Tag: protectia mediului

Privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase şi a Hotărârii Guvernului nr. 937/2010

Privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase
Având în vedere prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1.999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006 şi ale art. 17 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic
La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă:
a)Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 şi 813 bis din 4 decembrie 2008;
b)Hotărârea Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 şi 690 bis din 14 octombrie 2010.

Având în vedere necesitatea completării cadrului legislativ necesar pentru asigurarea îndeplinirii de către România a obiectivelor politicii

Uniunii Europene în materie de deşeuri şi politici de mediu
n ecesitatea identificării şi implementării unor modalităţi eficiente de impunere în sarcina operatorilor economici
responsabili care să stimuleze îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare a deşeurilor de ambalaje statuate prin directivele Uniunii Europene

Observând că, potrivit art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în cazul în care consideră că un stat membru a încălcat oricare dintre obligaţiile care îi revin în temeiul tratatelor, Comisia Europeană emite un aviz motivat cu privire la acest aspect, iar, dacă statul membru nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, date fiind consecinţele negative ale neadoptării în regim de urgenţă a actului normativ, generate, în primul rând, de riscul de avansare a procedurii de
infringement şi de impunere a unor sancţiuni pecuniare de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru nerespectarea obligaţiilor de stat membru al Uniunii Europene, ţinând cont de faptul că deşeurile de echipamente electrice şi electronice reprezintă unul dintre domeniile-ţintă care trebuie reglementate, iar, ca o consecinţă imediată a neadoptării măsurilor stabilite prin prezentul act normativ, sunt afectate, pe de o parte, interesele şi obiectivele politicii de mediu privind conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului, precum şi a sănătăţii umane, iar, pe de altă parte, îndeplinirea condiţionalităţii ex-ante 6.2 pentru Programul operaţional Infrastructură mare 2014-2020, ţinând seama de faptul că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2015
privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, care transpune Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 iulie 2012 Ordonanţa de urgenţă nr. 39/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu În vigoare de la 30 iunie 2016 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 489 din 30 iunie 2016. Nu există modificări până la 16 ianuarie 2017 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE), este instituită obligaţia producătorilor de echipamente electrice şi electronice ca începând cu data de 1 ianuarie 2016 să realizeze rate de colectare minime de până în 40% pentru anul 2016, de 45% pentru perioada 2017-2020 şi de 65% începând cu
anul 2021, sens în care se impune luarea de măsuri aferente urmăririi operatorilor economici care nu declară corect cantitatea de echipamente electrice şi electronice introdusă pe piaţă în România, având în vedere faptul că o prioritate majoră a Guvernului o constituie îmbunătăţirea planificării bugetare şi prioritizarea proiectelor de investiţii publice semnificative, inclusiv a proiectelor de mediu, în vederea creării spaţiului fiscal şi a susţinerii creşterii economice, ţinând cont de consecinţa negativă imediată asupra bugetului Fondului pentru mediu, respectiv asupra bugetului general consolidat şi, implicit, asupra finanţării mai multor categorii de programe şi proiecte pentru protecţia mediului, totodată, neadoptarea soluţiei legislative preconizate ar avea drept consecinţă negativă întârzierea valorificării sumelor reprezentând contravaloarea certificatelor verzi neachiziţionate de către furnizorii şi producătorii de energie electrică, prevăzuţi la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care nu realizează cota obligatorie anuală de achiziţie de certificate verzi, iar, pe cale de consecinţă, diminuarea sumelor destinate finanţării de investiţii în producerea de energie din surse regenerabile de către persoanele fizice care realizează capacităţi energetice cu putere instalată de până la 100 kW.
În considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.193 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 3 alineatul (3), litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:
” h) desfăşoară activităţi de control, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, la operatorii economici autorizaţi în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice şi la operatorii economici autorizaţi în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili, care se aplică în mod corespunzător;”.
2. La articolul 3 alineatul (3), după litera h) se introduc cinci noi litere, literele i)- m), cu următorul cuprins:
” i) desfăşoară activităţi de evidenţă a contribuabililor la bugetul Fondului pentru mediu;
j) desfăşoară inspecţii fiscale şi controale inopinate la contribuabilii/plătitorii la Fondul pentru mediu, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare;
k) colectează veniturile la bugetul Fondului pentru mediu;
l) asigură servicii de asistenţă şi de îndrumare a contribuabililor/plătitorilor la bugetul Fondului pentru mediu, precum şi cu privire la metodologia de calcul al taxelor şi contribuţiilor la Fondul pentru mediu;
m) previne evaziunea fiscală în ceea ce priveşte taxele şi contribuţiile la Fondul pentru mediu.”
3. La articolul 5 alineatul (1), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:
” d) câte un reprezentant din cadrul autorităţii publice centrale pentru finanţe, al autorităţii publice centrale pentru economie, autorităţii publice centrale pentru transporturi, autorităţii publice centrale pentru sănătate, autorităţii publice centrale pentru agricultură, doi reprezentanţi ai autorităţii publice centrale pentru dezvoltare regională şi administraţie publică, precum şi un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru energie, împuterniciţi prin ordin al ministrului de resort;”.
4. La articolul 9 alineatul (1), literele a), p), ş) şi v) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
” a) o contribuţie de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase, obţinute de către generatorul deşeurilor, persoană fizică sau juridică. Sumele se reţin prin stopaj la sursă de către operatorii economici care desfăşoară activităţi de colectare şi/sau valorificare a deşeurilor, care au obligaţia să le vireze la Fondul pentru mediu;
. . . . . . . . . .
p) o contribuţie de 100 lei/tonă, datorată de unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, în cazul neîndeplinirii obiectivului anual de reducere cu 15% a cantităţilor de deşeuri municipale eliminate prin depozitare, plata făcându-se pentru diferenţa dintre cantitatea efectiv depozitată şi cantitatea reprezentând 85% din cea depozitată în anul anterior;
. . . . . . . . . .
ş) sumele încasate ca urmare a aplicării penalităţii de 100 euro, echivalentă în lei la cursul de schimb leu/euro al Băncii Naţionale a României valabil la data de 1 mai a anului respectiv, pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emisă, plătită de către operatorul sau operatorul de aeronave care nu a restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de seră corespunzătoare emisiilor de gaze cu efect de seră generate în anul anterior, penalitate care creşte anual în conformitate cu indicele european al preţurilor de consum, potrivit prevederilor legale în vigoare;
. . . . . . . . . .
v) o contribuţie de 2 lei/kg, datorată de operatorii economici autorizaţi pentru preluarea obligaţiilor anuale de valorificare a deşeurilor de ambalaje, respectiv de gestionare a anvelopelor uzate, plata făcându-se pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri corespunzătoare obiectivelor anuale, stabilite de legislaţia în vigoare, şi cantităţile efectiv valorificate, respectiv gestionate în numele
clienţilor pentru care au preluat obligaţiile;”.
5. La articolul 9 alineatul (1), după litera v) se introduc trei noi litere, literele w)- y), cu următorul cuprins:
” w) o contribuţie în cuantumul prevăzut în anexa nr. 5, datorată de operatorii economici care introduc pe piaţa naţională echipamente electrice şi electronice, astfel:
1. de la data de 1 ianuarie 2017 până la data de 31 decembrie 2017, pentru diferenţa dintre cantităţile de echipamente electrice şi electronice declarate ca fiind introduse pe piaţa naţională şi cantităţile constatate de Administraţia Fondului ca fiind introduse pe piaţa naţională;
2. de la data de 1 ianuarie 2018, pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri de echipamente electrice şi electronice corespunzătoare obligaţiilor anuale de colectare, prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, şi cantităţile efectiv colectate;
x) o contribuţie de 4 lei/kg de baterii şi acumulatori portabili, datorată de operatorii economici care introduc pe piaţa naţională baterii şi acumulatori portabili, astfel:
1. de la data 1 ianuarie 2017 până la data de 31 decembrie 2017, pentru diferenţa dintre cantităţile de baterii şi acumulatori portabili declarate ca fiind introduse pe piaţa naţională şi cantităţile constatate de Administraţia Fondului ca fiind introduse pe piaţa naţională;
2. de la data de 1 ianuarie 2018, pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri de baterii şi acumulatori portabili corespunzătoare obligaţiilor anuale de colectare, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, şi cantităţile efectiv colectate;
y) o contribuţie în cuantumul prevăzut în anexa nr. 5, datorată de operatorii economici autorizaţi pentru preluarea obligaţiilor anuale de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, respectiv o contribuţie de 4 lei/kg de baterii şi acumulatori portabili, datorată de operatorii economici autorizaţi pentru preluarea obligaţiilor anuale de colectare a deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili, plata făcându-se pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri corespunzătoare obiectivelor anuale, stabilite de legislaţia în vigoare, şi cantităţile efectiv colectate în numele clienţilor pentru care au preluat obligaţiile;”.
6. Articolul 91 se modifică şi va avea următorul cuprins:
” Art. 91 . – Administraţia Fondului gestionează un cont separat la Trezoreria Statului, în care se încasează, de la producătorii de echipamente electrice şi electronice, respectiv de la organizaţiile colective, sumele reprezentând garanţia constituită conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice.”
7. La articolul 10, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
” (2) Contribuţiile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d), i), w) şi x) se plătesc numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor de valorificare a deşeurilor de ambalaje, de gestionare a anvelopelor uzate, de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice şi de colectare a deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili corespunzătoare cantităţilor de ambalaje, anvelope, echipamente
electrice şi electronice, respectiv baterii şi acumulatori portabili introduse pe piaţa naţională, pentru care nu au predat responsabilitatea unor operatori economici autorizaţi sau pe care nu le-au declarat în cadrul unor contracte de preluare de responsabilitate, iar cele prevăzute la lit. v) şi y) se plătesc numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor de valorificare a deşeurilor de ambalaje, de gestionare a anvelopelor uzate, de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice şi de colectare de deşeuri de baterii şi acumulatori portabili corespunzătoare cantităţilor de ambalaje, anvelope, deşeuri de echipamente electrice şi electronice şi baterii şi acumulatori portabili pentru care au preluat responsabilitatea.
(3) Operatorii economici prevăzuţi la art. 9 alin. (1) lit. d), i), w) şi x) sunt obligaţi să declare lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfăşurat activitatea, cantităţile de ambalaje, anvelope, echipamente electrice şi electronice, respectiv baterii şi acumulatori portabili introduse pe piaţa naţională şi cantităţile de deşeuri de ambalaje valorificate, cantităţile de anvelope uzate gestionate, cantităţile de deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectate, respectiv cantităţile de deşeuri de baterii şi acumulatori portabili colectate.”
8. La articolul 10, după alineatul (3) se introduc patru noi alineate, alineatele (31 )-(34), cu următorul cuprins: ” (31 ) Operatorii economici prevăzuţi la art. 9 alin. (1) lit. v) sunt obligaţi să
declare semestrial, până la data de 25 a lunii următoare semestrului de raportare, cantităţile de ambalaje şi anvelope, respectiv cantităţile de deşeuri de ambalaje valorificate şi cantităţile de anvelope uzate gestionate în numele clienţilor pentru care au preluat obligaţiile. (32 ) Operatorii economici prevăzuţi la art. 9 alin. (1) lit. y) sunt obligaţi să declare semestrial, până la data de 25 a lunii următoare semestrului de raportare, cantităţile de echipamente electrice şi electronice, respectiv baterii şi acumulatori portabili introduse pe piaţa naţională şi cantităţile de deşeuri de
echipamente electrice şi electronice colectate, respectiv cantităţile de deşeuri de baterii şi acumulatori portabili colectate în numele clienţilor pentru care au preluat obligaţiile. (33) Sumele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. ş) vor fi stabilite în baza informaţiilor şi documentelor furnizate de autoritatea competentă referitoare la operatorii şi operatorii de aeronave care nu au restituit certificate de emisii de gaze cu efect de seră în condiţiile legii, a informaţiilor privind numărul de certificate nerestituite de fiecare dintre aceştia şi a metodologiei de calcul prevăzută la art. 17.
(34) Sumele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. ţ) vor fi stabilite în baza înştiinţării emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei cu privire la operatorii economici debitori şi sumele datorate de aceştia.”
9. La articolul 11, alineatele (2) şi (22) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
” (2) Sumele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d), i), j), p), v), w) şi x) se declară şi se plătesc anual de către persoanele juridice şi fizice care desfăşoară respectivele activităţi, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor.. . . . . . . . . .
(22) Sumele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. ş) şi ţ) se stabilesc prin decizie şi se plătesc în funcţie de data comunicării deciziei, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare, inclusiv;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare, inclusiv.”
10. La articolul 11, după alineatul (22) se introduce un nou alineat, alineatul (23), cu următorul cuprins: ” (23) Sumele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. y) se declară şi se plătesc anual de
către operatorii economici autorizaţi pentru preluarea obligaţiilor anuale de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, respectiv de operatorii economici autorizaţi pentru preluarea obligaţiilor anuale de colectare a deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor.”
11. La articolul 12, alineatele (1) – (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
” Art. 12. – (1) Contribuţiile, taxele, penalităţile şi alte sume ce constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu se gestionează de Administraţia Fondului şi urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Administrarea contribuţiilor, taxelor, penalităţilor şi a altor sume ce constituie venituri ale Fondului pentru mediu, inclusiv declararea, stabilirea, controlul, colectarea, soluţionarea contestaţiilor, precum şi îndeplinirea măsurilor asigurătorii şi procedura de executare silită se realizează de Administraţia Fondului în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător.
(3) Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitori a obligaţiilor de plată prevăzute la art. 9 alin. (1) se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.”
12. La articolul 12, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:” (41) Prin derogare de la prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, informaţiile şi/sau copiile simple/certificate de pe înregistrările efectuate în registrul comerţului şi de pe actele prezentate, precum şi certificatele constatatoare că un anumit act sau fapt este ori nu este înregistrat sunt eliberate Administraţiei Fondului fără plata tarifului, pe baza protocoalelor de colaborare
încheiate.”
13. La articolul 13 alineatul (1), literele p), u) şi x) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
” p) efectuarea de lucrări destinate prevenirii, înlăturării şi/sau diminuării efectelor produse de fenomenele meteorologice extreme, precum şi de alţi factori vătămători, în condiţiile legii;. . . . . . . . .
u) Programul de realizare a pistelor pentru biciclişti în mediul urban şi periurban; . . . . . . . . . .
x) efectuarea de lucrări destinate eficienţei energetice.”
14. La articolul 13 alineatul (1), litera z) se abrogă.
15. La articolul 13 alineatul (1), după litera y) se introduc două noi litere, literele aa) şi bb), cu următorul cuprins:
” aa) Programul de dezvoltare şi optimizare a Reţelei naţionale de supraveghere a radioactivităţii mediului;
bb) Programul de evaluare, caracterizare şi încadrare a deşeurilor.”
16. La articolul 13, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11),cu următorul cuprins: ” (11) Categoriile de beneficiari şi metodologia de finanţare care prevede analiza, selectarea, aprobarea, implementarea proiectelor-pilot şi programele pilot pentru protecţia mediului prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ghidul de finanţare aferent fiecărui program sau proiect, care se elaborează de Administraţia Fondului pentru Mediu şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.”
17. La articolul 13, alineatele (2), (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
” (2) Din Fondul pentru mediu sunt finanţate proiectele-pilot şi programele-pilot şi proiectele şi programele din categoriile prevăzute la alin. (1), prin una sau mai multe dintre următoarele modalităţi, stabilite prin actele normative emise în conformitate cu dispoziţiile alin. (11), (4) şi (5):
a) susţinerea financiară a proiectelor prin finanţare sau cofinanţare nerambursabilă;
b) cofinanţarea proiectelor finanţate din fonduri europene şi/sau alte fonduri internaţionale, inclusiv cofinanţarea Programului LIFE.. . . . . . . . . .
(4) Categoriile de beneficiari şi metodologia de finanţare care prevede analiza, selectarea, aprobarea, implementarea proiectelor şi/sau programelor pentru protecţia mediului prevăzute la alin. (1) lit. a)-l), n), q)-s), u), w)-z) se stabilesc prin ghidul de finanţare aferent fiecărui program sau proiect, care se elaborează de Administraţia Fondului pentru Mediu şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(5) Categoriile de lucrări şi/sau proiecte pentru protecţia mediului care se pot finanţa conform prevederilor alin. (1) lit. m), o), p), t), v), aa) şi bb), precum şi sumele destinate finanţării acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.”
18. La articolul 13, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (81), cu următorul cuprins: ” (81) Prin derogare de la prevederile art. 47 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, se autorizează conducătorul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului să aprobe prin ordin efectuarea de virări de credite de angajament şi credite bugetare cu cel puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor, care va fi comunicat Ministerului Finanţelor Publice în termen de 5 zile.”
19. La articolul 14, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: ” Art. 14. – (1) Nu sunt consideraţi eligibili solicitanţii proiectelor depuse la Administraţia Fondului pentru Mediu care se încadrează în oricare dintre următoarele situaţii:
a) au fost condamnaţi pentru infracţiuni împotriva mediului, prin hotărâre judecătorească definitivă;
b) înregistrează obligaţii fiscale restante administrate de organul fiscal central şi de organul fiscal local, definite potrivit art. 1 pct. 31 şi 32 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare;
c) înregistrează obligaţii fiscale restante administrate de către Administraţia Fondului pentru Mediu.”
20. Articolul 17 se modifică şi va avea următorul cuprins:
” Art. 17. – Metodologia de calcul al contribuţiilor şi taxelor prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a)-f), i), j), p), q), s), ş), ţ), v)-y) se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.”
21. După anexa nr. 4 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 5, având cuprinsul prevăzut în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. II. – (1) Prevederile art. 9 alin. (1) lit. y), art. 10 alin. (32) şi art. 11 alin. (23) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2019.
(2) Prevederile art. 9 alin. (1) lit. w) şi x) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2017.
(3) Prevederile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, nu se aplică nici sesiunilor de finanţare deschise, nici contractelor aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. III. – Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 12, alineatul (5) se abrogă.
2. La articolul 12, alineatul (6) va avea următorul cuprins:” (6) Suma rezultată din aplicarea prevederilor alin. (2) este utilizată de Administraţia Fondului pentru Mediu în vederea finanţării investiţiilor în producerea de energie din surse regenerabile de către persoanele fizice care realizează capacităţi energetice cu putere instalată de până la 100 kW.”
*
Reglementările tehnice cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă respectă procedura de notificare prevăzută de Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informaţii în domeniul reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 241 din 17 septembrie 2015.

Cadrul legal actual al gestionării ambalajelor și al deșeurilor de ambalaje este stabilit prin Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje.

Prevederile acestei legi prezintă mari neajunsuri în ceea ce privește realizarea obiectivelor de reciclare și valorificare impuse prin Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, astfel încât este absolut necesară adoptarea unor măsuri care să asigure optimizarea sistemului de gestionare a deșeurilor de ambalaje

Având în vedere că creșterea cantităților de deșeuri valorificate constituie un obiectiv esențial în creșterea economică durabilă, se impune adoptarea în regim de urgență a unor măsuri referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje în scopul prevenirii, reducerii și înlăturării efectelor negative ale acestora asupra mediului, cât și pentru evitarea consecințelor negative rezultate din blocajul pieței, precum imposibilitatea realizării obiectivelor naționale anuale de reciclare.
În contextul actual, blocajul pieței a fost cauzat de incapacitatea organizațiilor de transfer de responsabilitate (OTR) de a îndeplini țintele de reciclare ale producătorilor de produse ambalate pentru anul 2015, în prezent unele având inclusiv conturile bancare blocate. Astfel, companiile producătoare de produse ambalate care și-au transferat responsabilitățile privind valorificarea deșeurilor de ambalaje asupra acestor organizații se găsesc în imposibilitatea de a-și îndeplini țintele de valorificare prin intermediul lor și pentru anul în curs, fiind nevoite să opteze pentru acoperirea în regim individual a țintelor de reciclare, opțiune care este imposibil de realizat conform prevederilor prezentei legi, fiecare zi de întârziere până la finele anului contribuind la mărirea decalajului față de obiectivele asumate.
Având în vedere faptul că în România cantitatea de deșeuri generată pe cap de locuitor este de 365 kg/an și că aproximativ 30% din cantitatea totală de deșeuri municipale și asimilabile este reprezentată de deșeurile de ambalaje, adică aproximativ 101 kg de deșeuri de ambalaje/loc/an, respectiv aproximativ 1.971 mil. kg/an,luând în considerare faptul că pentru diferența dintre fiecare kilogram de ambalaje puse pe piață și fiecare kilogram de deșeuri de ambalaje nereciclate se plătește o taxă către Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) în valoare de 1,2 lei (respectiv 2 lei/kg pentru neatingerea țintei de 60% de reciclare, valorificare), adică aproximativ 2.365 mil. lei sau, în echivalență, 6.500.000 lei pe zi de întârziere (în sumă netă, fără dobânzi și penalități), știind că pe piața românească, conform AFM, funcționează aproximativ 25.000 de producători, 10 OTR și că aproximativ 50% din producători au transferat către OTR responsabilitatea ambalajelor puse pe piață, considerăm că urgența modificării este susținută de impactul financiar imediat pe care îl are acest sector asupra societății și economiei naționale, de impactul asupra mediului înconjurător și asupra sănătății populației și că lista propunerilor de modificare contribuie la remedierea rapidă a situației existente, la atingerea obiectivelor naționale asumate de România prin Tratatul de aderare, precum și evitarea unui potențial infringement, având în vedere faptul că aceste elemente vizează interesul public, constituind situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

Art.I Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 30 octombrie 2015, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 13, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
“(2) În vederea încurajării reutilizării ambalajelor returnabile, producătorii și comercianții aplică sisteme-depozit de administrare a ambalajelor, potrivit procedurii de implementare, control și monitorizare a sistemului-depozit, aprobată prin ordin al ministrului mediului, apelor și pădurilor.”
2. La articolul 16 alineatul (2), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
”a) individual, prin colectarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje provenite din activitatea proprie sau preluate de la generatori sau deținători de deșeuri, stații de sortare, colectori autorizați, administrate prin intermediul operatorilor economici autorizați din punctul de vedere al protecției mediului pentru colectarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje;”.
3. La articolul 16, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:
“(51) Comisia de autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilității gestionării deșeurilor de ambalaje se constituie prin ordin al ministrului mediului, apelor și pădurilor.”
4. La articolul 16, alineatul (12) se abrogă.
5. La articolul 18, alineatul (2) se abrogă.
6. La articolul 26 alineatul (1) litera f), punctul 1 se modifică și va avea următorul cuprins:
“1. nerespectarea prevederilor art. 5, art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (4), art. 16 alin. (6), (7), (9), (11) și (14);”.
7. La articolul 26, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:
“(4) Licența de operare acordată unui operator economic prevăzut la art. 16 alin. (2) lit. b) se anulează de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a făcut constatarea, în cazul în care persoanele împuternicite prevăzute la art. 27 constată pentru al doilea an consecutiv că acesta nu a îndeplinit cel puțin obiectivele prevăzute la art. 16 alin. (4) sau în cazul în care operatorul economic nu respectă obligațiile stabilite prin ordinul prevăzut la art. 16 alin. (5).”
8. La articolul 26, alineatul (5) se abrogă.

Art. II. (1) Procedura de implementare, control și monitorizare a sistemului-depozit, prevăzută la art. I pct. 1, se aprobă în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțate de urgență, prin ordin al ministrului mediului, apelor și pădurilor.
(2) Comisia de autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilității gestionării deșeurilor de ambalaje, prevăzută la art. I pct. 3, se aprobă în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, prin ordin al ministrului mediului, apelor și pădurilor.

Noua lege apare in contextul ultimei revizuiri a Directivei SEVESO, iar graficul de mai josi arata ca, in ultimii 25 de ani, accidentele majore cu impact asupra mediului, continua sa apara, cu anumite frecvente, fara sa existe neaparat un trend crescator sau descrescator.

Legea 59/2016, care abroga HG 804/2007, se refera la masurile de prevenire a accidentelor majore ce trebuie luate pe amplasamentele in care exista substante periculoase, de catre operatori, dar si de catre autoritati.

