexa nr. 7 partea a 4-a.
(9)Prevederile prevăzute în anexa nr. 7 partea a 4-a pct. 2 se aplică de la data de 1 iunie 2015, iar, până la această dată, pentru emisiile de compuşi organici volatili halogenaţi cărora le sunt atribuite sau care trebuie încadrate în frazele de pericol H341 sau H351 ori frazele de risc R40 sau R68, în cazul în care debitul masic al sumei compuşilor care justifică frazele de pericol H341 sau H351 ori etichetarea R40 sau R68 este de minimum 100 g/h, se respectă o valoare-limită de emisie de 20 mg/Nm3 şi valoarea-limită de emisie se raportează la suma masică a diferiţilor compuşi.
(10)Perioadele de tranziţie prevăzute în anexa nr. VII cap. 9 secţiunea a 9-a din Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157/2005, rămân valabile în mod corespunzător până la finalizarea acestora, aşa cum sunt stabilite pentru fiecare instalaţie în parte.
Practică judiciară extinsă (1 referinte)
SECŢIUNEA 4: Dispoziţii finale
Art. 75
(1)Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezenta lege.
(2)Actualizarea părţilor 3 şi 4 din anexa nr. 5, a părţilor 2 şi 6-8 din anexa nr. 6 şi a părţilor 5-8 din anexa nr. 7, în scopul adaptării la progresul ştiinţific şi tehnic potrivit procedurii prevăzute de legislaţia europeană în domeniu, se realizează prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului sau, după caz, prin ordine comune ale conducătorilor autorităţilor publice cu responsabilităţi în implementarea prevederilor prezentei legi.
Art. 76
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 77
(1)La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.078 din 30 noiembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.84/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
b)Hotărârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 6 martie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
c)Hotărârea Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 8 iulie 2003, cu modificările şi completările ulterioare;
d)Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului, nr. 751/870/2004 privind gestionarea deşeurilor din industria dioxidului de titan, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 5 ianuarie 2005.
(2)La data de 1 ianuarie 2016, Hotărârea Guvernului nr. 440/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi de la instalaţiile mari de ardere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 27 mai 2010, se abrogă.
Art. 78
(1)În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului elaborează şi aprobă, prin ordin al conducătorului acesteia, procedura de emitere a autorizaţiei integrate de mediu/emitere a autorizaţiei de mediu.
(2)Procedurile existente privind emiterea autorizaţiei integrate de mediu/emiterea autorizaţiei de mediu rămân în vigoare până la data intrării în vigoare a noilor proceduri prevăzute la alin. (1).
*
Prezenta lege transpune în legislaţia naţională prevederile Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării) (reformare), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 334 din 17 decembrie 2010.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
|
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU
|
ANEXA nr. 1: Categoriile de activităţi menţionate la art. 10
(1)_
1.Valorile de prag prevăzute în continuare se referă la capacitatea maximă de producţie a instalaţiei.
2.În cazul în care un operator desfăşoară în aceeaşi instalaţie sau pe acelaşi amplasament mai multe activităţi prevăzute în aceeaşi subcategorie de activitate pentru care este stabilită o valoare de prag, capacităţile acestor activităţi se însumează.
3.Nu se află sub incidenţa prezentei reglementări instalaţiile sau părţi ale instalaţiilor care:
a)sunt folosite în scop de cercetare, dezvoltare şi testare a unor produse noi care nu sunt supuse comercializării;
b)sunt folosite în scop de cercetare, dezvoltare sau testare a unor procese noi.
4.În cazul activităţilor de gestionare a deşeurilor, calculul menţionat la pct. 2 se aplică pentru activităţile prevăzute la pct. 5.1 şi 5.3.
(2)_
1.Industrii energetice
1.1.Arderea combustibililor în instalaţii cu o putere termică nominală totală egală sau mai mare de 50 MW
1.2.Rafinarea petrolului şi a gazului
1.3.Producerea cocsului
1.4.Gazeificarea sau lichefierea:
a)cărbunelui;
b)altor combustibili în instalaţii cu o putere termică nominală totală egală sau mai mare de 20 MW
2.Producţia şi prelucrarea metalelor
2.1.Arderea sau sinterizarea minereurilor metalice (inclusiv a minereurilor de sulf)
2.2.Producerea fontei sau a oţelului – topirea primară sau secundară -, inclusiv pentru turnarea continuă, cu o capacitate de peste 2,5 tone pe oră
2.3.Prelucrarea metalelor feroase:
a)exploatarea laminoarelor la cald cu o capacitate de peste 20 de tone de oţel brut pe oră;
b)exploatare de instalaţii de forjare cu ciocane de forjă a căror capacitate este mai mare de 50 KJ pe ciocan, iar puterea termică folosită este mai mare de 20 MW;
c)aplicarea de straturi protectoare de metale topite cu un flux de intrare de peste două tone de oţel brut pe oră
2.4.Exploatare de turnătorii de metale feroase cu o capacitate de producţie de peste 20 de tone pe zi
2.5.Prelucrarea metalelor neferoase:
a)producerea de metale neferoase brute din minereuri, concentrate sau materii prime secundare, prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice;
b)topirea, inclusiv alierea, de metale neferoase, inclusiv de produse recuperate, şi exploatarea de turnătorii de metale neferoase, cu o capacitate de topire de peste 4 tone pe zi pentru plumb şi cadmiu sau 20 de tone pe zi pentru toate celelalte metale.
NOTĂ:
În sensul prezentei categorii de activităţi, materie primă secundară reprezintă: deşeuri metalice curate (degresate şi lipsite de alte categorii de impurităţi decât cele metalice), nămoluri, zguri metalice etc.
2.6.Tratarea de suprafaţă a metalelor sau a materialelor plastice prin procese electrolitice sau chimice în care volumul cuvelor de tratare este mai mare de 30 m3.
NOTĂ:
Nu constituie cuve de tratare acele cuve folosite pentru pregătirea şi spălarea probelor.
3.Industria mineralelor
3.1.Producerea cimentului, varului şi oxidului de magneziu:
a)producerea clincherului de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de producţie de peste 500 de tone pe zi sau în alte cuptoare cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone pe zi;
b)producerea varului în cuptoare cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone pe zi;
c)producerea oxidului de magneziu în cuptoare cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone pe zi
3.2.Producerea azbestului sau fabricarea de produse pe bază de azbest
3.3.Fabricarea sticlei, inclusiv a fibrei de sticlă, cu o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi
3.4.Topirea substanţelor minerale, inclusiv producerea de fibre minerale, cu o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi
3.5.Fabricarea produselor de ceramică prin ardere, în special ţigle, cărămizi, cărămizi refractare, plăci ceramice – gresie, faianţă, obiecte din ceramică sau porţelan, cu o capacitate de producţie de peste 75 de tone pe zi şi/sau cu o capacitate a cuptorului de peste 4 m3 şi cu o densitate pe cuptor de peste 300 kg/m3
4.Industria chimică
În sensul prezentei categorii, producţie reprezintă producţia realizată la scară industrială prin procese chimice sau biologice a substanţelor sau a grupurilor de substanţe prevăzute în categoriile menţionate la pct. 4.1-4.6.
4.1.Producerea compuşilor chimici organici, cum sunt:
a)hidrocarburile simple (liniare sau ciclice, saturate sau nesaturate, alifatice sau aromatice);
b)hidrocarburile cu conţinut de oxigen, cum sunt alcoolii, aldehidele, cetonele, acizii carboxilici, esterii şi amestecurile de esteri, acetaţii, eterii, peroxizii şi răşinile epoxidice;
c)hidrocarburile sulfuroase;
d)hidrocarburile azotoase, cum sunt aminele, amidele, compuşii nitriţi, compuşii nitro sau compuşii nitraţi, nitrilii, cianaţii, izocianaţii;
e)hidrocarburi cu conţinut de fosfor;
f)hidrocarburi halogenate;
g)compuşi organometalici;
h)materiale plastice (polimeri, fibre sintetice şi fibre pe bază de celuloză);
i)cauciucuri sintetice;
j)vopsele şi pigmenţi;
k)agenţi activi de suprafaţă şi agenţi tensioactivi
4.2.Producerea compuşilor chimici anorganici, precum:
a)gazele, cum sunt amoniacul, clorul sau acidul clorhidric, fluorul sau acidul fluorhidric, oxizii de carbon, compuşii sulfului, oxizii de azot, hidrogenul, dioxidul de sulf, clorura de carbonil;
b)acizii, cum sunt acidul cromic, acidul hidrofluoric, acidul fosforic, acidul azotic, acidul clorhidric, acidul sulfuric, oleumul, acizii sulfuroşi;
c)bazele, cum sunt hidroxidul de amoniu, hidroxidul de potasiu, hidroxidul de sodiu;
d)sărurile, cum sunt clorura de amoniu, cloratul de potasiu, carbonatul de potasiu, carbonatul de sodiu, perboratul, nitratul de argint;
e)nemetalele, oxizii metalici sau alţi compuşi anorganici, cum sunt carbura de calciu, siliciul, carbura de siliciu.
4.3.Producerea de îngrăşăminte pe bază de fosfor, azot sau potasiu – îngrăşăminte simple sau complexe
4.4.Fabricarea produselor fitosanitare sau a biocidelor
4.5.Fabricarea produselor farmaceutice, inclusiv a produselor intermediare
4.6.Producerea de explozivi
5.Gestionarea deşeurilor
5.1.Eliminarea sau valorificarea deşeurilor periculoase, cu o capacitate de peste 10 tone pe zi, implicând desfăşurarea uneia sau a mai multora dintre următoarele activităţi: a) tratare biologică;
b)tratare fizico-chimică;
c)omogenizarea sau amestecarea anterior prezentării pentru oricare dintre celelalte activităţi prevăzute la acest subpunct şi la pct. 5.2;
d)reambalare anterior prezentării pentru oricare dintre celelalte activităţi prevăzute la acest subpunct şi la pct. 5.2;
e)recuperarea/regenerarea solvenţilor;
f)reciclarea/valorificarea materialelor anorganice, altele decât metalele sau compuşii metalici;
g)regenerarea acizilor sau a bazelor;
h)valorificarea componentelor utilizate pentru reducerea poluării;
i)valorificarea componentelor din catalizatori;
j)rerafinarea sau alte reutilizări ale uleiurilor;
k)acumularea la suprafaţă
5.2.Eliminarea sau valorificarea deşeurilor în instalaţii de incinerare a deşeurilor sau în instalaţii de coincinerare a deşeurilor:
a)în cazul deşeurilor nepericuloase, cu o capacitate de peste 3 tone pe oră;
b)în cazul deşeurilor periculoase, cu o capacitate de peste 10 tone pe zi
5.3._
a)Eliminarea deşeurilor nepericuloase cu o capacitate de peste 50 de tone pe zi, implicând, cu excepţia activităţilor care intră sub incidenţa prevederilor anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare, desfăşurarea uneia sau mai multora dintre următoarele activităţi:
(i)tratarea biologică;
(ii)pretratarea deşeurilor pentru incinerare sau coincinerare;
(iii)tratarea zgurei şi a cenuşii;
(iv)tratarea în tocătoare a deşeurilor metalice, inclusiv a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice şi a vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora
b)Valorificarea sau o combinaţie de valorificare şi eliminare a deşeurilor nepericuloase cu o capacitate mai mare de 75 de tone pe zi, implicând, cu excepţia activităţilor care intră sub incidenţa prevederilor anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 188/2002, cu modificările şi completările ulterioare, una sau mai multe din următoarele activităţi:
(i)tratarea biologică;
(ii)pretratarea deşeurilor pentru incinerare sau coincinerare;
(iii)tratarea zgurei şi a cenuşii;
(iv)tratarea în tocătoare a deşeurilor metalice, inclusiv a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice şi a vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora
În situaţia în care singura activitate de tratare a deşeurilor desfăşurată este fermentarea anaerobă, pragul de capacitate pentru activitatea respectivă este de 100 de tone pe zi.
5.4.Depozitele de deşeuri, astfel cum sunt definite la lit. b) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, care primesc peste 10 tone de deşeuri pe zi sau cu o capacitate totală de peste 25.000 de tone, cu excepţia depozitelor pentru deşeuri inerte
5.5.Depozitarea temporară a deşeurilor periculoase care nu intră sub incidenţa pct. 5.4 înaintea oricăreia dintre activităţile prevăzute la pct. 5.1, 5.2, 5.4 şi 5.6, cu o capacitate totală de peste 50 de tone, cu excepţia depozitării temporare, pe amplasamentul unde sunt generate, înaintea colectării
5.6.Depozitarea subterană a deşeurilor periculoase în depozite cu o capacitate totală de peste 50 de tone
6.Alte activităţi
6.1.Producerea în instalaţii industriale de:
a)celuloză din lemn şi din alte materiale fibroase;
b)hârtie sau carton, cu o capacitate de producţie de peste 20 de tone pe zi;
c)unul sau mai multe din următoarele tipuri de panouri pe bază de lemn: panouri din aşchii de lemn numite “OSB” (oriented strand board), plăci aglomerate sau panouri fibrolemnoase, cu o capacitate de producţie mai mare de 600 m3 pe zi
6.2.Pretratarea (operaţiuni de tip spălare, înălbire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor textile ori a textilelor, cu capacitatea de tratare de peste 10 tone pe zi
6.3.Tăbăcirea blănurilor şi a pieilor, cu capacitatea de tratare de peste 12 tone de produse finite pe zi
6.4._
a)Exploatarea abatoarelor cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone carcase pe zi
b)Tratarea şi prelucrarea, cu excepţia ambalării exclusive, a următoarelor materii prime, care au fost, în prealabil, prelucrate sau nu, în vederea fabricării de produse alimentare sau a hranei pentru animale, din:
(i)numai materii prime de origine animală (altele decât exclusiv laptele), cu o capacitate de producţie de peste 75 de tone de produse finite pe zi;
(ii)numai materii prime de origine vegetală, cu o capacitate de producţie de peste 300 de tone de produse finite pe zi sau de 600 de tone pe zi în cazul în care instalaţia funcţionează pentru o perioadă de timp de cel mult 90 de zile consecutive pe an;
(iii)materii prime de origine vegetală şi animală, în produse combinate sau separate, cu o capacitate de producţie de produse finite, exprimată în tone pe zi, de peste 75, dacă A este mai mare sau egal cu 10, sau [300 – (22,5 x A)] în toate celelalte cazuri, unde “A” reprezintă proporţia de materie de origine animală (exprimată în procente din greutate) din cantitatea care intră la calculul capacităţii de producţie de produse finite
Ambalajul nu este inclus în greutatea finală a produsului.
