Prezenta lege are ca scop protejarea sănătăţii umane şi a mediului ca întreg prin reglementarea măsurilor destinate menţinerii calităţii aerului înconjurător acolo unde aceasta corespunde obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător stabilite prin prezenta lege şi îmbunătăţirea acesteia în celelalte cazuri.
Prezenta lege prevede măsuri la nivel naţional privind
a)definirea şi stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite şi să prevină producerea unor evenimente dăunătoare şi să reducă efectele acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg;
b)evaluarea calităţii aerului înconjurător pe întreg teritoriul ţării pe baza unor metode şi criterii comune, stabilite la nivel european;
c)obţinerea informaţiilor privind calitatea aerului înconjurător pentru a sprijini procesul de combatere a poluării aerului şi a disconfortului cauzat de acesta, precum şi pentru a monitoriza pe termen lung tendinţele şi îmbunătăţirile rezultate în urma măsurilor luate la nivel naţional şi european;
d)garantarea faptului că informaţiile privind calitatea aerului înconjurător sunt puse la dispoziţia publicului;
e)menţinerea calităţii aerului înconjurător acolo unde aceasta este corespunzătoare şi/sau îmbunătăţirea acesteia în celelalte cazuri;
f)promovarea unei cooperări crescute cu celelalte state membre ale Uniunii Europene în vederea reducerii poluării aerului;
g)îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile, convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte.
Articolul 3
În sensul prezentei legi termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)aer înconjurător – aerul din troposferă, cu excepţia celui de la locurile de muncă, astfel cum sunt definite prin Hotărârea Guvernului nr. 1.091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă, unde publicul nu are de regulă acces şi pentru care se aplică dispoziţiile privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă;
b)poluant – orice substanţă prezentă în aerul înconjurător şi care poate avea efecte dăunătoare asupra sănătăţii umane şi/sau a mediului ca întreg;
c)nivel – concentraţia unui poluant în aerul înconjurător sau depunerea acestuia pe suprafeţe într-o perioadă de timp dată;
d)evaluare – orice metodă utilizată pentru a măsura, calcula, previziona sau estima niveluri;
e)valoare-limită – nivelul stabilit pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, în scopul evitării şi prevenirii producerii unor evenimente dăunătoare şi reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg, care se atinge într-o perioadă dată şi care nu trebuie depăşit odată ce a fost atins;
f)nivel critic – nivelul stabilit pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, care dacă este depăşit se pot produce efecte adverse directe asupra anumitor receptori, cum ar fi copaci, plante sau ecosisteme naturale, dar nu şi asupra oamenilor;
g)marjă de toleranţă – procentul din valoarea-limită cu care poate fi depăşită acea valoare, conform condiţiilor stabilite în prezenta lege;
h)planuri de calitate a aerului – planurile prin care se stabilesc măsuri pentru atingerea valorilor-limită sau ale valorilor-ţintă;
i)valoare-ţintă – nivelul stabilit, în scopul evitării şi prevenirii producerii unor evenimente dăunătoare şi reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg, care trebuie să fie atins pe cât posibil într-o anumită perioadă;
j)prag de alertă – nivelul care, dacă este depăşit, există un risc pentru sănătatea umană la o expunere de scurtă durată a populaţiei, în general, şi la care trebuie să se acţioneze imediat;
k)prag de informare – nivelul care, dacă este depăşit, există un risc pentru sănătatea umană la o expunere de scurtă durată pentru categorii ale populaţiei deosebit de sensibile şi pentru care este necesară informarea imediată şi adecvată;
l)prag superior de evaluare – nivelul sub care, pentru a evalua calitatea aerului înconjurător, se poate utiliza o combinaţie de măsurări fixe şi tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative;
m)prag inferior de evaluare – nivelul sub care, pentru a evalua calitatea aerului înconjurător, este suficientă utilizarea tehnicilor de modelare sau de estimare obiectivă;