Scopul acestui act normativ este:
– De a identifica amplasamentele industriale cu risc de producere a accidentelor majore, dintre care amintim cateva tipuri precizate in lege: amplasamente in care sunt utilizate substante chimice periculoase nominalizate in anexa 1 partea 1 si 2 a legii, dar si cele de depozitare subterana a gazului in straturi naturale, acvifere și mine dezafectate, amplasamente pe care se desfasoara activitati de prelucrare chimica si/sau termica, depozitarea aferenta operatiunilor ce implica substante periculoase (spre exemplu, in instalatii functionale de eliminare steril, inclusiv bazine de decantare si baraje in care se afla stocate substante chimice care intra sub incidenta legii).
Printre obiectivele excluse sunt depozitele de deseuri (inclusiv depozitarea subterana a deseurilor), exploatarea minereurilor, transportul prin conducte, dar si depozitarea temporara
direct legata de transportul pe cai rutiere, cai ferate, cai de navigatie, maritime sau aeriene, depozitarea gazelor in situri subterane in largul marii;
– De a identifica si a lua masuri corespunzatoare de prevenire a accidentelor majore in care sunt implicate substante periculoase;
– De a limita consecintele unor astfel de accidente pentru oameni si mediu, in situatia in care acestea se produc.
Legea aduce unele modificari vechilor reglementari, in special privind:
– Armonizarea legislatiei SEVESO cu noua legislatie a chimicalelor referitoare la clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si amestecurilor chimice periculoase
– Masurile ce trebuie asigurate pentru o mai buna informare a publicului in legatura cu riscurile unui amplasament SEVESO
– Masurile pentru asigurarea accesului cetatenilor la justitie, atunci cand nu au avut garantata o informare corespunzatoare referitoare la acest subiect
– Modul de realizare de catre autoritati a inspectiilor amplasamentelor SEVESO
– Obligatiile autoritatilor ce raspund de amenajarea teritoriului si de urbanism (acestea vor trebui sa se asigure, impreuna cu autoritatile de mediu si de situatii de urgenta de la nivel judetean, ca obiectivele pentru prevenirea accidentelor majore sunt precizate in cadrul politicilor de amenajare a teritoriului)
Conform noului act normativ, in functie de cantitatea, tipul si calculul de agregare a substantelor periculoase prezente, amplasamentele care intra sub incidenta legii sunt de doua categorii:
Amplasament de nivel superior si Amplasament de nivel inferior

In cazul Amplasamentului de nivel superior:
– Realizarea notificarii* catre autoritatile competente -obligatorie in cazul in care pe amplasament exista substante periculoase prevazute in partea 1 sau partea 2 din anexa 1 din lege se realizeaza in 3 exemplare pe hartie si in format electronic
– Intocmirea policitii de prevenire a accidentelor majore sau, in cazul amplasamentelor de nivel inferior, dovada implementarii de sisteme de management adecvate (care poate fi luata in considerare)se realizeaza in 3 exemplare pe hartie si in format electronic
– Identificarea pericolelor si evaluarea riscului – da, este obligatoriu
– Informarea autoritatilor responsabile de planificarea teritoriului – da, este obligatoriu
– Analizarea posibilelor efecte “domino” ce pot sa aiba loc ca urmare a gruparii unor amplasamente de nivel inferior sau superior si realizarea schimbului de informatii si cooperarii intre aceste amplasamente- da, este obligatoriu
Realizarea raportului de securitate – da, este obligatoriu
Intocmirea planului de urgenta interna – da, este obligatoriu
Informarea autoritatilor si asigurarea datelor necesare intocmirii planului de urgenta exterana – da, este obligatoriu
Informarea publicului – da, este obligatoriu
Asigurarea unui responsabil pentru managementul securitatii pe amplasament – da, este obligatoriu

In cazul Amplasamentului de nivel inferior:
– Realizarea notificarii* catre autoritatile competente -obligatorie in cazul in care pe amplasament exista substante periculoase prevazute in partea 1 sau partea 2 din anexa 1 din lege se realizeaza in 3 exemplare pe hartie si in format electronic
– Intocmirea policitii de prevenire a accidentelor majore sau, in cazul amplasamentelor de nivel inferior, dovada implementarii de sisteme de management adecvate (care poate fi luata in considerare)se realizeaza in 3 exemplare pe hartie si in format electronic
– Identificarea pericolelor si evaluarea riscului – da, este obligatoriu
– Informarea autoritatilor responsabile de planificarea teritoriului – da, este obligatoriu
– Analizarea posibilelor efecte “domino” ce pot sa aiba loc ca urmare a gruparii unor amplasamente de nivel inferior sau superior si realizarea schimbului de informatii si cooperarii intre aceste amplasamente- da, este obligatoriu
Realizarea raportului de securitate – nu este obligatoriu
Intocmirea planului de urgenta interna – nu este obligatoriu
Informarea autoritatilor si asigurarea datelor necesare intocmirii planului de urgenta exterana – nu este obligatoriu
Informarea publicului – da, este obligatoriu
Asigurarea unui responsabil pentru managementul securitatii pe amplasament – da, este obligatoriu

* Notificarea/actualizarea ei se trimite, in functie de tipul amplasamentului:
– Amplasamente noi, inainte de obtinerea autorizatiei de construire sau cu 90 zile inainte de schimbarea care determina o modificare a inventarului de substante periculoase, ca urmare a
modificarii unor instalatii
– In toate celelalte cazuri – in termen de 90 zile de la data intrarii in viogoare a legii Procedura de Notificare se aproba prin Ordin de ministru, iar autoritatile realizeaza vizita in teren pentru
a verfica incadrarea amplasamentului (de nivel inferior, superior). In cazul in care o Notificare a fost deja transmisa in baza HG 804/2007, nu se mai transmite o noua Notificare.
Definitia substantei periculoase, conform acestui act normativ: „o subtanta sau un amestec care intra sub incidenta partii 1 sau prevazuta in partea 2 din anexa 1, inclusiv sub forma de materie prima, produs, produs secundar, rezidual sau intermediar.”
Lista substantelor „nominalizate” (in functie de care se face incadrarea obiectivului sub incidenta sau nu a legii), a fost completata fata de vechea lege. Dintre noile substante nominalizate amintim:
− Pacura, nominalizata explicit, dar si alti carburanti alternativi utilizati in aceleasi scopuri si cu aceleasi proprietati ca benzinele, naftenele, kerosenul, motorina etc
− Combustibili gazosi pentru incalzirea locuintelor si amestecuri de combustibili gazosi (2500 tone – amplasament de nivel inferior si 25000 tone – amplasament de nivel superior)
− Amoniacul anhidru
− Triflorura de bor
− Acid sulfhidric (5 tone amplasament inferior si 20 tone amplasament superior)
− Piperidina
− 3-(2-Etil-hexiloxi) propilamina
− Amestecurile de hipoclorit de sodiu care contin mai putin de 5% clor activ
− Propilamina etc
Categoriile de substante periculoase „nenominalizate”, dar care intra sub incidenta legii sunt:
– Substante periculoase pentru sanatate, pentru categoriile:
* H1, toxicitate acuta cat. 1 pentru toate caile de expunere
* H2, toxicitate acuta, cat. 2 pentru toate caile de expunere/ toxicitate acuta cat. 3, pentru inhalare
* H3, toxicitate acuta asupra unui organ tinta, expunere singulara/SE cat. 1 (in conditiile precizate in coloana 2 si 3)
– Substante care prezinta pericole fizice: explozivi (P1a,P1b), gaze inflamabile (P2), aerosoli (P3a, P3b), gaze oxidante (P4), lichide inflamabile (P5a, P5b, P5c), substante oxidante si amestecuri
autoreactive (P6a, P6b), lichide si solide piroforice (P7), lichide si solide oxidante (P8)
– Substante periculoase pentru mediu (periculoase pentru mediul acvatic – E1, E2)
– Substante care prezinta alte pericole (O1, O2, O3)
Aceste categorii de substante intra sub incidenta legii in functie de cantitatea prezenta pe amplasament (mentionata in lege) sau in functie de rezultatul calculului de agregare.
Ca urmare a acestor noi prevederi ale legii s-ar putea ca unele amplasamente actuale SEVESO sa iasa de sub incidenta legii, iar altele, care nu erau pana acum, sa intre sub incidenta legii.
Legea prevede sanctiuni cuprinse inte 5.000 si 500.000 lei, printre altele, pentru:
– Nedesemnarea unui responsabil cu managementul securitatii pe amplasament
– Netransmiterea catre autoritati a politicii de prevenie a accidentelor majore
– Netransmiterea catre autoritati de catre operatorii amplasamentelor de nivel superior a raportului de securitate si a planurilor de urgenta interna, in termenele prevazute de lege
– Neactualizarea informatiilor in cazul in care se modifica instalatiile de natura a avea consecinte in cazul producerii unui acident major
– Nepunerea la dispozitia publicului a informatiilor obligatorii prevazute in anexa 6 a legii (date de identificare ale amplasamentului, situatia notifcarii, categoria amplasamentului, explicarea in
termeni simpli a activitatilor desfasurate si a periculozitatii, riscului pe care il implica utilizarea substantelor chimice, modalitati de actionare in caz de accident, date referitoare la inspectiile
efectuate de autoritati, detalii privind sursele de unde se pot obtine mai multe informatii, date referitoare la planurile de urgenta etc )
– Netransmiterea /neactualizarea notificarii, conform procedurii stabilite in lege
– Nefurnizarea informatiilor necesare planificarii teritoriului catre autoritati
– Neluarea masurilor pentru prevenirea accidentelor majore, nerevizuirea politicii de prevenire a accidentelor majore, cel o data la 5 ani sau la modificari ale instalatiilor, netestarea, o data la 3
ani, a planurilor de urgenta interna
– Realizarea unor modificari pe amplasamente fara a primi aprobarea autoritatilor
– Nepunerea in aplicare imediata a planurilor de urgenta sau neanuntarea/neinformarea autoritatilor in cazul unor accidente majore
– Nerespectaarea interdictiilor referitoare la interzicerea utilizarii sau punerii in functiune a oricarui amplasament care nu face dovada luarii masurilor de prevenie sau atenuare a accientelor majore

Republicata in temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, dandu-se textelor o noua numerotare

Legea nr. 211/2011 privind regimul desurilor a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 857 din 25 noiembrie 2011

§ 1. Dispozitii generale

Art. 1 Prezenta lege stabileste masurile necesare pentru protectia mediului si a sanatatii populatiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea si gestionarea deseurilor si prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor si cresterea eficientei folosirii acestora.

§ 2. Domeniul de aplicare

Art. 2 (1) Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi urmatoarele:

a) efluentii gazosi emisi in atmosfera si dioxidul de carbon captat si transportat in scopul stocarii geologice si stocat geologic potrivit prevederilor Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologica a dioxidului de carbon si de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum si a directivelor2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE si a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European si ale Consiliului, cu modificarile ulterioare, sau exclusi din domeniul de aplicare al respectivei directive potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din aceasta;

b) solurile (in situ), inclusiv solurile contaminate neexcavate si cladiri legate permanent de sol;

c) solurile necontaminate si alte materiale geologice naturale excavate in timpul activitatilor de constructie, in cazul in care este cert ca respectivul material va fi utilizat pentru constructii in starea sa naturala si pe locul de unde a fost excavat;

d) deseurile radioactive;

e) explozibilii declasati;

f) materiile fecale, in cazul in care acestea nu intra sub incidenta alin. (2) lit. b), paiele si alte resturi vegetale nepericuloase provenite din agricultura sau silvicultura si care sunt folosite in agricultura ori silvicultura sau pentru producerea de energie din biomasa prin procese ori metode care nu dauneaza mediului si nu pun in pericol sanatatea populatiei.

(2) Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi, in masura in care sunt reglementate prin alte acte normative, urmatoarele:

a) apele uzate;

b) subprodusele de origine animala, inclusiv produse transformate care intra sub incidenta Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 al Parlamentului European si al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animala care nu sunt destinate consumului uman, cu modificarile ulterioare, cu exceptia produselor care urmeaza sa fie incinerate, depozitate sau utilizate intr-o instalatie de producere a biogazului ori a compostului;

c) carcasele de la animalele care au decedat in orice alt mod decat prin sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii si care sunt eliminate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002, cu modificarile ulterioare;

d) deseurile rezultate in urma activitatilor de prospectare, extractie, tratare si stocare a resurselor minerale, precum si a exploatarii carierelor, care intra sub incidenta Hotararii Guvernului nr. 856/2008 privind gestionarea deseurilor din industriile extractive.

(3) Fara a aduce atingere obligatiilor prevazute de alte acte normative aplicabile, sedimentele depuse in apele de suprafata in scopul gestionarii apelor si a cailor navigabile sau al prevenirii inundatiilor, al atenuarii efectelor inundatiilor si secetei ori asanarii terenurilor nu se supun prevederilor prezentei legi, in cazul in care se face dovada ca respectivele sedimente sunt nepericuloase.

(4) Actele normative care transpun directive individuale pot stabili pentru gestionarea anumitor categorii de deseuri reguli speciale pentru cazuri individuale sau reguli care vin in completarea dispozitiilor prezentei legi.

§ 3. Definitii

Art. 3 Semnificatia termenilor specifici utilizati in prezenta lege este prevazuta in anexa nr. 1.

§ 4. Ierarhia deseurilor

Art. 4 (1) Ierarhia deseurilor se aplica in functie de ordinea prioritatilor in cadrul legislatiei si al politicii in materie de prevenire a generarii si de gestionare a deseurilor, dupa cum urmeaza:

a) prevenirea;

b) pregatirea pentru reutilizare;

c) reciclarea;

d) alte operatiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetica;

e) eliminarea.

(2) Aplicarea ierarhiei deseurilor mentionata la alin. (1) are ca scop incurajarea actiunii in materie de prevenire a generarii si gestionarii eficiente si eficace a deseurilor, astfel incat sa se reduca efectele negative ale acestora asupra mediului. (3) In acest sens, pentru anumite fluxuri de deseuri specifice, aplicarea ierarhiei deseurilor poate suferi modificari in baza evaluarii de tip analiza ciclului de viata privind efectele globale ale generarii si gestionarii acestor deseuri. (4) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului asigura un proces transparent de elaborare a actelor normative si a politicii in domeniul gestionarii deseurilor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, republicata. (5) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului ia in considerare principiile generale ale protectiei mediului, precautiei si durabilitatii, fezabilitatii tehnice si viabilitatii economice, protectiei resurselor, precum si impactul global asupra mediului, sanatatii populatiei, economiei si societatii, potrivit prevederilor art. 1 si 20.

§ 5. Subproduse

Art. 5 Este considerat subprodus, si nu deseu potrivit definitiei de la pct. 9 din anexa nr. 1, o substanta sau un obiect care rezulta in urma unui proces de productie al carui obiectiv principal nu este producerea acestuia si care indeplineste, cumulativ, urmatoarele conditii:

a) utilizarea ulterioara a substantei sau a obiectului este certa;

b) substanta sau obiectul poate fi utilizat direct, fara a fi supus unei alte prelucrari suplimentare celei prevazute de practica industriala obisnuita;

c) substanta sau obiectul este produs ca parte integranta a unui proces de productie;

d) utilizarea ulterioara este legala, in sensul ca substanta sau obiectul indeplineste toate cerintele relevante referitoare la produs, la protectia mediului si protectia sanatatii pentru utilizarea specifica si nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sanatatii populatiei.

§ 6. Incetarea statutului de deseu

Art. 6 (1) In cazul in care anumite categorii de deseuri au trecut printr-o opertiune prevazuta in anexa nr. 3 si daca indeplinesc criteriile specifice stabilite de Comisia Europeana, acestea inceteaza sa mai fie considerate deseuri, in sensul prezentei legi.

(2) Deseurile care inceteaza sa mai fie considerate deseuri, potrivit prevederilor alin. (1), inceteaza sa mai fie considerate deseuri in scopul atingerii obiectivelor de valorificare si reciclare prevazute de Hotararea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje, cu modificarile si completarile ulterioare, Hotararea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor si a vehiculelor scoase din uz, cu modificarile si completarile ulterioare, Hotararea Guvernului nr. 1.037/2010 privind deseurile de echipamente electrice si electronice, Hotararea Guvernului nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor si acumulatorilor si al deseurilor de baterii si acumulatori, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de alte acte normative.

(3) In lipsa criteriilor stabilite la nivel comunitar mentionate la alin. (1), autoritata publica centrala pentru protectia mediului poate decide, prin ordin al ministrului, pentru fiecare caz, daca un anumit deseu a incetat sa fie considerat ca atare, pe baza unor studii de evaluare a impactului social/economic si asupra mediului, realizate de aceasta sau de orice alta autoritate/institutie de la nivel national ori european, cu respectarea urmatoarelor conditii:

a) substanta sau obiectul este utilizat in mod curent pentru indeplinirea unor scopuri specifice;

b) exista o piata sau cerere pentru substanta ori obiectul in cauza;

c) substanta sau obiectul indeplineste cerintele tehnice pentru indeplinirea scopurilor specifice si respecta legislatia si normele aplicabile produselor;

d) utilizarea substantei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau sanatatii populatiei.

(4) Ordinele prevazute la alin. (3) sunt notificate statelor membre ale Uniunii Europene si Comisiei Europene, potrivit prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.016/2004 privind masurile pentru organizarea si realizarea schimbului de informatii in domeniul standardelor si reglementarilor tehnice, precum si al regulilor referitoare la serviciile societatii informationale intre Romania si statele membre ale Uniunii Europene, precum si Comisia Europeana, cu modificarile si completarile ulterioare.

§ 7. Lista deseurilor

Art. 7 (1) Lista deseurilor aprobata de catre Comisia Europeana se preia in legislatia nationala prin hotarare a Guvernului*).

(2) Lista deseurilor este obligatorie pentru a determina daca un deseu trebuie considerat deseu periculos.

(3) Includerea unui obiect sau a unei substante pe lista nu inseamna ca respectivul obiect ori respectiva substanta se considera ca fiind deseu in orice imprejurare.

(4) O substanta sau un obiect este considerat deseu numai in cazul in care corespunde definitiei prevazute la pct. 9 din anexa nr. 1. ——– *) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 659 din 5 septembrie 2002, cu completarile ulterioare.

Art. 8 (1) Producatorii si detinatorii de deseuri persoane juridice sunt obligati sa incadreze fiecare tip de deseu generat din propria activitate in lista deseurilor prevazuta la art. 7 alin. (1).

(2) In cazul unui tip de deseu care se incadreaza potrivit listei deseurilor prevazute la art. 7 alin. (1) sub doua coduri diferite in functie de posibila prezenta a unor caracteristici periculoase – codurile marcate cu asterisc, incadrarea ca deseu nepericulos se realizeaza de catre producatorii si detinatorii de astfel de deseuri numai in baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiza si a altor documente relevante.

(3) Laboratorul de referinta din cadrul Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, denumita in continuare ANPM, analizeaza cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea si incadrarea deseurilor.

(4) Producatorii si detinatorii de deseuri persoane juridice sunt obligati sa efectueze si sa detina o caracterizare a deseurilor periculoase generate din propria activitate si a deseurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compozitiei, in scopul determinarii posibilitatilor de amestecare, a metodelor de tratare si eliminare a acestora. (5) Producatorii si detinatorii de deseuri autoritati publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala sunt obligati sa incadreze in codurile prevazute in anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase, cu completarile ulterioare, fiecare tip de deseu generat de propria activitate, pe baza reglementarilor specifice pentru gestionarea deseurilor.

Art. 9 (1) Pe baza originii, testelor, buletinelor de analiza si a altor documente relevante puse la dispozitie de producatorii si detinatorii de deseuri prevazuti la art. 8 alin. (4) si (5), autoritatea publica centrala pentru protectia mediului considera ca un deseu este periculos chiar daca acesta nu figureaza ca atare pe lista deseurilor prevazuta la art. 7 alin. (1), daca acesta prezinta una sau mai multe dintre proprietatile prevazute in anexa nr. 4.

(2) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului notifica Comisiei Europene, cu celeritate, deseurile considerate ca fiind periculoase si care nu figureaza ca atare pe lista deseurilor prevazuta la art. 7 alin. (1) si le consemneaza in raportul prevazut la art. 48 alin. (3), furnizand Comisiei Europene toate informatiile relevante.

Art. 10 (1) In cazul in care autoritatea publica centrala pentru protectia mediului detine dovezi care arata ca un deseu care figureaza pe lista deseurilor prevazuta la art. 7 alin. (1) ca fiind periculos nu prezinta niciuna dintre proprietatile prevazute in anexa nr. 4 poate considera acest deseu ca fiind nepericulos. (2) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului notifica Comisiei Europene, cu celeritate, cazurile prevazute la alin. (1), furnizand toate informatiile relevante in vederea revizuirii listei deseurilor.

Art. 11 Reclasificarea deseurilor periculoase ca deseuri nepericuloase nu se poate realiza prin diluarea sau amestecarea acestora in scopul de a diminua concentratiile initiale de substante periculoase pana la un nivel mai mic decat nivelul prevazut pentru ca un deseu sa fie definit ca fiind periculos.

§ 8. Raspunderea extinsa a producatorului

Art. 12 (1) In vederea prevenirii, reutilizarii, reciclarii si a altor tipuri de valorificare a deseurilor, autoritatea publica centrala pentru protectia mediului promoveaza sau, dupa caz, propune masuri cu caracter legislativ ori nelegislativ prin care producatorul produsului, persoana fizica autorizata sau persoana juridica ce, cu titlu profesional, proiecteaza, produce, prelucreaza, trateaza, vinde ori importa produse este supus unui regim de raspundere extinsa a producatorului.

(2) Masurile prevazute la alin. (1) includ, fara a se limita la acestea, urmatoarele: a) incurajarea adoptarii, inca din faza de proiectare a produselor, a unor solutii care sa reduca impactul asupra mediului si generarea de deseuri in procesul de fabricatie si pe perioada de utilizare a produselor si care sa asigure respectarea prevederilor art. 4 alin. (1)-(3), atunci cand acestea devin deseuri; b) incurajarea productiei si comercializarii de produse cu utilizari multiple, durabile din punct de vedere tehnic si care, dupa ce devin deseuri, pot fi valorificate in mod corespunzator si a caror eliminare este compatibila cu principiile de protectie a mediului; c) acceptarea produselor returnate si a deseurilor rezultate dupa ce produsele nu mai sunt folosite si asigurarea gestionarii ulterioare a acestora fara a crea prejudicii asupra mediului sau sanatatii populatiei, precum si asumarea raspunderii financiare; d) punerea la dispozitia publicului a informatiilor disponibile cu privire la caracterul reutilizabil si reciclabil al produselor.

(3) In vederea aplicarii raspunderii extinse a producatorului se iau in considerre fezabilitatea tehnica si viabilitatea economica, efectele globale asupra mediului si sanatatii populatiei, precum si impactul social, cu respectarea necesitatii de a asigura buna functionare a pietei interne.

(4) Raspunderea extinsa a producatorilor se aplica fara a aduce atingere responsabilitatilor prevazute la art. 22 alin. (1) siart. 23 si legislatiei specifice privind fluxurile de deseuri si a celei privind produsele.

§ 9. Valorificarea deseurilor

Art. 13 Producatorii de deseuri si detinatorii de deseuri au obligatia valorificarii acestora, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) si art. 20.

Art. 14 (1) Pentru asigurarea unui grad inalt de valorificare, producatorii de deseuri si detinatorii de deseuri sunt obligati sa colecteze separat cel putin urmatoarele categorii de deseuri: hartie, metal, plastic si sticla.

(2) Operatorii economici care asigura colectarea si transportul deseurilor prevazute la alin. (1) au obligatia de a asigura colectarea separata a deseurilor prevazute la alin. (1) si de a nu amesteca aceste deseuri.

Art. 15 (1) Unitatile si intreprinderile care valorifica deseurile au urmatoarele obligatii:

a) sa detina spatii special amenajate pentru stocarea deseurilor in conditii care sa garanteze reducerea riscului pentru sanatatea umana si deteriorarii calitatii mediului;

b) sa evite formarea de stocuri de deseuri care urmeaza sa fie valorificate, precum si de produse rezultate in urma valorificarii care ar putea genera fenomene de poluare a mediului sau care sa prezinte riscuri asupra sanatatii populatiei;

c) sa adopte cele mai bune tehnici disponibile in domeniul valorificarii deseurilor, in momentul achizitiei. (2) Operatorii economici care desfasoara operatiuni de valorificare a deseurilor, prevazute in anexa nr. 3, se inscriu la Ministerul Economiei. (3) Procedura de inscriere pentru operatorii economici prevazuti la alin.(2) se stabileste prin ordin al ministrului economiei, cu avizul ministrului mediului si schimbarilor climatice, in termen de 120 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.

§ 10. Reutilizarea si reciclarea

Art. 16 (1) Autoritatile administratiei publice centrale cu atributii in domeniul protectiei mediului adopta sau, dupa caz, propun masuri adecvate pentru promovarea reutilizarii produselor si activitatilor de pregatire a acestora pentru reutilizare in special prin: a) stimularea realizarii unor retele pentru repararea si reutilizarea produselor; b) utilizarea instrumentelor economice; c) introducerea unor criterii referitoare la achizitiile publice; d) stabilirea de obiective cantitative sau alte masuri. (2) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului promoveaza reciclarea de inalta calitate prin aplicarea colectarii separate a deseurilor, in masura in care este fezabila din punct de vedere tehnic, economic si de mediu si se conformeaza cu standardele de calitate in sectorul de reciclare respectiv, prin acte normative care se supun aprobarii Guvernului.

Art. 17 (1) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia ca incepand cu anul 2012 sa asigure colectarea separata pentru cel putin urmatoarele tipuri de deseuri: hartie, metal, plastic si sticla. (2) Producatorii de deseuri si autoritatile administratiei publice locale au urmatoarele indatoriri: a) sa atinga, pana in anul 2020, un nivel de pregatire pentru reutilizare si reciclare de minimum 50% din masa totala a cantitatilor de deseuri, cum ar fi hartie, metal, plastic si sticla provenind din deseurile menajere si, dupa caz, provenind din alte surse, in masura in care aceste fluxuri de deseuri sunt similare deseurilor care provin din deseurile menajere; b) sa atinga, pana in anul 2020, un nivel de pregatire pentru reutilizare, reciclare si alte operatiuni de valorificare materiala, inclusiv operatiuni de umplere rambleiere care utilizeaza deseuri pentru a inlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantitatilor de deseuri nepericuloase provenite din activitati de constructie si demolari, cu exceptia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din Hotararea Guvernului nr. 856/2002, cu completarile ulterioare.

Art. 18 (1) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului consemneaza stadiul indeplinirii obiectivelor prevazute la art. 17 alin. (2) in raportul prevazut la art. 48 alin. (3). (2) In cazul neindeplinirii obiectivelor, in raport se includ motivele esecului respectiv si masurile pe care toti factorii implicati intentioneaza sa le ia in vederea indeplinirii obiectivelor respective. § 11. Eliminarea

Art. 19 (1) Producatorii de deseuri si detinatorii de deseuri au obligatia sa supuna deseurile care nu au fost valorificate unei operatiuni de eliminare in conditii de siguranta, care indeplineste cerintele art. 20. (2) Operatorii economici autorizati din punctul de vedere al protectiei mediului pentru activitatea de eliminare a deseurilor au urmatoarele obligatii: a) sa asigure eliminarea in totalitate a deseurilor care le sunt incredintate; b) sa foloseasca cele mai bune tehnici disponibile si care nu implica costuri excesive pentru eliminarea deseurilor; c) sa amplaseze si sa amenajeze instalatia de eliminare a deseurilor intr-un spatiu si in conditii stabilite de autoritatile teritoriale pentru protectia mediului competente; d) sa introduca in instalatia de eliminare numai deseurile mentionate in autorizatia emisa de autoritatile competente si sa respecte tehnologia de eliminare aprobata de acestea. (3) Abandonarea deseurilor este interzisa. (4) Eliminarea deseurilor in afara spatiilor autorizate in acest scop este interzisa.

§ 12. Protectia sanatatii populatiei si a mediului

Art. 20 Gestionarea deseurilor trebuie sa se realizeze fara a pune in pericol sanatatea umana si fara a dauna mediului, in special: a) fara a genera riscuri pentru aer, apa, sol, fauna sau flora; b) fara a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor; c) fara a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.