Prevederile de la această categorie nu sunt aplicabile în cazul în care materia primă este doar laptele.
c)Tratarea şi prelucrarea exclusiv a laptelui, în situaţia în care cantitatea de lapte primită este mai mare de 200 de tone pe zi (valoare medie anuală)
NOTĂ:
În sensul prezentei categorii de activităţi, se consideră zi de exploatare intervalul orar corespunzător funcţionării instalaţiei, în decursul a 24 de ore.
6.5.Eliminarea sau reciclarea subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1.069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002, cu o capacitate de tratare de peste 10 tone pe zi..
6.6.Creşterea intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor, cu capacităţi de peste:
a)40.000 de locuri pentru păsări de curte, aşa cum sunt definite la art. 3 lit. rr) din prezenta lege;
b)2.000 de locuri pentru porci de producţie (peste 30 kg); sau
c)750 de locuri pentru scroafe
6.7.Tratarea suprafeţelor materialelor, a obiectelor sau a produselor utilizând solvenţi organici, în special pentru apretare, imprimare, acoperire, degresare, impermeabilizare, glazurare, vopsire, curăţare sau impregnare, cu o capacitate de consum de solvent organic mai mare de 150 kg pe oră sau mai mare de 200 de tone pe an
NOTĂ:
În sensul acestei categorii de activităţi, capacitatea de consum exclude cantitatea de solvenţi organici recuperată în scopul refolosirii.
6.8.Producerea de cărbune (cărbune sărac în gaze) sau de electrografit prin incinerare sau grafitizare
6.9.Captarea fluxurilor de CO2 provenind de la instalaţiile care intră sub incidenţa prezentei legi în scopul stocării geologice în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013
6.10.Conservarea lemnului şi a produselor din lemn cu produse chimice, cu o capacitate de producţie mai mare de 75 m3 pe zi, alta decât tratarea lemnului exclusiv contra mucegaiului
6.11.Epurarea independentă a apelor uzate care nu sunt sub incidenţa prevederilor anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 188/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi care sunt evacuate printr-o instalaţie menţionată în cap. II din prezenta lege
ANEXA nr. 2: Lista substanţelor poluante
(1)Aer
1.Dioxid de sulf şi alţi compuşi ai sulfului
2.Oxizi de azot şi alţi compuşi ai azotului
3.Monoxid de carbon
4.Compuşi organici volatili
5.Metale şi compuşi ai metalelor
6.Pulberi, inclusiv particulele fine de materie
7.Azbest (particule în suspensie, fibre)
8.Clor şi compuşi ai clorului
9.Fluor şi compuşi ai fluorului
10.Arsen şi compuşi ai arsenului
11.Cianuri
12.Substanţe şi amestecuri la care s-a dovedit prezenţa proprietăţilor cancerigene sau mutagene ori a proprietăţilor care pot afecta reproducerea, pe calea aerului
13.Policlorodibenzodioxine şi policlorodibenzofurani
(2)Apă
1.Compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot forma astfel de compuşi în mediul acvatic
2.Compuşi organofosforici
3.Compuşi organostanici
4.Substanţe şi amestecuri la care s-a dovedit prezenţa proprietăţilor cancerigene sau mutagene ori a proprietăţilor care pot afecta reproducerea în/prin mediul acvatic
5.Hidrocarburi persistente şi substanţe organice toxice persistente şi bioacumulabile
6.Cianuri
7.Metale şi compuşi ai metalelor
8.Arsen şi compuşi ai arsenului
9.Substanţe biocide şi produse fitosanitare
10.Materiale în suspensie
11.Substanţe care contribuie la eutrofizare (în special nitraţi şi fosfaţi)
12.Substanţe cu o influenţă nefavorabilă asupra echilibrului de oxigen (şi care pot fi determinate prin utilizarea parametrilor CBO şi CCO şi alţii asemenea)
13.Substanţele prevăzute în anexa nr. 5 la Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare
ANEXA nr. 3: Criterii pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile
Criteriile luate în calcul, în general sau în situaţii specifice, la determinarea celor mai bune tehnici disponibile sunt următoarele:
1.utilizarea unei tehnologii care produce mai puţine deşeuri;
2.utilizarea substanţelor mai puţin periculoase;
3.promovarea/extinderea valorificării şi reciclării substanţelor generate şi utilizate în proces, precum şi a deşeurilor, acolo unde este cazul;
4.procese, instalaţii sau metode de exploatare comparabile, care au fost testate cu succes la scară industrială;
5.tehnologii avansate şi schimburi de informaţie şi cunoaştere ştiinţifică;
6.natura, efectele şi volumul emisiilor avute în vedere;
7.datele de punere în funcţiune a instalaţiilor noi şi a celor existente;
8.perioada de timp necesară pentru punerea în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile;
9.consumul şi natura materiilor prime (inclusiv apa) utilizate în procesul tehnologic şi eficienţa energetică a acestora;
10.necesitatea prevenirii sau reducerii la minimum a impactului global al emisiilor asupra mediului şi riscurile implicate de acesta;
11.necesitatea prevenirii accidentelor şi minimizarea consecinţelor acestora asupra mediului;
12.informaţiile publicate de organizaţiile publice internaţionale.
ANEXA nr. 4: Participarea publicului la luarea deciziilor
1.Încă din faza iniţială a procedurii sau imediat ce informaţiile sunt în mod rezonabil disponibile, publicul trebuie să fie informat, prin anunţuri publice sau orice alte mijloace specifice, cum ar fi cele de comunicare electronică, acolo unde sunt disponibile, cu privire la următoarele aspecte:
a)documentaţia de solicitare a autorizaţiei integrate de mediu sau, dacă este cazul, propunerea de actualizare a condiţiilor incluse în autorizaţia integrată de mediu potrivit prevederilor art. 21, inclusiv descrierea elementelor prevăzute de art. 12 alin. (1);
b)faptul că decizia urmează să fie subiectul evaluării impactului asupra mediului, inclusiv a unei evaluări de impact asupra mediului în context transfrontalier ori a consultărilor bilaterale între statele membre, în condiţiile prevăzute de art. 26, dacă este necesar;
c)datele de contact ale autorităţii competente responsabile cu privire la luarea deciziei, a autorităţii competente de la care pot fi obţinute informaţiile relevante, cele către care pot fi trimise întrebările sau comentariile publicului, precum şi precizări cu privire la intervalul de timp în care pot fi trimise, respectiv primite întrebările sau comentariile publicului;
d)natura deciziei posibil a fi adoptată sau, dacă este cazul, a proiectului deciziei;
e)unde este aplicabil, detalii cu privire la actualizarea autorizaţiei integrate de mediu/autorizaţiei de mediu sau a condiţiilor acesteia;
f)indicarea datei şi a locului la care informaţia poate fi făcută disponibilă sau a mijloacelor folosite;
g)detalii cu privire la organizarea dezbaterilor ori consultărilor publice, potrivit prevederilor pct. 5.
2.Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu se asigură că, într-un interval corespunzător de timp, următoarele informaţii sunt puse la dispoziţia publicului interesat:
a)principalele rapoarte şi recomandări trimise autorităţii sau autorităţilor competente cu responsabilităţi în emiterea autorizaţiei integrate de mediu, în momentul în care publicul interesat este informat potrivit prevederilor de la pct. 1;
b)alte informaţii decât cele prevăzute la pct. 1 şi care sunt relevante pentru luarea deciziei în condiţiile prevăzute la art. 5 şi care devin disponibile numai după ce publicul interesat a fost informat potrivit prevederilor de la pct. 1, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul, cu modificările ulterioare.
3.Publicul interesat are dreptul să transmită opinii şi comentarii către autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei integrate de mediu/autorizaţiei de mediu înainte de luarea unei decizii.
4.Rezultatele consultărilor organizate în condiţiile prevederilor prezentei anexe trebuie luate în considerare la luarea deciziei.
5.Detaliile cu privire la informarea publicului, spre exemplu prin anunţul făcut, pe o anumită arie, ori prin publicarea într-un cotidian local, precum şi consultarea publicului interesat (de exemplu, prin depunerea în scris a opiniilor sau prin dezbatere publică) se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
6.Termenele alocate trebuie să fie suficiente pentru diferitele etape, astfel încât să permită informarea publicului interesat şi formularea de comentarii, opinii, întrebări, precum şi participarea efectivă în procesul de luare a deciziei de mediu, care face obiectul prezentei anexe.
ANEXA nr. 5: Dispoziţii tehnice referitoare la instalaţiile de ardere
PARTEA 1: Valori-limită de emisie pentru instalaţiile de ardere menţionate la art. 30 alin. (3) şi (4)
1.Toate valorile-limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa, după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale, şi la un conţinut standard de O2 de 6% pentru combustibilii solizi, 3% pentru instalaţiile de ardere, altele decât turbinele cu gaz şi motoarele cu gaz care utilizează combustibili lichizi şi gazoşi, şi 15% în cazul turbinelor cu gaz şi motoarelor pe gaz.
2.Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
|
Putere termică nominală totală
(MW)
|
Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi
|
Biomasă
|
Turbă
|
Combustibili lichizi
|
|
50-100
|
400
|
200
|
300
|
350
|
|
100-300
|
250
|
200
|
300
|
250
|
|
> 300
|
200
|
200
|
200
|
200
|
Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili solizi şi pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, şi care nu funcţionează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie mobilă (desfăşurată) pe o perioadă de 5 ani trebuie să respecte o valoare-limită de emisie de 800 mg/Nm3 pentru SO2.
Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili lichizi, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, şi care nu funcţionează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie mobilă (desfăşurată) pe o perioadă de 5 ani trebuie să respecte o valoare-limită de emisie pentru SO2 de 850 mg/Nm3, în cazul instalaţiilor cu o putere termică nominală totală de maximum 300 MW, şi de 400 mg/Nm3, în cazul instalaţiilor cu o putere termică nominală totală mai mare de 300 MW.
O parte a unei instalaţii de ardere care evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate aflate în interiorul unui coş comun şi care nu funcţionează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie mobilă (desfăşurată) pe o perioadă de 5 ani poate intra sub incidenţa valorilor-limită de emisie prevăzute la cele două paragrafe precedente în funcţie de puterea termică nominală totală a întregii instalaţii de ardere. În astfel de cazuri emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat.
3.Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili gazoşi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
| În general |
35
|
| Gaz lichefiat |
5
|
| Gaze cu putere calorică redusă provenite din cuptoarele de cocs |
400
|
| Gaze de furnal cu putere calorică redusă |
200
|
Instalaţiile de ardere care utilizează gaze cu putere calorică redusă provenind de la gazeificarea reziduurilor de rafinărie, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, trebuie să respecte o valoare-limită de emisie de 800 mg/Nm3 pentru SO2.
4.Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
|
Putere termică nominală totală
(MW)
|
Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi
|
Biomasă şi turbă
|
Combustibili lichizi
|
|
50-100
|
300
450 în cazul pulverizării lignitului drept combustibil
|
300
|
450
|
|
100-300
|
200
|
250
|
200(1)
|
|
> 300
|
200
|
200
|
150(1)
|
| (1)Valoarea-limită de emisie este de 450 mg/Nm3 pentru utilizarea reziduurilor de distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum în instalaţii de ardere cu o putere termică nominală totală care nu depăşeşte 500 MW, pentru care sa acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003. |
Instalaţiile de ardere din cadrul instalaţiilor chimice care utilizează reziduuri lichide din producţie drept combustibil necomercial pentru consumul propriu, cu o putere termică nominală totală care nu depăşeşte 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, trebuie să respecte o valoare-limită de emisie de 450 mg/Nm3 pentru NOx.
Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu o putere termică nominală totală de maximum 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, şi care nu funcţionează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie (desfăşurată) pe o perioadă de 5 ani trebuie să respecte o valoare-limită de emisie pentru NOx de 450 mg/Nm3.
Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili solizi cu o putere termică nominală totală mai mare de 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 1 iulie 1987 şi care nu funcţionează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie mobilă (desfăşurată) pe o perioadă de 5 ani trebuie să respecte o valoare-limită de emisie pentru NOx de 450 mg/Nm3.
Instalaţiile de ardere care utilizează combustibili lichizi, cu o putere termică nominală totală mai mare de 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, şi care nu funcţionează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie mobilă (desfăşurată) pe o perioadă de 5 ani trebuie să respecte o valoare-limită de emisie pentru NOx de 400 mg/Nm3.
O parte a unei instalaţii de ardere care evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate de gaze de ardere aflate în interiorul unui coş comun şi care nu funcţionează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie mobilă (desfăşurată) pe o perioadă de 5 ani poate intra sub incidenţa valorilor-limită de emisie prevăzute la cele 3 paragrafe precedente în funcţie de puterea termică nominală totală a întregii instalaţii de ardere. În astfel de cazuri emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat.
5.Turbinele cu gaz (inclusiv turbinele cu gaz cu ciclu combinat CCGT) care utilizează fracţii uşoare sau medii de distilare drept combustibili lichizi trebuie să respecte o valoare-limită de emisie pentru NOx de 90 mg/Nm3, iar pentru CO, de 100 mg/Nm3.
Turbinele cu gaz utilizate în situaţii de urgenţă care funcţionează mai puţin de 500 de ore pe an nu intră sub incidenţa valorilor-limită de emisie prevăzute la acest punct. Operatorul unor astfel de instalaţii ţine evidenţa orelor de funcţionare consumate.
6.Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx şi pentru CO în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează gaze sunt următoarele:
|
NOx
|
CO
|
| Instalaţii de ardere care utilizează gaz natural, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz |
100
|
100
|
| Instalaţii de ardere care utilizează gaz de furnal, gaz de cocserie sau gaze cu putere calorică redusă de la gazeificarea reziduurilor de rafinărie, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz |
200(4)
|
–
|
| Instalaţii de ardere care utilizează alte gaze, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz |
200(4)
|
–
|
| Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează drept combustibil gaz natural(1) |
50(2)(3)
|
100
|
| Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează drept combustibil alte gaze |
120
|
–
|
| Motoare pe gaz |
100
|
100
|
| (1)Gazul natural este metanul prezent în mod natural cu un conţinut maxim de 20% (în volume) de materie inertă şi alţi compuşi.