n)obiectiv pe termen lung – nivelul care trebuie să fie atins, pe termen lung, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este realizabil prin măsuri proporţionate, cu scopul de a asigura o protecţie efectivă a sănătăţii umane şi a mediului;
o)contribuţii din surse naturale – emisii de poluanţi care nu rezultă direct sau indirect din activităţi umane, incluzând evenimente naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, activităţile seismice, activităţile geotermale, incendiile de pe terenuri sălbatice, furtuni, aerosoli marini, resuspensia sau transportul în atmosferă al particulelor naturale care provin din regiuni uscate;
p)zonă – parte a teritoriului ţării delimitată în scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător;
q)aglomerare – zonă care reprezintă o conurbaţie cu o populaţie de peste 250.000 de locuitori sau, acolo unde populaţia este mai mică ori egală cu 250.000 de locuitori, având o densitate a populaţiei pe km2 mai mare de 3.000 de locuitori;
r)PM10 – particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM10, SR EN 12341, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 10 μm;
s)PM2,5 – particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM2,5; SR EN 14907, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 2,5 μm;
ş)indicator mediu de expunere – nivelul mediu determinat pe baza unor măsurări efectuate în amplasamentele de fond urban de pe întreg teritoriul ţării şi care oferă indicii cu privire la expunerea populaţiei. Acesta este utilizat pentru calcularea ţintei naţionale
de reducere a expunerii şi a obligaţiei referitoare la concentraţia de expunere;
t)obligaţia referitoare la concentraţia de expunere – nivelul stabilit pe baza indicatorului mediu de expunere cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane, care trebuie atins într-o perioadă dată;
ţ)ţinta naţională de reducere a expunerii – reducerea procentuală a expunerii medii a populaţiei, stabilită pentru anul de referinţă cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane, care trebuie să fie atinsă, acolo unde este posibil, într-o perioadă dată;
u)amplasamente de fond urban – locurile din zonele urbane în care nivelurile sunt reprezentative pentru expunerea, în general, a populaţiei urbane;
v)oxizi de azot – suma concentraţiilor volumice (ppbv) de monoxid de azot (oxid nitric) şi de dioxid de azot, exprimată în unităţi de concentraţie masică a dioxidului de azot (μg/m3);
w)măsurări fixe – măsurări efectuate în puncte fixe, fie continuu, fie prin prelevare aleatorie, pentru a determina nivelurile, în conformitate cu obiectivele de calitate relevante ale datelor;
x)măsurări indicative – măsurări care respectă obiective de calitate a datelor mai puţin stricte decât cele solicitate pentru măsurări în puncte fixe;
y)compuşi organici volatili COV – compuşi organici proveniţi din surse antropogene şi biogene, alţii decât metanul, care pot produce oxidanţi fotochimici prin reacţie cu oxizii de azot în prezenţa luminii solare;
z)substanţe precursoare ale ozonului – substanţe care contribuie la formarea ozonului de la nivelul solului, unele dintre ele fiind prevăzute la lit. B din anexa nr. 9;
aa) depuneri totale sau acumulate – cantitatea totală de poluanţi care este transferată din atmosferă pe suprafeţe cum ar fi sol, vegetaţie, apă, clădiri etc., cu o anumită arie, într-un anumit interval de timp;
bb) arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren – cantitatea totală a acestor elemente şi a compuşilor lor conţinută în fracţia PM10;
cc) hidrocarburi aromatice policiclice – compuşi organici formaţi în totalitate din carbon şi hidrogen, alcătuiţi din cel puţin două cicluri aromatice condensate;
dd) mercur total gazos – vapori de mercur elementar şi radicali gazoşi de mercur, de exemplu din compuşi de mercur solubili în apă care au o presiune de vapori suficient de mare pentru a exista în faza gazoasă;
ee) zona de protecţie – suprafaţa de teren din jurul punctului în care se efectuează măsurări fixe, delimitată astfel încât orice activitate desfăşurată în interiorul ei, ulterior instalării echipamentelor de măsurare, să nu afecteze reprezentativitatea datelor de calitate a aerului înconjurător pentru care acesta a fost amplasat;