§ 13. Costurile

Art. 21 (1) In conformitate cu principiul “poluatorul plateste”, costurile operatiunilor de gestionare a deseurilor se suporta de catre producatorul de deseuri sau, dupa caz, de detinatorul actual ori anterior al deseurilor. (2) La propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, prin actul normativ care reglementeaza categoria de deseuri se stabilesc cazurile in care costurile gestionarii deseurilor urmeaza sa fie suportate in intregime sau partial de catre producatorul produsului din care deriva deseul respectiv si eventuala participare a distribuitorilor unui asemenea produs la aceste costuri. (3) In cazul deseurilor abandonate si in cazul in care producatorul/detinatorul de deseuri este necunoscut, cheltuielile legate de curatarea si refacerea mediului, precum si cele de transport, valorificare, recuperare/reciclare, eliminare sunt suportate de catre autoritatea administratiei publice locale. (4) Dupa identificarea producatorului/detinatorului de deseuri, acesta este obligat sa suporte atat cheltuielile prevazute la alin. (3), efectuate de autoritatea administratiei publice locale, cat si pe cele legate de actiunile intreprinse pentru identificare. § 14. Responsabilitatea pentru gestionarea deseurilor

Art. 22 (1) Producatorul de deseuri sau, dupa caz, orice detinator de deseuri are obligatia de a efectua operatiunile de tratare in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) si art. 20 sau de a transfera aceste operatiuni unui operator economic autorizat care desfasoara activitati de tratare a deseurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deseurilor in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) si art. 20. (2) Operatorii economici autorizati din punct de vedere al protectiei mediului pentru efectuarea operatiunilor de colectare si transport au obligatia sa transporte deseurile numai la instalatii autorizate pentru efectuarea operatiunilor de tratare. (3) Detinatorii/Producatorii de deseuri persoane juridice, comerciantii, precum si operatorii economici prevazuti la alin. (2) au obligatia sa desemneze o persoana din randul angajatilor proprii care sa urmareasca si sa asigure indeplinirea obligatiilor prevazute de prezenta lege sau sa delege aceasta obligatie unei terte persoane. (4) Persoanele desemnate, prevazute la alin. (3), trebuie sa fie instruite in domeniul gestiunii deseurilor, inclusiv a deseurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate.

Art. 23 (1) Producatorul sau detinatorul care transfera deseuri catre una dintre persoanele fizice ori juridice prevazute la art. 22 alin. (1) in vederea efectuarii unor operatiuni de tratare preliminara operatiunilor de valorificare sau de eliminare completa nu este scutit de responsabilitatea pentru realizarea operatiunilor de valorificare ori de eliminare completa.

(2) La propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, prin actul normativ care reglementeaza categoria de deseuri se stabilesc conditiile cu privire la responsabilitatea gestionarii deseurilor si cazurile in care producatorului initial de deseuri ii revine responsabilitatea pentru intregul lant al procesului de tratare sau cazurile in care responsabilitatea producatorului si a detinatorului de deseuri se poate imparti ori delega intre factorii implicati in lantul procesului de tratare.

(3) La propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, prin actul normativ care reglementeaza categoria de deseuri, in conformitate cu prevederile art. 12, se stabileste daca organizarea activitatilor de gestionare a deseurilor revine partial sau in totalitate producatorului produsului din care deriva deseul respectiv si masura in care distribuitorul produsului respectiv participa la aceasta responsabilitate.

(4) Prevederile alin. (2) si (3) se aplica in masura in care studiile de evaluare efectuate la solicitarea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului stabilesc oportunitatea impartirii responsabilitatii privind gestionarea deseurilor.

(5) In cazul in care impartirea responsabilitatii privind tratarea deseurilor implica transportul deseurilor peste frontiera Romaniei, acesta se poate realiza numai cu respectarea prevederilor comunitare referitoare la transferurile de deseuri.

(6) La controlul si supravegherea transporturilor deseurilor peste frontiera Romaniei se iau in considerare perioadele de tranzitie prevazute in Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, precum si cele prevazute prin Hotararea Guvernului nr. 788/2007 privind stabilirea unor masuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deseuri, cu modificarile si completarile ulterioare.

§ 15. Principiile autonomiei si proximitatii

Art. 24 (1) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului colaboreaza cu celelalte autoritati publice cu atributii in domeniul gestionarii deseurilor si cu autoritatile competente din alte state membre pentru crearea unei retele integrate adecvate de unitati de eliminare a deseurilor si de instalatii de valorificare a deseurilor municipale mixte colectate din gospodariile populatiei, inclusiv in cazul in care aceasta colectare vizeaza si astfel de deseuri provenite de la alti producatori, tinand seama de cele mai bune tehnici disponibile, care nu implica costuri excesive, cu respectarea cerintelor prevazute in Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.

(2) Reteaua este conceputa astfel incat sa permita Uniunii Europene sa asigure prin mijloace proprii eliminarea deseurilor, precum si valorificarea deseurilor mentionate la alin. (1), si pentru a permite Romaniei sa actioneze individual in acest scop, tinand cont de conditiile geografice sau de necesitatea de instalatii specializate pentru anumite tipuri de deseuri.

(3) Reteaua prevazuta la alin. (1) si (2) trebuie sa permita eliminarea si valorificarea deseurilor in cele mai apropiate instalatii adecvate, prin cele mai potrivite metode si tehnici, pentru a asigura un inalt nivel de protectie pentru mediu si pentru sanatatea publica.

(4) Prin derogare de la prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deseuri, cu modificarile ulterioare, Romania poate limita, in vederea protejarii retelei nationale, intrarile transporturilor de deseuri destinate incineratoarelor clasificate ca instalatii de valorificare, in cazul in care autoritatea publica centrala pentru protectia mediului a stabilit ca asemenea transporturi ar duce la necesitatea eliminarii deseurilor nationale sau ar presupune tratarea respectivelor deseuri intrun mod care nu este consecvent cu planul national de gestionare a deseurilor.

(5) In cazul in care autoritatea publica centrala pentru protectia mediului aplica prevederile alin. (4), aceasta notifica decizia Comisiei Europene.

(6) Aplicarea principiilor autonomiei si proximitatii nu semnifica obligatia de a detine la nivel natioanl toate tipurile de instalatii pentru valorificarea si eliminarea deseurilor.

Art. 25 Agentiile pentru protectia mediului si autoritatile publice locale iau in considerare la elaborarea documentelor strategice locale si la aprobarea investitiilor in domeniul gestiunii deseurilor principiul autonomiei si proximitatii, fara a aduce atingere planului national de gestionare a deseurilor si strategiei nationale de gestionare a deseurilor.

§ 16. Controlul deseurilor periculoase

Art. 26 (1) Producatorii/Detinatorii de deseuri periculoase, precum si operatorii economici autorizati din punctul de vedere al protectiei mediului sa desfasoare activitati de colectare, transport, stocare, tratare sau valorificare a deseurilor periculoase sunt obligati sa colecteze, sa transporte si sa stocheze separat diferitele categorii de deseuri periculoase, in functie de proprietatile fizicochimice, de compatibilitati si de natura substantelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deseuri in caz de incendiu, astfel incat sa se poata asigura un grad ridicat de protectie a mediului si a sanatatii populatiei potrivit prevederilor art. 20, incluzand asigurarea trasabilitatii de la locul de generare la destinatia finala, potrivit prevederilor art. 49 si 60. (2) Controlul privind generarea, colectarea, operatiunile de transport, stocarea temporara si tratarea in cazul deseurilor periculoase se efectueaza de catre institutiile abilitate prin lege si are in vedere, in mod deosebit, originea, destinatia, precum si masurile luate de producatorul de deseuri pentru ambalarea si etichetarea unor astfel de deseuri. (3) Transportul deseurilor periculoase pe teritoriul Romaniei este reglementat prin hotarare a Guvernului*). ———- *) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 1.061/2008 privind transportul deseurilor periculoase si nepericuloase pe teritoriul Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 672 din 30 septembrie 2008.

§ 17. Interzicerea amestecarii deseurilor periculoase

Art. 27 (1) Producatorii si detinatorii de deseuri periculoase, inclusiv comerciantii si brokerii care pot intra fizic in posesia deseurilor au obligatia sa nu amestece diferitele categorii de deseuri periculoase cu alte categorii de deseuri periculoase sau cu alte deseuri, substante ori materiale. (2) Amestecarea include diluarea substantelor periculoase. (3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), autoritatile publice teritoriale pentru protectia mediului pot autoriza amestecarea daca: a) operatiunea de amestecare este efectuata de un operator economic autorizat, potrivit prevederilor art. 32; b) sunt respectate conditiile prevazute la art. 20, iar efectele nocive ale gestionarii deseurilor asupra sanatatii populatiei si asupra mediului nu sunt agravate; c) operatiunea de amestecare se realizeaza in conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile; d) caracterizarea deseurilor prevazuta la art. 8 alin. (4) permite acest proces. (4) In situatiile in care deseurile periculoase sunt deja amestecate cu alte deseuri, substante sau materiale, fara a fi cazul celor prevazute la alin. (3), separarea trebuie sa fie efectuata numai daca este fezabila din punct de vedere tehnic si economic si daca este necesara pentru respectarea prevederilor art. 20.

§ 18. Etichetarea deseurilor periculoase

Art. 28 (1) Producatorii de deseuri sunt obligati sa se asigure ca pe durata efectuarii operatiunilor de colectare, transport si stocare a deseurilor periculoase acestea sunt ambalate si etichetate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si a amestecurilor, de modificare si de abrogare a directivelor 67/548/CEE si 1999/45/CE, cu modificarile ulterioare, precum si de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006, cu modificarile ulterioare, ale Hotararii Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea si etichetarea substantelor periculoase si ale Hotararii Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea si etichetarea la introducerea pe piata a preparatelor periculoase.

(2) Transferul deseurilor periculoase pe teritoriul national trebuie sa fie insotit de documentul de identificare prevazut in anexa IB la Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

§ 19. Deseurile periculoase rezultate din gospodarii

Art. 29 (1) Prevederile art. 26-28 si 49 nu se aplica deseurilor municipale amestecate, provenite din gospodariile populatiei.

(2) Prevederile art. 28 si 49 nu se aplica fractiunilor separate de deseuri periculoase provenind din gospodariile populatiei pana cand acestea nu sunt acceptate pentru colectare, eliminare sau valorificare de catre o unitate ori intreprindere care a obtinut o autorizatie sau a fost inregistrata potrivit prevederilor art. 32 sau 36.

§ 20. Uleiurile uzate

Art. 30 (1) Fara a aduce atingere obligatiilor privind gestionarea deseurilor periculoase prevazute la art. 27 si 28, producatorii si detinatorii de deseuri periculoase trebuie sa respecte prevederile art. 4 alin. (1)-(3) si ale art. 20 in gestionarea uleiurilor uzate.

(2) Activitatea de gestionare a uleiurilor uzate se reglementeaza prin hotarare a Guvernului**).

(3) Pentru a acorda prioritate regenerarii uleiurilor uzate se respecta prevederile art. 11 sau 12 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul transferului de uleiuri uzate dinspre Romania catre instalatii de incinerare sau coincinerare aflate pe teritoriul altor state membre ori tari terte. ——- **) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 199 din 22 martie 2007.

§ 21. Biodeseurile

Art. 31 (1) Autoritatile administratiei publice locale, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) si art. 20, au urmatoarele responsabilitati:

a) sa colecteze separat biodeseurile, in vederea compostarii si fermentarii acestora;

b) sa trateze biodeseurile intr-un mod care asigura un inalt nivel de protectie a mediului;

c) sa foloseasca materiale sigure pentru mediu, produse din biodeseuri;

d) sa incurajeze compostarea individuala in gospodarii.

(2) Deseurile biodegradabile provenite din parcuri si gradini trebuie sa fie colectate separat si transportate la statiile de compostare sau pe platforme individuale de compostare. (3) In cazul in care biodeseurile colectate separat contin substante periculoase, se interzice tratarea acestora in statii de compostare.

§ 22. Autorizari si inregistrari

Art. 32 (1) Toate unitatile sau intreprinderile care desfasoara activitati de tratare a deseurilor sunt obligate sa obtina o autorizatie/autorizatie integrata de mediu emisa de catre autoritatile competente pentru protectia mediului.

(2) Autorizatia/Autorizatia integrata de mediu trebuie sa contina cel putin urmatoarele: a) tipurile si cantitatile de deseuri care pot fi tratate; b) cerintele tehnice si de orice alta natura aplicabile amplasamentului in cauza pentru fiecare tip de operatiune autorizata; c) masurile de siguranta si de prevenire care trebuie luate; d) metoda care trebuie aplicata pentru fiecare tip de operatiune; e) monitorizarea si controlul operatiunilor, dupa caz; f) masurile de inchidere si de intretinere ulterioara, dupa caz.

(3) Autorizatia/Autorizatia integrata de mediu se emite si se revizuieste in conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) si (4)din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 265/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 33 (1) In cazul in care autoritatea publica teritoriala pentru protectia mediului considera ca metoda de tratare propusa nu este acceptabila din punctul de vedere al protectiei mediului, in special atunci cand metoda nu este conforma cu prevederile art. 20, aceasta refuza emiterea autorizatiei/autorizatiei integrate.

(2) Autorizatiile/Autorizatiile integrate pentru operatiuni de incinerare sau coincinerare cu recuperare de energie a deseurilor municipale solide se emit daca valorificarea energiei se realizeaza cu eficienta energetica mai mare sau egala cu cea prevazuta in anexa nr. 3 pentru operatiunea R1.

§ 23. Derogari de la obligatia de autorizare

Art. 34 Autoritatea publica teritoriala pentru protectia mediului poate acorda, in baza normelor generale stabilite de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, unitatilor sau intreprinderilor derogari de la obligatia prevazuta la art. 32 alin. (1) pentru urmatoarele operatiuni:

a) eliminarea propriilor deseuri nepericuloase la locul de productie; b) valorificarea deseurilor.

§ 24. Conditii pentru derogari

Art. 35 (1) Pentru acordarea derogarilor potrivit prevederilor art. 34 autorittea publica centrala pentru protectia mediului stabileste, pentru fiecare tip de activitate, norme generale care sa prevada:

a) tipurile si cantitatile de deseuri care pot face obiectul unei derogari;

b) metoda de tratare care trebuie aplicata.

(2) Aceste norme se stabilesc astfel incat sa se asigure ca deseurile sunt tratate potrivit prevederilor art. 20.

(3) In cazul operatiilor de eliminare prevazute la art. 34 lit. a), normele trebuie sa ia in considerare cele mai bune tehnici disponibile.

(4) Pe langa normele generale prevazute la alin. (1), autoritatea publica centrala pentru protectia mediului stabileste conditii speciale pentru derogarile acordate in cazul deseurilor periculoase, inclusiv pe tipuri de activitati, precum si alte eventuale cerinte necesare pentru efectuarea diferitelor forme de valorificare si, unde este cazul, valori-limita pentru continutul de substante periculoase al deseurilor si valori-limita de emisie, fara a excede insa derogarile prevazute la art. 34. (5) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului informeaza Comisia Europeana in legatura cu normele prevazute la alin. (1)-(3).

§ 25. Inregistrarea

Art. 36 (1) In cazul in care structurile enumerate nu fac obiectul cerintelor privind autorizarea, ANPM mentine un registru cu:

a) operatorii economici care colecteaza si transporta deseuri in sistem profesional;

b) comerciantii sau brokerii;

c) operatorii economici care fac obiectul derogarilor de la cerintele de autorizare potrivit prevederilor art. 34.

(2) Persoanele fizice autorizate si persoanele juridice prevazute la alin. (1) sunt obligate sa informeze, pana la data de 31 decembrie a fiecarui an, autoritatea publica teritoriala pentru protectia mediului asupra activitatii desfasurate.

(3) In vederea reducerii sarcinii administrative asociate procesului de inregistrare, agentiile pentru protectia mediului comunica ANPM informatii relevante cu privire la persoanele fizice si juridice prevazute la alin. (1). (4) ANPM elaboreaza procedura de inregistrare in registrul prevazut la alin. (1), in termen de 120 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, care va fi aprobata prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului. (5) Institutiile care desfasoara activitati care privesc apararea tarii si securitatea nationala nu se inregistreaza in registrul prevazut la alin. (1).

§ 26. Planurile de gestionare a deseurilor

Art. 37 (1) Pentru indeplinirea obiectivelor prezentei legi se elaboreaza planuri de gestionare a deseurilor la nivel national, regional, judetean, inclusiv al municipiului Bucuresti. (2) Planul national de gestionare a deseurilor, denumit in continuare PNGD, se elaboreaza de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului si acopera intregul teritoriu geografic al Romaniei. (3) Planul prevazut la alin. (2) se aproba prin hotarare a Guvernului si se notifica Comisiei Europene.

Art. 38 (1) In baza principiilor si obiectivelor prevazute in PNGD si a cadrului general stabilit prin Ordinul ministrului mediului si dezvoltarii durabile nr. 951/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale si judetene de gestionare a deseurilor se elaboreaza/realizeaza/revizuiesc planurile regionale de gestionare a deseurilor, denumite in continuare PRGD, de catre Agentia Regionala pentru Protectia Mediului, denumita in continuare ARPM, impreuna cu toate consiliile judetene apartinand regiunii respective.

(2) PRGD se aproba prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.

Art. 39 (1) In baza principiilor si obiectivelor din PNGD si a cadrului general din Ordinul ministrului mediului si dezvoltarii durabile nr. 951/2007 se elaboreaza/realizeaza/revizuiesc planurile judetene de gestionare a deseurilor, denumite in continuare PJGD, de catre consiliul judetean, in colaborare cu agentia judeteana pentru protectia mediului, denumita in continuare APM, si planul de gestionare a deseurilor pentru municipiul Bucuresti, denumit in continuare PMGD, de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti in colaborare cu autoritatea publica teritorala pentru protectia mediului Bucuresti.

(2) PJGD se aproba prin hotarare a consiliului judetean, iar PMGD, prin hotarare a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, cu avizul APM sau ARPM, dupa caz.

Art. 40 (1) Realizarea studiilor, expertizelor si proiectelor necesare pentru elaborarea planurilor de gestionare a deseurilor poate fi incredintata cu respectarea prevederilor legale privind achizitiile publice.

(2) Elaborarea si avizarea planurilor de gestionare a deseurilor se fac cu respectarea procedurii de realizare a evaluarii de mediu pentru planuri si programe. (3) Autoritatile publice si operatorii economici au obligatia furnizarii datelor necesare elaborarii planurilor, potrivit prevederilor legale.

Art. 41 (1) Planurile de gestionare a deseurilor cuprind o analiza a situatiei actuale in domeniul gestionarii tuturor categoriilor de deseuri, precum si masurile care trebuie luate pentru imbunatatirea conditiilor de mediu in cazul pregatirii pentru reutilizare, reciclare, valorificare si eliminare, precum si o evaluare a modului in care planurile vor ajuta la punerea in aplicare a obiectivelor si dispozitiilor prezentei legi.

(2) Planurile prevazute la alin. (1), luand in considerare nivelul geografic si acoperirea zonei de planificare, trebuie sa contina cel putin urmatoarele:

a) obiectivele si prioritatile autoritatilor administratiei publice locale in vederea indeplinirii obligatiilor din domeniul gestionarii deseurilor;

b) tipul, cantitatea si sursa deseurilor generate in teritoriu, deseurile care ar putea fi expediate de pe sau pe teritoriul national, precum si o evaluare a evolutiei viitoare a fluxurilor de deseuri;

c) schemele existente de colectare a deseurilor si principalele instalatii de eliminare si valorificare, inclusiv orice aranjamente speciale pentru uleiurile uzate, deseurile periculoase sau fluxurile de deseuri abordate de legislatia specifica;

d) o evaluare a necesarului de noi scheme de colectare, inchiderea instalatiilor de deseuri existente, infrastructura suplimentara pentru instalatiile de deseuri potrivit prevederilor art. 24 si, daca este cazul, investitiile legate de acestea;

e) informatii suficiente cu privire la criteriile de identificare a amplasamentului si la capacitatea viitoare de eliminare sau de operare a instalatiilor majore de valorificare, daca este cazul;

f) politici generale de gestionare a deseurilor, inclusiv tehnologii si metode planificate de gestionare a deseurilor sau politici privind deseurile care ridica probleme specifice de gestionare;

g) estimarea costurilor pentru investitiile privind operatiile de valorificare si eliminare;

h) etapele care trebuie urmarite de autoritatile responsabile pentru indeplinirea prevederilor prezentei legi;

i) modul de implementare a planurilor de gestionare a deseurilor;

j) orice alte informatii relevante necesare pentru asigurarea indeplinirii obiectivelor prezentei legi.

(3) Luand in considerare nivelul geografic si acoperirea zonei de planificare, planurile prevazute la alin. (1) pot contine:

a) aspectele organizationale legate de gestionarea deseurilor, inclusiv o descriere a alocarii responsabilitatilor intre actorii publici si privati care se ocupa cu gestionarea deseurilor;

b) o analiza a utilitatii si a adecvarii utilizarii instrumentelor economice si de alta natura pentru rezolvarea diverselor probleme legate de deseuri, luand in considerare necesitatea mentinerii unei bune functionari a pietei interne;

c) utilizarea unor campanii de sensibilizare si de informare adresate publicului larg sau unor categorii speciale de consumatori;

d) siturile contaminate istoric de eliminare a deseurilor si masuri pentru reabilitarea acestora.

(4) Planurile de gestionare a deseurilor respecta cerintele privind gestionarea deseurilor stabilite prin art. 23 din Hotararea Guvernului nr. 621/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, si prin art. 6 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deseurilor, cu modificarile si completarile ulterioare.

§ 27. Programe de prevenire a generarii deseurilor

Art. 42 (1) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, potrivit prevederilor art. 1 si 4, adopta, pana la data de 12 decembrie 2013, programe de prevenire a generarii deseurilor la nivel national.

(2) Programele de prevenire a generarii deseurilor pot sa faca parte din planurile de gestionare a deseurilor prevazute la art. 37, din alte programe de politici de mediu sau sa fie elaborate ca programe distincte.

(3) In cazul in care programele prevazute la alin. (1) sunt integrate in planurile de gestionare a deseurilor sau in alte programe, masurile de prevenire a generarii deseurilor trebuie identificate clar.

(4) Programele prevazute la alin. (1) stabilesc obiective de prevenire a generarii deseurilor.

(5) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului descrie masurile de prevenire existente si evalueaza utilitatea exemplelor de masuri prevazute in anexa nr. 5 sau a altor masuri corespunzatoare.

(6) Scopul obiectivelor si masurilor prevazute la alin. (4) si (5) este eliminarea legaturii dintre cresterea economica si impactul asupra mediului asociat cu generarea de deseuri.

(7) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului stabileste valorile de referinta calitative sau cantitative specifice, adecvate pentru masurile de prevenire a generarii deseurilor, adoptate pentru a monitoriza si evalua progresul masurilor, si poate stabili si alte obiective calitative ori cantitative si indicatori specifici pe langa cele prevazute de legislatia comunitara, pe baza unor studii de evaluare.

Art. 43 (1) Persoana juridica ce exercita o activitate de natura comerciala sau industriala, avand in vedere rezultatele unui audit de deseuri, este obligata sa intocmeasca si sa implementeze, incepand cu anul 2012, un program de prevenire si reducere a cantitatilor de deseuri generate din activitatea proprie sau, dupa caz, de la orice produs fabricat, inclusiv masuri care respecta un anumit design al produselor, si sa adopte masuri de reducere a periculozitatii deseurilor. (2) Programul prevazut la alin. (1) se poate elabora si de catre o terta persoana/asociatie profesionala. § 28. Evaluarea/Monitorizarea si revizuirea planurilor si a programelor

Art. 44 (1) PNGD se monitorizeaza anual de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului prin ANPM, se evalueaza cel putin o data la 6 ani si se revizuieste, dupa caz. (2) PJGD se monitorizeaza anual, se evalueaza de catre APM o data la 2 ani si se revizuiesc, dupa caz. (3) Revizuirea PJGD se realizeaza de catre consiliul judetean, in baza recomandarilor raportului de monitorizare/evaluare intocmit de APM. (4) Revizuirea PRGD se realizeaza de catre ARPM impreuna cu toate consiliile judetene din regiunea respectiva, in baza recomandarilor raportului de monitorizare/evaluare intocmit de ARPM. (5) Revizuirea PNGD se realizeaza de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, in baza recomandarilor raportului de monitorizare/evaluare intocmit de ANPM. Art. 45 PRGD se monitorizeaza anual, se evalueaza o data la 2 ani si se revizuiesc, dupa caz, de catre ARPM impreuna cu toate consiliile judetene din regiunea respectiva.

§ 29. Participarea publicului

Art. 46 (1) Autoritatile publice teritoriale pentru protectia mediului care elaboreaza si promoveaza planurile de gestionare a deseurilor si programele de prevenire a generarii deseurilor afiseaza pe site-ul propriu planurile si programele, astfel incat partile interesate, autoritatile relevante, precum si publicul sa aiba:

a) posibilitatea de a participa la elaborarea lor;

b) acces la acestea, odata elaborate.

(2) Participarea partilor interesate, a autoritatilor relevante si a publicului la elaborarea planurilor si programelor promovate se realizeaza in cadrul procedurii de evaluare de mediu pentru acele planuri si programe care sunt supuse acestei proceduri, in conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluarii de mediu pentru planuri si programe, cu modificarile ulterioare.

§ 30. Cooperarea

Art. 47 Autoritatile publice coopereaza, daca este cazul, cu alte state membre interesate si cu Comisia Europeana la elaborarea planurilor de gestionare a deseurilor si a programelor de prevenire a generarii deseurilor prevazute la art. 37 si 42.

§ 31. Raportari

Art. 48 (1) Autoritatile publice teritoriale pentru protectia mediului informeaza autoritatea publica centrala pentru protectia mediului cu privire la adoptarea sau revizuirea planurilor si programelor elaborate la nivel local/regional prevazute la art. 38 si 39.

(2) Autoritta publica centrala pentru protectia mediului informeaza Comisia Europeana cu privire la adoptarea sau modificarea planurilor si programelor prevazute la art. 37 si 42.