(2)75 mg/Nm3 în cazurile următoare, unde eficienţa turbinei cu gaz este determinată la condiţii ISO de încărcare de bază:
(i)turbine cu gaz, utilizate în sisteme combinate de producere a energiei termice şi electrice, cu o eficienţă totală mai mare de 75%;
(ii)turbine cu gaz, utilizate în instalaţii cu ciclu combinat cu o eficienţă electrică totală medie anuală mai mare de 55%;
(iii)turbine cu gaz pentru acţionare mecanică.
(3)Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic, care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile menţionate la nota (2), dar care au o eficienţă mai mare de 35% – determinată în condiţii ISO de încărcare de bază – valoarea-limită de emisie pentru NOx este de 50x /35, unde  este eficienţa turbinei cu gaz în condiţii ISO de încărcare de bază, exprimată ca procent.
(4)300 mg/Nm3 în cazul instalaţiilor de ardere cu o putere termică nominală totală care nu depăşeşte 500 MW pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003. |
În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT), valorile-limită de emisie pentru NOx şi CO stabilite în tabelul de la acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70%.
În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT) pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, şi care nu funcţionează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie mobilă (desfăşurată) pe o perioadă de 5 ani, valoarea-limită de emisie pentru NOx este de 150 mg/Nm3 în cazul arderii gazului natural şi de 200 mg/Nm3 în cazul arderii altor tipuri de gaz sau de combustibili lichizi.
O parte a unei instalaţii de ardere care evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate aflate în interiorul unui coş comun şi care nu funcţionează mai mult de 1.500 de ore de funcţionare pe an ca medie mobilă (desfăşurată) pe o perioadă de 5 ani poate intra sub incidenţa valorilor-limită de emisie prevăzute la paragraful precedent în funcţie de puterea termică nominală totală a întregii instalaţii de ardere. În astfel de cazuri emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat.
Valorile-limită stabilite la acest punct nu se aplică turbinelor cu gaz şi motoarelor cu gaz care sunt utilizate în situaţii de urgenţă şi care funcţionează mai puţin de 500 de ore pe an. Operatorul unor astfel de instalaţii ţine evidenţa orelor de funcţionare consumate.
7.Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
|
Putere termică nominală totală
(MW)
|
Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi
|
Biomasă şi turbă
|
Combustibili lichizi(1)
|
|
50-100
|
30
|
30
|
30
|
|
100-300
|
25
|
20
|
25
|
|
> 300
|
20
|
20
|
20
|
| (1)Valoarea-limită de emisie este de 50 mg/Nm3 pentru utilizarea reziduurilor de distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum în instalaţii de ardere pentru care s-a acordat o autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau al căror operator a prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003. |
8.Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili gazoşi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
| În general |
5
|
| Gaz de furnal |
10
|
| Gaze produse în siderurgie şi care pot fi folosite în alte sectoare |
30
|
PARTEA 2: Valori-limită de emisie pentru instalaţiile de ardere menţionate la art. 30 alin. (5)
1.Toate valorile-limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa, după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale, şi la un conţinut standard de O2 de 6% pentru combustibilii solizi, 3% pentru instalaţiile de ardere, altele decât turbinele cu gaz şi motoarele cu gaz, care utilizează combustibili lichizi şi gazoşi, şi 15%, în cazul turbinelor cu gaz şi motoarelor cu gaz.
În cazul turbinelor cu gaz cu ciclu combinat şi ardere suplimentară, conţinutul standard de O2 poate fi definit de autoritatea competentă cu responsabilităţi în emiterea autorizaţiei integrate de mediu, ţinându-se seama de caracteristicile specifice instalaţiei în cauză.
2.Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
|
Putere termică nominală totală
(MW)
|
Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi
|
Biomasă
|
Turbă
|
Combustibili lichizi
|
|
50-100
|
400
|
200
|
300
|
350
|
|
100-300
|
200
|
200
|
300
250 în cazul arderii în pat fluidizat
|
200
|
|
> 300
|
150
200 în cazul arderii în pat fluidizat circulant sau presurizat
|
150
|
150
200 în cazul arderii în pat fluidizat
|
150
|
3.Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili gazoşi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
| În general |
35
|
| Gaz lichefiat |
5
|
| Gaze de cocs cu putere calorică redusă |
400
|
| Gaze de furnal cu putere calorică redusă |
200
|
4.Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
|
Putere termică nominală totală
(MW)
|
Huilă şi lignit şi alţi combustibili solizi
|
Biomasă şi turbă
|
Combustibili lichizi
|
|
50-100
|
300
400 în cazul arderii de lignit pulverizat
|
250
|
300
|
|
100-300
|
200
|
200
|
150
|
|
> 300
|
150
200 în cazul arderii de lignit pulverizat
|
150
|
100
|
5.Turbinele cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează fracţii uşoare sau medii de distilare drept combustibili lichizi trebuie să respecte o valoare-limită de emisie pentru NOx de 50 mg/Nm3, iar pentru CO de 100 mg/Nm3.
Turbinele cu gaz utilizate în situaţii de urgenţă care funcţionează mai puţin de 500 de ore pe an nu intră sub incidenţa valorilor-limită de emisie prevăzute la prezentul punct. Operatorul unor astfel de instalaţii ţine evidenţa orelor de funcţionare consumate.
6.Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx şi CO în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează gaze sunt următoarele:
|
NOx
|
CO
|
| Instalaţii de ardere, altele decât turbinele cu gaz şi motoarele cu gaz |
100
|
100
|
| Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) |
50«
|
100
|
| Motoare pe gaz |
75
|
100
|
(1)Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic care au o eficienţă mai mare de 35% – determinată în condiţii ISO de încărcare de bază – valoarea-limită de emisie pentru NOx este de 50x /35, unde  este eficienţa turbinei cu gaz în condiţii ISO de încărcare de bază, exprimată în procente. |
În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT), valorile-limită de emisie pentru NOx şi CO stabilite la acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70%.
Valorile-limită de emisie stabilite la acest punct nu se aplică turbinelor cu gaz şi motoarelor cu gaz care sunt utilizate în situaţii de urgenţă şi care funcţionează mai puţin de 500 de ore pe an. Operatorul acestor instalaţii ţine evidenţa orelor de funcţionare consumate.
7.Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
|
Putere termică nominală totală (MW)
|
|
|
50-300
|
20
|
|
> 300
|
10
20 pentru biomasă şi turbă
|
8.Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează combustibili gazoşi, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
| În general |
5
|
| Gaz de furnal |
10
|
| Gaze produse în siderurgie şi care pot fi folosite în alte sectoare |
30
|
PARTEA 3: Monitorizarea emisiilor
1.Concentraţiile de SO2, NOx şi pulberi din gazele reziduale de la fiecare instalaţie de ardere cu putere termică nominală totală de cel puţin 100 MW sunt supuse unor măsurători continue.
Concentraţia de CO din gazele reziduale de la fiecare instalaţie de ardere cu o putere termică nominală totală de cel puţin 100 MW care utilizează combustibili gazoşi este supusă unor măsurători continue.
2.Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizaţiilor integrate de mediu cu responsabilităţi în emiterea autorizaţiei integrate de mediu poate hotărî să nu solicite efectuarea măsurătorilor continue menţionate la pct. 1, în următoarele cazuri:
a)pentru instalaţiile de ardere cu o durată de viaţă mai mică de 10.000 de ore de funcţionare;
b)pentru SO2 şi pulberi de la instalaţiile de ardere care ard gaz natural;
c)pentru SO2 de la instalaţiile de ardere care ard petrol cu un conţinut cunoscut de sulf, în cazurile în care nu există echipament de desulfurare a gazelor reziduale;
d)pentru SO2 de la instalaţiile de ardere care ard biomasă în situaţia în care operatorul poate dovedi că emisiile de SO2 nu pot fi, în nicio împrejurare, mai mari decât valorile-limită de emisie impuse.
3.În cazurile în care nu se solicită măsurători continue, trebuie efectuate măsurători cel puţin o dată la 6 luni pentru SO2, NOx, pulberi şi, în cazul instalaţiilor care utilizează gaze, şi pentru CO.
4.În cazul instalaţiilor de ardere care utilizează huilă sau lignit, se măsoară cel puţin o dată pe an emisiile de mercur total.
5.Ca alternativă la măsurătorile de SO2 şi NOx menţionate la pct. 3, pot fi folosite şi alte proceduri, verificate şi aprobate de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizaţiilor integrate de mediu, pentru a determina emisiile de SO2 şi de NOx. Astfel de proceduri trebuie să se bazeze pe standardele CEN relevante sau, în cazul în care nu există standarde CEN, pe standarde ISO, standarde naţionale sau alte standarde internaţionale care garantează furnizarea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă.
6.Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizaţiilor integrate de mediu trebuie informată cu privire la modificările semnificative ale tipului de combustibil utilizat sau ale modului de operare a instalaţiei. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizaţiilor integrate de mediu decide dacă aceste condiţii de monitorizare stabilite la pct. 1-4 sunt corespunzătoare sau dacă trebuie adaptate.
7.Măsurătorile continue efectuate potrivit prevederilor de la pct. 1 cuprind măsurători privind conţinutul de oxigen, temperatura, presiunea şi conţinutul de vapori de apă din gazele reziduale. Măsurătorile continue ale conţinutului de vapori de apă din gazele reziduale nu sunt necesare, cu condiţia ca proba de gaz rezidual să fie uscată înainte de a se analiza emisiile.
8.Prelevarea de probe şi analiza substanţelor poluante relevante şi măsurarea parametrilor procesului, precum şi asigurarea calităţii sistemelor automatizate de măsurare şi metodele de măsurare de referinţă pentru calibrarea sistemelor respective se efectuează în conformitate cu standardele CEN. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standarde ISO, standarde naţionale sau alte standarde internaţionale care garantează furnizarea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă.
Sistemele automatizate de măsurare sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurători paralele cu metodele de referinţă, cel puţin o dată pe an.
Operatorul informează autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizaţiilor integrate de mediu cu privire la rezultatele verificării sistemelor automatizate de măsurare.
9.La nivelul valorii-limită de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95% pentru un singur rezultat al măsurătorilor nu depăşesc următoarele procente din valorile-limită de emisie:
|
Monoxid de carbon
|
10%
|
|
Dioxid de sulf
|
20%
|
|
Oxizi de azot
|
20%
|
|
Pulberi
|
30%
|
10.Valorile medii validate pe oră şi pe zi sunt determinate din valorile medii măsurate validate pe oră, din care se scade valoarea intervalului de încredere precizat la pct. 9.
Se invalidează orice zi în care mai mult de 3 valori medii pe oră nu sunt valide din cauza problemelor de funcţionare sau a procedurilor de întreţinere efectuate asupra sistemului automatizat de măsurare. În cazul în care, din astfel de motive, se invalidează mai mult de 10 zile dintr-un an, autoritatea competentă solicită operatorului să ia măsurile adecvate pentru a ameliora fiabilitatea sistemului automatizat de măsurare.
11.În cazul instalaţiilor de ardere care trebuie să respecte ratele de desulfurare prevăzute la art. 31, se monitorizează periodic, de asemenea, conţinutul de sulf al combustibilului utilizat în instalaţia de ardere. Autorităţile competente pentru protecţia mediului responsabile cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizaţiilor integrate de mediu trebuie informate cu privire la modificările substanţiale aduse tipului de combustibil utilizat.
PARTEA 4: Evaluarea conformării cu valorile-limită de emisie
1.În cazul în care se efectuează măsurători continue, se consideră că valorile-limită de emisie stabilite în partea 1 şi a 2-a sunt respectate în situaţia în care în urma evaluării rezultatelor se arată că, pentru orele de exploatare de pe parcursul unui an calendaristic, au fost îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)niciuna dintre valorile medii lunare validate nu depăşeşte valorile-limită de emisie relevante stabilite în partea 1 şi a 2-a;
b)niciuna dintre valorile medii zilnice validate nu depăşeşte 110% din valorile-limită de emisie relevante stabilite în partea 1 şi a 2-a;
c)în cazul instalaţiilor de ardere compuse doar din cazane care utilizează cărbune cu o putere termică nominală totală mai mică de 50 MW, niciuna dintre valorile medii zilnice validate nu depăşeşte 150% din valorile-limită de emisie relevante stabilite în partea 1 şi a 2-a;
d)95% din toate valorile medii orare validate pe parcursul anului nu depăşesc 200% din valorile-limită de emisie relevante stabilite în partea 1 şi a 2-a.
Valorile medii validate se determină după cum se arată în partea a 3-a pct. 10.
În scopul calculării valorilor medii de emisie nu se iau în considerare valorile măsurate în decursul perioadelor prevăzute la art. 30 alin. (8)-(10) şi la art. 37, precum şi pe parcursul perioadelor de pornire şi de oprire.
2.În cazurile în care nu sunt necesare măsurători continue, se consideră că valorile-limită de emisie stabilite în partea 1 şi a 2-a sunt respectate în situaţia în care rezultatele fiecărei serii de măsurători sau de alte proceduri definite şi determinate potrivit prevederilor normelor stabilite de autorităţile competente pentru protecţia mediului responsabile cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizaţiilor integrate de mediu nu depăşesc valorile-limită de emisie.
PARTEA 5: Rata minimă de desulfurare
1.Rata minimă de desulfurare în cazul instalaţiilor de ardere menţionate la art. 30 alin. (3) şi (4):
|
Putere termică nominală totală
(MW)
|
Rata minimă de desulfurare
|
|
|
Instalaţii cărora li s-a acordat autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţiile să fi fost puse în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003
|
Alte instalaţii
|
|
50-300
|
80%
|
92%
|
|
100-300
|
90%
|
92%
|
|
> 300
|
96%(1)
|
96%
|
| (1)Pentru instalaţiile de ardere care utilizează şisturi bituminoase, rata minimă de desulfurare este de 95%. |
2.Rata minimă de desulfurare în cazul instalaţiilor de ardere menţionate la art. 30 alin. (5):
|
Puterea termică nominală totală
(MW)
|
Rata minimă de desulfurare
|
|
50-100
|
93%
|
|
100-300
|
93%
|
|
>300
|
97%
|
PARTEA 6: Conformarea cu rata de desulfurare
Ratele minime de desulfurare prevăzute în partea a 5-a se aplică ca valoare-limită medie lunară.