ff) titular de activitate – orice persoană fizică sau juridică ce exploatează, controlează sau este delegată cu putere economică decisivă privind o activitate cu potenţial impact asupra calităţii aerului înconjurător;
gg) emisii fugitive – emisii nedirijate, eliberate în aerul înconjurător prin ferestre, uşi şi alte orificii, sisteme de ventilare sau deschidere, care nu intră în mod normal în categoria surselor dirijate de poluare;
hh) emisii din surse fixe – emisii eliberate în aerul înconjurător de utilaje, instalaţii, inclusiv de ventilaţie, din activităţile de construcţii, din alte lucrări fixe care produc sau prin intermediul cărora se evacuează substanţe poluante;
ii) emisii din surse mobile de poluare – emisii eliberate în aerul înconjurător de mijloacele de transport rutiere, feroviare, navale şi aeriene, echipamente mobile nerutiere echipate cu motoare cu ardere internă;
jj) emisii din surse difuze de poluare – emisii eliberate în aerul înconjurător din surse de emisii nedirijate de poluanţi atmosferici, cum sunt sursele de emisii fugitive, sursele naturale de emisii şi alte surse care nu au fost definite specific.
Articolul 4
(1) Punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi se realizează prin Sistemul Naţional de Evaluare şi Gestionare Integrată a Calităţii Aerului, denumit în continuare SNEGICA, care asigură cadrul organizatoric, instituţional şi legal de cooperare între autorităţile şi instituţiile publice, cu competenţe în domeniu, în scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător, în mod unitar, pe întreg teritoriul României, precum şi pentru informarea populaţiei şi a organismelor europene şi internaţionale privind calitatea aerului înconjurător.
(2) SNEGICA cuprinde, ca părţi integrante, următoarele două sisteme:
a)Sistemul Naţional de Monitorizare a Calităţii Aerului, denumit în continuare SNMCA, care asigură cadrul organizatoric, instituţional şi legal pentru desfăşurarea activităţilor de monitorizare a calităţii aerului înconjurător, în mod unitar, pe teritoriul României;
b)Sistemul Naţional de Inventariere a Emisiilor de Poluanţi Atmosferici, denumit în continuare SNIEPA, care asigură cadrul organizatoric, instituţional şi legal pentru realizarea inventarelor privind emisiile de poluanţi în atmosferă, în mod unitar, pe întreg teritoriul ţării.
(3) SNEGICA îndeplineşte următoarele atribuţii:
a)asigură evaluarea calităţii aerului înconjurător, în mod unitar, în aglomerările şi zonele de pe întreg teritoriul ţării;
b)asigură clasificarea şi delimitarea ariilor din zone şi aglomerări în regimuri de evaluare şi în regimuri de gestionare a calităţii aerului înconjurător;
c)asigură realizarea inventarului naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferă;
d)asigură elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor de menţinere a calităţii aerului, a planurilor de calitate a aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
e)asigură informaţiile necesare realizării rapoartelor către organismele europene şi internaţionale;
f)asigură informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător.
(4) SNMCA îndeplineşte următoarele atribuţii:
a)asigură monitorizarea calităţii aerului înconjurător prin Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului, denumită în continuare RNMCA, obiectiv de interes public naţional, aflată în administrarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. RNMCA include instrumentele de prelevare şi măsurare amplasate în punctele fixe şi echipamentele de laborator aferente acestora, precum şi echipamentele necesare colectării, prelucrării, transmiterii datelor şi informării publicului privind calitatea aerului înconjurător;
b)asigură calitatea şi controlul calităţii datelor, compatibilitatea şi comparabilitatea acestora în întregul sistem;
c)asigură obţinerea de informaţii în timp real cu privire la calitatea aerului înconjurător şi informarea publicului cu privire la aceasta;
d)asigură obţinerea datelor privind calitatea aerului în vederea îndeplinirii obligaţiilor de raportare în conformitate cu prevederile legislaţiei europene şi ale convenţiilor şi acordurilor internaţionale în domeniu la care România este parte.
