CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolele 100 şi 235,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Adunării (1),
(1)JO C 85, 18.7.1974, p. 6.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 125, 16.10.1974, p. 33.

Întrucât orice neconcordanţă între dispoziţiile privind eliminarea uleiurilor uzate, deja în vigoare sau în curs de adoptare în fiecare dintre statele membre, poate genera condiţii inegale de concurenţă şi, astfel, poate afecta direct funcţionarea pieţei comune; întrucât este, în consecinţă, necesară o apropiere a legislaţiilor în acest domeniu, prevăzută la Art. 100 din tratat;
întrucât este necesar ca această apropiere a legislaţiilor să fie însoţită de acţiunea comunitară, astfel încât unul dintre obiectivele Comunităţii în domeniul protecţiei mediului să poată fi atins prin reglementări mai cuprinzătoare; întrucât este necesară aplicarea unor dispoziţii speciale în acest scop; întrucât competenţele de acţiune necesare în acest scop nu au fost prevăzute de tratat, trebuie invocat Art. 235 din tratat;
întrucât toate dispoziţiile cu privire la eliminarea uleiurilor uzate ar trebui să conţină ca obiectiv esenţial protecţia mediului împotriva efectelor nocive provocate de evacuarea, depozitarea sau tratarea acestor uleiuri;

întrucât reciclarea uleiurilor uzate ar putea genera o politică de aprovizionare cu combustibili;
întrucât programul de acţiune al Comunităţilor Europene în domeniul mediului (3) subliniază importanţa problemei legate de eliminarea uleiurilor uzate fără efecte nocive asupra mediului;
(3)JO C 112, 20.12.1973, p. 3.
întrucât cantităţile de uleiuri uzate, în special de emulsii, au crescut în cadrul Comunităţii;

Întrucât este nevoie de un sistem eficient şi coerent de tratare a uleiurilor uzate, care să nu genereze obstacole pentru comerţul intracomunitar şi nici să nu afecteze concurenţa, un sistem care să se aplice tuturor produselor de acest tip, chiar şi celor care sunt compuse doar parţial din ulei, şi care să asigure tratarea inofensivă a acestor produse în condiţii satisfăcătoare din punct de vedere economic;
întrucât un astfel de sistem trebuie să reglementeze tratarea, evacuarea, depozitarea şi colectarea uleiurilor uzate şi să asigure un sistem de autorizare pentru întreprinderile care elimină astfel de uleiuri, cu privire la colectarea şi/sau eliminarea obligatorie a acestor uleiuri în anumite cazuri şi la procedurile de inspecţie adecvate;
întrucât în cazurile în care anumite întreprinderi sunt obligate să colecteze şi/sau să elimine uleiurile uzate, trebuie să li se poată oferi compensaţii pentru acea parte a costurilor aferente care nu sunt acoperite din propriile venituri, iar aceste compensaţii pot fi finanţate, printre altele, printr-o taxă pe uleiurile noi sau regenerate,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Art. 1
În sensul prezentei directive, “uleiuri uzate” reprezintă orice produs uzat semilichid sau lichid, compus total sau parţial din ulei mineral sau sintetic, inclusiv reziduurile uleioase din rezervoare, amestecurile de ulei cu apă şi emulsiile de ulei în apă.

Art. 2
Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta colectarea şi eliminarea uleiurilor uzate în condiţii de siguranţă.

Art. 3
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în limita posibilităţilor, eliminarea uleiurilor uzate se efectuează prin reciclare (regenerare şi/sau ardere în alte scopuri decât pentru distrugere).

Art. 4
Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta interzicerea:
1.oricărei evacuări de uleiuri uzate în apele interioare de suprafaţă, în apele subterane, în apele de coastă şi în sistemele de canalizare-epurare;
2.oricărei depozitări şi/sau deversări de uleiuri uzate cu efect nociv asupra solului şi a oricărei evacuări necontrolate de reziduuri rezultate de la prelucrarea uleiurilor uzate;
3.oricărei prelucrări de uleiuri uzate care generează poluare atmosferică la un nivel care depăşeşte nivelul stabilit prin prevederile existente.

Art. 5
Atunci când scopurile definite la articolele 2, 3 şi 4 nu pot fi îndeplinite în nici un alt mod, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura efectuarea de către una sau mai multe întreprinderi a colectării şi/sau eliminării produselor furnizate acestor întreprinderi de către cei care le deţin, când acest lucru este adecvat în zona alocată acestor întreprinderi de către autorităţile competente.