(3) La fiecare 3 ani, autoritatea publica centrala pentru protectia mediului informeaza Comisia Europeana, prin prezentarea unor rapoarte sectoriale in format electronic, cu privire la implementarea prevederilor prezentei legi.

(4) Aceste rapoarte contin informatii cu privire la gestionarea uleiurilor uzate si la progresele inregistrate in punerea in aplicare a programelor de prevenire a generarii deseurilor si, dupa caz, informatii despre masurile aplicabile, asa cum este prevazut la art. 12, privind responsabilitatea producatorului.

(5) Raportul prevazut la alin. (3) se transmite Comisiei Europene de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, in termen de 9 luni de la incheierea perioadei de 3 ani pentru care se intocmeste.

§ 32. Pastrarea evidentei

Art. 49 (1) Producatorii de deseuri, detinatorii de deseuri, comerciantii si brokerii, asa cum sunt definiti in anexa nr. 1, precum si operatorii economici care desfasoara activitati de tratare a deseurilor sunt obligati sa asigure evidenta gestiunii deseurilor pentru fiecare tip de deseu, in conformitate cu modelul prevazut in anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 856/2002, cu completarile ulterioare, si sa o transmita anual agentiei judetene pentru protectia mediului.

(2) Producatorii si detinatorii de deseuri persoane juridice, pe langa evidenta prevazuta la alin. (1), trebuie sa pastreze buletinele de analiza care caracterizeaza deseurile periculoase generate din propria activitate si sa le transmita, la cerere, autoritatilor competente pentru protectia mediului.

(3) Agentia pentru protectia mediului pastreaza pentru scopuri statistice, cel putin 5 ani, evidentele prevazute la alin. (1).

(4) Persoanele juridice/Persoanele fizice autorizate, precum si producatorii de deseuri periculoase, operatorii economici care sunt autorizati pentru colectarea si transportul deseurilor periculoase sau care actioneaza in calitate de comercianti ori brokeri sunt obligati sa tina o evidenta cronologica a cantitatii, naturii, originii si, dupa caz, a destinatiei, a frecventei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum si a operatiunilor prevazute in anexele nr. 2 si 3 si sa o puna la dispozitia autoritatilor competente, la cererea acestora.

(5) Operatorii economici prevazuti la alin. (1) sunt obligati sa pastreze evidenta gestiunii deseurilor cel putin 3 ani, cu exceptia operatorilor economici care desfasoara activitati de transport, care trebuie sa pastreze evidenta timp de cel putin 12 luni.

(6) La cererea autoritatilor competente sau a unui detinator anterior sunt furnizate documentele justificative conform carora operatiunile de gestionare au fost efectuate.

(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), institutiile care desfasoara activitati care privesc apararea tarii si securitatea nationala transmit evidenta gestiunii deseurilor anual, centralizat, la autoritatea publica centrala pentru protectia mediului.

(8) ANPM centralizeaza informatiile prevazute in anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 856/2002, cu completarile ulterioare, colectate de agentiile pentru protectia mediului. § 33. Atributii si raspunderi ale autoritatilor competente ale administratiei publice centrale si locale

Art. 50 (1) Autoritatea competenta de decizie si control in domeniul gestionarii deseurilor este Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice.

(2) Alte autoritati publice cu atributii in domeniul gestionarii deseurilor sunt: Ministerul Sanatatii, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, Ministerul Economiei, Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, Ministerul Apararii Nationale, institutiile de ordine publica si siguranta nationala si autoritatile administratiei publice locale.

Art. 51 Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice are urmatoarele atributii:

a) elaboreaza Strategia nationala de gestionare a deseurilor si PNGD;

b) initiaza si propune spre adoptare proiecte de acte normative care privesc gestionarea deseurilor;

c) avizeaza reglementarile specifice in domeniul gestionarii deseurilor, elaborate de celelalte autoritati publice;

d) monitorizeaza impactul activitatilor de producere si gestionare a deseurilor asupra factorilor de mediu;

e) controleaza si reglementeaza, prin unitatile subordonate, activitatile de gestionare a deseurilor, in conformitate cu atributiile si competentele stabilite prin lege;

f) autorizeaza, prin unitatile sale subordonate, operatiunile prevazute in anexele nr. 2 si 3;

g) prezinta anual Guvernului rapoarte privind gestionarea deseurilor;

h) organizeaza impreuna cu celelalte autoritati publice centrale si locale si cu organizatiile neguvernamentale programe de instruire si educare a populatiei in domeniul gestionarii deseurilor;

i) gestioneaza asistenta financiara din fonduri externe nerambursabile acordate Romaniei pentru domeniul gestiunii deseurilor, in limita domeniului sau de activitate;

j) indeplineste functia de autoritate de management in sectorul gestiunii deseurilor pentru proiectele finantate de asistenta financiara din fonduri externe nerambursabile acordate Romaniei.

Art. 52 Ministerul Sanatatii are urmatoarele atributii:

a) evalueaza, prin structurile competente, posibilul impact asupra sanatatii populatiei determinat de functionarea obiectivelor generatoare de deseuri de orice fel si/sau a obiectivelor care proceseaza deseuri;

b) elaboreaza strategia si programul de gestionare a deseurilor rezultate din activitatea medicala si orice alte activitati care genereaza deseurile prevazute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 856/2002, cu completarile ulterioare, la nivel national, si asigura conditiile de ducere la indeplinire a acestora;

c) elaboreaza reglementari specifice pentru gestionarea deseurilor provenite din activitatile medicale si orice alte activitati care genereaza deseurile prevazute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 856/2002, cu completarile ulterioare, cu avizul autoritatii publice centrale pentru protectia mediului;

d) monitorizeaza si controleaza activitatile de gestionare a deseurilor, in conformitate cu atributiile si competentele stabilite prin lege;

e) coordoneaza implementarea prevederilor legislative in domeniul gestionarii deseurilor rezultate din activitatea medicala si orice alte activitati care genereaza deseurile prevazute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 856/2002, cu completarile ulterioare;

f) aproba fonduri autoritatilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti pentru monitorizarea si controlul activitatilor legate de gestionarea deseurilor rezultate din activitatea medicala la nivel local;

g) gestioneaza baza de date a deseurilor rezultate din activitatea medicala si orice alte activitati care genereaza deseurile prevazute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 856/2002, cu completarile ulterioare;

h) asigura, la nivelul fiecarei unitati sanitare, prin Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, fondurile necesare pentru gestinarea deseurilor.

Art. 53 Ministerul Economiei are urmatoarele atributii:

a) elaboreaza strategii, programe si politici sectoriale de dezvoltare a activitatilor industriale, cu includerea aspectelor legate de gestionarea deseurilor industriale de reconstructie ecologica, si urmareste implementarea acestora;

b) initiaza reglementari specifice pentru gestionarea diferitelor tipuri de deseuri industriale, precum si pentru operatiunile de reciclare si de valorificare a acestor deseuri, cu avizul autoritatii publice centrale pentru protectia mediului;

c) coordoneaza si supravegheaza activitatea de reciclare a deseurilor industriale.

Art. 54 Ministerul Transporturilor are urmatoarele atributii:

a) participa la elaborarea planurilor sectoriale de gestionare a deseurilor provenite din activitatile de transport si auxiliare si urmareste realizarea acestora de catre operatorii economici aflati in subordinea sau in coordonarea sa;

b) participa la elaborarea reglementarilor specifice privind gestionarea deseurilor provenite din activitatile de transport si auxiliare;

c) participa la elaborarea de reglementari specifice pentru controlarea activitatii de transport al deseurilor.

Art. 55 Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale are urmatoarele atributii:

a) elaboreaza strategii si programe sectoriale de gestionare a deseurilor rezultate din agricultura si din industria alimentara si urmareste realizarea acestora de catre societatile reglementate de Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si alti operatori economici din aceste sectoare economice;

b) participa la elaborarea de reglementari specifice privind gestionarea deseurilor provenite din agricultura si din industria alimentara;

c) avizeaza propunerile de amplasamente pe terenurile cu destinatie agricola pentru instalatii pentru gestionarea deseurilor, depozite de deseuri etc.;

d) aproba si controleaza modul de utilizare a deseurilor pentru fertilizarea sau ameliorarea solurilor in agricultura.

Art. 56 Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice are urmatoarele atributii:

a) initiaza si promoveaza, impreuna cu alte autoritati competente, acte normative privind securitatea si protectia muncii in domeniul gestionarii deseurilor;

b) controleaza, prin intermediul institutiilor abilitate din subordine, si reglementeaza activitatile de gestionare a deseurilor, in conformitate cu atributiile si competentele stabilite prin lege.

Art. 57 (1) Gestionarea deseurilor care sunt generate in urma operatiunilor care au loc in sectorul administrativ al Ministerului Apararii Nationale se supune prevederilor prezentei legi, in masura in care aplicarea acesteia nu pericliteaza pastrarea secretului si/sau securitatea nationala.

(2) Pentru alte cazuri decat cele prevazute la alin. (1), Ministerul Apararii Nationale elaboreaza reglementari specifice pentru gestionarea deseurilor, avizate de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului.

(3) Prin ordin comun al ministrului apararii nationale si al ministrului mediului si schimbarilor climatice, controlul respectarii de catre unitatile din subordinea Ministerului Apararii Nationale a prevederilor prezentei legi si ale altor reglementari privind deseurile se realizeaza de catre Garda Nationala de Mediu si personalul cu atributii specifice din cadrul Ministerului Apararii Nationale.

Art. 58 Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice are urmatoarele atributii:

a) participa la elaborarea planurilor de gestionare a deseurilor in domeniul serviciilor publice de gospodarie comunala si asigura conditiile de ducere la indeplinire a acestora;

b) sprijina administratiile publice locale in indeplinirea atributiilor si raspunderilor ce le revin pentru aplicarea si respectarea prevederilor prezentei legi si a altor prevederi legale referitoare la deseuri.

Art. 59 (1) Autoritatile administratiei publice locale, inclusiv a municipiului Bucuresti, au urmatoarele obligatii: A. la nivel de comune, orase si municipii, inclusiv la nivelul municipiului Bucuresti:

a) asigura implementarea la nivel local a obligatiilor privind gestionarea deseurilor asumate prin Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana;

b) urmaresc si asigura indeplinirea prevederilor din PRGD si PJGD;

c) elaboreaza strategii si programe proprii pentru gestionarea deseurilor;

d) hotarasc asocierea sau cooperarea cu alte autoritati ale administratiei publice locale, cu persoane juridice romane sau straine, cu organizatii neguvernamentale si cu alti parteneri sociali pentru realizarea unor lucrari de interes public privind gestiunea deseurilor, in conditiile prevazute de lege;

e) asigura si raspund pentru colectarea separata, transportul, neutralizarea, valorificarea si eliminarea finala a deseurilor, inclusiv a deseurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legale in vigoare;

f) asigura spatiile necesare pentru colectarea separata a deseurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecarui tip de deseu, precum si functionalitatea acestora;

g) asigura informarea prin mijloace adecvate a locuitorilor asupra sistemului de gestionare a deseurilor din cadrul localitatilor;

h) actioneaza pentru refacerea si protectia mediului;

i) asigura si raspund pentru monitorizarea activitatilor legate de gestionarea deseurilor rezultate din activitatea medicala; B. la nivel judetean si la nivelul municipului Bucuresti:

a) elaboreaza, adopta si revizuiesc PJGD/PMGD si participa la elaborarea PRGD;

b) coordoneaza activitatea consiliilor locale, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean privind gestionarea deseurilor;

c) acorda consiliilor locale sprijin si asistenta tehnica in implementarea PJGD si PRGD;

d) hotarasc asocierea sau cooperarea cu alte autoritati ale administratiei publice locale, cu persoane juridice romane sau straine, cu organizatii neguvernamentale si cu alti parteneri sociali pentru realizarea unor lucrari de interes public privind gestiunea deseurilor, in conditiile prevazute de lege;

e) analizeaza propunerile facute de consiliile locale, in vederea elaborarii de prognoze pentru refacerea si protectia mediului;

f) urmaresc si asigura respectarea de catre consiliile locale a prevederilor prezentei legi;

g) asigura monitorizarea activitatilor legate de gestionarea deseurilor rezultate din activitatea medicala.

(2) Autoritatile administratiei publice locale a unitatilor administrativ-teritorale si a municipiului Bucuresti aproba, prin hotarari ale consiliului local/judetean/general, masurile necesare pentru interzicerea abandonarii, aruncarii sau gestionarii necontrolate a deseurilor.

(3) Pentru deseurile generate in gospodariile populatiei, autoritatile administratiei publice locale a unitatilor administrativteritoriale si a municipiului Bucuresti si, dupa caz, Asociatia de dezvoltare intercomunitara incheie contracte, parteneriate sau alte forme de colaborare cu persoanele juridice care preiau obligatiile producatorilor pentru fluxurile de deseuri reglementate prin acte normative care transpun directive individuale in vederea indeplinirii obiectivelor stabilite de acestea.

§ 34. Controlul

Art. 60 (1) Operatorii economici care efectueaza operatiuni de tratare a deseurilor, precum si cei care, cu titlu profesional, asigura colectarea sau transportul deseurilor, comerciantii, brokerii si producatorii de deseuri periculoase fac obiectul unor controale periodice corespunzatoare efectuate de autoritatile competente.

(2) Controalele privind colectarea, reciclarea, valorificarea, tratarea, eliminarea si transportul deseurilor se efectueaza de catre reprezentanti ai Garzii Nationale de Mediu si au in vedere, in mod deosebit, originea, natura, cantitatea si destinatia acestora.

(3) Autoritatile competente pot tine seama de inregistrarile efectuate in baza Schemei comunitare de management de mediu si audit (EMAS), in special in ceea ce priveste frecventa si intensitatea controalelor.

(4) In unitatile din sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala controlul pentru aplicarea prevederilor prezentei legi se realizeaza de catre structurile interne de specialitate din cadrul acestora.

§ 35. Sanctiuni

Art. 61 (1) Urmatoarele fapte constituie contraventie si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:

a) cu amenda de la 1.000 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, si de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice, incalcarea dispozitiilor art. 8 alin. (1), (2) si (4), art. 13, 14, art. 15 alin. (1) lit. a) si b), art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (2) lit. a), c) si d), alin. (3) si (4), art. 22 alin. (1) si (2), art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 32 alin. (1);

b) cu amenda de la 15.000 lei la 30.000 lei, nerespectarea art. 22 alin. (3), art. 40 alin. (3) si art. 49 alin. (1), (2), (4) si (5); c) cu amenda de la 5.000 lei la 15.000 lei, neindeplinirea obligatiilor si responsabilitatilor ce le revin autoritatilor administratiei publice locale, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1), art. 31 alin. (1) si (3) si art. 59.

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la alin. (1) se realizeaza, dupa caz, de comisari si persoane imputernicite din cadrul Garzii Nationale de Mediu, precum si din cadrul autoritatilor administratiei publice locale, conform atributiilor stabilite prin lege.

(3) Constatara contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la alin. (1) in obiectivele, incintele si zonele apartinand structurilor componente ale sistemului de aparare, ordine publica si securitate nationala se realizeaza de catre personalul specializat din cadrul Garzii Nationale de Mediu impreuna cu structurile specializate din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza si Serviciului de Telecomunicatii Speciale.

(4) Contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia jumatate din minimul amenzii prevazute la alin. (1), agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesulverbal de constatare si sanctionare a contraventiei.

(5) Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere la instanta competenta, in termen de 15 zile de la data comunicarii procesuluiverbal de contraventie.

Art. 62 Prevederile referitoare la contraventiile prevazute la art. 61 se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 63 (1) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda urmatoarele fapte:

a) importul de aparate, instalatii, echipamente, utilaje, substante si produse folosite si uzate, din categoria deseurilor interzise la import;

b) neluarea sau nerespectarea masurilor obligatorii in desfasurarea activitatilor de colectare, tratare, transport, valorificare si eliminare a deseurilor periculoase;

c) comercializarea, abandonarea si/sau neasigurarea incarcaturii deseurilor pe durata si pe parcursul tranzitarii teritoriului Romaniei;

d) refuzul de returnare in tara de origine a deseurilor introduse in tara in alte scopuri decat cel al eliminarii si pentru care s-a dispus masura returnarii de catre autoritatea competenta;

e) introducerea in tara a deseurilor in scopul eliminarii si/sau neutilizarea acestora in scopul pentru care au fost introduse;

f) acceptarea de catre operatorii de depozite/incineratoare, in vederea eliminarii, a deseurilor introduse ilegal in tara si/sau a deseurilor introduse in tara in alte scopuri decat cel al eliminarii si care nu au putut fi utilizate in scopul pentru care au fost introduse.

(2) Tentativa se pedepseste.

§ 36. Dispozitii finale

Art. 64 Administratiile zonelor libere sunt obligate sa aplice prevederile prezentei legi in zonele pe care le administreaza.

Art. 65 La propunerea autorittii ublice centrale pentru protectia mediului, Guvernul va aproba prin hotarare modalitatea de gestionare a categoriilor de deseuri prevazute in prezenta lege.

Art. 66 Accesul publicului la fundamentarea deciziilor privind realizarea unor proiecte de investitii, precum si a planurilor nationale, judetene si sectoriale privind gestionarea deseurilor se face in conditiile legii.

Art. 67 (1) Anexele nr. 1-5 fac parte integranta din prezenta lege.

(2) Anexele se actualizeaza prin hotarare a Guvernului.

Art. 68 (1) La data intrarii in vigoare a prezentei legi orice trimitere la art. 53 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 426/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, se considera a fi facuta la art. 63 din prezenta lege.

(2) La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 283 din 22 iunie 2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 426/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, cu modificarile ulterioare.

(3) Dispozitiile referitoare la contraventii intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. *** Prezenta lege transpune in legislatia nationala Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deseurile si de abrogare a anumitor directive, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 312 din 22 noiembrie 2008.

ANEXA Nr. 1 – Semnificatia unor termeni in sensul prezentei legi 1. audit de deseuri – o evaluare sistematica, documentata, periodica si obiectiva a performantei sistemului de management si a proceselor de gestiune a deseurilor cu scopul de a facilita controlul managementului deseurilor si al valorificarii deseurilor generate, precum si de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor, performanta intreprinderii referitoare la prevenirea si reducerea producerii de deseuri din propria activitate si performanta intreprinderii referitoare la reducerea nocivitatii deseurilor;

2. autoritti competente – autoritatile publice pentru protectia mediului, respectiv autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, agentiile pentru protectia mediului, Administratia Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii”, precum si alte autoritati care potrivit competentelor legale asigura reglementarea si controlul activitatilor in domeniul gestionarii deseurilor;

3. biodeseuri – deseuri biodegradabile provenite din gradini si parcuri, deseurile alimentare sau cele provenite din bucatariile gospodariilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din magazine de vanzare cu amanuntul, compatibile cu deseurile provenite din unitatile de prelucrare a produselor alimentare;

4. broker – orice intreprindere/operator economic care se ocupa de valorificarea sau eliminarea deseurilor in numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intra fizic in posesia deseurilor;

5. cele mai bune tehnici disponibile – cele mai bune tehnici disponibile potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 84/2006, cu modificarile si completarile ulterioare;

6. colectare – strangerea deseurilor, inclusiv sortarea si stocarea preliminara a deseurilor in vederea transportarii la o instalatie de tratare;

7. colectare separata – colectarea in cadrul careia un flux de deseuri este pastrat separat in functie de tipul si natura deseurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifica a acestora; 8. comerciant – orice intreprindere/operator economic care actioneaza in nume propriu pentru cumpararea si pentru vanzarea ulterioara a deseurilor, inclusiv acei comercianti care nu intra fizic in posesia deseurilor;

9. deseu – orice substanta sau obiect pe care detinatorul il arunca ori are intentia sau obligatia sa il arunce;

10. detinator de deseuri – producatorul deseurilor sau persoana fizica ori juridica ce se afla in posesia acestora;

11. deseuri periculoase – orice deseuri care prezinta una sau mai multe din proprietatile periculoase prevazute in anexa nr. 4 la lege;

12. eliminare – orice operatiune care nu este o operatiune de valorificare, chiar si in cazul in care una dintre consecintele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substante sau de energie. Anexa nr. 2 la lege stabileste o lista a operatiunilor de eliminare, lista care nu este exhaustiva;

13. evaluarea ciclului de viata – in legatura cu un produs, o evaluare a efectelor asupra mediului determinate de productia, distributia, comercializarea si utilizarea produsului, inclusiv valorificarea si eliminarea acestuia, inclusiv utilizarea energiei si materiilor prime si productia de deseuri din oricare dintre activitatile mentionate;

14. gestionarea deseurilor – colectarea, transportul, valorificarea si eliminarea deseurilor, inclusiv supervizarea acestor operatiuni si intretinerea ulterioara a amplasamentelor de eliminare, inclusiv actiunile intreprinse de un comerciant sau un broker; 15. pregatirea pentru reutilizare – operatiunile de verificare, curatare sau valorificare prin reparare, prin care produsele ori componentele produselor care au devenit deseuri sunt pregatite pentru a fi reutilizate fara nicio alta operatiune de pretratare;

16. prevenire – masurile luate inainte ca o substanta, un material sau un produs sa devina deseu, care reduc:

a) cantitatea de deseuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea duratei de viata a acestora;

b) impactul negativ al deseurilor generate asupra mediului si sanatatii populatiei; sau c) continutul de substante nocive al materialelor si produselor;

17. producator de deseuri – orice persoana ale carei activitati genereaza deseuri, producator de deseuri sau orice persoana care efectueaza operatiuni de pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compozitiei acestor deseuri;

18. reciclare – orice operatiune de valorificare prin care deseurile sunt transformate in produse, materiale sau substante pentru a-si indeplini functia initiala ori pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetica si conversia in vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operatiunile de umplere;

19. regenerarea uleiurilor uzate – orice proces de reciclare prin care uleiurile de baza pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, in special prin indepartarea contaminantilor, a produselor de oxidare si a aditivilor continuti de acestea;

20. reutilizare – orice operatiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deseuri sunt utilizate din nou in acelasi scop pentru care au fost concepute;

21. tratare – operatiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv pregatirea prealabila valorificarii sau eliminarii; 22. trasabilitate – caracteristica unui sistem de a permite regasirea istoricului, a utilizarii sau a localizarii unui deseu prin identificari inregistrate;

23. uleiuri uzate – toate uleiurile minerale sau lubrifiantii sintetici ori uleiurile industriale care au devenit improprii folosintei pentru care au fost destinate initial, cum ar fi uleiurile utilizate de la motoarele cu combustie si de la sistemele de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine si cele pentru sistemele hidraulice;

24. valorificare – orice operatiune care are drept rezultat principal faptul ca deseurile servesc unui scop util prin inlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate intr-un anumit scop sau faptul ca deseurile sunt pregatite pentru a putea servi scopului respectiv in intreprinderi ori in economie in general. Anexa nr. 3 la lege stabileste o lista a operatiunilor de valorificare, lista care nu este exhaustiva.

ANEXA Nr. 2 – Operatiunile de eliminare D 1 – depozitarea in sau pe sol, de exemplu, depozite de deseuri si altele asemenea; D 2 – tratarea solului, de exemplu, biodegradarea deseurilor lichide sau a namolurilor in sol si altele asemenea; D 3 – injectarea in adancime, de exemplu, injectarea deseurilor care pot fi pompate in puturi, saline sau depozite geologice naturale si altele asemenea; D 4 – acumulare la suprafata, de exemplu, depunerea de deseuri lichide sau a namolurilor in bazine, iazuri sau lagune si altele asemenea; D 5 – depozite special construite, de exemplu, depunerea in compartimente separate etanse, care sunt acoperite si izolate unele fata de celelalte si fata de mediul inconjurator si altele asemenea; D 6 – evacuarea intr-o masa de apa, cu exceptia marilor/oceanelor; D 7 – evacuarea in mari/oceane, inclusiv eliminarea in subsolul marin; D 8 – tratarea biologica neprevazuta in alta parte in prezenta anexa, care genereaza compusi sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operatiunile numerotate de la D 1 la D 12; D 9 – tratarea fizico-chimica neprevazuta in alta parte in prezenta anexa, care genereaza compusi sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operatiunile numerotate de la D 1 la D 12, de exemplu, evaporare, uscare, calcinare si altele asemenea; D 10 – incinerarea pe sol; D 11 – incinerarea pe mare. Aceasta operatiune este interzisa de legislatia Uniunii Europene si de conventii internationale; D 12 – stocarea permanenta, de exemplu, plasarea de recipiente intr-o mina si altele asemenea; D 13 – amestecarea anterioara oricarei operatiuni numerotate de la D 1 la D 12. In cazul in care nu exista niciun alt cod D corespunzator, aceasta include operatiunile preliminare inainte de eliminare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, sortarea, sfaramarea, compactarea, granularea, uscarea, maruntirea uscata, conditionarea sau separarea inainte de supunerea la oricare dintre operatiunile numerotate de la D 1 la D 12; D 14 – reambalarea anterioara oricarei operatiuni numerotate de la D 1 la D 13; D 15 – stocarea inaintea oricarei operatiuni numerotate de la D 1 la D 14, excluzand stocarea temporara, inaintea colectarii, in zona de generare a deseurilor. Stocare temporara inseamna stocare preliminara potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 la lege.