(5) SNIEPA îndeplineşte următoarele atribuţii:
a)asigură colectarea datelor necesare în vederea elaborării inventarelor locale şi a inventarului naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferă;
b)asigură elaborarea şi validarea inventarelor locale şi a inventarului naţional privind emisiile de poluanţi atmosferici;
c)asigură raportarea inventarului naţional în conformitate cu prevederile legislaţiei europene şi ale convenţiilor internaţionale în domeniu la care România este parte.
Articolul 5
(1) Autorităţile şi instituţiile publice cu competenţe în realizarea atribuţiilor SNEGICA sunt:
a)autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi autorităţile publice care funcţionează în subordinea, sub autoritatea şi în coordonarea sa;
b)autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi autorităţile publice care funcţionează în subordinea şi sub autoritatea sa;
c)autoritatea publică centrală pentru sănătate şi autorităţile publice care funcţionează în subordinea şi sub autoritatea sa;
d)autoritatea publică centrală pentru transporturi şi autorităţile publice care funcţionează în subordinea şi sub autoritatea sa;
e)autoritatea publică centrală pentru industrie;
f)autoritatea publică centrală pentru comerţ;
g)autoritatea publică centrală pentru agricultură şi autorităţile publice care funcţionează în subordinea şi sub autoritatea sa;
h)autoritatea publică centrală pentru amenajarea teritoriului şi lucrări publice;
i)autoritatea publică centrală pentru administraţie publică şi autorităţile publice care funcţionează în subordinea sa;
j)autoritatea publică centrală pentru ordine publică şi siguranţă naţională şi autorităţile publice care funcţionează în subordinea sa;
k)consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti;
l)primăriile, primăriile sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile locale şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti
m)Institutul Naţional de Statistică şi direcţiile teritoriale din subordinea sa.
(2) Autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) se conformează prevederilor lit. C din anexa nr. 4.
(3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului este autoritatea cu rol de reglementare, decizie şi control în domeniul evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător pe întreg teritoriul ţării.
(4) Atribuţiile şi responsabilităţile autorităţilor şi instituţiilor publice menţionate la alin. (1) sunt prevăzute la art. 7-23.
(5) Furnizarea datelor şi informaţiilor necesare realizării atribuţiilor fiecărei autorităţi şi instituţii publice în cadrul SNEGICA se face cu titlu gratuit.
(6) În scopul monitorizării impactului poluării atmosferice asupra sănătăţii populaţiei şi mediului, măsurarea şi evaluarea calităţii aerului înconjurător în puncte fixe de măsurare deţinute şi exploatate de către instituţii publice sau autorităţi ale administraţiei publice locale, de către operatori economici, organizaţii neguvernamentale sau alte persoane juridice private se realizează cu respectarea prevederilor prezentei legi.
Articolul 6
(1) În scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător pe întreg teritoriul ţării se stabilesc aglomerări, zone de evaluare a calităţii aerului înconjurător şi zone de gestionare a calităţii aerului înconjurător.
(2) Aglomerările şi zonele de evaluare a calităţii aerului înconjurător sunt prevăzute în anexa nr. 2.
(3) Evaluarea calităţii aerului înconjurător se realizează pe întreg teritoriul ţării prin aplicarea prevederilor secţiunii 1 a cap. III.
(4) În fiecare zonă sau aglomerare se delimitează arii, în funcţie de regimurile de evaluare, conform prevederilor subsecţiunii 1.1 a cap. III.
(5) Gestionarea calităţii aerului înconjurător se realizează pe întreg teritoriul ţării prin aplicarea prevederilor secţiunii a 2-a a cap. III.