PARTEA 7: Valorile-limită de emisie medii în cazul instalaţiilor de ardere cu combustibil multiplu din cadrul unei rafinării
Valorile-limită de emisie medii (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul instalaţiilor de ardere cu combustibil multiplu din cadrul unei rafinării, cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz, care utilizează reziduurile de distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alţi combustibili, sunt următoarele:
a)în cazul instalaţiilor de ardere cărora li s-a acordat autorizaţie înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, 1.000 mg/Nm3;
b)în cazul altor instalaţii de ardere, 600 mg/Nm3.
Aceste valori-limită de emisie se calculează la temperatura de 273,15 K, la presiunea de 101,3 kPa, după corectarea conţinutului de vapori de apă al gazelor reziduale şi la un conţinut standard de O2 de 6%, în cazul combustibililor solizi, respectiv de 3%, în cazul combustibililor gazoşi.
ANEXA nr. 6: Dispoziţii tehnice privind instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi instalaţiile de coincinerare a deşeurilor
PARTEA 1: Definiţii
1.Pentru aplicarea prevederilor prezentei anexe termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
a)instalaţie de incinerare a deşeurilor existentă – înseamnă una dintre următoarele instalaţii de incinerare:
(i)care era în activitate şi pentru care a fost acordată o autorizaţie potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare la nivelul Uniunii Europene aplicabile înainte de data de 28 decembrie 2002;
(ii)care era autorizată sau înregistrată în vederea incinerării deşeurilor şi pentru care a fost acordată o autorizaţie înainte de data de 28 decembrie 2002, potrivit prevederile legislaţiei în vigoare la nivelul Uniunii Europene aplicabile, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune până la data de 28 decembrie 2003;
(iii)care, din punctul de vedere al autorităţii competente, a făcut obiectul unei solicitări complete de autorizare înainte de data de 28 decembrie 2002, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune până la data de 28 decembrie 2004;
b)instalaţie nouă de incinerare a deşeurilor – orice instalaţie de incinerare a deşeurilor care nu este menţionată la lit. a).
PARTEA 2: Factori de echivalenţă pentru dibenzoparadioxine şi dibenzofurani
Pentru determinarea echivalentului toxic (TE) al dioxinelor şi furanilor, concentraţiile gravimetrice ale următoarelor dioxine şi furani vor fi multiplicate cu următorii factori de echivalenţă înainte de însumare:
|
Factor de echivalenţă toxic
|
| 2,3,7,8 – Tetraclorodibenzodioxină (TCDD) |
1
|
| 1,2,3,7,8 – Pentaclorodibenzodioxină (PeCDD) |
0,5
|
| 1,2,3,4,7,8 – Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD) |
0,1
|
| 1,2,3,6,7,8 – Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD) |
0,1
|
| 1,2,3,7,8,9 – Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD) |
0,1
|
| 1,2,3,4,6,7,8 – Heptaclorodibenzodioxină (HpCDD) |
0,01
|
| Octaclorodibenzodioxină (OCDD) |
0,001
|
| 2,3,7,8 – Tetraclorodibenzofuran (TCDF) |
0,1
|
| 2,3,4,7,8 – Pentaclorodibenzofuran (PeCDF) |
0,5
|
| 1,2,3,7,8 – Pentaclorodibenzofuran (PeCDF) |
0,05
|
| 1,2,3,4,7,8 – Hexaclorodibenzofuran (HxCDF) |
0,1
|
| 1,2,3,6,7,8 – Hexaclorodibenzofuran (HxCDF) |
0,1
|
| 1,2,3,7,8,9 – Hexaclorodibenzofuran (HxCDF) |
0,1
|
| 2,3,4,6,7,8 – Hexaclorodibenzofuran (HxCDF) |
0,1
|
| 1,2,3,4,6,7,8 – Heptaclorodibenzofuran (HpCDF) |
0,01
|
| 1,2,3,4,7,8,9 – Heptaclorodibenzofuran (HpCDF) |
0,01
|
| Octaclorodibenzofuran (OCDF) |
0,001
|
PARTEA 3: Valori-limită de emisie pentru emisiile în aer provenite de la instalaţiile de incinerare a deşeurilor
1.Toate valorile-limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa şi după corecţia pentru conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale.
Valorile sunt normate la un conţinut de oxigen al gazelor reziduale de 11%, cu excepţia cazurilor în care se incinerează uleiuri minerale uzate, în sensul prevăzut în anexa nr. 1 pct. 23 din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, când sunt normate la un conţinut de oxigen de 3%, precum şi în cazurile prevăzute în partea a 6-a pct. 2.7.
1.1.Valorile-limită medii zilnice de emisie pentru următoarele substanţe poluante (mg/Nm3):
|
Pulberi totale
|
10
|
| Substanţe organice în stare de gaz sau vapori, exprimate în carbon organic total (COT) |
10
|
| Acid clorhidric (HCl) |
10
|
| Acid fluorhidric (HF) |
1
|
| Dioxid de sulf (SO2) |
50
|
| Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate ca NO2 pentru instalaţiile existente de incinerare a deşeurilor a căror capacitate nominală este mai mare de 6 tone pe oră sau pentru noile instalaţii de incinerare a deşeurilor |
200
|
| Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate ca NO2 pentru instalaţiile existente de incinerare a deşeurilor a căror capacitate nominală este mai mică sau egală cu 6 tone pe oră |
400
|
1.2.Valorile-limită medii de emisie pentru o jumătate de oră, pentru următoarele substanţe poluante (mg/Nm3):
|
(100%) A
|
(97%) B
|
| Pulberi totale |
30
|
10
|
| Substanţe organice în stare de gaz sau vapori, exprimate în carbon organic total (COT) |
20
|
10
|
| Acid clorhidric (HCl) |
60
|
10
|
| Acid fluorhidric (HF) |
4
|
2
|
| Dioxid de sulf (SO2) |
200
|
50
|
| Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate ca NO2 pentru instalaţiile existente de incinerare a deşeurilor a căror capacitate nominală este mai mare de 6 tone pe oră sau pentru noile instalaţii de incinerare a deşeurilor |
400
|
200
|
1.3.Valorile-limită medii de emisie (mg/Nm3) pentru următoarele metale grele dintr-o perioadă de eşantionare de minimum 30 minute şi maximum 8 ore:
| Cadmiu şi compuşii săi, exprimaţi în cadmiu (Cd) |
Total: 0,05
|
| Taliu şi compuşii săi, exprimaţi în taliu (Tl) |
| Mercur şi compuşii săi, exprimaţi în mercur (Hg) |
0,05
|
| Stibiu şi compuşii săi, exprimaţi în stibiu (Sb) |
Total: 0,5
|
| Arsen şi compuşii săi, exprimaţi în arsen (As) |
| Plumb şi compuşii săi, exprimaţi în plumb (Pb) |
| Crom şi compuşii săi, exprimaţi în crom (Cr) |
| Cobalt şi compuşii săi, exprimaţi în cobalt (Co) |
| Cupru şi compuşii săi, exprimaţi în cupru (Cu) |
| Mangan şi compuşii săi, exprimaţi în mangan (Mn) |
| Nichel şi compuşii săi, exprimaţi în nichel (Ni) |
| Vanadiu şi compuşii săi, exprimaţi în vanadiu (V) |
Aceste valori medii se aplică, de asemenea, emisiilor de metale grele şi compuşi ai acestora în stare de gaz sau vapori.
1.4.Valoarea-limită medie de emisie (ng/Nm3) pentru dioxine şi furani pe o perioadă de eşantionare de minimum 6 ore şi maximum 8 ore. Valoarea-limită de emisie este valabilă pentru o concentraţie totală de dioxine şi furani calculată potrivit prevederilor din partea a 2-a.
1.5.Următoarele valori-limită de emisie (mg/Nm3) pentru concentraţiile de monoxid de carbon (CO) nu vor fi depăşite în gazele de combustie (cu excepţia fazei de pornire şi oprire):
a)50 mg/Nm3 în gaz de combustie determinat ca valoare zilnică medie;
b)100 mg/Nm3 în gaz de combustie din toate măsurătorile (determinate ca valori medii la jumătate de oră, luate pe o durată de 24 de ore);
c)150 mg/Nm3 în gaz de combustie la minimum 95% din toate măsurătorile (determinate ca valori medii de 10 minute).
Autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu autorizează excepţii pentru instalaţii de incinerare folosind tehnologia patului fluidizat, cu condiţia ca autorizaţia să prevadă o valoare-limită de emisie pentru monoxidul de carbon (CO) de maximum 100 mg/Nm3 ca valoare medie orară.
2.Concentraţia totală în pulberi a emisiilor în aer ale unei instalaţii de incinerare a deşeurilor nu poate să depăşească în niciun caz valoarea de 150 mg/Nm3, exprimată ca medie pentru o jumătate de oră. Nu trebuie să fie depăşite valorile-limită pentru emisiile în aer de COT şi CO stabilite la pct. 1.2 şi la pct. 1.5 lit. b).
PARTEA 4: Determinarea valorilor-limită de emisie pentru emisiile în aer provenite de la instalaţiile de coincinerare a deşeurilor
1.Formula de mai jos (regula amestecurilor) se aplică în toate cazurile în care o valoare-limită de emisie totală specifică “C” nu este stabilită într-un tabel din prezenta parte.
Valoarea-limită de emisie pentru fiecare substanţă poluantă în cauză şi a CO, conţinute în gazele de ardere rezultate prin coincinerarea deşeurilor, se calculează după cum urmează:
Vdeşeuri – volumul de gaze reziduale rezultate exclusiv în urma incinerării de deşeuri, determinat doar pe baza deşeurilor cu cea mai scăzută putere calorică specificată în autorizaţie şi recalculat la condiţiile definite de prezenta lege. În cazul în care cantitatea de căldură eliberată prin incinerarea deşeurilor periculoase reprezintă cel puţin 10% din căldura totală eliberată de instalaţie, Vdeşeuri se calculează pe baza unei cantităţi presupuse de deşeuri care, în situaţia în care ar fi incinerate, ar degaja 10% din căldura totală degajată constantă.
Cdeşeuri – valorile-limită de emisie stabilite în partea a 3-a pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor.
Vprocedeu – volumul de gaze reziduale rezultate în urma desfăşurării procesului, inclusiv din arderea combustibililor autorizaţi, utilizaţi în mod obişnuit în instalaţie (cu excepţia deşeurilor), determinat pe baza conţinutului de oxigen la care trebuie recalculate emisiile după cum este stabilit în legislaţia Uniunii Europene sau în dreptul intern. În absenţa prevederilor pentru acest tip de instalaţie, trebuie utilizat conţinutul real de oxigen al gazelor reziduale nediluate prin adăugarea de aer care nu este necesar procesului.
Cprocedeu – valorile-limită de emisie stabilite în prezenta parte pentru anumite activităţi industriale sau, în absenţa unor asemenea valori, valorile-limită de emisie pentru instalaţiile care respectă actele cu putere de lege şi actele administrative/de reglementare cu privire la aceste instalaţii şi care ard combustibili autorizaţi în mod uzual (cu excepţia deşeurilor). În absenţa unor asemenea dispoziţii, se utilizează valorile-limită de emisie stabilite în autorizaţia de mediu. În absenţa unor valori stabilite în autorizaţia de mediu, se utilizează concentraţiile masice reale.
C – valorile-limită de emisie totale la conţinutul de oxigen stabilit în prezenta parte pentru anumite activităţi industriale şi anumite substanţe poluante sau, în absenţa unor asemenea valori, totalul valorilor-limită de emisie de care trebuie să se ţină seama în locul valorilor-limită de emisie stabilite în anexele corespunzătoare la prezenta lege. Conţinutul total de oxigen care trebuie să înlocuiască conţinutul de oxigen standard este calculat pe baza conţinutului menţionat mai sus, cu respectarea volumelor parţiale.
Toate valorile-limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa şi după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale.
2.Dispoziţii speciale pentru cuptoarele de ciment care coincinerează deşeuri
2.1.Valorile-limită de emisie stabilite la pct. 2.2 şi 2.3 se aplică drept medii zilnice pentru pulberi totale, HCl, HF, NOx, SO2 şi COT (pentru măsurători continue), ca valori medii pe o perioadă de eşantionare de minimum 30 de minute şi maximum 8 ore pentru metale grele şi ca valori medii pe o perioadă de eşantionare de minimum 6 ore şi maximum 8 ore pentru dioxine şi furani.
Toate valorile se normează la: un conţinut de oxigen de 10%.
Mediile pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru calculul mediilor zilnice.
2.2.C – valori-limită de emisie totale (mg/Nm3), cu excepţia dioxinelor şi furanilor, pentru următoarele substanţe poluante:
|
Substanţa poluantă
|
C
|
| Pulberi totale |
30
|
| HCl |
10
|
| HF |
1
|
| NOx |
500(1)
|
| Cd + Tl |
0,05
|
| Hg |
0,05
|
| Sb + As + Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V |
0,5
|
| Dioxine şi furani (ng/Nm3) |
0,1
|
| (1)Până la 1 ianuarie 2016, autoritatea competentă poate acorda derogări de la valoarea-limită pentru NOx în cazul cuptoarelor Lepol şi al cuptoarelor rotative lungi cu condiţia ca autorizaţia de mediu să prevadă o valoare-limită de emisie totală pentru NOx care să nu depăşească 800 mg/Nm3. |
2.3.C – valori-limită de emisie totale (mg/Nm3) pentru SO2 şi COT:
|
Substanţa poluantă
|
C
|
|
SO2
|
50
|
|
COT
|
10
|
Autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu responsabilităţi în emiterea autorizaţiei de mediu acordă derogări de la valorile-limită de emisie stabilite la acest punct în cazul în care SO2 şi COT nu provin din coincinerarea deşeurilor.
2.4.C – valori-limită de emisie totale pentru CO:
Autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu responsabilităţi în emiterea autorizaţiei de mediu stabileşte, după caz, valori-limită pentru CO.