ANEXA Nr. 3 – Operatiuni de valorificare R 1 – intrebuintarea in principal drept combustibil sau ca alta sursa de energie*); ——– *) Aceasta include instalatii de incinerare destinate in principal tratarii deseurilor municipale solide, numai in cazul in care randamentul lor energetic este egal sau mai mare decat: – 0,60 pentru instalatiile care functioneaza si sunt autorizate in conformitate cu legislatia comunitara aplicabila inainte de 1 ianuarie 2009; – 0,65 pentru instalatiile autorizate dupa 31 decembrie 2008, folosindu-se urmatoarea formula: Eficienta energetica = [Ep – (Ef + Ei)]/0,97 x (Ew + Ef), unde: – Ep reprezinta productia anuala de energie sub forma de caldura sau electricitate. Aceasta este calculata inmultind energia produsa sub forma de electricitate cu 2,6 si energia produsa sub forma de caldura pentru utilizare comerciala (GJ/an) cu 1,1; – Ef reprezinta consumul anual de energie al sistemului, provenita din combustibili, care contribuie la productia de aburi (GJ/an); – Ew reprezinta energia anuala continuta de deseurile tratate, calculata pe baza valorii calorice nete inferioare a deseurilor (GJ/an); – Ei reprezinta energia anuala importata, exclusiv Ew si Ef (GJ/an); – 0,97 este un coeficient care reprezinta pierderile de energie datorate reziduurilor generate in urma incinerarii si radierii. Aceasta formula se aplica in conformitate cu documentul de referinta privind cele mai bune tehnici existente pentru incinerarea deseurilor. ——- R 2 – valorificarea/regenerarea solventilor; R 3 – reciclarea/valorificarea substantelor organice care nu sunt utilizate ca solventi (inclusiv compostarea si alte procese de transformare biologica). Aceasta include si gazeificarea si piroliza care folosesc componentele ca produse chimice; R 4 – reciclarea/valorificarea metalelor si compusilor metalici; R 5 – reciclarea/valorificarea altor materiale anorganice. Aceasta include si tehnologiile de curatire a solului care au ca rezultat operatiuni de valorificare a solului si de reciclare a materialelor de constructie anorganice; R 6 – regenerarea acizilor sau a bazelor; R 7 – valorificarea componentilor utilizati pentru reducerea poluarii; R 8 – valorificarea componentelor catalizatorilor; R 9 – rerafinarea petrolului sau alte reutilizari ale petrolului; R 10 – tratarea terenurilor avand drept rezultat beneficii pentru agricultura sau pentru imbunatatirea ecologica; R 11 – utilizarea deseurilor obtinute din oricare dintre operatiunile numerotate de la R 1 la R 10; R 12 – schimbul de deseuri in vederea expunerii la oricare dintre operatiunile numerotate de la R 1 la R 11. In cazul in care nu exista niciun alt cod R corespunzator, aceasta include operatiunile preliminare inainte de valorificare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, demontarea, sortarea, sfaramarea, compactarea, granularea, maruntirea uscata, conditionarea, reambalarea, separarea si amestecarea inainte de supunerea la oricare dintre operatiunile numerotate de la R 1 la R 11; R 13 – stocarea deseurilor inaintea oricarei operatiuni numerotate de la R 1 la R 12 (excluzand stocarea temporara inaintea colectarii, la situl unde a fost generat deseul). Stocare temporara inseamna stocare preliminara, potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 la lege.

ANEXA Nr. 4 – Proprietati ale deseurilor care fac ca acestea sa fie periculoase H 1 – “Explozive”: substante si preparate care pot exploda sub efectul unei scantei sau care sunt mai sensibile la socuri ori frecare decat dinitrobenzenul; H 2 – “Oxidante”: substante si preparate care produc reactii puternic exoterme in contact cu alte substante, mai ales cu substante inflamabile; H 3-A – “Foarte inflamabile”: a) substante si preparate lichide care au punctul de aprindere sub 21 gC (inclusiv lichide extrem de inflamabile); sau b) substante si preparate care se pot incalzi pana la aprindere in contact cu aerul la temperatura ambianta, fara aport de energie; sau c) substante si preparate in stare solida care se pot aprinde cu usurinta dupa un contact scurt cu o sursa de aprindere si care continua sa arda ori sa se consume si dupa indepartarea sursei de aprindere; sau d) substante si preparate gazoase care se inflameaza in aer la presiune normala; sau e) substante si preparate care, in contact cu apa sau cu aerul umed, produc gaze foarte inflamabile in cantitati periculoase; H 3-B – “Inflamabile”: substante si preparate lichide care au punctul de aprindere egal sau mai mare de 21 gC si mai mic sau egal cu 55 gC; H 4 – “Iritante”: substantele si preparatele necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea ori cu mucoasa, pot provoca inflamatii; H 5 – “Nocive”: substante si preparate care, in cazul in care sunt inhalate sau ingerate ori patrund prin piele, pot constitui riscuri limitate pentru sanatate; H 6 – “Toxice”: substante si preparate (inclusiv substante si preparate foarte toxice) care, in cazul in care sunt inhalate sau ingerate ori patrund prin piele, pot produce vatamari serioase, acute sau cronice pentru sanatate si pot fi chiar letale; H 7 – “Cancerigene”: substante si preparate care, in cazul in care sunt inhalate sau ingerate ori patrund prin piele, pot induce cancer sau cresterea incidentei lui; H 8 – “Corozive”: substante si preparate care pot distruge tesuturile vii la contactul cu acestea; H 9 – “Infectioase”: substante si preparate cu continut de microorganisme viabile sau toxine ale acestora care sunt cunoscute ca producand boli la om ori la alte organisme vii; H 10 – “Toxice pentru reproducere”: substante si preparate care, in cazul in care sunt inhalate sau ingerate ori patrund prin piele, pot induce malformatii congenitale neereditare sau cresterea incidentei acestora; H 11 – “Mutagene”: substante si preparate care, in cazul in care sunt inhalate sau ingerate ori patrund prin piele, pot produce defecte genetice ereditare sau cresterea incidentei acestora; H 12 – deseuri care emit gaze toxice sau foarte toxice in contact cu apa, aerul ori un acid; H 13 – “Sensibilizante”: substante si preparate care, in cazul in care sunt inhalate sau patrund prin piele, pot cauza o reactie de hipersensibilizare, astfel incat expunerea ulterioara la substanta sau preparatul respectiv poate produce efecte nefaste caracteristice; H 14 – “Ecotoxice”: deseuri care prezinta sau pot prezenta riscuri imediate ori intarziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului inconjurator; H 15 – deseuri capabile prin orice mijloace, dupa eliminare, sa produca alta substanta, de exemplu, levigat, care poseda oricare din caracteristicile prezentate mai sus. 1. Atribuirea caracteristicilor de pericol “toxic” (si “foarte toxic”), “nociv”, “coroziv”, “iritant”, “cancerigen”, “toxic pentru reproducere”, “mutagen” si “ecotoxic” se bazeaza pe criteriile formulate in anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea si etichetarea substantelor periculoase. 2. Atunci cand este cazul, se aplica valorile-limita enumerate in anexele la Hotararea Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea si etichetarea la introducerea pe piata a preparatelor periculoase. Metodele care trebuie utilizate sunt descrise in anexa la Hotararea Guvernului nr. 1.408/2008.

ANEXA Nr. 5 – Masuri de prevenire a generarii deseurilor prevazute la art. 42 din lege A. Masuri care pot afecta conditiile de baza referitoare la generarea de deseuri 1. Folosirea masurilor de planificare sau a altor instrumente economice care promoveaza utilizarea eficienta a resurselor 2. Promovarea cercetarii si a dezvoltarii in vederea realizarii de produse si tehnologii mai curate si mai economice si distribuirea si utilizarea rezultatelor cercetarii si dezvoltarii 3. Dezvoltarea unor indicatori eficienti si semnificativi ai presiunilor de mediu asociate generarii de deseuri, cu scopul de a contribui la prevenirea generarii de deseuri la toate nivelurile, de la compararea produselor la nivel comunitar, prin actiuni ale autoritatilor locale, pana la nivel national B. Masuri care pot afecta faza de proiectare, productie si distributie 1. Promovarea ecodesign-ului (integrarea sistematica a aspectelor de mediu in proiectarea produselor in scopul imbunatatirii performantei de mediu a acestora pe toata durata ciclului lor de viata) 2. Furnizarea de informatii privind tehnicile de prevenire a generarii deseurilor pentru a facilita punerea in aplicare a celor mai bune tehnici disponibile in functie de industrie 3. Organizarea de cursuri de formare pentru autoritatile competente pentru includerea cerintelor privind prevenirea generarii de deseuri in autorizatiile eliberate in temeiul prezentei legi si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 84/2006, cu modificarile si completarile ulterioare 4. Includerea de masuri de prevenire a generarii de deseuri la instalatiile care nu intra sub incidenta Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 152/2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 84/2006, cu modificarile si completarile ulterioare Unde este cazul, astfel de masuri pot include evaluari sau planuri de prevenire a generarii de deseuri. 5. Organizarea de campanii de sensibilizare sau acordarea de ajutoare financiare in luarea deciziilor ori alte tipuri de sprijin pentru intreprinderi. Aceste masuri pot fi deosebit de eficiente in masura in care sunt concepute si adaptate pentru intreprinderile mici si mijlocii si sunt aplicate in retele de intreprinderi bine stabilite. 6. Utilizarea acordurilor voluntare, a grupurilor de consumatori/producatori sau a negocierilor sectoriale pentru a incuraja intreprinderile ori operatorii din sectoarele de activitate interesate sa isi stabileasca propriile planuri sau obiective privind prevenirea generarii deseurilor ori sa corecteze produsele sau ambalajele care genereaza prea multe deseuri 7. Promovarea unor sisteme certificate de gestionare a mediului, inclusiv EMAS si ISO 14001 C. Masuri care pot afecta faza de consum si de utilizare 1. Instrumente economice, cum ar fi stimulente pentru achizitii curate sau instituirea unei plati obligatorii de catre consumatori pentru un anumit articol ori un ambalaj care ar fi, in mod normal, furnizat gratuit 2. Organizarea unor campanii de sensibilizare si de informare directionate catre publicul larg sau catre o categorie specifica de consumatori 3. Promovarea de ecoetichete recunoscute si de incredere 4. Acorduri cu industria, cum ar fi, de exemplu, utilizarea unor grupuri de produse, ca acelea care sunt incluse in cadrul politicilor integrate ale produselor, sau acorduri cu vanzatorii cu amanuntul privind furnizarea de informatii referitoare la prevenirea generarii deseurilor si la produsele cu impact redus asupra mediului 5. In contextul contractelor de achizitii publice si private, includerea unor criterii de protectie a mediului si de prevenire a generarii deseurilor in cererile de oferta si in contracte, conform Manualului privind contractele de achizitii publice de mediu, publicat de Comisie la 29 octombrie 2004 6. Incurajarea reutilizarii si/sau a repararii produselor defecte sau a componentelor acestora, in special prin recurgerea la masuri educative, economice, logistice sau a altor masuri, cum ar fi sprijinirea ori infiintarea unor centre si retele acreditate de reparare si de reutilizare, in special in regiunile cu o densitate ridicata a populatiei.

În contextul situației actuale din domeniul deșeurilor, generată la sfârșitul anului 2015 de criza preluatorilor de responsabilități pentru deșeurile de ambalaje,

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a publicat un plan și propuneri de măsuri legislative necesare pentru gestionarea eficienta a deșeurilor, promovarea principiilor “economiei circulare” și evitarea sancțiunilor pentru neatingerea țintelor de valorificare și reciclare a deșeurilor de către România

Dintre măsurile propuse pentru realizarea acestor obiective, amintim:
– Introducerea taxei pe depozitare în valoare de 80 lei/tonă pentru diminuarea cantităților depozitate şi încurajarea reciclării (martie – septembrie 2016).
– Implementarea unui sistem viabil de garanție – returnare pentru ambalajele returnabile/valorificabile
– Promovarea separării la sursă a deșeurilor de către generator și a colectării separate din “ușa în ușă” a deșeurilor municipale – Implementarea unor instrumente economice rezultate în urma studiului efectuat cu ajutorul experților Jaspers (iunie – iulie 2016)
Se prevăd de asemenea si unele modificari legislative printre care:
– Promovarea unui proiect de lege pentru modificare O.U.G. nr. 196/2005 care reglementeaza contribuțiile și taxele la fondul de mediu (sem. I 2016).
– Promovarea unei Hotărâri a Guvernului pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi
acumulatori (martie 2016)
– Promovarea unei legi pentru modificarea și completarea Legii nr.211/2011 privind regimul deșeurilor (martie- aprilie 2016)
– Promovarea unei legi pentru modificarea și completarea Legii nr.249/2015 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje (2016)
În plus, planul propuns de minister prevede și elaborarea Planului Național de Gestionare a Deșeurilor (decembrie 2016), precum și revizuirea Metodologiei de Elaborare a Planurilor Județene de Gestionare a Deșeurilor.

Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman a fost transpusă în România prin Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile, cu modificările și completările ulterioare.

In cadrul acestei legi sunt reglementate condițiile de calitate, de monitorizare, măsurile de remediere și modul de stabilire a restricțiilor de utilizare, tehnologiile de tratare, echipamentele, substanțele și materialele care vin în contact cu apa potabilă, modul de raportare și informare etc, în domeniul apei de băut.

Prin această amendare recentă a directivei privind calitatea apei potabile se prevăd noi reguli referitoare la monitorizarea calității apei potabile, care, de fapt, ușurează implementarea
Directivei privind apa destinată consumului uman, asigurând o oarecare flexibilitate în stabilirea parametrilor ce trebuie controlați și a frecvenței de monitorizare.
Știut fiind faptul că nu toate bazinele hidrografice pot prezenta aceleași riscuri pentru sănătate atunci când apa se folosește ca sursă de apă de băut, fiecărui stat membru i se dă posibilitatea să aleagă, într-o oarecare măsură, parametrii și frecvența de monitorizare pentru calitatea apei potabile. Cu toate acestea, stabilirea parametrilor și a frecvențelor de monitorizare se poate face pe baza unor evaluări de risc și a unor criterii ce trebuie îndeplinite, care să asigure protecția cetățenilor în utilizarea apei de băut. În mare, aceleași reguli folosite în domeniul siguranței alimentelor, conform principiilor de „Evaluare a riscului” și „Punctul de control”, vor fi utilizate și pentru stabilirea parametrilor și a frecvențelor de control a apei de băut.
De asemenea, sunt prevăzute derogări până în 31 decembrie 2019 de la utilizarea “caracteristicilor de acuratețe”, „precizie” și „limită de cuantificare” ca și caracteristici de performanță pentru monitorizare. Fiecare stat mebru trebuie să realizeze implementarea noii directive în termen de 2 ani. În România, principalele instituții cu atribuții în implementarea acestor prevederi sunt Ministerul Sănătății, autoritățile publice locale și producătorii, respectiv distribuitorii de apă, care trebuie să asigure prevenirea riscurilor pentru sănătatea publică. Ministerul Economiei este responsabil pentru elaborarea normelor pentru testarea echipamentelor, materialelor și substanțelor cu care intră în contact apa potabilă.

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1
(1)Prezenta lege reglementează gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje în vederea prevenirii sau reducerii impactului asupra mediului.
(2)Dispoziţiile prezentei legi se aplică cu respectarea prevederilor specifice de calitate existente pentru ambalaje privind siguranţa, protecţia sănătăţii şi igiena produselor ambalate, a cerinţelor de transport şi a normelor privind gestionarea deşeurilor periculoase.

Art. 2
Sunt supuse prevederilor prezentei legi toate ambalajele introduse pe piaţă, indiferent de materialul din care au fost realizate şi de modul lor de utilizare în activităţile economice, comerciale, în gospodăriile populaţiei sau în orice alte activităţi, precum şi toate deşeurile de ambalaje, indiferent de modul de generare.

Art. 3
(1)Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi în prezenta lege este prevăzută în anexa nr. 1.
(2)Definiţiile prevăzute la alin. (1) se completează cu definiţiile din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, precum şi cu definiţiile prevăzute la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 50/2015.

Art. 4
Prezenta lege stabileşte măsurile destinate, ca prioritate, prevenirii producerii deşeurilor de ambalaje şi, ca principii fundamentale suplimentare, reutilizării ambalajelor, reciclării şi altor forme de valorificare a deşeurilor de ambalaje şi, în consecinţă, reducerii eliminării finale a unor astfel de deşeuri.

Art. 5
(1)Se admite introducerea pe piaţă numai a ambalajelor care îndeplinesc cerinţele esenţiale prevăzute în anexa nr. 2.
(2)Este interzisă obstrucţionarea introducerii pe piaţă a ambalajelor care îndeplinesc cerinţele esenţiale prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 6
(1)Se consideră că sunt respectate cerinţele esenţiale prevăzute în anexa nr. 2, dacă ambalajele sunt conforme cu:
a)standardele române şi/sau standardele naţionale ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene, care adoptă standarde armonizate, ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
b)standardele române, pentru domeniile în care nu sunt adoptate standarde europene armonizate.
(2)Lista cuprinzând standardele române care adoptă standarde europene armonizate prevăzute la alin. (1) lit. a) se aprobă şi se actualizează prin ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 120 de zile de la data comunicării de către Asociaţia de Standardizare din România.
(3)Asociaţia de Standardizare din România comunică Comisiei Europene textul standardelor române prevăzute la alin. (1) lit. b), care răspund cerinţelor prevăzute în anexa nr. 2, în condiţiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr.1.025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE şi 93/15/CEE ale Consiliului şi a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE,97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE şi 2009/105/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului şi a Deciziei nr. 1.673/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.

Art. 7
(1)Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în calitate de autoritate publică centrală pentru protecţia mediului, îndeplineşte următoarele atribuţii:
a)iniţiază şi elaborează proiecte de acte normative în domeniul ambalajelor şi al deşeurilor de ambalaje, inclusiv pentru armonizarea cu legislaţia Uniunii Europene;
b)notifică Comisiei Europene reglementările şi dispoziţiile administrative adoptate pentru implementarea prezentei legi, potrivit prevederilor art. 5 din Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1991 de standardizare şi raţionalizare a rapoartelor privind aplicarea anumitor directive referitoare la mediu, cu modificările ulterioare;
c)în situaţia în care consideră că prevederile standardelor prevăzute la art. 6 alin. (1) nu satisfac în totalitate cerinţele esenţiale prevăzute în anexa nr. 2, aduce cazul la cunoştinţa Comisiei Europene potrivit prevederilor art. 11 din Regulamentul (UE) nr. 1.025/2012;
d)avizează proiectele de acte normative care au legătură cu domeniul ambalajelor şi al deşeurilor de ambalaje;
e)participă la modificarea şi completarea reglementărilor existente care nu permit utilizarea materialelor provenite din reciclarea deşeurilor de ambalaje pentru fabricarea de ambalaje şi de alte produse, în vederea încurajării utilizării acestor materiale.
(2)Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului notifică Comisiei Europene proiectele de reglementări prin care se intenţionează adoptarea de instrumente economice pentru implementarea prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor de natură fiscală, dar incluzând specificaţiile tehnice legate de măsurile fiscale care încurajează respectarea acestor specificaţii tehnice, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 8
(1)Operatorii economici sunt obligaţi să introducă pe piaţă numai ambalaje la care suma nivelurilor concentraţiilor de plumb, cadmiu, mercur şi crom hexavalent prezente în ambalaj sau în componentele acestuia nu depăşeşte 100 de părţi/milion raportat la greutate.
(2)Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) ambalajele realizate numai din sticlă cristal cu conţinut de plumb, astfel cum sunt definite la art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 134/2002 privind caracterizarea, clasificarea şi marcarea produselor din sticlă cristal în vederea comercializării acestora, republicată.
(3)Condiţiile în care concentraţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică materialelor reciclate şi circuitelor produselor aflate într-un lanţ închis şi controlat, precum şi tipurile de ambalaje exceptate de la prevederile alin. (1) sunt cele adoptate de către Comisia Europeană.

Art. 9
(1)Operatorii economici producători de ambalaje şi/sau de produse ambalate au obligaţia să utilizeze un sistem de marcare şi identificare pentru ambalaje în vederea îmbunătăţirii activităţilor de recuperare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje şi să aplice sistemul de marcare şi identificare prevăzut în anexa nr. 3.
(2)Marcarea se aplică direct pe ambalaj sau pe etichetă şi trebuie să fie vizibilă, lizibilă şi durabilă, chiar şi în cazul în care ambalajul este deschis.

Art. 10
(1)Operatorii economici care produc ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să respecte, la fabricarea de ambalaje, cerinţele esenţiale privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj prevăzute la pct. 2 din anexa nr. 2, astfel încât acestea să corespundă unor reutilizări multiple.
(2)Operatorii economici care produc şi/sau comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să aplice sistemul depozit în vederea asigurării unui număr optim de cicluri de utilizare a acestora.
(3)Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să organizeze un sistem pentru colectarea, în vederea reutilizării multiple a ambalajelor, prin operatorii economici care comercializează aceste produse sau prin centre specializate de colectare a acestor tipuri de ambalaje.
(4)Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să asigure o distribuţie optimă în teritoriu şi o capacitate corespunzătoare a centrelor specializate de colectare, potrivit prevederilor alin. (3), astfel încât acestea să poată prelua de la consumatori ambalajele reutilizabile.
(5)Operatorii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să informeze consumatorii asupra sistemului depozit şi asupra sistemului de colectare a ambalajelor reutilizabile în vederea asigurării reutilizării multiple.
(6)Circulaţia ambalajelor reutilizabile, paleţi, navete şi ambalaje primare reutilizabile între operatorii economici se face cu respectarea prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 11
Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să marcheze sau să înscrie pe ambalaj ori pe etichetă sintagma “ambalaj reutilizabil”.

Art. 12
Operatorii economici care introduc pe piaţă produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să informeze comercianţii şi/sau consumatorii despre încetarea reutilizării unui anumit tip de ambalaj şi să asigure preluarea acestora încă 6 luni de la data încetării utilizării lor.

Art. 13
(1)Operatorii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să primească ambalaje reutilizabile la schimb sau să ramburseze, la solicitarea cumpărătorului, valoarea depozitului.
(2)Obligaţia prevăzută la alin. (1) se limitează la ambalajele reutilizabile ale produselor pe care aceştia le comercializează.

Art. 14
(1)Obiectivele anuale privind valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu valorificare de energie şi, respectiv, reciclarea deşeurilor de ambalaje, care trebuie atinse la nivel naţional, sunt următoarele:
a)valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu valorificare de energie a minimum 60% din greutatea deşeurilor de ambalaje;
b)reciclarea a minimum 55% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conţinute în deşeurile de ambalaje, cu realizarea valorilor minime pentru reciclarea fiecărui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaje.
(2)Valorile obiectivelor prevăzute la alin. (1) lit. b) sunt următoarele:
a)60% din greutate pentru sticlă;
b)60% din greutate pentru hârtie/carton;
c)50% din greutate pentru metal;
d)15% din greutate pentru lemn;
e)22,5% din greutate pentru plastic, considerându-se numai materialul reciclat sub formă de plastic.

Art. 15
În vederea realizării obiectivelor prevăzute la art. 14, deşeurile de ambalaje exportate în ţări din afara Uniunii Europene, cu respectarea prevederilor Legii nr. 6/1991 pentru aderarea României la Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, cu modificările ulterioare, precum şi ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri, pot fi luate în considerare pentru atingerea obiectivelor de valorificare şi, respectiv, de reciclare numai dacă există dovada că operaţiunile de valorificare/reciclare s-au desfăşurat în condiţii prevăzute prin legislaţia comunitară în domeniu.

Art. 16
(1)Pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 14, operatorii economici sunt responsabili să asigure gestionarea ambalajelor devenite deşeuri pe teritoriul naţional, după cum urmează:
a)operatorii economici care introduc pe piaţă produse ambalate sunt responsabili pentru deşeurile generate de ambalajele primare, secundare şi terţiare folosite pentru ambalarea produselor lor, cu excepţia ambalajelor de desfacere care sunt folosite pentru ambalarea, la locul de vânzare, a produselor pe care aceştia le introduc pe piaţa naţională;
b)operatorii economici care supraambalează produse ambalate individual în vederea revânzării/redistribuirii sunt responsabili pentru deşeurile generate de ambalajele secundare şi terţiare pe care le introduc pe piaţă;
c)operatorii economici care introduc pe piaţă ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru deşeurile generate de respectivele ambalaje;
d)operatorii economici care dau spre închiriere, sub orice formă, cu titlu profesional, ambalaje, sunt responsabili pentru respectivele ambalaje.
(2)Responsabilităţile operatorilor economici prevăzute la alin. (1) se pot realiza:
a)individual, pentru deşeurile de ambalaje rezultate de la propriile produse pe care le introduc pe piaţa naţională;
b)prin transferarea responsabilităţilor, pe bază de contract, către un operator economic autorizat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
(3)Administraţia Fondului pentru Mediu face publică pe propriul site lista operatorilor economici prevăzuţi la alin. (1).
(4)Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să îndeplinească cel puţin obiectivele prevăzute în anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate la deşeurile de ambalaje rezultate de la ambalajele introduse pe piaţa naţională/preluate pe bază de contract cu asigurarea trasabilităţii acestora.
(5)Procedura de autorizare pentru preluarea responsabilităţii gestionării deşeurilor de ambalaje se elaborează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului economiei, comerţului şi turismului, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(6)Operatorii economici care achiziţionează direct produse ambalate şi/sau ambalaje de la operatorii economici prevăzuţi la alin. (1), precum şi operatorii economici care comercializează produse în structuri de vânzare cu suprafaţă mare, prevăzute la art. 4 lit. n) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia să se asigure că operatorii economici care introduc pe piaţa naţională produsele comercializate sunt incluşi în lista prevăzută la alin. (3).
(7)Operatorii economici care comercializează către consumatorii/utilizatorii finali produse în structuri de vânzare cu suprafaţă medie şi mare, prevăzute la art. 4 lit. m) şi n) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia să asigure pentru aceştia posibilitatea de a se debarasa de ambalajele produselor cumpărate, fără a le solicita plată.
(8)Se interzice condiţionarea, sub orice formă, a drepturilor legale ale consumatorilor referitoare la produsul cumpărat de păstrare a ambalajului.
(9)Operatorii economici deţinători de deşeuri de ambalaje cod 15.01, prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare, rezultate din activitatea lor comercială, industrială sau de producţie, au obligaţia valorificării/încredinţării deşeurilor de ambalaje colectate selectiv către un operator economic autorizat de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului pentru valorificarea deşeurilor de ambalaje sau incinerarea acestora în instalaţii de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie.
(10)Obligaţia prevăzută la alin. (9) nu se aplică în cazul returnării ambalajelor către furnizor.
(11)Colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje de la populaţie se face prin:
a)sistemele de colectare selectivă, pe tipuri de materiale a deşeurilor reciclabile din deşeurile municipale, de către operatorii prevăzuţi în Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, republicată;
b)sistemele de colectare distinctă a deşeurilor de ambalaje înfiinţate de operatorii economici care deţin autorizaţie de mediu pentru desfăşurarea acestei activităţi.
(12)Autorităţile executive ale unităţilor administrativ-teritoriale au obligaţia să încheie contracte/parteneriate sau alte forme de colaborare, în condiţiile legii, cu toţi operatorii economici interesaţi prevăzuţi la alin. (2) lit. b) pentru a asigura valorificarea deşeurilor de ambalaje colectate de la populaţie, astfel încât contribuţia acestora să fie direct proporţională cu cantitatea de ambalaje primare preluată de la operatorii economici prevăzuţi la alin. (1).
(13)Gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje trebuie să fie astfel organizată încât să nu introducă bariere în calea comerţului.
(14)Se interzic amestecarea deşeurilor de ambalaje colectate selectiv, precum şi încredinţarea, respectiv primirea, în vederea eliminării prin depozitare finală, a deşeurilor de ambalaje, cu excepţia celor rezultate din colectarea selectivă ori din procesele de sortare, care nu sunt valorificabile sau care nu pot fi incinerate în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie.