(6) În fiecare zonă şi aglomerare se delimitează arii, în funcţie de regimurile de gestionare, conform prevederilor subsecţiunii 2.1 a cap. III şi se evidenţiază grafic pe harta zonei sau aglomerării, pentru fiecare poluant în parte. În urma delimitării se întocmesc liste, care cuprind unităţile administrativ-teritoriale din fiecare arie, care se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Capitolul II
Atribuţii şi responsabilităţi
Articolul 7
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)urmăreşte aplicarea dispoziţiilor prezentei legi;
b)elaborează, avizează, promovează şi, după caz, aprobă actele normative, precum şi măsurile necesare pentru aplicarea unitară pe întreg teritoriul ţării a prevederilor privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător, stabilite prin legislaţia europeană şi prin convenţiile internaţionale în domeniu la care România este parte;
c)coordonează elaborarea, actualizarea şi aplicarea normelor şi reglementărilor privind controlul şi măsurarea emisiilor de poluanţi în aerul înconjurător;
d)coordonează SNEGICA şi administrează RNMCA;
e)coordonează realizarea inventarului naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferă şi îl avizează în vederea transmiterii acestuia Comisiei Europene şi organismelor internaţionale la care România este parte;
f)organizează şi coordonează la nivel naţional evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător, inclusiv prin asigurarea elaborării de studii privind dispersia poluanţilor în atmosferă, în scopul stabilirii regimurilor de evaluare, a regimurilor de gestionare şi contribuţiilor surselor naturale la depăşirea valorilor-limită;
g)stabileşte numărul, tipul şi amplasamentul punctelor fixe de măsurare şi poluanţii evaluaţi, potrivit prevederilor secţiunii 1 a cap. III;
h)avizează încadrarea ariilor în regimuri de evaluare a calităţii aerului înconjurător şi iniţierea programelor de măsurări indicative;
i)realizează metodologia de elaborare a planurilor de calitate a aerului, a planurilor de acţiune pe termen scurt şi a planurilor de menţinere a calităţii aerului şi o supune aprobării Guvernului;
j)asigură menţinerea sau îmbunătăţirea calităţii aerului înconjurător prin urmărirea aplicării de către autorităţile şi organismele competente sau instituţiile specializate a măsurilor pentru gestionarea calităţii aerului înconjurător;
k)raportează datele şi informaţiile, inclusiv cele referitoare la planurile de calitate a aerului, în termenele şi formatele stabilite de către Comisia Europeană şi în conformitate cu prevederile convenţiilor internaţionale în domeniu la care România este parte;
l)avizează raportul privind calitatea aerului înconjurător la nivel naţional pentru anul anterior, cu referire la toţi poluanţii care intră sub incidenţa prezentei legi;
m)aprobă propunerile pentru sistemele de măsurare: metode, echipamente, reţele şi laboratoare, utilizate pentru monitorizarea calităţii aerului şi metodele, sistemele şi echipamentele pentru controlul şi măsurarea emisiilor;
n)aprobă procedurile standard de operare şi procedurile-cadru de asigurare şi control al calităţii datelor provenite din RNMCA;
o)avizează în cadrul sistemului de asigurare a calităţii datelor programele de comparări interlaboratoare la nivel naţional;
p)aprobă participarea Laboratorului Naţional de Referinţă pentru Calitatea Aerului la programele europene de comparări interlaboratoare, organizate de Comisia Europeană;
q)stabileşte pe baza unor studii zonele de protecţie pentru toate punctele fixe de măsurare şi informează autorităţile competente cu privire la delimitarea acestora;
r)aprobă listele cu unităţile administrativ-teritoriale întocmite în urma încadrării în regimuri de gestionare a ariilor din zone şi aglomerări;
s)informează autorităţile publice competente cu privire la rezultatele evaluării calităţii aerului înconjurător şi la încadrarea ariilor din zone şi aglomerări în regimuri de gestionare;
ş)asigură informarea publicului potrivit prevederilor cap. V;
t)îndeplineşte obligaţiile asumate prin acordurile şi tratatele internaţionale la care România este parte şi asigură participarea la cooperarea internaţională în domeniu;
ţ)cooperează cu autorităţile care au competenţe în domeniu, din celelalte state membre ale Uniunii Europene şi cu Comisia Europeană.