3.Dispoziţii speciale pentru instalaţiile de ardere care coincinerează deşeuri
3.1.Cprocedeu exprimată ca medii zilnice (mg/Nm3) valabile până la data prevăzută la art. 74 alin. (5).
Pentru determinarea puterii termice nominale totale a instalaţiilor de ardere, se aplică prevederile privind cumularea definite la art. 29. Valorile medii pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru a se calcula mediile zilnice.
Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepţia biomasei (conţinutul de O2 de 6%):
|
Substanţe poluante
|
< 50 MWth
|
50-100 MWth
|
100-300 MWth
|
> 300 MWth
|
| SO2 |
–
|
850
|
200
|
200
|
| NOx |
–
|
400
|
200
|
200
|
| Pulberi |
50
|
50
|
30
|
30
|
Cprocedeu pentru biomasă (conţinutul de O2 de 6%):
|
Substanţe poluante
|
< 50 MWth
|
50-100 MWth
|
100-300 MWth
|
> 300 MWth
|
| SO2 |
–
|
200
|
200
|
200
|
| NOx |
–
|
350
|
300
|
200
|
| Pulberi |
50
|
50
|
30
|
30
|
Cprocedeu pentru combustibilii lichizi (conţinutul de O2 de 3%):
|
Substanţe poluante
|
< 50 MWth
|
50-100 MWth
|
100-300 MWth
|
> 300 MWth
|
| SO2 |
–
|
850
|
400-200 (descreştere liniară de la 100 la 300 MWth)
|
200
|
| NOx |
–
|
400
|
200
|
200
|
| Pulberi |
50
|
50
|
30
|
30
|
3.2.Cprocedeu exprimată ca medii zilnice (mg/Nm3) valabile cu începere de la data prevăzută la art. 74 alin. (6)
Pentru determinarea puterii termice instalate totale a instalaţiilor de ardere, se aplică normele privind cumularea definite la art. 29. Valorile medii pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru a se calcula mediile zilnice.
3.2.1.Cprocedeu pentru instalaţiile de ardere menţionate la art. 30 alin. (3) şi (4), cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz
Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepţia biomasei (conţinutul de O2 de 6%):
|
Substanţe poluante
|
< 50 MWth
|
50-100 MWth
|
100-300 MWth
|
> 300 MWth
|
| SO2 |
–
|
850
|
200
|
200
|
| NOx |
–
|
400
|
200
|
200
|
| Pulberi |
50
|
50
|
30
|
30
|
Cprocedeu pentru biomasă (conţinutul de O2 de 6%):
|
Substanţe poluante
|
< 50 MWth
|
50-100 MWth
|
100-300 MWth
|
> 300 MWth
|
| SO2 |
–
|
200
|
200
|
200
|
| NOx |
–
|
350
|
300
|
200
|
| Pulberi |
50
|
50
|
30
|
30
|
Cprocedeu pentru combustibilii lichizi (conţinutul de O2 de 3%):
|
Substanţe poluante
|
< 50 MWth
|
50-100 MWth
|
100-300 MWth
|
> 300 MWth
|
| SO2 |
–
|
850
|
400-200 (descreştere liniară de la 100 la 300 MWth)
|
200
|
| NOx |
–
|
400
|
200
|
200
|
| Pulberi |
50
|
50
|
30
|
30
|
3.2.Cprocedeu exprimată ca medii zilnice (mg/Nm3) valabile cu începere de la data prevăzută la art. 74 alin. (6)
Pentru determinarea puterii termice instalate totale a instalaţiilor de ardere, se aplică normele privind cumularea definite la art. 29. Valorile medii pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru a se calcula mediile zilnice.
3.2.1.Cprocedeu pentru instalaţiile de ardere menţionate la art. 30 alin. (3) şi (4), cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz
Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepţia biomasei (conţinutul de O2 de 6%):
|
Substanţa poluantă
|
< 50 MWth
|
50-100 MWth
|
100-300 MWth
|
> 300 MWth
|
| SO2 |
–
|
400;
pentru turbă: 300
|
200
|
200
|
| NOx |
–
|
300;
pentru lignit pulverizat: 400
|
200
|
200
|
| Pulberi |
50
|
30
|
25
pentru turbă: 20
|
20
|
Cprocedeu pentru biomasă (conţinutul de O2 de 6%):
|
Substanţa poluantă
|
< 50 MWth
|
50-100 MWth
|
100-300 MWth
|
> 300 MWth
|
| SO2 |
–
|
200
|
200
|
200
|
| NOx |
–
|
300
|
250
|
200
|
| Pulberi |
50
|
30
|
20
|
20
|
Cprocedeu pentru combustibilii lichizi (conţinutul de O2 de 3%):
|
Substanţa poluantă
|
< 50 MWth
|
50-100 MWth
|
100-300 MWth
|
> 300 MWth
|
| O2 |
–
|
350
|
250
|
200
|
| NOx |
–
|
400
|
200
|
150
|
| Pulberi |
50
|
30
|
25
|
20
|
3.2.2.Cprocedeu pentru instalaţiile de ardere menţionate la art. 30 alin. (5), cu excepţia turbinelor cu gaz şi a motoarelor cu gaz
Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepţia biomasei (conţinutul de O2 de 6%):
|
Substanţa poluantă
|
< 50 MWth
|
50-100 MWth
|
100-300 MWth
|
> 300 MWth
|
| SO2 |
–
|
400
pentru turbă: 300
|
200
pentru turbă: 300, exceptând cazul arderii în pat fluidizat: 250
|
150
pentru arderea în pat fluidizat circulant ori presurizat sau, în cazul arderii de turbă, pentru toate tipurile de ardere în pat fluidizat: 200
|
| NOx |
–
|
300
pentru turbă: 250
|
200
|
150
pentru arderea de lignit pulverizat: 200
|
| Pulberi |
50
|
20
|
20
|
10
pentru turbă: 20
|
Cprocedeu pentru biomasă (conţinutul de O2 de 6%):
|
Substanţa poluantă
|
< 50 MWth
|
50-100 MWth
|
100-300 MWth
|
> 300 MWth
|
| SO2 |
–
|
200
|
200
|
150
|
| NOx |
–
|
250
|
200
|
150
|
| Pulberi |
50
|
20
|
20
|
20
|
Cprocedeu pentru combustibili lichizi (conţinutul de O2 de 3%):
|
Substanţa poluantă
|
< 50 MWth
|
50-100 MWth
|
100-300 MWth
|
> 300 MWth
|
| SO2 |
–
|
350
|
200
|
150
|
| NOx |
–
|
300
|
150
|
100
|
| Pulberi |
50
|
20
|
20
|
10
|
3.3.C – valorile-limită de emisie totale pentru metale grele (mg/Nm3) exprimate ca medii pe o perioadă de prelevare de probe de minimum 30 de minute şi maximum 8 ore (conţinut de O2 de 6% pentru combustibilii solizi şi de 3% pentru combustibilii lichizi):
|
Substanţe poluante
|
C
|
| Cd + Tl |
0,05
|
| Hg |
0,05
|
| Sb + As + Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V |
0,5
|
3.4.C – valoarea-limită de emisie totală (ng/Nm3) pentru dioxine şi furani exprimată ca medie măsurată pe o perioadă de prelevare de probe de minimum 6 ore şi maximum 8 ore (conţinut de O2 de 6% pentru combustibilii solizi şi de 3% pentru combustibilii lichizi):
|
Substanţe poluante
|
C
|
| Dioxine şi furani |
0,1
|
4.Dispoziţii speciale pentru instalaţiile de coincinerare a deşeurilor din sectoarele industriale neincluse la pct. 2 şi 3 din prezenta parte:
4.1.C – valoarea-limită de emisie totală (ng/Nm3) pentru dioxine şi furani exprimată ca medie măsurată pe o perioadă de prelevare de probe de minimum 6 ore şi maximum 8 ore:
|
Substanţe poluante
|
C
|
| Dioxine şi furani |
0,1
|
4.2.C – valorile-limită de emisie totale (ng/Nm3) pentru metale grele exprimate ca medii pe o perioadă de prelevare de probe de minimum 30 de minute şi maximum 8 ore:
|
Substanţe poluante
|
C
|
| Cd + Tl |
0,05
|
| Hg |
0,05
|
PARTEA 5: Valori-limită de emisie pentru evacuările de ape uzate provenite din epurarea gazelor reziduale
|
Substanţe poluante
|
Valori-limită de emisie pentru probe nefiltrate
(mg/l, cu excepţia dioxinelor şi furanilor)
|
| 1. Total materii solide în suspensie, conform definiţiei din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare |
(95%)
30
|
(100%)
45
|
| 2. Mercurul şi compuşii săi, exprimaţi în mercur (Hg) |
0,03
|
| 3. Cadmiul şi compuşii săi, exprimaţi în cadmiu (Cd) |
0,05
|
| 4. Taliul şi compuşii săi, exprimaţi în taliu (Tl) |
0,05
|
| 5. Arsen şi compuşii săi, exprimaţi în arsen (As) |
0,15
|
| 6. Plumbul şi compuşii săi, exprimaţi în plumb (Pb) |
0,2
|
| 7. Cromul şi compuşii săi, exprimaţi în crom (Cr) |
0,5
|
| 8. Cuprul şi compuşii săi, exprimaţi în cupru (Cu) |
0,5
|
| 9. Nichel şi compuşii săi, exprimaţi în nichel (Ni) |
0,5
|
| 10. Zincul şi compuşii săi, exprimaţi în zinc (Zn) |
1,5
|
| 11. Dioxine şi furani |
0,3 ng/l
|
PARTEA 6: Monitorizarea emisiilor
1.Tehnici de măsurare
1.1.Măsurătorile pentru determinarea concentraţiilor de substanţe poluante evacuate în aer şi în apă trebuie să fie reprezentative.
1.2.Prelevarea şi analiza tuturor substanţelor poluante, inclusiv a dioxinelor şi furanilor, precum şi asigurarea calităţii sistemelor automatizate de măsurare şi metodele de măsurare de referinţă utilizate pentru calibrarea acestora se efectuează în conformitate cu standardele CEN. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standardele ISO, standardele naţionale sau alte standarde internaţionale, garantându-se obţinerea unor date de calitate ştiinţifică echivalentă. Sistemele automatizate de măsurare sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurători paralele cu metodele de referinţă, cel puţin o dată pe an.
1.3.La nivelul valorilor-limită zilnice de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95% ale unui singur rezultat măsurat nu trebuie să depăşească următoarele procente ale valorilor-limită de emisie:
| monoxid de carbon |
10%
|
| dioxid de sulf |
20%
|
| dioxid de azot |
20%
|
| pulberi totale |
30%
|
| carbon organic total |
30%
|
| acid clorhidric |
40%
|
| acid fluorhidric |
40%
|
Emisiile din aer sau din apă se măsoară periodic potrivit prevederilor pct. 1.1. şi 1.2.
2.Măsurători privind substanţele poluante din aer
2.1.Se efectuează următoarele măsurători privind substanţele poluante din aer:
a)măsurarea continuă a următoarelor substanţe: NOx, cu condiţia să fie stabilite valori-limită de emisie, CO, pulberi totale, carbon organic total (COT), HCl, HF şi SO2;
b)măsurarea continuă a următorilor parametri de proces: temperatura în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie autorizat de autoritatea competentă, concentraţia de oxigen, presiunea, temperatura şi conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale;
c)cel puţin două măsurători pe an pentru metale grele, dioxine şi furani, dar pentru primele 12 luni de funcţionare măsurătorile se vor face trimestrial.
2.2.Perioada de tratare, temperatura minimă şi conţinutul de oxigen al gazelor reziduale trebuie verificate corespunzător cel puţin o dată, când instalaţia de incinerare sau coincinerare este pusă în funcţiune, şi în cele mai nefavorabile condiţii de operare anticipate.
2.3.În cazul în care se folosesc etape de tratare pentru acidul clorhidric (HCl) care asigură că nu este depăşită valoarea-limită a acidului clorhidric (HCl), se renunţă la măsurarea continuă a acidului fluorhidric (HF). În acest caz, emisiile de HF se măsoară periodic potrivit prevederilor pct. 2.1. lit. c).
2.4.Măsurarea continuă a conţinutului de vapori de apă nu este necesară în cazul în care gazele reziduale prelevate sunt uscate înaintea analizei emisiilor.
2.5.Autoritatea competentă responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu decide să nu solicite măsurători continue pentru HCl, HF şi SO2 în instalaţiile de incinerare sau coincinerare şi să solicite realizarea unor măsurători periodice în sensul pct. 2.1. lit. c) sau nicio măsurătoare, numai în cazul în care operatorul poate dovedi că emisiile de substanţe poluante menţionate mai sus nu pot fi în nicio împrejurare mai mari decât valorile-limită de emisie stabilite.
Autoritatea competentă responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu decide să nu solicite realizarea unor măsurători continue pentru NOx şi să solicite realizarea unor măsurători periodice în sensul pct. 2.1. lit. c) în instalaţiile existente de incinerare a deşeurilor cu o capacitate nominală de sub 6 tone pe oră sau în instalaţiile existente de coincinerare a deşeurilor cu o capacitate nominală de sub 6 tone pe oră, numai în cazul în care operatorul dovedeşte, pe baza unor informaţii privind calitatea deşeurilor în cauză, tehnologiile utilizate şi rezultatele monitorizării emisiilor, că emisiile de NOx nu pot fi în niciun caz mai mari decât valoarea-limită de emisie stabilită.
2.6.Autoritatea competentă responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu decide să solicite realizarea unei măsurători din 2 în 2 ani pentru metale grele şi a unei măsurători pe an pentru dioxine şi furani în următoarele cazuri:
a)emisiile rezultate din coincinerarea sau incinerarea deşeurilor sunt, în orice situaţie, mai mici decât 50% din valorile-limită de emisie;
b)deşeurile destinate coincinerării sau incinerării sunt constituite doar din anumite fracţiuni combustibile extrase din deşeuri nepericuloase care nu pot fi reciclate şi prezintă anumite caracteristici, şi care se recomandă a fi precizate pe baza evaluării prevăzute la lit. c);
c)operatorul poate dovedi, pe baza unor informaţii asupra calităţii deşeurilor în cauză şi a monitorizării emisiilor, că emisiile se situează, în orice situaţie, cu mult sub valorile-limită de emisie pentru metale grele, dioxine şi furani.