Art. 17
(1)Operatorii economici care îşi îndeplinesc responsabilităţile potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) lit. a), operatorii economici autorizaţi potrivit art. 16 alin. (2) lit. b), autorităţile şi instituţiile publice locale şi operatorii economici care preiau deşeurile de ambalaje în vederea valorificării au obligaţia să furnizeze anual Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor informaţii privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje.
(2)Operatorii economici autorizaţi potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) au obligaţia să furnizeze anual Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, pe lângă informaţiile prevăzute la alin. (1), şi informaţii privind cantităţile de ambalaje, respectiv cantităţile de deşeuri de ambalaje pentru care au preluat responsabilitatea de la fiecare operator economic.
(3)La solicitarea autorităţilor competente pentru protecţia mediului, operatorii economici, autorităţile şi instituţiile administraţiei publice locale au obligaţia să furnizeze date sigure referitoare la propriile activităţi cu privire la gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje şi să îşi asume responsabilitatea datelor furnizate.
(4)Operatorii economici prevăzuţi la art. 16 alin. (1) sunt obligaţi să menţioneze în documentele de însoţire a deşeurilor de ambalaje dacă încredinţarea spre valorificare/reciclare a acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivelor anuale prevăzute de prezenta lege.
(5)Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor publică informări şi transmite rapoarte privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje către Comisia Europeană, potrivit prevederilor anexei nr. 4.

Art. 18
(1)Procedura de raportare, tipul datelor şi informaţiilor privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, furnizate potrivit art. 17 alin. (1), (2) şi (5), se aprobă prin ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2)Procedura de stabilire a contribuţiei pentru operatorii economici menţionaţi la art. 16 alin. (2) lit. b) în condiţiile prevăzute la art. 16 alin. (12) se aprobă prin ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3)Informaţiile raportate se constituie într-o bază de date gestionată de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

Art. 19
Pentru aplicarea unitară la nivel naţional a colectării selective, deşeurile de ambalaje se colectează în containerele inscripţionate cu denumirea materialului/materialelor pentru care sunt destinate şi fabricate sau inscripţionate în mod corespunzător în culorile albastru – pentru deşeuri de hârtie – carton, galben – pentru deşeuri de plastic, metal şi materiale compozite, verde/alb – pentru deşeuri de sticlă colorată/albă şi roşu – pentru deşeuri periculoase.

Art. 20
Persoanele fizice, juridice, instituţiile publice care generează deşeuri de ambalaje din alte activităţi decât cele comerciale, industriale sau de producţie au obligaţia să depună deşeurile de ambalaje ale produselor cumpărate în spaţiile indicate potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (7) sau să le predea operatorilor de salubrizare sau operatorilor economici autorizaţi pentru colectarea lor.

Art. 21
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin unităţile subordonate, precum şi autorităţile executive ale unităţilor administrativ-teritoriale promovează campanii de informare şi educare a publicului şi a operatorilor economici privind:
a)sistemele de returnare, colectare şi valorificare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje care le sunt disponibile;
b)contribuţia lor la refolosirea, valorificarea şi reciclarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje;
c)sensul marcajelor de pe ambalajele existente pe piaţă;
d)elementele corespunzătoare ale planurilor de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje prevăzute la art. 23.

Art. 22
(1)Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului, la solicitarea operatorilor economici prevăzuţi la art. 16 alin. (1), propune autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare programe de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare cu privire la fabricarea, compoziţia, caracterul reutilizabil şi valorificabil al ambalajelor, precum şi cu privire la optimizarea modului de ambalare şi a formei ambalajelor în vederea reducerii consumului specific de material pe tip de ambalaj şi produs.
(2)Programele prevăzute la alin. (1) se includ în planurile sectoriale de cercetare-dezvoltare ale Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului, se revizuiesc şi se actualizează, luându-se în considerare condiţiile economice, de protecţia mediului şi progresul tehnic.
(3)Operatorii economici prevăzuţi la art. 16 alin. (1) au obligaţia de a include în politica de dezvoltare măsuri de prevenire a generării de deşeuri, inclusiv privind reducerea consumului specific de material pe tip de ambalaj şi produs.

Art. 23
Planurile de gestionare a deşeurilor, întocmite la nivel naţional şi judeţean potrivit prevederilor Legii nr. 211/2011, republicată, vor cuprinde un capitol distinct referitor la gestionarea deşeurilor de ambalaje.

Art. 24
Achiziţiile de produse din fonduri publice se fac cu acordarea de prioritate pentru produsele obţinute din materiale reciclate sau ale căror ambalaje sunt obţinute din materiale reciclate.

Art. 25
(1)Desfăşurarea activităţilor de colectare, transport, valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje se realizează cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Lista operatorilor economici care desfăşoară activităţi de colectare, valorificare, inclusiv reciclare a deşeurilor de ambalaje va fi publicată şi actualizată trimestrial pe site-ul autorităţii competente.

Art. 26
(1)Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să constituie infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:
a)cu amendă de la 400 lei la 800 lei pentru persoane fizice şi amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru operatorii economici în cazul nerespectării prevederilor art. 20;
b)cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei, în cazul nerespectării prevederilor art. 10 alin. (5), art. 11 şi 12;
c)cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, în cazul nerespectării prevederilor art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (1)-(3);
d)cu amendă de la 8.000 lei la 15.000 lei, în cazul nerespectării prevederilor art. 13 alin. (1);
e)cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, în cazul nerespectării prevederilor art. 17 alin. (1)-(3);
f)cu amendă de la 15.000 lei la 25.000 lei:
1.nerespectarea prevederilor art. 5, art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (4), art. 16 alin. (6), (7), (9), (11), (12) şi (14);
2.nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (8).
(2)Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
(3)Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul împuternicit al:
a)Gărzii Naţionale de Mediu, pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. c), e) şi f) pct. 1;
b)Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), d) şi f) pct. 2;
c)autorităţilor executive ale unităţilor administrativ-teritoriale, pentru contravenţia prevăzută la alin. (1) lit. a).
(4)Licenţa de operare acordată operatorilor economici prevăzuţi la art. 16 alin. (2) lit. b) se anulează în cazul în care, în 2 ani consecutivi de la momentul constatării, aceştia nu îndeplinesc cel puţin obiectivele prevăzute la art. 16 alin. (4) sau obligaţiile stabilite prin ordinul prevăzut la art. 16 alin. (5).
(5)Operatorii economici care, într-un an, nu îşi îndeplinesc în mod individual cel puţin obiectivele prevăzute la art. 16 alin. (4) sunt obligaţi să îşi îndeplinească responsabilităţile prin intermediul unui operator economic prevăzut la art. 16 alin. (2) lit. b).

Art. 27
Constatarea realizării obiectivelor de către operatorii economici prevăzuţi la art. 16 alin. (1) şi de către operatorii economici autorizaţi potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) se realizează de către persoane împuternicite din cadrul Administraţiei Fondului pentru Mediu.

Art. 28
Dispoziţiile referitoare la contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1)-(3) se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 29
(1)Reglementările existente emise în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia Ordinului ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 2.742/3.190/305/2011 pentru aprobarea Procedurii, criteriilor de autorizare, reautorizare, revizuire, avizare anuală, emitere şi anulare a licenţei de operare, a procentajului minim de valorificare a deşeurilor de ambalaje preluate de la populaţie, a operatorilor economici în vederea preluării obligaţiilor privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje, precum şi pentru aprobarea componenţei şi atribuţiilor comisiei de autorizare, cu modificările ulterioare, rămân aplicabile până la data intrării în vigoare a actelor prevăzute de prezenta lege.
(2)Licenţele de operare emise anterior intrării în vigoare a prezentei legi pentru operatorii economici autorizaţi în baza prevederilor Ordinului ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 2.742/3.190/305/2011, cu modificările ulterioare, rămân valabile pe întreaga durată de valabilitate a acestora.

Art. 30
Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta lege.

Art. 31
La data intrării în vigoare a prezentei legi, Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 20 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Prezenta lege transpune prevederile Directivei 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 365 din 31 decembrie 1994, modificată prin Directiva 2004/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 februarie 2004, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 47 din 18 februarie 2004, prin Directiva 2013/2/UEa Comisiei din 7 februarie 2013 de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 37 din 8 februarie 2013, Decizia 97/129/CE a Comisiei din 28 ianuarie 1997 de stabilire a sistemului de identificare a materialelor folosite pentru ambalaje, în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile provenite din ambalaje, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene seria L, nr. 50 din 20 februarie 1997, Decizia 2005/270/CE a Comisiei din 22 martie 2005 de stabilire a tabelelor corespunzătoare sistemului de baze de date, în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje [notificată cu numărul C (2005) 854, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 86 din 5 aprilie 2005.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

ANEXA nr. 1: SEMNIFICAŢIA TERMENILOR SPECIFICI
CAPITOLUL 1: Semnificaţia termenilor
(1)_
a)acord voluntar – acord oficial încheiat între autorităţile publice competente şi reprezentanţii sectoarelor economice implicate, deschis tuturor partenerilor care doresc să se conformeze condiţiilor acordului, în vederea atingerii obiectivelor prevăzute în prezenta lege;
b)operatori economici – referitor la ambalaje, înseamnă furnizorii de materiale de ambalare, producătorii de ambalaje şi produse ambalate, importatorii, comercianţii, distribuitorii, autorităţile publice şi organizaţiile neguvernamentale;
c)ambalaj – orice obiect, indiferent de materialul din care este confecţionat ori de natura acestuia, destinat reţinerii, protejării, manipulării, distribuţiei şi prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat aceloraşi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj.
1.Criteriile care stau la baza definirii unui obiect ca ambalaj sunt:
1.1.c.1) un obiect se consideră ambalaj dacă îndeplineşte condiţiile din definiţie fără prejudiciul altor funcţii pe care acesta le poate îndeplini suplimentar, în măsura în care acesta nu face parte integrantă din produs, fiind necesar pentru a conţine, a susţine sau a păstra produsul pe toată durata de viaţă a acestuia, iar toate elementele sale sunt destinate a fi utilizate, consumate ori eliminate împreună cu produsul.
Exemple ilustrative:
Constituie ambalaje: cutiile pentru dulciuri; foliile care învelesc carcasele de compact discuri; pungile în care se expediază cataloage şi reviste, cu o revistă înăuntru; şerveţele dantelate pentru prăjituri, vândute împreună cu prăjiturile; rolele, tuburile şi cilindrii în jurul cărora este înfăşurat un material flexibil, ca de exemplu folie de plastic, folie de aluminiu, hârtie, cu excepţia rolelor, tuburilor şi cilindrilor destinaţi a fi părţi ale unor echipamente de producţie şi care nu se utilizează cu scopul de a prezenta un produs ca unitate de vânzare; ghivecele pentru flori destinate exclusiv vânzării şi transportării plantelor şi care nu sunt destinate păstrării împreună cu planta pe parcursul vieţii acesteia; flacoanele din sticlă pentru soluţii injectabile; suporturile pentru compact discuri, vândute împreună cu compact discurile şi care nu sunt destinate utilizării ca mijloc de depozitare; umeraşele pentru haine, vândute împreună cu un articol de îmbrăcăminte; cutiile de chibrituri; sistemele de izolare sterilă, de exemplu: pungi, tăvi şi materiale necesare menţinerii sterilităţii produsului; capsulele pentru băuturi (de exemplu: cafea, cacao, lapte), care rămân goale după utilizare; buteliile din oţel reîncărcabile, utilizate pentru diferite tipuri de gaz, cu excepţia extinctoarelor.
Nu constituie ambalaje: ghivecele pentru flori destinate păstrării împreună cu planta pe parcursul vieţii acesteia; cutiile pentru scule; pliculeţele pentru ceai; învelişurile de ceară din jurul brânzei; membranele mezelurilor; umeraşele pentru haine, vândute separat; capsulele de cafea, dozele de cafea din folie de aluminiu şi dozele de cafea din hârtie de filtru, care sunt aruncate împreună cu cafeaua după utilizare; cartuşele pentru imprimante; carcasele pentru compact discuri, DVD-uri şi casete video, vândute cu un compact disc, un DVD sau o casetă video înăuntru; suporturile pentru compact discuri, vândute goale şi destinate utilizării ca mijloc de depozitare; capsulele solubile pentru detergenţi; lumânările pentru morminte, recipientele pentru lumânări; râşniţele mecanice, integrate în recipiente reîncărcabile, de exemplu râşniţele de piper reîncărcabile;
1.2.c.2) obiectele proiectate şi destinate a fi umplute la punctele de vânzare, precum şi obiectele “de unică folosinţă”, vândute umplute sau destinate a fi umplute în punctele de desfacere sunt considerate ambalaje, dacă îndeplinesc funcţia de ambalare.
Exemple ilustrative:
Constituie ambalaje, dacă au fost concepute pentru a fi umplute la punctul de vânzare: pungile din plastic sau din hârtie; farfuriile şi paharele de unică folosinţă; folia alimentară aderentă; pungile pentru sandviciuri; folia de aluminiu, husele din folie de plastic pentru protejarea hainelor curăţate în curăţătorii.
Nu constituie ambalaje: paletele de amestecat; tacâmurile de unică folosinţă; hârtia de împachetat, vândută separat; formele din hârtie pentru copt, vândute goale; şerveţelele dantelate pentru prăjituri, vândute fără prăjituri;
1.3.c.3) componentele ambalajelor şi elementele auxiliare integrate în ambalaj sunt considerate ca parte din ambalajul în care sunt integrate. Elementele auxiliare agăţate direct de produs sau ataşate de acesta, care îndeplinesc funcţii de ambalaj, sunt considerate ambalaje dacă nu sunt parte integrantă a produsului şi dacă nu toate elementele lor sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună cu produsul.
Exemple ilustrative:
Constituie ambalaje: Etichetele agăţate direct de produs sau ataşate acestuia.
Constituie parte a unui ambalaj: peria de rimel care face parte din capacul recipientului; etichetele adezive ataşate unui alt articol de ambalaj; capsele metalice; manşoanele din plastic; dispozitivul de măsurare-dozare care face parte din sistemul de închidere a recipientului pentru detergenţi; râşniţele mecanice, integrate în recipiente fără posibilitate de reîncărcare, pline cu un anumit produs, de exemplu râşniţele de piper pline cu piper.
Nu constituie ambalaje: etichetele de identificare prin radiofrecvenţă (RF1D);
d)ambalaj primar – ambalaj de vânzare – ambalaj conceput şi realizat pentru a îndeplini funcţia de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achiziţie;
e)ambalaj secundar – ambalaj grupat, supraambalaj – ambalaj conceput pentru a constitui la punctul de achiziţie o grupare a unui număr de unităţi de vânzare, indiferent dacă acesta este vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final ori dacă el serveşte numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs fără a afecta caracteristicile produsului;
f)ambalaj terţiar – ambalaj pentru transport – ambalaj conceput pentru a uşura manipularea şi transportul unui număr de unităţi de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulării ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene;
g)ambalaj reutilizabil – ambalaj refolosit pentru acelaşi scop, a cărui returnare de către consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin reachiziţionare sau altfel.
Ambalajul reutilizabil se consideră introdus pe piaţă atunci când este făcut disponibil pentru prima oară, împreună cu produsul pe care este destinat să îl conţină, să îl protejeze, să îl manipuleze, să îl distribuie sau să îl prezinte.
Ambalajul reutilizabil se consideră deşeu de ambalaj când se înlătură, la sfârşitul duratei utile de viaţă. Ambalajul reutilizabil nu se consideră deşeu de ambalaj atunci când este returnat pentru a fi refolosit.
Ambalajul reutilizabil nu se consideră ambalaj introdus pe piaţă atunci când este refolosit pentru ambalarea unui produs şi făcut disponibil din nou.
Cantitatea de deşeuri de ambalaje reutilizabile generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje reutilizabile introduse pe piaţa naţională în anul respectiv;
h)ambalaj de desfacere – ambalaj care îndeplineşte criteriul c.2);
i)ambalaj compozit – ambalaj confecţionat din materiale diferite care nu pot fi separate manual, niciunul dintre aceste materiale neavând o pondere semnificativă pentru a putea fi încadrat la acel tip de material.
Ambalajul compozit se raportează corespunzător la materialul preponderent ca greutate;
j)colectare selectivă – colectarea deşeurilor de ambalaje pe tipuri de materiale şi/sau sortimente de materiale;
k)deşeuri de ambalaje – orice ambalaje sau materiale de ambalare care satisfac cerinţele definiţiei de deşeu, exclusiv deşeurile de producţie, din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată;
l)deşeuri de ambalaje generate – cantitatea de ambalaje care devin deşeuri pe teritoriul naţional după ce acestea au fost utilizate pentru a conţine, a proteja, a livra şi a prezenta produse.
Deşeurile de ambalaje generate nu includ reziduurile de orice fel, rezultate din producţia de ambalaje şi de materiale de ambalare sau din orice alt proces de producţie.
Cantitatea de deşeuri de ambalaje generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţa naţională în anul respectiv;
m)deşeuri de ambalaje reciclate – cantitatea de deşeuri de ambalaje generate care este reciclată, indiferent dacă reciclarea se face în ţară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunităţii Europene;
n)deşeuri de ambalaje valorificate – cantitatea de deşeuri de ambalaje generate pe plan naţional care este valorificată, indiferent dacă valorificarea se face în ţară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunităţii Europene;
o)deşeuri de ambalaje valorificate sau incinerate în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie – cantitatea de deşeuri de ambalaje generate pe plan naţional care este valorificată sau incinerată în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie, indiferent dacă valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie se face în ţară, într-un stat membru al Uniunii Europene ori în afara Comunităţii Europene;
p)gestionarea deşeurilor de ambalaj – gestionarea deşeurilor, aşa cum este definită în anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011, republicată.
Deşeurile de ambalaje generate în alt stat, care sunt importate în vederea valorificării/reciclării, nu se consideră ca fiind deşeuri de ambalaje gestionate pentru îndeplinirea obiectivelor naţionale din prezenta lege;
q)obiectiv de reciclare – cantitatea totală de deşeuri de ambalaje reciclate, raportată la cantitatea totală de deşeuri de ambalaje generate;
r)obiectiv de valorificare sau de incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie – cantitatea totală de deşeuri de ambalaje valorificată sau incinerată în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie, raportată la cantitatea totală de deşeuri de ambalaje generate;
s)prevenire – reducerea cantităţii şi nocivităţii pentru mediu a materialelor şi substanţelor utilizate în ambalaje şi deşeuri de ambalaje, precum şi a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje în cadrul procesului de producţie, comercializare, distribuţie, utilizare şi eliminare, mai ales prin dezvoltarea de produse şi tehnologii curate;
ş)reciclarea deşeurilor de ambalaje – operaţiunea de reprelucrare într-un proces de producţie a deşeurilor de ambalaje pentru a fi folosite în scopul iniţial sau pentru alte scopuri. Termenul include reciclarea organică, dar exclude recuperarea de energie;
t)reciclare organică – tratarea aerobă (compostare) sau anaerobă (biometanizare), în condiţii controlate, utilizându-se microorganisme, a părţilor biodegradabile ale deşeurilor de ambalaje, care produc reziduuri organice stabilizate sau metan. Depozitarea în depozite nu poate fi considerată reciclare organică;
ţ)reutilizarea ambalajelor – orice operaţie prin care un ambalaj care a fost conceput şi creat pentru a putea îndeplini în cursul ciclului său de viaţă un număr minim de rotaţii este reutilizat într-un scop identic celui pentru care a fost conceput, recurgându-se sau nu la produsele auxiliare existente pe piaţă, care permit reumplerea ambalajului însuşi; un asemenea ambalaj reutilizat va deveni deşeu de ambalaj atunci când nu va mai putea fi reutilizat;
u)sistem-depozit – sistem prin care cumpărătorul, la achiziţionarea unui produs ambalat, plăteşte vânzătorului o sumă de bani care îi este rambursată atunci când ambalajul este returnat;
w)valorificare – orice operaţie aplicabilă deşeurilor de ambalaje, prevăzută în anexa nr. 3 la Legea nr. 211/2011, republicată;
x)valorificarea energetică – utilizarea deşeurilor de ambalaje combustibile ca mijloc de producere a energiei prin incinerarea directă, cu sau fără alte deşeuri, dar cu recuperare de căldură;
y)trasabilitate – caracteristica unui sistem de a permite regăsirea istoricului, a utilizării sau a localizării unui deşeu prin identificări înregistrate;
z)introducere pe piaţa naţională a unui produs – înseamnă furnizarea, de către o persoană juridică cu sediul în România pentru prima oară, a unui produs pentru distribuţie, consum sau utilizare pe piaţa naţională în cursul unei activităţi comerciale, în schimbul unei plăţi sau gratuit.
(2)_
Produsele fabricate pentru un distribuitor sau importator care îşi aplică denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs se consideră a fi introduse pe piaţa naţională de către acesta.
În măsura în care legislaţia Uniunii Europene privind produsele respective prevede aceasta, în cazul produselor vândute direct utilizatorului final din România de un producător stabilit în alt stat membru al Uniunii Europene, introducerea pe piaţă se face de către acesta, dacă este înregistrat în România, respectiv de reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România.
ANEXA nr. 2: CERINŢE ESENŢIALE privind compoziţia şi caracterul reutilizabil şi valorificabil al ambalajelor
1.Cerinţe esenţiale specifice privind fabricarea şi compoziţia ambalajului:
a)ambalajul va fi fabricat astfel încât volumul şi greutatea acestuia să fie limitate la minimum necesar pentru a asigura nivelul cerut de siguranţă, igienă şi acceptabilitate atât pentru produsul ambalat, cât şi pentru consumator;
b)ambalajul va fi conceput, fabricat şi comercializat într-un mod care să permită reutilizarea sau valorificarea sa, inclusiv reciclarea, şi să reducă la minimum impactul negativ asupra mediului;
c)ambalajul va fi fabricat urmărindu-se reducerea la minimum a conţinutului de substanţe şi materiale toxice şi de alte substanţe periculoase în materialul de ambalare şi în elementele sale, substanţe care se pot regăsi în emisiile, cenuşa sau levigatul care rezultă din procesele de eliminare a deşeurilor de ambalaje.
2.Cerinţe esenţiale specifice privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj:
a)proprietăţile fizice şi caracteristicile ambalajului trebuie să permită mai multe rotaţii în condiţii normale de utilizare preconizate;
b)ambalajul reutilizat trebuie pregătit, după caz, pentru a satisface exigenţele în materie de sănătate şi de securitate;
c)ambalajul care nu mai poate fi reutilizat trebuie să devină deşeu de ambalaj valorificabil.
3.Cerinţe esenţiale specifice privind caracterul valorificabil al unui ambalaj:
a)ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deşeu de ambalaj, ca un anumit procent din greutatea materialelor folosite să fie reciclat. Fixarea acestui procent poate diferi în funcţie de tipul materialului folosit la fabricarea ambalajului;
b)ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deşeu de ambalaj, ca deşeurile de ambalaj tratate în vederea valorificării energetice să aibă o valoare calorică minimă ce să permită optimizarea recuperării de energie;
c)ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deşeu de ambalaj, ca deşeurile de ambalaje tratate în vederea compostării să fie suficient de biodegradabile;
d)ambalajul biodegradabil trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deşeu de ambalaj, o descompunere fizică, chimică, termică sau biologică, astfel încât cea mai mare parte a materialului să se transforme în bioxid de carbon, biomasă şi apă.
ANEXA nr. 3: SISTEM de marcare şi identificare pentru ambalaje
A.Sistem de numerotare şi abrevieri pentru mase plastice

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1
(1)Prezenta lege stabileşte măsuri care urmăresc prevenirea formării de deşeuri provenite de la vehiculele scoase din uz, reutilizarea, reciclarea şi alte forme de valorificare a vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora pentru a reduce eliminarea de deşeuri, precum şi îmbunătăţirea din punct de vedere ecologic a activităţii operatorilor economici implicaţi în ciclul de viaţă al vehiculelor, în special a operatorilor economici direct implicaţi în tratarea vehiculelor scoase din uz.
(2)Prevederile prezentei legi se aplică vehiculelor şi vehiculelor scoase din uz, inclusiv componentelor şi materialelor acestora, cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (3), fără a se ţine seama de modul în care vehiculul a fost întreţinut sau reparat pe toată durata utilizării acestuia şi indiferent dacă acesta este echipat cu componente furnizate de producător ori cu alte componente a căror montare ca piese de rezervă sau ca piese de schimb respectă reglementările europene sau naţionale în domeniu.
(3)Prezenta lege se aplică cu respectarea legislaţiei europene şi naţionale relevante, în special cu privire la standardele de siguranţă, emisiile în atmosferă şi nivelul emisiilor de zgomot, precum şi la cele referitoare la protecţia solului şi a apei.
(4)Producătorii care fabrică sau importă numai vehicule cu destinaţie specială, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 678/2011 al Comisiei din 14 iulie 2011 de înlocuire a anexei II şi de modificare a anexelor IV, IX şi XI la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directiva-cadru), precum şi vehiculele respective sunt exceptaţi de la aplicarea art. 5-7, art. 15 şi 17.
(5)Pentru vehiculele cu 3 roţi, cu excepţia triciclurilor motorizate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea şi supravegherea pieţei pentru vehicule cu două sau trei roţi şi pentru cvadricicluri, se aplică numai prevederile art. 8, 13 şi 18.