Art. 6
Pentru a se conforma măsurilor luate în temeiul Articolului 4, orice întreprindere care elimină uleiuri uzate trebuie să obţină o autorizaţie.
Această autorizaţie trebuie acordată de către autorităţile competente după examinarea instalaţiilor, în cazurile în care acest lucru este necesar. Aceste autorităţi trebuie să impună condiţiile adecvate stadiului de dezvoltare tehnică.

Art. 7
În cazul în care o persoană care deţine uleiuri uzate nu se poate conforma măsurilor adoptate în conformitate cu Art. 4, aceasta trebuie să le pună la dispoziţia întreprinderii sau întreprinderilor menţionate la Art. 5.

Art. 8
Deţinătorii unor cantităţi de uleiuri uzate care conţin anumite impurităţi în concentraţii depăşind anumite procente trebuie să le manipuleze şi să le stocheze separat.
Autorităţile competente trebuie să stabilească procentele şi cantităţile respective, care pot diferi în funcţie de categoriile de produse menţionate la primul paragraf.

Art. 9
Întreprinderile care colectează şi/sau elimină uleiuri uzate trebuie să efectueze aceste operaţiuni astfel încât să nu existe riscuri evitabile de poluare a apei, aerului sau solului.

Art. 10
Orice întreprindere care produce, colectează şi/sau elimină anual o cantitate de uleiuri uzate depăşind o cantitate determinată, care va fi stabilită de fiecare stat membru, dar care nu poate fi mai mare de 500 de litri, trebuie:
– să realizeze înregistrări privind cantitatea, calitatea, originea şi locaţia acestor uleiuri şi privind expedierea şi recepţia lor, inclusiv şi datele de expediere şi recepţie şi/sau
– să furnizeze aceste informaţii autorităţilor competente la cerere.
Statele membre au dreptul de a stabili cantitatea de uleiuri uzate conform primului paragraf în funcţie de o cantitate echivalentă de ulei nou, calculată pe baza unui coeficient de conversie rezonabil.

Art. 11
Orice întreprindere care elimină uleiuri uzate trebuie să furnizeze autorităţilor competente, la cererea acestora, orice informaţii privind eliminarea sau depozitarea acestor uleiuri uzate şi a reziduurilor acestora.

Art. 12
Întreprinderile menţionate la Art. 6 trebuie inspectate periodic de către autorităţile competente, în special în privinţa conformităţii cu condiţiile lor de autorizare.

Art. 13
O concesie reciprocă pentru obligaţiile impuse de statele membre în conformitate cu Art. 5 constă în posibilitatea de acordare de compensaţii întreprinderilor de colectare şi/sau eliminare pentru serviciile prestate. Aceste compensaţii nu trebuie să depăşească costurile anuale neacoperite înregistrate efectiv de întreprindere, ţinând seama de un profit rezonabil.
Valoarea acestor compensaţii trebuie stabilită astfel încât să nu afecteze în mod semnificativ concurenţa sau să genereze tendinţe artificiale de comercializare a produselor.

Art. 14
Aceste compensaţii pot fi finanţate, printre altele, şi prin impunerea unei taxe pe produsele care, după utilizare, se transformă în uleiuri uzate, sau pe uleiurile uzate.
Finanţarea compensaţiilor trebuie să se conformeze principiului “poluatorul plăteşte”.

Art. 15
Fiecare stat membru trebuie să transmită periodic Comisiei informaţii privind expertiza sa tehnică, experienţa câştigată şi rezultatele obţinute în urma aplicării măsurilor luate în conformitate cu prezenta directivă.
Comisia trimite statelor membre un rezumat de ansamblu al acestor informaţii.

Art. 16
La fiecare trei ani, statele membre elaborează un raport privind situaţia eliminării uleiurilor uzate în ţările respective şi îl înaintează Comisiei.

Art. 17
Statele membre pun în aplicare măsurile necesare în conformitate cu prezenta directivă în termen de 24 de luni de la data notificării şi, începând de la data respectivă, informează Comisia în această privinţă.

Art. 18
Prevederile adoptate de statele membre în conformitate cu prezenta directivă pot fi aplicate progresiv întreprinderilor menţionate la art. 6 şi care existau în momentul notificării prezentei directive, în termen de patru ani de la data notificării menţionate.

Art. 19
Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern adoptate în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Art. 20
Prezenta directivă se adresează statelor membre.Adoptată la Luxemburg, 16 iunie 1975.
Pentru Consiliu
Preşedintele
R. RYAN

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007