2.7.Rezultatele măsurătorilor efectuate sunt stabilite pe baza concentraţiilor standard de oxigen menţionate în partea a 3-a sau calculate potrivit prevederilor din partea a 4-a şi prin aplicarea formulei prevăzute în partea a 7-a.
În cazul în care se incinerează sau se coincinerează deşeuri într-o atmosferă îmbogăţită cu oxigen, rezultatele măsurătorilor pot fi stabilite în funcţie de conţinutul de oxigen stabilit de autoritatea competentă în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte.
Atunci când emisiile de substanţe poluante sunt reduse printr-un tratament al gazelor reziduale, într-o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau c instalaţie de coincinerare a deşeurilor care tratează deşeuri periculoase, normarea prevăzută la primul paragraf în ceea ce priveşte conţinutul de oxigen se efectuează doar în cazul în care conţinutul de oxigen măsurat în decursul aceleiaşi perioade doar pentru substanţa poluantă în cauză depăşeşte conţinutul standard de oxigen aplicabil.
3.Măsurători privind substanţele poluante evacuate în apă
3.1.Următoarele măsurători se efectuează în punctul de evacuare a apelor uzate:
a)măsurători continue pentru pH, temperatură şi debit;
b)măsurători zilnice instantanee pentru materii solide totale în suspensie sau măsurători pentru o probă reprezentativă proporţională cu debitul de ape pe o perioadă de 24 de ore;
c)măsurători efectuate cel puţin o dată pe lună pe o probă reprezentativă, proporţională cu debitul deversărilor, pentru o perioadă de 24 de ore, pentru Hg, Cd, Tl, As, Pb, Cr, Cu, Ni şi Zn;
d)cel puţin un set de măsurători la 6 luni pentru dioxine şi furani; cu toate acestea, în primele 12 luni de exploatare a instalaţiei se efectuează măsurători cel puţin o dată la 3 luni.
3.2.În cazul în care apele uzate provenite din epurarea gazelor reziduale sunt epurate pe amplasament împreună cu alte ape uzate, provenite din alte surse situate pe amplasamentul instalaţiei, operatorul trebuie să efectueze următoarele măsurători:
a)pe fluxul de ape uzate provenite din sistemul de epurare a gazelor reziduale, înaintea intrării acestora în instalaţia de tratare colectivă a apelor uzate;
b)pe fluxul sau fluxurile de alte ape uzate, înaintea intrării acestora în instalaţiile de tratare colectivă a apelor uzate;
c)în punctele în care apele uzate provenite din instalaţia de incinerare a deşeurilor sau de la instalaţia de coincinerare a deşeurilor sunt deversate în urma tratării.
PARTEA 7: Formulă pentru calculul concentraţiei emisiei la concentraţia procentuală standard de oxigen
ES = [(21 – OS)/(21 – OM)] x EM
unde:
ES = concentraţia de emisie calculată la procentajul standard al concentraţiei de oxigen;
EM = concentraţia de emisie măsurată;
OS = concentraţia standard de oxigen;
OM = concentraţia de oxigen măsurată.
PARTEA 8: Evaluarea respectării valorilor-limită de emisie
1.Valori-limită de emisie în aer
1.1.Valorile-limită de emisie în aer se consideră respectate în situaţia în care:
a)niciuna dintre mediile zilnice nu depăşeşte vreuna dintre valorile-limită de emisie menţionate în partea a 3-a pct. 1.1 sau în partea a 4-a ori calculate potrivit indicaţiilor prevăzute în partea a 4-a;
b)niciuna dintre mediile pentru o jumătate de oră nu depăşeşte valorile-limită de emisie menţionate în coloana A a tabelului din partea a 3-a pct. 1.2 sau, după caz, un procentaj de 97% din mediile pentru o jumătate de oră dintr-un an nu depăşeşte valorile-limită de emisie stabilite în coloana B a tabelului din partea a 3-a pct. 1.2;
c)niciuna dintre mediile pentru perioada de prelevare prevăzută pentru metale grele, dioxine şi furani nu depăşeşte valorile-limită de emisie stabilite în partea a 3-a pct. 1.3 şi 1.4 sau în partea a 4-a ori calculate potrivit prevederilor din partea a 4-a;
d)pentru monoxid de carbon (CO):
(i)în cazul instalaţiilor de incinerare a deşeurilor:
– cel puţin un procentaj de 97% din mediile zilnice dintr-un an nu depăşeşte valoarea-limită de emisie stabilită în partea a 3-a pct. 1.5 lit. a);
şi
– cel puţin un procentaj de 95% din toate mediile pentru 10 minute înregistrate în orice perioadă de 24 de ore sau din toate mediile pentru 10 minute înregistrate în aceeaşi perioadă nu depăşeşte valorile-limită de emisie stabilite în partea a 3-a pct. 1.5 lit. b) şi c); în cazul instalaţiilor de incinerare a deşeurilor în care gazelor provenind de la procesul de incinerare li se ridică temperatura la cel puţin 1.100°C timp de cel puţin două secunde, statele membre pot aplica o perioadă de evaluare de 7 zile pentru valorile medii calculate pentru 10 minute;
(ii)în cazul instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor: se respectă dispoziţiile din partea a 4-a.
1.2.Mediile pentru o jumătate de oră şi mediile pentru 10 minute se determină în perioada de funcţionare efectivă (cu excepţia fazelor de pornire şi de oprire, când nu este incinerat niciun deşeu) plecând de la valorile măsurate după scăderea valorii intervalului de încredere indicat în partea a 6-a pct. 1.3. Mediile zilnice se calculează plecând de la aceste medii validate.
Pentru ca o medie zilnică să fie valabilă, este necesar ca maximum 5 medii pentru o jumătate de oră dintr-o singură zi să poată fi ignorate din cauza disfuncţionalităţii sau întreţinerii sistemului de măsurare continuă. Nu pot fi ignorate mai mult de 10 medii zilnice într-un an din cauza disfuncţionalităţii sau întreţinerii sistemului de măsurare continuă.
1.3.Valorile medii ale perioadei de eşantionare şi valorile medii pentru măsurătorile periodice ale acidului fluorhidric (HF), ale acidului clorhidric (HCl) şi ale dioxidului de sulf (SO2) se determină conform modalităţilor prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. e), la art. 48 alin. (3) şi în partea a 6-a pct. 1.
2.Valori-limită de emisie în apă
Valorile-limită de emisie în apă se consideră respectate în următoarele cazuri:
a)pentru cantităţile totale de materii solide în suspensie, un procentaj de 95% şi de 100% din valorile măsurate nu depăşeşte valorile-limită de emisie respective stabilite în partea a 5-a;
b)pentru metalele grele (Hg, Cd, TI, As, Pb, Cr, Cu, Ni şi Zn), cel mult o măsurătoare pe an depăşeşte valorile-limită de emisie stabilite în partea a 5-a sau, în situaţia în care statul membru prevede mai mult de 20 de probe anual, un procentaj de cel mult 5% din aceste probe depăşeşte valorile-limită de emisie stabilite în partea a 5-a;
c)pentru dioxine şi furani, rezultatele măsurătorilor nu depăşesc valoarea-limită de emisie stabilită în partea a 5-a.
ANEXA nr. 7: Dispoziţii tehnice referitoare la instalaţiile şi la activităţile care utilizează solvenţi organici
PARTEA 1: Activităţi
1.La fiecare dintre următoarele puncte, activitatea cuprinde şi curăţarea echipamentului, însă nu şi curăţarea produsului finit, decât în cazul în care se specifică altfel:
2.Acoperire cu adeziv – orice activitate în care un adeziv este aplicat pe o suprafaţă, cu excepţia aplicării adezivilor şi laminării asociate activităţilor de tipărire;
3.Acoperire de protecţie – orice activitate în care se aplică unul sau mai multe straturi de protecţie pe:
a)vehiculele definite conform Reglementărilor privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea – RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare, enumerate mai jos:
(i)autovehicule noi din categoria M1 şi din categoria N1, în situaţia în care sunt acoperite în aceleaşi instalaţii ca şi autovehiculele din categoria M1;
(ii)cabinele camioanelor, definite ca habitaclul conducătorului auto, precum şi orice habitaclu integrat destinat echipamentului tehnic al autovehiculelor din categoriile N2 şi N3;
(iii)autovehicule din categoriile N1, N2 şi N3, cu excepţia cabinelor de camioane;
(iv)autovehicule din categoriile M2 şi M3;
(v)remorcile şi semiremorcile din categoriile O1, O2, O3 şi O4;
b)suprafeţele din metal şi din plastic, inclusiv suprafeţele aeronavelor, vapoarelor, trenurilor şi ale altor asemenea mijloace de transport;
c)suprafeţele din lemn;
d)textile, ţesături, filme şi hârtie;
e)piele.
În această categorie nu intră acoperirea suprafeţelor cu materiale metalice, prin tehnici de pulverizare chimică şi electroforetică. În situaţia în care activitatea de acoperire cuprinde o operaţie în care acelaşi articol este imprimat, oricare ar fi tehnica utilizată, această imprimare este considerată ca făcând parte din activitatea de acoperire. Cu toate acestea, imprimarea efectuată ca activitate distinctă faţă de cea de acoperire nu este inclusă, dar poate fi reglementată de cap. V, în cazul în care această activitate de imprimare se află în domeniul de aplicare a prezentei legi;
4.Acoperirea bobinelor – orice activitate în care sârma de oţel bobinată, oţelul inoxidabil, oţelul învelit/acoperit, banda de aluminiu şi de aliaje din cupru sunt acoperite cu una sau mai multe pelicule într-un proces continuu;
5.Curăţarea chimică “uscată” – orice activitate industrială sau comercială în care se utilizează compuşi organici volatili într-o instalaţie, pentru a curăţa îmbrăcăminte, mobilă sau alte bunuri de consum similare, cu excepţia îndepărtării manuale a petelor în industria textilă şi de confecţii;
6.Fabricarea încălţămintei – orice activitate de confecţionare a încălţămintei sau a unor părţi ale acesteia;
7.Fabricarea materialelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor şi adezivilor – fabricarea acestor produse finite, precum şi a produselor intermediare, în situaţia în care sunt fabricate pe acelaşi amplasament, prin amestecarea pigmenţilor, răşinilor şi materialelor adezive cu ajutorul solvenţilor organici sau prin alte mijloace, incluzând în proces şi dispersia şi predispersia, corectarea vâscozităţii şi a nuanţei şi îmbutelierea produsului final în recipient;
8.Fabricarea produselor farmaceutice – sinteza chimică, fermentaţia, extracţia, formularea şi condiţionarea produselor farmaceutice, precum şi fabricarea produselor intermediare, în situaţia în care se desfăşoară pe acelaşi amplasament;
9.Tipărirea – orice activitate de reproducere a unor texte şi/sau imagini, în care cerneala este transferată pe orice tip de suport cu ajutorul unei forme purtătoare de imagine. Această operaţie cuprinde tehnici asociate de lăcuire, vopsire şi laminare. Cu toate acestea, numai următoarele procedee specifice sunt reglementate de cap. V:
a)flexografie – un procedeu de tipărire în care este utilizată o formă purtătoare de imagine din cauciuc sau fotopolimeri elastici, ale cărei suprafeţe tipăritoare sunt deasupra suprafeţelor neutre şi în care sunt aplicate cerneluri lichide care se usucă prin evaporare;
b)tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire – activitate de tipărire pe hârtie în sul, care utilizează o formă purtătoare de imagine ale cărei suprafeţe tipăritoare şi neutre se află în acelaşi plan. Prin tipărire pe rotativă, materialul supus tipăririi este alimentat la maşină de la un sul, şi nu cu foi individuale. Suprafaţa neutră a formei purtătoare de imagine este tratată în aşa fel încât să atragă apa şi, astfel, să respingă cerneala. Suprafaţa tipăritoare este tratată în aşa fel încât să primească şi să transmită cerneala spre suprafaţa ce trebuie tipărită. Evaporarea se face într-un cuptor unde suportul tipărit este încălzit cu aer cald;
c)laminarea asociată unui procedeu de tipărire – lipire a două sau mai multe materiale flexibile, cu scopul de a produce laminate;
d)rotogravura de editare – activitate de tipărire prin rotogravură, folosită pentru tipărirea hârtiei destinate revistelor, broşurilor, cataloagelor sau altor produse similare, cu ajutorul cernelei pe bază de toluen;
e)rotogravura – activitate de tipărire în care se foloseşte o formă cilindrică purtătoare de imagine, a cărei suprafaţă tipăritoare se află sub suprafaţa neutră, şi care utilizează cerneluri lichide ce se usucă prin evaporare. Alveolele sunt umplute cu cerneală şi suprafaţa neutră este curăţată de surplusul de cerneală înainte ca suprafaţa care urmează să fie tipărită să intre în contact cu forma purtătoare de imagine, iar cerneala să iasă din alveole;
f)tipărire serigrafică în rotativă – activitate de tipărire cu hârtie în sul, în care cerneala este transferată spre suprafaţa ce urmează să fie tipărită, prin introducerea ei într-o formă purtătoare de imagine poroasă, care are suprafaţa tipăritoare deschisă şi porţiunea neutră etanşată. Acest procedeu foloseşte cerneluri care se usucă doar prin evaporare. Prin tipărire pe rotativă, materialul supus tipăririi este alimentat la maşină de la un sul, şi nu cu foi individuale;
g)glazurare – activitate prin care un lac sau un strat adeziv este aplicat pe un material flexibil, în scopul de a sigila ulterior materialul de ambalare;
10.Conversia cauciucului – orice activitate de mixare, frezare, malaxare, calandrare, extrudare şi vulcanizare a cauciucului natural sau sintetic, precum şi orice operaţiune conexă destinată să transforme cauciucul natural ori sintetic în produs finit;
11.Curăţarea suprafeţelor – orice activitate, cu excepţia curăţării chimice “uscate”, în care se folosesc solvenţi organici pentru îndepărtarea murdăriei de pe suprafaţa unui material, inclusiv degresarea. O activitate de curăţare care constă în mai multe etape, înainte sau după orice altă activitate, este considerată o singură activitate de curăţare a suprafeţei. Această activitate se referă la curăţarea suprafeţelor produselor, dar nu include curăţarea echipamentului utilizat;
12.Extracţia uleiurilor vegetale şi a grăsimilor animale şi rafinarea uleiurilor vegetale – orice activitate de extragere a uleiului vegetal din seminţe sau alte materii vegetale, procesarea subproduselor şi a altor componente uscate pentru producerea hranei destinate animalelor, purificarea prin rafinare a grăsimilor şi uleiurilor vegetale provenite din seminţe, materie vegetală şi/sau materie animală;
13.Acoperirea de protecţie şi refinisarea suprafeţelor vehiculelor – orice activitate industrială sau comercială de acoperire a unei suprafeţe, precum şi activităţi conexe de degresare, care implică oricare dintre activităţile următoare:
a)acoperirea iniţială a unui vehicul rutier, definit conform Reglementărilor privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea – RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau a unei părţi a acestuia, cu ajutorul unor materiale de acelaşi tip ca cele de refinisare, când această activitate nu se realizează în linia de fabricaţie originală;
b)acoperirea remorcilor sau semiremorcilor, din categoria O, definite conform Reglementărilor privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea – RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
14.Acoperirea sârmei bobinate – orice activitate de acoperire a conductorilor metalici utilizaţi pentru bobinarea transformatoarelor, motoarelor şi altor asemenea utilaje;
15.Impregnarea lemnului – orice activitate de aplicare a unui conservant pe o suprafaţă din lemn de construcţie;
16.Laminarea lemnului şi materialului plastic – orice activitate de lipire a lemnului şi/sau a materialului plastic pentru a produce laminate.