Art. 2
Semnificaţiile termenilor specifici utilizaţi în prezenta lege sunt prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 3
În scopul prevenirii apariţiei deşeurilor, fabricanţii de vehicule, în colaborare cu fabricanţii de componente şi de materiale, sunt obligaţi să ia măsurile necesare, conform legislaţiei în vigoare, pentru:
a)limitarea şi reducerea utilizării substanţelor periculoase în activitatea de producere a vehiculelor începând din faza de proiectare, pentru a evita poluarea mediului, pentru a facilita pregătirea pentru reutilizarea, reciclarea componentelor şi materialelor, precum şi pentru a evita necesitatea eliminării deşeurilor periculoase;
b)proiectarea şi producerea noilor vehicule cu luarea în considerare a posibilităţilor de dezmembrare, reutilizare şi valorificare, în special prin reciclare, a componentelor şi materialelor acestora;
c)integrarea unei cantităţi sporite de materiale reciclate în vehicule şi în alte produse, în vederea dezvoltării pieţelor de desfacere pentru materialele reciclate.

Art. 4
(1)Materialele şi componentele vehiculelor vor fi introduse pe piaţă numai dacă nu conţin plumb, mercur, cadmiu şi crom hexavalent.
(2)Sunt exceptate de ia prevederile alin. (1) materialele şi componentele vehiculelor prevăzute în anexa nr. 3, în condiţiile specificate în această anexă.
(3)Materialele şi componentele prevăzute la alin. (2) sunt etichetate sau identificate prin mijloace adecvate, conform legislaţiei în vigoare.

Art. 5
(1)Producătorii de vehicule, împreună cu fabricanţii de componente sau de materiale, au obligaţia de a folosi standarde de codificare pentru componente şi materiale pentru a facilita identificarea acelor componente şi materiale care sunt adecvate pentru reutilizare şi valorificare.
(2)Standardele menţionate la alin. (1) sunt cele prevăzute în Decizia Comisiei 2003/138/CE de stabilire a standardelor de codificare a componentelor şi a materialelor pentru vehicule în temeiul Directivei 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind vehiculele scoase din uz.

Art. 6
(1)Producătorii de vehicule şi operatorii economici implicaţi în gestionarea vehiculelor scoase din uz sunt obligaţi să publice, după caz, în cartea tehnică, pe propriul site sau prin alte mijloace de informare informaţii privind:
a)proiectarea vehiculelor şi a componentelor acestora din punctul de vedere al posibilităţilor de reciclare şi valorificare a acestora:
b)modalităţile de tratare sigură din punctul de vedere al protecţiei mediului a vehiculelor scoase din uz, în special în ceea ce priveşte dezmembrarea şi evacuarea tuturor fluidelor;
c)dezvoltarea şi optimizarea metodelor de reutilizare, reciclare şi valorificare a vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora;
d)progresele realizate în domeniul valorificării şi reciclării în scopul reducerii cantităţii de deşeuri eliminate, precum şi pentru creşterea gradului de valorificare şi reciclare.
(2)Producătorii de vehicule au obligaţia de a pune la dispoziţia potenţialilor cumpărători informaţiile prevăzute la alin. (1). Datele generale referitoare la informaţiile prevăzute la alin. (1) vor fi incluse în materialele promoţionale utilizate la comercializarea noilor vehicule.

Art. 7
(1)Fabricanţii de componente pentru vehicule au obligaţia de a furniza operatorilor economici autorizaţi, care realizează dezmembrarea şi/sau tratarea vehiculelor scoase din uz, gratuit, la cererea acestora, cu respectarea secretului industrial şi comercial, potrivit Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare, informaţiile necesare privind dezmembrarea, depozitarea şi testarea componentelor reutilizabile.
(2)Producătorii de vehicule au obligaţia de a furniza operatorilor economici autorizaţi, care realizează dezmembrarea şi/sau tratarea vehiculelor scoase din uz, gratuit, la cererea acestora, informaţiile privind dezmembrarea tipurilor noi de vehicule, în termen de cel mult 6 luni de la punerea pe piaţă a acestora.
(3)Informaţiile prevăzute la alin. (2) privesc componentele şi materialele vehiculelor, precum şi amplasarea în vehicul a tuturor substanţelor periculoase utilizate cu scopul atingerii obiectivelor prevăzute la art. 15.

Art. 8
(1)Producătorii de vehicule au obligaţia de a asigura primirea de la ultimul deţinător legal a vehiculelor pe care le-au introdus pe piaţă, atunci când acestea devin vehicule scoase din uz, şi predarea acestora către operatori economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de tratare, cu respectarea prevederilor alin. (3).
(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi părţilor uzate care sunt înlăturate la repararea vehiculelor, devenite deşeuri, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic.
(3)Pentru vehiculele scoase din uz, predarea la instalaţia de tratare a vehiculelor scoase din uz nu implică niciun cost pentru ultimul deţinător sau proprietar.
(4)Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (3):
a)vehiculele scoase din uz care nu mai conţin una sau mai multe componente esenţiale, precum elemente ale trenului de rulare, şasiul, componente de bază ale motorului, elemente mari de caroserie, convertizorul catalitic sau sistemele electronice de control;
b)vehiculele scoase din uz cărora li s-au adăugat deşeuri;
c)vehiculele care au suferit avarii şi ale căror componente esenţiale prevăzute la lit. a) nu mai pot fi reutilizate sau pregătite pentru reutilizare;
d)vehiculele scoase din uz care nu au fost înmatriculate permanent sau, după caz, nu au fost înregistrate în România.
(5)În scopul aplicării prevederilor alin. (1), producătorii şi/sau distribuitorii de vehicule au obligaţia:
a)să asigure, individual sau prin contracte cu operatorii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare a vehiculelor scoase din uz, minimum:
1.un punct de colectare în fiecare judeţ;
2.un punct de colectare în fiecare oraş cu peste 100.000 de locuitori;
3.6 puncte de colectare în municipiul Bucureşti, câte unul în fiecare sector;
b)să încheie un contract, cu cel puţin un operator economic autorizat, pentru tratarea vehiculelor scoase din uz a căror marcă o introduc pe piaţă, cu excepţia vehiculelor scoase din uz prevăzute la alin. (4), şi pentru acoperirea eventualelor costuri pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 15, în cazul în care costurile de colectare şi tratare a acestora depăşesc veniturile obţinute din vânzarea pieselor reutilizabile şi a materiilor prime secundare rezultate din tratarea acestora.
(6)În cazul vehiculelor scoase din uz prevăzute la alin. (4), operatorii care desfăşoară doar operaţii de colectare sau colectare şi dezmembrare sunt obligaţi să încheie un contract, cu cel puţin un operator economic autorizat, pentru tratarea vehiculelor scoase din uz colectate şi pentru acoperirea diferenţelor, în cazul în care costurile de tratare a acestora depăşesc veniturile obţinute din vânzarea pieselor reutilizabile şi/sau a materiilor prime secundare rezultate din tratarea acestora.

Art. 9
Producătorii de vehicule au obligaţia:
a)să transmită anual, dar nu mai târziu de 31 decembrie a anului în curs, la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, lista cu operatorii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de tratare a vehiculelor scoase din uz cu care au semnat contract potrivit prevederilor art. 8 alin. (5) lit. b) şi lista cu punctele de colectare prevăzute la art. 8 alin. (5) lit. a), liste ce includ datele de contact ale operatorilor economici;
b)să pună la dispoziţia publicului, pe propriul site şi la punctele de vânzare a vehiculelor noi, listele prevăzute la lit. a).

Art. 10
(1)Finanţarea colectării şi tratării vehiculelor scoase din uz care conţin toate componentele esenţiale prevăzute la art. 8 alin. (4) lit. a), introduse pe piaţă de producătorii care şi-au încetat activitatea, se asigură de către producătorii existenţi, proporţional cu numărul de vehicule vândute în anul precedent, numai în cazul în care nivelul costurilor de colectare şi tratare a vehiculelor scoase din uz depăşeşte veniturile obţinute din vânzarea pieselor reutilizabile şi a materiilor prime secundare rezultate din tratarea acestora.
(2)Costurile de tratare şi colectare a vehiculelor scoase din uz prevăzute la alin. (1), care se finanţează, nu pot depăşi maximul costurilor de finanţare asigurat de producătorii existenţi pe piaţă, potrivit contractelor încheiate conform prevederilor art. 8 alin. (5) pentru autovehiculele proprii având acelaşi an sau, după caz, aceeaşi perioadă de fabricaţie.
(3)Modalitatea de distribuire a finanţării pentru fiecare producător de vehicule existent pe piaţă se stabileşte, în scopul atingerii obiectivelor de la art. 1 alin. (3), art. 3, 5, 6, art. 7 alin. (2) şi (3) şi art. 8 alin. (5) şi (6), prin acord încheiat în condiţiile legii între autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, producătorii de vehicule şi operatorii economici care desfăşoară activităţi de tratare a vehiculelor scoase din uz, precum şi alţi operatori economici interesaţi, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4)Acordul prevăzut la alin. (3) trebuie să respecte următoarele cerinţe:
a)acordurile au forţă obligatorie pentru părţile semnatare;
b)acordurile trebuie să specifice obiectivele cu termenele – limită respective;
c)acordurile sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi sunt transmise Comisiei Europene;
d)rezultatele obţinute pe baza acordurilor sunt monitorizate regulat, sunt raportate autorităţilor competente şi Comisiei Europene şi sunt puse la dispoziţia publicului, în conformitate cu condiţiile stabilite în acestea;
e)autorităţile competente iau deciziile necesare examinării progresului înregistrat pe baza acordurilor.
(5)În cazul nerespectării acordurilor prevăzute la alin. (3), operatorilor economici li se vor aplica sancţiunile prevăzute la art. 21 lit. b), pentru nerealizarea obligaţiei respective.

Art. 11
Operatorii economici care efectuează operaţiuni de întreţinere şi reparaţii auto au obligaţia de a preda pentru reciclare, valorificare sau reutilizare materialele şi piesele înlocuite, care constituie deşeuri, către operatorii economici autorizaţi, potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare.

Art. 12
(1)Operatorii economici care desfăşoară numai activităţi de colectare predau vehiculele scoase din uz operatorilor economici autorizaţi pentru tratarea vehiculelor scoase din uz, aşa cum au fost preluate de la ultimul deţinător legal/proprietar, după caz.
(2)În cazul în care vehiculele scoase din uz au fost preluate fără una sau mai multe componente esenţiale, prevăzute la art. 8 alin. (4), acest lucru se va specifica, în mod explicit, într-o notă care însoţeşte certificatul de distrugere emis la preluarea vehiculelor scoase din uz.
(3)O copie de pe certificatul de distrugere, însoţită de nota prevăzută la alin. (2), va fi transmisă către operatorii economici autorizaţi pentru tratarea vehiculelor scoase din uz.

Art. 13
(1)Operatorii economici care desfăşoară activităţi de colectare, tratare, colectare şi tratare a vehiculelor scoase din uz sunt obligaţi să solicite şi să obţină autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu emisă de autorităţile competente pentru protecţia mediului, potrivit prevederilor legislaţiei de protecţie a mediului în vigoare.
(2)Operatorii economici care desfăşoară activităţi de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz sunt obligaţi să solicite şi să obţină autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu prevăzută la alin. (1), precum şi autorizaţia tehnică de funcţionare şi avizul de funcţionare prevăzute la art. 1 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea operatorilor economici care desfăşoară activităţi de reparaţii, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, precum şi de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 222/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Operatorii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare şi tratare a vehiculelor scoase din uz sunt obligaţi să le stocheze, chiar şi temporar, şi să trateze vehicule scoase din uz potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, şi conform cerinţelor prevăzute în anexa nr. 2, cu respectarea reglementărilor cu privire la sănătatea umană şi mediu.
(4)Operatorii economici autorizaţi să desfăşoare operaţii de tratare a vehiculelor scoase din uz trebuie să îndeplinească obligaţiile prevăzute în anexa nr. 2.
(5)Operaţiile de tratare pentru depoluarea vehiculelor scoase din uz prevăzute la pct. 3 din anexa nr. 2 sunt efectuate în maximum 5 zile de la preluarea vehiculului scos din uz.
(6)Operaţiile de tratare a vehiculelor scoase din uz sunt finalizate în cel mult 3 luni de la data emiterii certificatului de distrugere.
(7)Operatorii economici autorizaţi să desfăşoare numai activităţi de colectare sunt obligaţi să încheie un contract cu cel puţin un operator economic autorizat să desfăşoare operaţii de tratare a vehiculelor scoase din uz şi să predea acestora vehiculele scoase din uz colectate în maximum o lună de la data preluării lor.
(8)Respectarea cerinţelor aplicabile prevăzute în anexa nr. 2 reprezintă condiţie pentru obţinerea autorizaţiei de mediu prevăzute la alin. (1), respectiv pentru desfăşurarea activităţii.
(9)Autoritatea publică judeţeană pentru protecţia mediului poate acorda derogări potrivit prevederilor art. 35 din Legea nr. 211/2011, republicată, numai pentru operaţiile de valorificare a deşeurilor provenite de la vehicule scoase din uz după tratarea acestora potrivit prevederilor pct. 3 din anexa nr. 2 şi numai în baza unei inspecţii efectuate înainte de înregistrare.
(10)Inspecţia prevăzută la alin. (9) verifică:
a)tipul şi cantităţile de deşeuri tratate;
b)cerinţele tehnice generale ce trebuie respectate;
c)măsurile de siguranţă ce trebuie luate.
(11)Inspecţia prevăzută la alin. (9) se efectuează o dată pe an, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 20 din Legea nr. 211/2011, republicată.
(12)Pentru derogările acordate, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, informează Comisia Europeană în legătură cu rezultatele inspecţiei prevăzute la alin. (9).

Art. 14
Operatorii economici care efectuează operaţii de tratare a vehiculelor scoase din uz pot introduce sisteme de management de mediu certificate, prin mecanisme de acordare a sprijinului financiar nerambursabil şi de la bugetul de stat, potrivit legislaţiei naţionale în vigoare privind sprijinul financiar.

Art. 15
Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, operatorii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de tratare a vehiculelor scoase din uz sunt obligaţi să asigure, pentru toate vehiculele scoase din uz preluate în vederea tratării, realizarea următoarelor obiective:
a)reutilizarea şi valorificarea a cel puţin 95% din masa medie pe vehicul şi an;
b)reutilizarea şi reciclarea a cel puţin 85% din masa medie pe vehicul şi an.

Art. 16
(1)În cazul vehiculelor scoase din uz pentru care s-a emis un certificat de distrugere în România şi ale căror materiale şi componente au fost livrate intracomunitar către alt stat membru al Uniunii Europene sau altă ţară terţă pentru tratare ulterioară, acea tratare va fi atribuită României în scopul calculării obiectivelor, dacă există dovada că reciclarea şi/sau valorificarea au loc în condiţii echivalente cu cele prevăzute de legislaţia europeană în domeniu.
(2)Vehiculele scoase din uz pentru care un alt stat membru al Uniunii Europene sau altă ţară terţă a emis un certificat de distrugere şi care sunt importate în România pentru reciclare şi/sau valorificare nu vor fi luate în considerare pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 15.
(3)În cazul transferului transfrontalier al vehiculelor scoase din uz şi/sau al materialelor şi componentelor acestora spre ţări terţe se aplică prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 17
(1)În scopul monitorizării atingerii obiectivelor prevăzute la art. 15, operatorii economici care desfăşoară activităţi de colectare, respectiv tratare a vehiculelor scoase din uz au obligaţia de a raporta autorităţilor judeţene pentru protecţia mediului datele şi informaţiile cu privire la îndeplinirea obiectivelor de reutilizare, reciclare şi valorificare.
(2)Procedura de raportare, precum şi tipul datelor şi informaţiilor care sunt transmise de operatorii economici implicaţi în gestionarea vehiculelor scoase din uz se stabilesc prin ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3)La solicitarea autorităţilor pentru protecţia mediului, operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) au obligaţia de a dovedi, prin documente, corectitudinea datelor raportate.
(4)Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne va furniza anual Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului informaţii privitoare la:
a)parcul auto privind categoria M1, exceptând vehiculele cu destinaţii speciale;
b)parcul auto privind categoria N1, exceptând vehiculele cu destinaţii speciale;
c)înmatriculările vehiculelor noi din categoria M1, exceptând vehiculele cu destinaţii speciale;
d)înmatriculările vehiculelor noi din categoria N1, exceptând vehiculele cu destinaţii speciale;
e)înmatriculările vehiculelor second-hand din categoria M1, exceptând vehiculele cu destinaţii speciale;
f)înmatriculările vehiculelor second-hand din categoria N1, exceptând vehiculele cu destinaţii speciale;
g)radierile, în urma dezmembrării, ale vehiculelor din categoria M1, exceptând vehiculele cu destinaţii speciale;
h)radierile, în urma dezmembrării, ale vehiculelor din categoria N1, exceptând vehiculele cu destinaţii speciale.
(5)La interval de 3 ani, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului întocmeşte şi transmite Comisiei Europene un raport privind punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei legi, în baza Deciziei 2001/753/CE a Comisiei din 17 octombrie 2001 privind un chestionar pentru elaborarea de către statele membre a rapoartelor referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, în scopul elaborării unei baze de date privind vehiculele scoase din uz şi tratarea acestora.
(6)Raportul prevăzut la alin. (5) conţine informaţii relevante referitoare la posibilele modificări în structura comercializării autovehiculelor şi în sectoarele de colectare, dezmembrare, mărunţire, valorificare şi reciclare, care pot duce la perturbarea concurenţei dintre sau în interiorul statelor membre ale Uniunii Europene, şi este înaintat Comisiei Comunităţilor Europene în termen de 9 luni de la sfârşitul perioadei de 3 ani pe care o acoperă.

Art. 18
Persoanele fizice sau persoanele juridice deţinătoare de vehicule scoase din uz au următoarele obligaţii:
a)să nu depoziteze vehiculele scoase din uz ori componentele solide şi/sau lichide ale acestora;
b)să predea vehiculele scoase din uz operatorilor economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare a vehiculelor scoase din uz sau direct operatorilor economici care sunt autorizaţi să efectueze operaţii de tratare a vehiculelor scoase din uz.

Art. 19
(1)Radierea definitivă din circulaţie a vehiculului se realizează în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în baza prezentării certificatului de distrugere.
(2)Certificatul de distrugere reprezintă singurul document în baza căruia se face dovada predării vehiculului scos din uz şi tratării acestuia la operatorii economici autorizaţi.

Art. 20
(1)La preluarea vehiculului scos din uz, operatorul economic autorizat pentru tratarea acestuia are obligaţia să emită certificatul de distrugere şi să îl înmâneze ultimului deţinător al vehiculului.
(2)În vederea eliberării certificatului de distrugere, colectarea vehiculelor scoase din uz se face în baza următoarelor documente:
a)cartea de identitate a vehiculului în original, precum şi o copie care va fi predată operatorului economic care efectuează colectarea sau, după caz, tratarea vehiculelor scoase din uz;
b)în cazul vehiculelor scoase din uz care aparţin unei persoane fizice, documentul de identitate al ultimului proprietar, dacă acesta efectuează predarea vehiculului, sau al persoanei împuternicite de acesta să efectueze predarea vehiculului scos din uz, însoţit de actul notarial de împuternicire;
c)în cazul vehiculelor scoase din uz care aparţin unei persoane juridice, documentul de identitate al persoanei delegate să efectueze predarea vehiculului şi delegaţia din partea societăţii deţinătoare a vehiculului scos din uz.
(3)Se exceptează de la aplicarea prevederilor alin. (2) lit. a) vehiculele fără proprietar sau abandonate pe domeniul public ori privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi trecute în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale de pe a căror rază au fost ridicate potrivit Legii nr. 421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul vehiculelor scoase din uz predate operatorilor economici care desfăşoară numai activităţi de colectare, certificatele de distrugere sunt emise de aceştia în numele unităţii de tratare cu care au contract, cu acordul scris al unităţii de tratare şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(5)Eliberarea certificatului de distrugere se face gratuit.
(6)Modelul certificatului de distrugere este prevăzut în anexa nr. 4.
(7)Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, unităţile aflate în coordonare, subordonare ori sub autoritatea sa, Ministerul Afacerilor Interne, prin structurile specializate, recunosc şi acceptă certificatele de distrugere sau orice document echivalent al acestora, eliberate în alte state membre ale Uniunii Europene potrivit prevederilor Deciziei 2002/151/CE a Comisiei din 19 februarie 2002 privind cerinţele minime pentru certificatul de distrugere eliberat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind vehiculele scoase din uz.

Art. 21
Încălcarea prevederilor dispoziţiilor prezentei legi constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:
a)cu amendă de la 25.000 lei la 50.000 lei, în cazul nerespectării de către fabricanţii de vehicule şi fabricanţii de componente şi de materiale a obligaţiilor prevăzute la art. 3;
b)cu amendă de la 20.000 lei la 30.000 lei, în cazul nerespectării de către operatorii economici a obligaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (1) şi art. 5, precum şi al nerespectării de către operatorul economic a obligaţiilor cuprinse în acordurile prevăzute la art. 10 alin. (3);
c)cu amendă de la 20.000 lei la 30.000 lei, în cazul nerespectării de către producătorii de vehicule, operatorii economici implicaţi în gestionarea vehiculelor scoase din uz, fabricanţii de componente pentru vehicule, operatorii economici autorizaţi pentru tratarea vehiculelor scoase din uz, operatorii economici care desfăşoară activităţi de colectare a vehiculelor scoase din uz a obligaţiilor prevăzute la art. 6, 7 şi art. 20 alin. (1), (4) şi (5);
d)cu amendă de la 40.000 lei la 50.000 lei, în cazul nerespectării de către producătorii şi/sau distribuitorii de vehicule a obligaţiilor prevăzute la art. 8;
e)cu amendă de la 25.000 lei la 30.000 lei, în cazul nerespectării de către producătorii de vehicule, operatorii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare, respectiv tratare a vehiculelor scoase din uz a obligaţiilor prevăzute la art. 9, 15 şi art. 17 alin. (1) şi (3);
f)cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, în cazul nerespectării de către operatorii economici care efectuează operaţiuni de întreţinere şi reparaţii auto a obligaţiilor prevăzute la art. 11;
g)cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, şi de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul nerespectării de către operatorii economici care efectuează operaţiuni de colectare, colectare şi tratare, tratare, de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz a obligaţiilor prevăzute la art. 13 alin. (1)-(7), precum şi a cerinţelor minime prevăzute în anexa nr. 2;
h)cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru persoane juridice, în cazul nerespectării de către persoanele fizice sau persoanele juridice deţinătoare de vehicule scoase din uz a obligaţiilor prevăzute la art. 18.

Art. 22
(1)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul Gărzii Naţionale de Mediu.
(2)Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 21, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
(3)Contravenţiilor prevăzute la art. 21 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 23
Autorizaţiile emise anterior intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse revizuirii, sub rezerva îndeplinirii de către operatorii economici a obiectivelor prevăzute la art. 15.

Art. 24
Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta lege şi se actualizează, în funcţie de progresul ştiinţific şi tehnic, prin ordin al ministrului mediului, apelor şi pădurilor.