PARTEA 2: Valori de prag de consum şi valori-limită de emisie
Valorile-limită de emisie pentru gazele reziduale se calculează la o temperatură de 273,15 K şi la o presiune de 101,3 kPa.
|
Nr. crt.
|
Activitate (valori de prag de consum al solvenţilor organici în tone/an)
|
Valori de prag (prag de consum al solvenţilor organici în tone/an)
|
Valori-limită de emisie în gazele reziduale (mg C/Nm3)
|
Valorile-limită pentru emisiile fugitive (procentaj din cantitatea de solvent utilizată)
|
Valori-limită pentru emisii totale
|
Dispoziţii speciale
|
|
Instalaţii noi
|
Instalaţii existente
|
Instalaţii noi
|
Instalaţii existente
|
|
1
|
Tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire (> = 15) |
15-25 > = 25 |
100
20 |
30(1)
30(1) |
|
(1)Solventul rezidual din produsul finit nu este considerat ca parte a emisiilor fugitive. |
|
2
|
Rotogravura de editare (> = 25) |
|
75 |
10 |
15 |
|
|
|
|
3
|
Alt tip de rotogravură, flexografie, tipărire serigrafică în rotativă, unităţi de laminare sau glazurare (> = 15) tipărire serigrafică în rotativă pe textile sau carton (> = 30) |
15-25
> = 25
> = 30(1) |
100
100
100 |
25
20
20 |
|
(1)Valori de prag aferente activităţii de tipărire serigrafică în rotativă pe textile şi carton. |
|
4
|
Curăţarea suprafeţelor utilizând compuşi menţionaţi la art. 59 alin. (8) (> = 1) |
1-5
> = 5 |
20(1)
20(1) |
15
10 |
|
(1)Valoarea-limită se referă la masa compuşilor în mg/Nm3, şi nu la cantitatea totală de carbon. |
|
5
|
Alte tipuri de curăţare a suprafeţelor (> = 2) |
2-10
> = 10 |
75(1)
75(1) |
20(1)
15(1) |
|
(1)Aceste valori nu se aplică instalaţiilor pentru care se demonstrează autorităţii competente pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea autorizaţiei de mediu că media conţinutului de solvent organic nu depăşeşte 30% din cantitatea totală de material de curăţare folosit. |
|
6
|
Acoperirea de protecţie (< = 15) şi refinisarea suprafeţelor vehiculelor |
> = 0,5 |
50(1) |
25 |
|
(1)Demonstrarea conformării cu prevederile părţii a 8-a pct. 2 se face pe baza mediei măsurărilor la 15 minute. |
|
7
|
Acoperirea bobinelor (> = 25) |
|
50(1) |
5 |
10 |
|
|
(1)Pentru instalaţiile care utilizează tehnici ce permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea-limită de emisie este de 150 mg C/Nm3. |
|
8
|
Alte tipuri de acoperire, inclusiv acoperirea metalelor, materialelor plastice, textilelor(5), ţesăturilor, filmului şi hârtiei (> = 5) |
5-15 > = 15 |
100(1)(4)
50/75(2)(3)(4) |
25(4)
20(4) |
|
|
(1)Valoarea-limită de emisie se aplică proceselor de acoperire şi de uscare desfăşurate în condiţii controlate.
(2)Prima valoare-limită de emisie se aplică proceselor de uscare, iar a doua se aplică proceselor de acoperire.
(3)Pentru instalaţiile de acoperire a textilelor care utilizează tehnici ce permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea-limită de emisie aplicată proceselor integrate de acoperire şi uscare este de 150 mg C/Nm3.
(4)Conform art. 59 alin. (6), activităţile de acoperire care nu se pot efectua în condiţii controlate (de exemplu, construcţii navale, vopsirea aeronavelor) se exceptează, după caz, de la aplicarea acestor valori.
(5)Tipărirea serigrafică în rotativă la textile este inclusă la activitatea nr. 3. |
|
9
|
Acoperirea sârmei bobinate (> = 5) |
|
|
10 g/kg(1)
5 g/kg(2) |
|
(1)Se aplică instalaţiilor la care diametrul mediu al sârmei < = /= 0,1 mm.
(2)Se aplică celorlalte instalaţii. |
|
10
|
Acoperirea suprafeţelor din lemn (> = 15) |
15-25
> = 25 |
100(1)
50/75(2) |
25
20 |
|
(1)Valoarea-limită de emisie se aplică proceselor de acoperire şi de uscare desfăşurate în condiţii controlate.
(2)Prima valoare se aplică proceselor de uscare, iar a doua, proceselor de acoperire. |
|
11
|
Curăţarea chimică “uscată” |
|
|
|
20 g/kg(1)(2) |
(1)Se exprimă în masa solventului emis pe kilogram de produs curăţat şi uscat.
(2)Valoarea-limită de emisie prevăzută în partea a 4-a pct. 2 nu se aplică pentru această activitate. |
|
12
|
Impregnarea lemnului (> = 25) |
|
100(1) |
45 |
11 kg/m3 |
(1)Valoarea-limită de emisie nu se aplică la impregnarea cu creozot. |
|
13
|
Acoperirea pieilor (> = 10) |
10-25
> = 25
> = 10(1) |
|
|
85 g/m2
75 g/m2
150 g/m2 |
Valorile-limită de emisie sunt exprimate în grame de solvent emis pe m2 de produs realizat.
(1)Pentru activităţile de acoperire a pieilor, în industria mobilei, şi pentru mici bunuri de consum din piele, precum genţi, curele, portmonee şi alte asemenea. |
|
14
|
Fabricarea încălţămintei (> = 5) |
|
|
|
25 g pe pereche |
Valoarea-limită a emisiei totale este exprimată în grame de compus organic volatil emis pe perechea de încălţăminte finită produsă. |
|
15
|
Laminarea lemnului şi a materialului plastic (> = 5) |
|
|
|
30 g/m2 |
|
|
16
|
Acoperirea cu adeziv (> = 5) |
5-15
> = 15 |
50(1)
50(1) |
25
20 |
|
(1)În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea-limită de emisie în gazele reziduale este de 150 mg C/Nm3. |
|
17
|
Fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor şi adezivilor (> = 100) |
100-1 000
> = 1 000 |
150
150 |
5
3 |
5% din cantitatea de solvent utilizată
3% din cantitatea de solvent utilizată |
Valoarea-limită pentru emisiile fugitive nu include solventul conţinut de produsul sau materialul de acoperire vândut într-un recipient închis. |
|
18
|
Conversia cauciucului (> = 15) |
|
20(1) |
25(2) |
25% din cantitatea de solvent utilizată |
(1)În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea-limită de emisie în gazele reziduale este de 150 mg C/Nm3.
(2)Valoarea-limită pentru emisiile fugitive nu include solventul conţinut de produsul sau amestecul vândut într-un recipient închis. |
|
19
|
Extracţia uleiurilor vegetale şi a grăsimilor animale şi rafinarea uleiurilor vegetale (> = 10) |
|
|
|
|
Grăsime animală:
1,5 kg/tonă;
Ricin:
3 kg/tonă;
Seminţe de rapiţă:
1 kg/tonă;
Seminţe de floarea-soarelui:
1 kg/tonă;
Boabe de soia (concasare normală):
0,8 kg/tonă;
Boabe de soia (fulgi albi):
1,2 kg/tonă;
Alte seminţe şi materii vegetale:
3 kg/tonă(1)
1,5 kg/tonă(2)
4 kg/tonă(3) |
(1)Valorile-limită de emisie pentru instalaţiile de tratare a loturilor de seminţe şi a altor materii vegetale se stabilesc de autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu responsabilităţi în emiterea autorizaţiei de mediu, în funcţie de caz, aplicându-se cele mai bune tehnici disponibile.
(2)Se aplică tuturor proceselor de fracţionare, cu excepţia rafinării (eliminarea răşinilor din uleiuri).
(3)Se aplică rafinării. |
|
20
|
Fabricarea produselor farmaceutice (> = 50) |
|
20(1) |
5(2) |
15(2) |
5% din cantitatea de solvent utilizată |
15% din cantitatea de solvent utilizată |
(1)În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea-limită de emisie în gazele reziduale este de 150 mg C/Nm3.
(2)Valoarea-limită pentru emisiile fugitive nu include solventul conţinut de produsul sau amestecul vândut într-un recipient închis. |
PARTEA 3: Valori-limită de emisie pentru instalaţiile din industria de vopsire a autovehiculelor în activitatea de acoperire de protecţie a suprafeţelor vehiculelor
1.Valorile-limită pentru emisiile totale se exprimă în grame de solvenţi organici emişi pe metru pătrat de suprafaţă a produsului tratat sau în kilograme de solvenţi organici emişi pe caroserie.
2.Suprafaţa produselor prevăzute în tabelul de la pct. 3 este definită ca aria calculată pe baza suprafeţei de acoperire electroforetică totală şi aria tuturor părţilor care sunt eventual adăugate în faze succesive ale procesului de acoperire şi care primesc acelaşi material de acoperire ca şi cel utilizat pentru produsul în cauză sau aria totală a produsului tratat în instalaţie.
Aria suprafeţei de acoperire electroforetică este calculată cu ajutorul formulei următoare:
(2 x greutatea totală a caroseriei)/(grosimea medie a tablei x densitatea tablei)
Această metodă se aplică şi pentru alte elemente acoperite, fabricate din tablă.
Pentru calcularea ariei altor părţi adăugate sau a ariei totale tratate în instalaţie se utilizează proiectarea asistată de calculator sau alte metode echivalente.
3.Valorile-limită pentru emisiile totale prevăzute în tabelul de mai jos se referă la:
– toate fazele procesului de acoperire de protecţie care se desfăşoară în aceeaşi instalaţie, de la aplicarea materialului de acoperire prin procedeul electroforetic sau prin orice alt procedeu, până la lustruirea stratului de acoperire;
– solventul utilizat pentru curăţarea materialului de acoperire de pe echipament, inclusiv a zonei de pulverizare şi a altor echipamente fixe, atât pe durata procesului de producţie, cât şi în afara acestuia.
|
Activitate (valori de prag de consum al solvenţilor organici în tone/an)
|
Valoarea de prag de producţie (se referă la producţia anuală de produse acoperite)
|
Valoarea-limită pentru emisiile totale
|
|
Instalaţii noi
|
Instalaţii existente
|
| Acoperirea de protecţie a autovehiculelor noi din categoria M1 şi din categoria N1, în situaţia în care sunt acoperite în aceleaşi instalaţii ca şi autovehiculele din categoria M1 (> 15) |
> 5000 |
45 g/m2
sau 1,3 kg/caroserie + 33 g/m2 |
60 g/m2
sau 1,9 kg/caroserie + 41 g/m2 |
| <= 5000 (caroserie autoportantă)
sau > 3500 (şasiu) |
90 g/m2
sau 1,5 kg/caroserie + 70 g/m2 |
90 g/m2
sau 1,5 kg/caroserie + 70 g/m2 |
|
Valoarea-limită pentru emisiile totale (g/m2)
|
| Acoperirea de protecţie a cabinelor noi de camioane din categoriile N2 şi N3 (> 15) |
<= 5000
|
65
|
85
|
|
> 5000
|
55
|
75
|
| Acoperirea de protecţie a autovehiculelor noi din categoriile: N1, N2 şi N3 (> 15) |
<= 2500
|
90
|
120
|
|
> 2500
|
70
|
90
|
| Acoperirea de protecţie a autovehiculelor noi din categoriile M2 şi M3 (> 15) |
<= 2000
|
210
|
290
|
|
> 2000
|
150
|
225
|
4.Instalaţiile de acoperire de protecţie a suprafeţelor vehiculelor, care au valori de consum inferioare valorilor de prag de consum de solvenţi prevăzute în tabelul de la pct. 3, trebuie să respecte cerinţele aplicabile pentru activitatea de acoperire de protecţie şi refinisare a suprafeţelor vehiculelor specificate în partea a 2-a.
PARTEA 4: Valori-limită de emisie privind compuşii organici volatili cărora li se atribuie fraze de pericol specifice
1.Pentru emisiile de compuşi organici volatili menţionate la art. 58, în cazul în care suma debitelor masice a compuşilor care justifică etichetarea indicată la articolul respectiv este mai mare sau cel puţin egală cu 10 g/h, se respectă o valoare-limită de emisie de 2 mg/Nm3. Valoarea-limită de emisie se raportează la suma concentraţiilor masice a tuturor compuşilor organici volatili din emisie.
2.Pentru emisiile de compuşi organici volatili halogenaţi cărora le sunt atribuite sau care se încadrează în frazele de pericol H341 sau H351, pentru care debitul masic al sumei compuşilor care justifică frazele de pericol H341 sau H351 este mai mare sau cel puţin egal cu 100 g/h, se respectă o valoare-limită de emisie de 20 mg/Nm3. Valoarea-limită de emisie se raportează la suma concentraţiilor masice ale diferiţilor compuşi organici volatili din emisie.
PARTEA 5: Schema de reducere
1.Operatorul poate utiliza orice schemă de reducere care a fost concepută în mod special pentru instalaţia sa.
2.Pentru activităţile de aplicare a materialelor de acoperire, a lacurilor, adezivilor sau cernelurilor, se poate utiliza următoarea schemă de reducere. În cazurile unde această schemă de reducere nu este corespunzătoare, autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă pentru emiterea autorizaţiei de mediu, după caz, permite operatorului să aplice orice altă schemă ce duce la obţinerea unei reduceri de emisii care să fie echivalentă cu cea obţinută în cazul în care s-ar aplica valorile-limită de emisie din părţile a 2-a şi a 3-a ale prezentei anexe.
La proiectarea schemei de reducere se iau în considerare următoarele aspecte:
a)în cazul în care substituenţii fără solvenţi sau cu un conţinut redus de solvenţi sunt încă în curs de sintetizare, se acordă operatorului o prelungire a termenului de punere în aplicare a schemei sale de reducere a emisiilor;
b)valoarea de referinţă pentru reducerea emisiilor trebuie să corespundă emisiilor care ar rezulta în situaţia în care nu ar fi luată nicio măsură de reducere.
3.Schema de reducere prezentată în continuare se aplică instalaţiilor pentru care se poate presupune un conţinut constant de substanţă în stare solidă al produsului:
a)valoarea emisiilor anuale de referinţă se calculează după cum urmează:
(i)Se determină masa totală a substanţelor solide din cantitatea de material de acoperire şi/sau cerneală, lac sau adeziv, consumată în cursul unui an. Substanţele solide sunt toate substanţele prezente în materialele de acoperire, cerneală, lacuri sau adezivi, care devin solide în urma evaporării apei sau a compuşilor organici volatili.
(ii)Valoarea emisiilor anuale de referinţă se calculează înmulţind masa determinată la pct. (i) cu factorul corespunzător din tabelul următor.
Autorităţile competente pentru protecţia mediului responsabile cu emiterea autorizaţiei de mediu corectează aceşti factori, acolo unde este necesar, pentru instalaţiile pentru care se dovedeşte că substanţele solide sunt utilizate mai eficient.
|
Activitate
|
Factor de înmulţire pentru lit. a) pct. (ii)
|
| Tipărirea prin rotogravură; tipărirea prin flexografie; laminarea, ca parte a activităţii de tipărire; glazurarea, ca parte a activităţii de tipărire; acoperirea lemnului; acoperirea textilelor, ţesăturilor, filmelor sau hârtiei; acoperirea cu adeziv |
4
|
| Acoperirea bobinelor, refinisarea vehiculelor |
3
|
| Înveliş în contact cu alimentele, vopsirea aeronavelor |
2,33
|
| Alte operaţii de acoperire şi tipărirea serigrafică în rotativă |
1,5
|
b)Valoarea-ţintă de emisie este egală cu valoarea emisiilor anuale de referinţă înmulţită cu un procent egal cu:
(i)valoarea-limită pentru emisiile fugitive + 15, pentru instalaţiile specifice activităţilor prevăzute la nr. crt. 6 din tabelul din partea a 2-a, precum şi celor care se încadrează în valorile de prag minime, prevăzute la nr. crt. 8 şi 10 din tabelul din partea a 2-a a prezentei anexe;
(ii)valoarea-limită pentru emisiile fugitive + 5, pentru toate celelalte instalaţii;
c)Conformarea este îndeplinită în situaţia în care emisia efectivă de compuşi organici volatili, determinată cu ajutorul planului de gestionare a solvenţilor, este mai mică sau egală cu valoarea ţintă de emisie.
PARTEA 6: Monitorizarea emisiilor
1.Operatorul are obligaţia de a efectua monitorizarea continuă a emisiilor în cazul canalelor de evacuare la care sunt racordate echipamente de reducere şi care la punctul final de evacuare eliberează în medie o cantitate totală de carbon organic mai mare de 10 kg/h.
2.În celelalte cazuri, operatorul are obligaţia să efectueze măsurători continue sau periodice. Pentru măsurătorile periodice, sunt necesare minimum 3 valori în timpul fiecărui exerciţiu de măsurare.
3.Măsurătorile nu se impun în cazul în care, pentru conformarea cu prevederile prezentei legi, nu este necesar un echipament de reducere a emisiilor înainte de evacuare.
PARTEA 7: Planul de gestionare a solvenţilor
1.Principii
Planul de gestionare a solvenţilor organici are următoarele obiective:
a)verificarea conformării pe baza prevederilor art. 62;
b)identificarea posibilităţilor viitoare de reducere a emisiilor de compuşi organici;
c)informarea publicului cu privire la consumul de solvenţi organici şi emisiile de compuşi organici şi conformarea cu prevederile cap. V.
2.Definiţii
Definiţiile următoare furnizează cadrul pentru elaborarea bilanţului masic al solvenţilor organici. Cantitatea de solvenţi organici utilizaţi la intrările în procesul tehnologic (I):
I1 – Cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau amestecuri cumpărate, care este utilizată în instalaţie, în cursul perioadei pentru care se calculează bilanţul masic;
I2 – Cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau amestecuri, recuperaţi şi reutilizaţi ca solvenţi intraţi în procesul tehnologic. Solventul organic reciclat este luat în considerare la fiecare utilizare în cadrul activităţii.
Cantitatea de solvenţi organici ieşiţi în cursul procesului tehnologic (O):
O1 – Emisiile în gaze reziduale;
O2 – Cantitatea de solvenţi organici pierduţi în apă, luându-se în considerare procesul de tratare a apelor uzate atunci când se efectuează calculul pentru O5;
O3 – Cantitatea de solvenţi organici care rămân sub formă de impurităţi sau reziduuri în produsele rezultate din proces;
O4 – Emisii necaptate de solvenţi organici în aer. Aceste emisii provin din ventilaţia generală a încăperilor, prin evacuarea aerului în mediul exterior, prin ferestre, uşi, guri de aerisire sau alte deschizături similare;
O5 – Cantitatea de solvenţi organici şi/sau de compuşi organici pierduţi în urma unor reacţii chimice sau fizice (inclusiv cei distruşi, prin incinerare ori prin alte metode de tratare a gazelor reziduale sau a apelor uzate, ori cei absorbiţi, cu condiţia să nu fie luaţi în considerare în calculul pentru O6, O7 sau O8);
O6 – Cantitatea de solvenţi organici conţinuţi în deşeurile colectate;
O7 – Cantitatea de solvenţi organici, ca atare sau conţinuţi în amestecuri, care sunt vânduţi sau destinaţi vânzării ca produse cu valoare comercială;
O8 – Cantitatea de solvenţi organici conţinuţi în amestecuri, recuperaţi în vederea reutilizării, dar care nu sunt utilizaţi ca element de intrare în procesul tehnologic respectiv, cu condiţia să nu fie luaţi în considerare în calculul pentru O7;
O9 – Cantitatea de solvenţi organici eliberaţi în alte moduri.
3.Utilizarea planului de gestionare a solvenţilor organici, în vederea verificării conformării
Planul de gestionare a solvenţilor organici este utilizat, în funcţie de cerinţa specială a cărei respectare se verifică, după cum urmează:
a)Verificarea conformării cu schema de reducere prevăzută în partea a 5-a, cu o valoare-limită pentru emisiile totale, exprimată în emisii de solvent pe unitatea de produs sau într-un alt mod indicat în părţile a 2-a şi a 3-a:
(i)pentru toate activităţile care utilizează schema de reducere prevăzută în partea a 5-a, planul de gestionare a solvenţilor organici se elaborează anual pentru a se determina consumul (C). Consumul se calculează cu ajutorul ecuaţiei următoare:
C = I1 – O8.
În acelaşi timp, se determină cantitatea de substanţe solide utilizate în materialele de acoperire, pentru a se stabili în fiecare an valoarea emisiilor anuale de referinţă şi valoarea ţintă de emisie;
(ii)planul de gestionare a solvenţilor organici se elaborează anual pentru a se determina valoarea emisiilor de compuşi organici volatili (E) şi a se evalua conformarea cu valorile-limită pentru emisiile totale de compuşi organici volatili, exprimate în cantitate de solvent organic pe unitatea de produs sau într-un alt mod indicat în părţile a 2-a şi a 3-a. Valoarea emisiilor se calculează cu ajutorul ecuaţiei următoare:
E = F + O1,
unde F reprezintă valoarea emisiei fugitive determinate conform prevederilor lit. b) pct. (i). Valoarea astfel obţinută se împarte la parametrul aplicabil produsului în cauză;
(iii)planul de gestionare a solvenţilor organici se elaborează anual pentru a determina valoarea totală a emisiilor rezultate din toate activităţile în cauză şi pentru a se evalua conformarea cu prevederile art. 59 alin. (9) lit. b) pct. b2) din prezenta lege, iar valoarea obţinută se compară apoi cu valoarea totală a emisiilor care ar fi fost obţinută în situaţia în care cerinţele din părţile a 2-a, a 3-a şi a 5-a ar fi fost respectate pentru fiecare activitate separat;
b)Determinarea emisiilor fugitive în vederea comparării lor cu valorile-limită pentru emisiile fugitive prevăzute în partea a 2-a:
(i)Emisiile fugitive se calculează cu ajutorul uneia dintre ecuaţiile următoare:
F = I1 – O1 – O5 – O6 – O7 – O8
sau
F = O2 + O3 + O4 + O9.
F se determină prin măsurarea directă a cantităţilor sau printr-o metodă sau un calcul echivalent, de exemplu, pe baza eficienţei în captarea emisiilor din cadrul procesului.
Valoarea-limită pentru emisiile fugitive se exprimă procentual din cantitatea de solvenţi organici utilizată ca mărime de intrare, care se calculează cu ajutorul ecuaţiei următoare:
I = I1 + I2;
(ii)Emisiile fugitive se determină cu ajutorul unui set de măsurători limitat, dar cuprinzător, şi nu mai este necesară o altă determinare până la modificarea echipamentului.
PARTEA 8: Evaluarea respectării valorilor-limită de emisie în gazele reziduale
1.În cazul măsurătorilor continue, se consideră că valorile-limită de emisie sunt respectate în situaţia în care:
a)niciuna dintre mediile aritmetice ale tuturor citirilor validate efectuate în decursul oricărei perioade de 24 de ore de funcţionare a unei instalaţii sau activităţi, cu excepţia operaţiunilor de pornire, de oprire şi de întreţinere a echipamentelor, nu depăşeşte valoarea-limită de emisie;
b)niciuna dintre valorile medii orare nu depăşeşte valoarea-limită de emisie multiplicată cu un factor egal cu 1,5.
2.În cazul măsurătorilor periodice, se consideră că valorile-limită de emisie sunt respectate în situaţia în care, în cursul unui exerciţiu de monitorizare:
a)valoarea medie a tuturor valorilor măsurate nu depăşeşte valoarea-limită de emisie;
b)niciuna dintre valorile medii orare nu depăşeşte valoarea-limită de emisie, multiplicată cu un factor egal cu 1,5.
3.Conformarea cu partea a 4-a se verifică pe baza sumei concentraţiilor masice ale fiecăruia dintre compuşii organici volatili în cauză. În orice altă situaţie, în cazul în care nu există dispoziţii contrare în partea a 2-a, conformarea se verifică pe baza masei totale a carbonului organic emis.
4.La determinarea concentraţiilor masice ale poluanţilor din gazele reziduale nu se iau în considerare volumele de gaze adăugate la gazele reziduale în scopul răcirii sau diluării, acolo unde este tehnic posibil.
ANEXA nr. 8: Prevederi tehnice aplicabile instalaţiilor producătoare de dioxid de titan
PARTEA 1: Valorile-limită de emisie pentru emisiile în apă
1.În cazul instalaţiilor care folosesc procedeul cu sulfat (medie anuală):
550 kg de sulfat pe tona de dioxid de titan produs.
2.În cazul instalaţiilor care folosesc procedeul cu clor (medie anuală):
a)130 kg de clor pe tona de dioxid de titan produs în cazul utilizării rutilului natural;
b)228 kg de clor pe tona de dioxid de titan produs în cazul utilizării rutilului sintetic;
c)330 kg de clor pe tona de dioxid de titan produs în cazul utilizării zgurei. Instalaţiile care evacuează în apele marine (estuare, zone costiere sau în larg) pot fi supuse unei valori-limită de emisie de 450 kg de clor pe tona de dioxid de titan produs în cazul utilizării zgurei.
3.În cazul instalaţiilor care utilizează procedeul cu clor şi folosesc mai mult de un tip de minereu, valorile-limită de emisie de la pct. 2 se aplică proporţional cu cantităţile din fiecare minereu utilizat.
PARTEA 2: Valorile-limită de emisie pentru emisiile în aer
1.Valorile-limită de emisie care sunt exprimate în concentraţii masice pe metru cub (Nm3) se calculează la o temperatură de 273,15 K şi la c presiune de 101,3 kPa.
2.Pentru pulberi: 50 mg/Nm3 ca medie orară provenind de la sursele principale şi 150 mg/Nm3 ca medie orară provenind din orice altă sursă.
3.Pentru dioxidul şi trioxidul de sulf în stare gazoasă provenind din fazele de fermentare şi de calcinare, inclusiv picăturile de acid, calculate ca echivalent SO2:
a)6 kg pe tona de dioxid de titan produs, ca medie anuală;
b)500 mg/Nm3 ca medie orară pentru instalaţiile destinate concentrării de deşeuri acide.
4.Pentru clor, în cazul instalaţiilor care folosesc procedeul cu clor:
a)5 mg/Nm3 ca medie zilnică;
b)40 mg/Nm3 în orice moment.
PARTEA 3: Monitorizarea emisiilor
Monitorizarea emisiilor în aer include cel puţin monitorizarea continuă a:
a)dioxidului şi trioxidului de sulf provenind în fazele de fermentare şi de calcinare din instalaţiile pentru determinarea concentraţiei de deşeuri acide în instalaţiile în care este utilizat procedeul cu sulfat;
b)clorului provenind de la sursele importante din cadrul instalaţiilor care utilizează procedeul cu clor;
c)pulberilor din sursele importante generatoare de pulberi.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 671 din data de 1 noiembrie 2013
English 
Romanian