Art. 25
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a)Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 11 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare;
b)Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 87/527/411/2005 privind aprobarea modelului şi a condiţiilor de emitere a certificatului de distrugere la preluarea vehiculelor scoase din uz, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 8 aprilie 2005;
c)Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 1.224/722/2005 pentru aprobarea Procedurii şi condiţiilor de autorizare a persoanelor juridice în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de reutilizare, reciclare şi valorificare energetică a vehiculelor scoase din uz, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.178 din 27 decembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare;
d)Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 625/2007 privind aprobarea Metodologiei pentru urmărirea realizării de către operatorii economici a obiectivelor prevăzute la art. 15 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007.
*
Prezenta lege transpune Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene, seria L, nr. 269 din 21 octombrie 2000, amendată de Decizia Comisiei 2002/525/CE din 27 iunie 2002 de modificare a Anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 170 din 29 iunie 2002; Decizia 2005/63/CE a Comisiei din 24 ianuarie 2005 de modificare a Anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 25 din 28 ianuarie 2005; Decizia 2005/438/CE a Comisiei din 10 iunie 2005 de modificare a Anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 152 din 15 iunie 2005; Decizia 2005/673/CE a Consiliului din 20 septembrie 2005 de modificare a Anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 254 din 30 septembrie 2005; Decizia 2008/689/CE a Comisiei din 1 august 2008 de modificarea Anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 225 din 23 august 2008; Directiva 2008/33/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 2008 de modificare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 81 din 20 martie 2008; Directiva 2008/112/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 de modificare a Directivelor 76/768/CEE, 88/378/CEE, 1999/13/CE ale Consiliului şi a Directivelor 2000/53/CE, 2002/96/CE şi 2004/42/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, pentru a le adapta Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 345 din 23 decembrie 2008; Decizia 2010/115/UE a Comisiei din 23 februarie 2010 de modificare a anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 48 din 25 februarie 2010; Directiva 2011/37/UE a Comisiei din 30 martie 2011 de modificare a anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 85 din 31 martie 2011, şi Directiva 2013/28/UE a Comisiei din 17 mai 2013 de modificare a anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 135 din 22 mai 2013, precum şi Decizia 2002/151/CE a Comisiei din 19 februarie 2002 privind cerinţele minime pentru certificatul de distrugere eliberat potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) din Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 50 din 21 februarie 2002.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
ANEXA nr. 1:
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)vehicul – orice vehicul aparţinând categoriilor M1 sau N1, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 678/2011 al Comisiei din 14 iulie 2011, precum şi vehiculele cu trei roţi, cu excepţia triciclurilor motorizate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2013;
b)vehicul scos din uz – un vehicul devenit deşeu, astfel cum e definit la pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011, republicată;
c)producător – fabricantul de vehicule sau importatorul profesional al unui vehicul într-un stat membru;
d)prevenire – măsurile care urmăresc reducerea cantităţii de vehicule scoase din uz, a materialelor şi substanţelor provenite de la acestea, precum şi reducerea pericolului pe care îl prezintă acestea pentru mediu;
e)tratare – orice activitate desfăşurată după ce vehiculul scos din uz a fost predat unui operator economic autorizat care desfăşoară activităţi de depoluare, dezmembrare, tăiere, mărunţire, valorificare sau pregătire pentru eliminarea deşeurilor mărunţite, precum şi orice altă operaţiune efectuată în vederea valorificării şi/sau eliminării vehiculelor scoase din uz şi a componentelor lor;
f)reutilizare – orice operaţiune prin care componentele vehiculelor scoase din uz sunt utilizate în acelaşi scop pentru care au fost concepute;
g)reciclare – reprelucrarea, într-un proces de producţie a materialelor uzate în scopul original sau în alte scopuri, cu excepţia recuperării energiei. Recuperarea energiei reprezintă utilizarea combustibililor uzaţi ca mijloc de generare a energiei prin incinerare directă cu sau fără alte deşeuri, dar cu recuperarea căldurii;
h)valorificare – oricare dintre operaţiunile aplicabile prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 211/2011, republicată;
i)eliminare – oricare dintre operaţiunile prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 211/2011, republicată;
j)operatori economici – producătorii, distribuitorii, colectorii, companiile de asigurări auto, precum şi operatorii care au ca obiect de activitate dezmembrarea, tăierea, mărunţirea, valorificarea, reciclarea şi alţi operatori care au ca obiect de activitate tratarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv a componentelor şi a materialelor acestora;
k)substanţă periculoasă – orice substanţă care îndeplineşte criteriile pentru oricare dintre următoarele clase sau categorii de pericol prevăzute în anexa nr. 1 la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1.999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006:
1.clasele de pericol 2.1-2.4, 2.6 şi 2.7, 2.8 tipurile A şi B, 2.9, 2.10, 2.12, 2.13 categoriile 1 şi 2, 2.14 categoriile 1 şi 2, 2.15 tipurile A-F;
2.clasele de pericol 3.1-3.6, 3.7 – efecte adverse asupra funcţiei sexuale şi a fertilităţii sau asupra dezvoltării, 3.8 – alte efecte decât efectele narcotice, 3.9 şi 3.10;
3.clasa de pericol 4.1;
4.clasa de pericol 5.1;
l)shredder/instalaţie de tocare şi mărunţire a vehiculelor scoase din uz – orice instalaţie utilizată pentru tăierea în bucăţi sau pentru fragmentarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv în scopul obţinerii de resturi metalice direct reciclabile sau, după caz, direct reutilizabile;
m)informaţii referitoare la dezmembrare – toate informaţiile necesare pentru tratarea corectă şi sigură din punct de vedere ecologic a vehiculelor scoase din uz. Aceste informaţii vor fi puse la dispoziţia operatorilor economici autorizaţi pentru tratarea vehiculelor scoase din uz de către fabricanţii de vehicule şi producătorii de componente sub forma unor manuale sau pe suport electronic, cum ar fi CD-ROM, servicii on-line;
n)piesă de schimb – piesă destinată să înlocuiască la un vehicul acea piesă cu care vehiculul a fost omologat de tip şi care respectă cerinţele tehnice şi de calitate stabilite de producătorul vehiculului;
o)dezmembrare – activitatea ce constă în demontarea vehiculului scos din uz, în materiale şi componente destinate reutilizării, valorificării şi eliminării;
p)certificat de distrugere – documentul eliberat ultimului deţinător al vehiculului scos din uz de către operatorii economici autorizaţi care desfăşoară activităţi de depoluare, dezmembrare, tăiere, mărunţire, valorificare sau pregătire pentru eliminarea deşeurilor mărunţite, precum şi orice altă operaţiune efectuată în vederea valorificării şi/sau eliminării vehiculelor scoase din uz şi a componentelor lor şi în baza căruia este obligatorie radierea din circulaţie a vehiculului;
q)acord – acordul încheiat între autorităţile publice competente şi reprezentanţii sectoarelor economice implicate, deschis tuturor partenerilor care doresc să se conformeze condiţiilor acordului, în vederea atingerii obiectivelor prevăzute în prezenta lege;
r)anvelope de prim-montaj – anvelopele cu care se echipează roţile vehiculului, inclusiv roata de rezervă, în cadrul procesului de fabricaţie a vehiculului respectiv;
s)depoluare – golirea de fluide şi de substanţe chimice periculoase a vehiculelor scoase din uz, cu respectarea prevederilor anexei nr. 2 la lege;
ş)deţinător – deţinător mandatat de proprietarul vehiculului pentru folosinţa acestuia, persoana fizică sau juridică ce se află în posesia unui vehicul scos din uz, pe care îl predă, în baza unei împuterniciri notariale, operatorilor economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare şi/sau tratare.
ANEXA nr. 2: CERINŢE MINIME necesar a fi îndeplinite de către unităţile de colectare şi de cele de tratare a vehiculelor scoase din uz, în scopul minimizării impactului asupra mediului, al colectării, dezmembrării şi reciclării vehiculelor scoase din uz, precum şi al eliminării în condiţii de siguranţă pentru mediu şi sănătate umană a deşeurilor rezultate
(1)Spaţii de depozitare (inclusiv stocarea temporară) a vehiculelor scoase din uz înainte de tratare:
a)suprafeţe impermeabile pentru zonele adecvate, prevăzute cu sisteme de colectare a scurgerilor, decantoare şi dispozitive de curăţare-degresare;
b)echipamente pentru tratarea apei uzate, inclusiv a apei de ploaie, potrivit reglementărilor referitoare la mediu şi sănătate umană;
c)operaţiile de depozitare trebuie efectuate fără a deteriora piesele de schimb şi componentele care conţin lichide sau care sunt recuperabile.
(2)Cerinţe care trebuie îndeplinite de unităţile de colectare a vehiculelor scoase din uz:
a)unităţile de colectare a vehiculelor scoase din uz nu au dreptul să trateze vehiculele scoase din uz, în mod special în ceea ce priveşte evacuarea fluidelor şi dezmembrarea acestora. Acestea trebuie să încheie contracte cu unităţile de tratare a vehiculelor scoase din uz în ceea ce priveşte perioadele de preluare a vehiculelor, în scopul evitării prejudiciilor produse mediului de stocarea prelungită a acestora şi al evitării blocării activităţii de colectare. Aceste prevederi nu se aplică operatorilor economici care sunt autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare şi tratare a vehiculelor scoase din uz;
b)unităţile de colectare a vehiculelor scoase din uz trebuie să fie autorizate din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru activitatea desfăşurată, conform prevederilor legale în vigoare;
c)este interzisă stocarea vehiculelor unul peste altul, precum şi aşezate pe una dintre părţile laterale sau pe plafon. Vehiculele trebuie stocate în aşa fel încât să se evite orice prejudiciu ce ar putea fi adus componentelor care conţin fluide sau părţilor uşor demontabile din sticlă cum ar fi, dar fără a se limita la: parbrizul, luneta sau geamurile laterale;
d)suprafaţa pentru colectare trebuie împărţită într-o suprafaţă unde vehiculele scoase din uz sunt predate de către deţinători şi o suprafaţă pentru stocarea temporară a acestora în vederea predării către unităţile de tratare a vehiculelor scoase din uz. Această ultimă suprafaţă trebuie să fie impermeabilă, protejată împotriva scurgerilor de ulei mineral, potrivit reglementărilor legale în vigoare, şi să fie prevăzută, în mod obligatoriu, cu sisteme de colectare a scurgerilor, decantoare şi dispozitive de curăţare-degresare;
e)deţinerea echipamentelor necesare transportării vehiculelor la unităţile de tratare a vehiculelor scoase din uz, ţinându-se seama de faptul că vehiculele scoase din uz colectate nu mai au drept de circulaţie pe drumurile publice odată cu emiterea certificatului de distrugere şi implicit cu radierea din circulaţie;
f)sunt obligatorii deţinerea rezervoarelor de depozitare adecvate pentru depozitarea separată a lichidelor vehiculelor scoase din uz şi stocarea în condiţii corespunzătoare a substanţelor pentru tratarea şi neutralizarea oricăror posibile scurgeri de fluide;
g)este obligatorie deţinerea de echipamente pentru tratarea apei uzate, inclusiv a apei de ploaie, potrivit reglementărilor referitoare la mediu şi sănătate umană;
h)unitatea de colectare trebuie să aibă o capacitate adecvată de prevenire şi stingere a incendiilor;
i)unitatea de colectare trebuie să fie îngrădită, pentru a preveni accesul persoanelor neautorizate;
j)este obligatorie amplasarea unui indicator în apropierea căii de acces, în care să se specifice denumirea, adresa şi orele de funcţionare ale unităţii;
k)toate vehiculele scoase din uz, colectate de la ultimul deţinător, precum şi cele care urmează să fie transferate către unităţile de tratare a vehiculelor scoase din uz vor fi evidenţiate în scris într-un registru de operare. În plus, vor fi înregistrate următoarele informaţii:
1.copii ale cărţilor de identitate ale vehiculelor uzate colectate;
2.pentru persoanele fizice – copii ale documentelor de identitate ale ultimilor proprietari sau ale persoanelor împuternicite de aceştia printr-un document notarial să efectueze predarea vehiculelor uzate;
3.pentru persoanele juridice – copii ale documentelor de identitate ale persoanelor delegate de societăţile deţinătoare ale vehiculelor scoase din uz să efectueze predarea acestora;
4.copii ale certificatelor de distrugere ale tuturor vehiculelor scoase din uz preluate;
5.probleme deosebite şi avarii incluzând cauzele şi măsurile de remediere a acestora.
l)registrul de operare va fi prezentat, la cerere, autorităţilor responsabile cu controlul.
(3)Cerinţe pentru unităţile de tratare a vehiculelor scoase din uz:
I._
a)zona de lucru trebuie să fie împărţită în:
1.zona de livrare, respectiv zona de primire şi înregistrare;
2.zona de depozitare preliminară a vehiculelor care nu au fost tratate prealabil;
3.zona de depoluare a vehiculelor scoase din uz;
4.zona de depozitare a vehiculelor depoluate;
5.zona de dezmembrare;
6.zona de stocare a părţilor reutilizabile care nu conţin fluide;
7.zona de stocare a părţilor reutilizabile care conţin fluide;
8.zona de stocare a deşeurilor solide pentru reciclare/valorificare energetică/eliminare;
9.zona de stocare a deşeurilor fluide pentru reciclare/valorificare energetică/eliminare;
10.zona de stocare a vehiculelor dezmembrate ce vor fi transportate către shredder;
11.zona de compactare, dacă se efectuează această operaţiune;
12.toate zonele trebuie să fie identificate în mod clar;
b)zonele ce servesc pentru stocarea vehiculelor scoase din uz primite trebuie să fie impermeabilizate, protejate împotriva scurgerilor de ulei mineral, potrivit reglementărilor legale în vigoare, şi să fie prevăzute cu sisteme de colectare a scurgerilor, decantoare şi dispozitive de curăţare-degresare;
c)pe durata depozitării, înaintea depoluării şi dezmembrării, este interzisă stocarea vehiculelor aşezate pe una dintre părţile laterale sau pe plafon, pentru a preveni scurgerea fluidelor. Depozitarea vehiculelor uzate unul peste altul este admisă numai dacă există echipamentele necesare pentru a se asigura prevenirea deteriorării pieselor de schimb sau a componentelor valorificabile care conţin fluide;
d)în zonele în care se realizează depoluarea, dezmembrarea, stocarea fluidelor şi a părţilor care conţin fluide, precum şi compactarea, trebuie luate măsuri pentru a se asigura evitarea degradării deşeurilor valorificabile;
e)vehiculele scoase din uz, înainte de a fi tratate, trebuie depozitate pe suprafeţe impermeabile, protejate împotriva scurgerilor de ulei mineral, potrivit reglementărilor legale în vigoare, suprafeţe care să prezinte o reţea de drenare a apelor, decantoare şi dispozitive de curăţare-degresare, astfel încât să fie evitată contaminarea solului sau a pânzei freatice;
f)operatorii au obligaţia de a ţine un registru de evidenţă a operaţiunilor de tratare a vehiculelor scoase din uz;
g)este obligatorie deţinerea de echipamente pentru tratarea apei uzate, inclusiv a apei de ploaie, potrivit reglementărilor referitoare la mediu şi sănătatea umană;
h)unitatea trebuie să aibă o capacitate corespunzătoare de depozitare a anvelopelor uzate şi să prevină formarea de stocuri;
i)unitatea trebuie să aibă o capacitate adecvată de prevenire şi stingere a incendiilor;
j)în vederea reducerii oricărui impact negativ asupra mediului, vehiculele scoase din uz sunt dezmembrate înainte de tratare sau de alte operaţii echivalente, iar componentele ori materialele etichetate sau identificate în orice alt mod potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) din lege sunt demontate înainte de tratare;
II.Depoluare
k)la primirea vehiculelor scoase din uz, materialele şi componentele periculoase sunt înlăturate selectiv pentru a nu contamina deşeurile provenite de la shredder, urmând ca operatorii unităţilor de tratare a vehiculelor scoase din uz să efectueze cu prioritate următoarele operaţiuni de depoluare: îndepărtarea acumulatorilor; demontarea rezervorului de combustibil lichid sau gazos de către personalul autorizat, conform instrucţiunilor producătorului; tratarea componentelor pirotehnice, fie prin dezmembrare şi eliminare conform instrucţiunilor producătorului, fie prin detonare, pentru a le face inofensive, atât timp cât sunt instalate pe vehicule; îndepărtarea pe cât posibil a tuturor componentelor conţinând mercur;
l)înaintea oricărei tratări operatorii unităţilor de tratare a vehiculelor scoase din uz trebuie să îndepărteze de pe vehicule, să colecteze şi să stocheze selectiv următoarele materiale şi componente periculoase, pentru a nu contamina deşeurile provenind de la vehiculele scoase din uz, produse de maşina de mărunţit: combustibilul, inclusiv gazul lichefiat, lichidul de răcire, lichidul de frână, agentul frigorific din instalaţia de aer condiţionat, antigelul, condensatoare ce conţin PCB/PCT, uleiul de motor, uleiul de cutie de viteze, de transmisie, uleiul hidraulic şi cel utilizat în amortizoare, orice alte lichide conţinute de vehiculul scos din uz, cu excepţia cazului când acestea sunt necesare pentru reutilizarea componentelor pe care le conţin. Componentele şi materialele care prezintă riscuri pentru pânza freatică şi pentru apele de suprafaţă sunt depozitate pe suprafeţe acoperite şi impermeabilizate;
m)operatorii economici autorizaţi pot îndeplini cerinţele legate de depoluarea şi tratarea vehiculelor scoase din uz şi prin utilizarea de instalaţii de depoluare mobile, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la pct. 2 lit. a);
n)unităţile de tratare a vehiculelor scoase din uz trebuie să includă spaţii de stocare adecvate pentru părţile dezmembrate, inclusiv spaţii de stocare impermeabile pentru piesele de schimb care vin în contact cu uleiul;
o)unităţile de tratare a vehiculelor scoase din uz trebuie să deţină containere adecvate pentru stocarea bateriilor, cu neutralizare electrolitică în acelaşi spaţiu sau în altă parte, şi containere adecvate pentru stocarea filtrelor şi a condensatoarelor care conţin PCB/PCT;
p)unităţile de tratare a vehiculelor scoase din uz trebuie să deţină rezervoare de depozitare adecvate pentru stocarea separată a lichidelor vehiculelor scoase din uz: combustibil, ulei de motor ulei de cutie de viteze, ulei de transmisie, ulei hidraulic, lichide de răcire, antigel, lichid de frână, acid de baterie, lichide ale sistemului de aer condiţionat şi orice alte lichide conţinute de vehiculul scos din uz;
III.Tratare pentru promovarea reciclării
q)înaintea oricărei tratări ulterioare, operatorii unităţilor de tratare a vehiculelor scoase din uz trebuie să îndepărteze selectiv următoarele substanţe, materiale şi componente periculoase, pentru a nu contamina deşeurile provenind de la vehiculele scoase din uz, produse de maşina de mărunţit: componentele potenţial periculoase indicate de producători, suspensiile, dacă nu au fost golite de fluide, componentele conţinând azbest, componentele conţinând mercur, cum ar fi întrerupătoarele, în măsura în care este posibil, componentele şi materialele care conţin cadmiu, plumb, crom hexavalent, substanţele care nu au legătură cu vehiculele scoase din uz;
r)operaţiile de demontare şi stocare sunt efectuate astfel încât să permită reutilizarea, valorificarea şi, în special, reciclarea componentelor vehiculelor;
s)operaţiile de tratare pentru depoluarea vehiculelor scoase din uz, prevăzute la lit. k), l) şi q), trebuie efectuate în termen de maximum 5 zile de la preluarea vehiculului scos din uz;
ş)înainte de transferarea vehiculelor dezmembrate către shredder sau către o altă instalaţie de tratare ulterioară, operatorii unităţilor de tratare a vehiculelor scoase din uz trebuie să asigure cu prioritate dezasamblarea următoarelor componente:
1.convertoare catalitice;
2.greutăţi de echilibrare;
3.jante de aluminiu;
4.lunetă, parbriz şi geamuri laterale;
5.anvelope;
6.componente mari de plastic, cum sunt barele de protecţie, tablouri de bord, grila radiatorului, dacă acestea nu sunt separate în timpul sau după procesul de tocare/mărunţire într-o manieră care să permită reciclarea materialelor;
7.componente metalice care conţin cupru, aluminiu şi magneziu, dacă respectivele metale nu vor fi separate în timpul sau după procesul de tocare/mărunţire;
8.înlăturarea bateriilor şi a rezervoarelor de gaz lichefiat, precum şi înlăturarea sau neutralizarea componentelor cu potenţial exploziv, ca, de exemplu, pernele de aer;
t)componentele şi substanţele obţinute din vehiculele scoase din uz trebuie să fie reciclate sau reutilizate într-o măsură cât mai mare, acordându-se prioritate reutilizării. În măsura posibilităţilor tehnice şi financiare, lichidul de frână, uleiurile hidraulice, lichidul de răcire şi agentul frigorific din instalaţia de aer condiţionat trebuie să fie reciclate. Deşeurile care vor fi reciclate trebuie să fie depozitate separat de deşeurile care urmează să fie eliminate;
ţ)vehiculele depoluate sau dezmembrate pot fi compactate în instalaţii corespunzătoare în scopul transportării, dacă s-a asigurat demontarea tuturor componentelor care pot fi reutilizate sau reciclate;
IV.Documente
u)operatorii unităţilor de tratare a vehiculelor scoase din uz au obligaţia de a ţine un registru de operare înseriat şi numerotat, în care se vor menţiona datele de identificare a vehiculelor, operaţiile de evacuare a fluidelor, reutilizarea şi reciclarea materialelor, materialele valorificate energetic, alte tratamente aplicate unor componente;
v)registrul de operare va conţine şi toate datele esenţiale privind funcţionarea unităţii, care rezultă din principiile de transparenţă şi trasabilitate în ceea ce priveşte gestionarea ecologică şi raţională a vehiculelor scoase din uz, respectiv:
1.copii ale certificatelor de distrugere;
2.inventarele şi locaţiile, pe tipuri şi cantităţi, ale tuturor substanţelor, materialelor şi componentelor rezultate în urma operaţiunilor de depoluare şi tratare a vehiculelor scoase din uz;
3.evidenţa tuturor deşeurilor reciclate sau eliminate, precum şi informaţii privind componentele reutilizate;
4.informaţii privind fluxurile de deşeuri din alte domenii de activitate ale unităţii, care vor fi eliminate împreună cu fluxurile de deşeuri rezultate de la gestionarea vehiculelor scoase din uz;
5.probleme în funcţionare, cauzele acestora şi măsurile luate pentru soluţionarea acestora.
ANEXA nr. 3: LISTA materialelor şi componentelor exceptate de la aplicarea prevederilor art. 4 alin. (1) din lege

__
[1] Această exceptare se va reexamina în 2015.
[2] Se dezmembrează în cazul în care, în corelaţie cu poziţia 10 lit. a), se depăşeşte pragul mediu de 60 de grame pe vehicul. Pentru aplicarea acestei clauze, dispozitivele electronice care nu sunt instalate de fabricant pe linia de producţie nu se iau în considerare.
[3] Această exceptare se va reexamina în 2015.
[4] Se dezmembrează în cazul în care, în corelaţie cu poziţiile 8 lit. (a)-(j), se depăşeşte pragul mediu de 60 de grame pe vehicul. Pentru aplicarea acestei clauze, dispozitivele electronice care nu sunt instalate de fabricant pe linia de producţie nu se iau în considerare.
Observaţii:
– Se tolerează într-un material omogen plumb, crom hexavalent şi mercur în concentraţie maximă de 0,1% în greutate şi cadmiu în concentraţie maximă de 0,01% în greutate.
– Se admite reutilizarea nelimitată a părţilor de vehicule care existau pe piaţă la data expirării unei exceptări, întrucât acest aspect nu intră sub incidenţa art. 4 alin. (1) şi (2) din lege.
– Piesele de schimb introduse pe piaţă după 1 iulie 2003 care sunt folosite pentru vehiculele introduse pe piaţă înainte de data de 1 iulie 2003 sunt exceptate de la aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din lege. (*)
__
(*) Această clauză nu se aplică maselor pentru echilibrarea roţilor, periilor de grafit pentru motoare electrice şi garniturilor de frână.
ANEXA nr. 4: Model de certificat de distrugere
Nr. …………

În Monitorul Oficial 280/27 aprilie 2015 a apărut metodologia după care vor trebui elaborate cele 3 categorii de planuri pentru calitatea aerului

Trebuie întocmite, în funcție de tipul planului, de către:
– unitățile administrativ teritoriale,
– consiliile județene, Primăria Generală a municipiului București, după caz,
– autoritatea publică teritorială de protecția mediului.

Poluanții și limtele acestora, la care trebuie să se raporteze cele 3 categorii de planuri, sunt prevăzuți în anexele 1 și 3 la Legea 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător: dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie (PM10), benzen, monoxid de carbon, plumb, arsen, cadmiu, nichel,benzo(a)piren şi PM2,5.
Măsurile din planuri pot să se refere și la alți poluanți reglementați de alte legi, cum ar fi spre exemplu, Legea 278/2013 privind emisiile industriale sau HG 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant.
Planurile de calitate a aerului reprezintă un set de măsuri pentru atingerea valorilor limită sau țintă pentru poluanții precizați în anexa 1 și 3 din legea protecției atmosferei pentru zonele/aglomerările din regimul de gestionare I (lista zonelor/aglomerărilor se va publica în Monitorul Oficial, prin ordin de ministru)
– se elaborează pe o perioadă maximă de 5 ani,
– se aprobă prin hotărâre a consiliului local
– se elaborează de către o comisie tehnică constituită la nivelul administrației publice locale, în baza unui studiu de calitatea aerului elaborat de către persoane fizice şi juridice autorizate, care deţin certificat de înscriere în Registrul naţional al elaboratorilor de studii pentru protecţia mediului pentru raportul de mediu, raportul privind impactul asupra mediului sau raportul de amplasament
– se supun procedurilor de reglementare (avizare) pe linie de mediu de către autoritatea de mediu, inclusiv procedurilor de informare a publicului și de dezbatere publică
– rapoartele de implementare și realizare a măsurilor se aduc la cunoștința publicului și se transmit autorității de mediu în luna februarie a fiecărui an, pentru anul anterior.
Planurile de menținere a calității aerului reprezintă măsuri pe care titularii activităților poluatoare trebuie să le ia, pentru ca nivelul poluanţilor să se păstreze sub valorile-limită, pentru poluanţii dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie (PM10), benzen, monoxid de carbon, plumb sau sub valorile-ţintă pentru arsen, cadmiu, nichel benzo(a)piren şi PM2,5, în cadrul zonelor şi aglomerărilor care se încadrează în regimul de gestionare II (lista se va publica în Monitorul Oficial, prin ordin de ministru)
– sunt întocmite pe o perioadă de maxim 5 ani de către o comisia tehnică constituită la nivel judeţean, din care pot face parte și reprezentanţi ai instituţiilor şi autorităţilor publice locale sau judeţene din domeniul silvicultură, sănătate, transport, agricultură, ordine publică, statistică şi Poliţia Română, operatorii economici sau orice alt organism cu responsabilităţi în domeniu, în funcţie de complexitatea problemelor estimate – se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean sau, după caz, prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti
– se supun procedurilor de reglementare pe linie de mediu (avizare), inclusiv de informare a publicului și de dezbatere publică
– pot fi întocmite în regim propriu de către titularul de activitate, respectiv consiliul judeţean sau Primăria Generală a Municipiului Bucureşti ori pe baza unui studiu elaborat de către persoane fizice şi juridice autorizate care deţin certificat de înscriere în Registrul naţional al elaboratorilor de studii pentru protecţia mediului pentru raportul de mediu, raportul privind impactul asupra mediului sau raportul de amplasament.
Planurile de acțiune pe termen scurt:
– sunt întocmite de autoritățile de mediu (în baza unor protocoale întocmite în prealabil cu titularul/titularii de activitate responsabili pentru apariţia riscului de depăşire, pe de o parte, şi cu autorităţile şi instituţiile care au responsabilităţi în elaborarea şi monitorizarea planului de acţiune pe termen scurt, pe de altă parte) atunci când într-o anumită zonă sau aglomeraţie, există riscul ca nivelul poluanţilor din aerul înconjurător să depăşească unul sau mai multe dintre valorile limită, valorile-ţintă sau pragurile de alertă prevăzute în anexa nr. 3 din legea protecției atmosferei:
– conțin măsuri ce trebuie luate pe perioada a 3 zile calendaristice, inclusiv măsuri ce presupun suspendarea activităţilor care contribuie la riscul depăşirii valorilor-limită sau valorilor-ţintă ori pragurilor de alertă
– sunt anunțate de către autoritatea de mediu locală autoritații publice centrale pentru protecţia mediului, centrului de calitate a aerului, autorității publice pentru inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului, autoritatății judeţene de sănătate publică şi instituţiei prefectului
– se supun procedurilor operative de informare a publicului atât de către autoritatea de mediu, cât și de către titularul activității generator al depăşirii pragului de informare şi/sau de alertă.
Programele de gestionare a calităţii aerului şi programele integrate pentru gestionarea calităţii aerului, întocmite în conformitate cu prevederile vechiului act normativ (Ordinului ministrului 35/2007) rămân în vigoare pe toată perioada de valabilitate a acestora.