Articolul 8
Centrul de Evaluare a Calităţii Aerului, denumit în continuare CECA, structură în cadrul instituţiei publice cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură suportul tehnic pentru elaborarea actelor normative, precum şi pentru stabilirea măsurilor necesare aplicării unitare pe întreg teritoriul ţării a prevederilor privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător;
b)elaborează raportul privind calitatea aerului înconjurător la nivel naţional pentru anul anterior, conform prevederilor art. 63, cu referire la toţi poluanţii care intră sub incidenţa prezentei legi, şi îl supune spre avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
c)elaborează anual inventarul naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferă şi raportul aferent, utilizând metodologia recomandată de Comisia Europeană şi Agenţia Europeană de Mediu, şi le supune spre avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
d)participă la activităţile de evaluare şi gestionare a calităţii aerului înconjurător la nivel naţional;
e)propune amplasarea de puncte fixe de monitorizare, pe care le supune avizării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
f)colectează şi validează inventarele locale de emisii de poluanţi în atmosferă în vederea realizării evaluării calităţii aerului înconjurător;
g)gestionează şi certifică datele provenite din RNMCA;
h)elaborează proceduri privind activitatea de validare a datelor de calitate a aerului înconjurător provenite din RNMCA;
i)realizează clasificarea în regimuri de evaluare şi regimuri de gestionare a ariilor din zone şi aglomerări, pe baza rezultatelor măsurărilor şi a studiilor de modelare, conform prevederilor art. 27, 34 şi 42, şi o supune spre avizare, respectiv spre aprobare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
j)avizează planurile de menţinere a calităţii aerului şi planurile de calitate a aerului elaborate conform metodologiei prevăzute la art. 54;
k)elaborează rapoartele privind informaţiile prevăzute la art. 70, 72 şi 73 şi le supune spre avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
l)elaborează programe de măsurări indicative şi le supune spre avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
m)elaborează anual, până la data de 31 august, raportul privind evaluarea calităţii aerului înconjurător, la nivel naţional, pentru anul calendaristic anterior, prevăzut la art. 68 şi 69, în formatele stabilite de Comisia Europeană, şi îl supune spre avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
n)elaborează anual, până la data de 30 noiembrie, raportul privind informaţiile referitoare la planurile de calitate a aerului, prevăzute la art. 71, în formatele stabilite de către Comisia Europeană;
o)asigură datele necesare pentru informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător la nivel naţional, potrivit prevederilor cap. V;
p)corelează măsurările de poluanţi în puncte fixe, după caz, cu programul de măsurare şi cu strategia de monitorizare ale Programului European de Monitorizare şi Evaluare a Poluanţilor, denumit în continuare EMEP;
q)pune la dispoziţia autorităţii publice centrale pentru sănătate datele certificate de calitate a aerului înconjurător provenite din RNMCA în scopul identificării şi evaluării riscurilor pentru sănătatea umană;
r)pune la dispoziţia autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură datele certificate de calitate a aerului înconjurător provenite din RNMCA în scopul identificării şi evaluării riscurilor pentru starea vegetaţiei şi a pădurilor;
s)colaborează cu organismele similare din statele membre ale Uniunii Europene şi cu Comisia Europeană în baza mandatului aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
Articolul 9
Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Calitatea Aerului, denumit în continuare LNRCA, structură în cadrul instituţiei publice cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură suportul tehnic pentru elaborarea actelor normative, precum şi pentru stabilirea măsurilor necesare aplicării unitare pe întreg teritoriul ţării a prevederilor privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător;
b)asigură suportul tehnic şi ştiinţific pentru activitatea de monitorizare a calităţii aerului înconjurător şi de măsurare a emisiilor;
c)propune autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului sistemele de măsurare: metode, echipamente, reţele şi laboratoare, utilizate pentru monitorizarea calităţii aerului şi metode, sisteme şi echipamente pentru controlul şi măsurarea emisiilor; d)stabileşte şi îmbunătăţeşte continuu metodele de determinare a concentraţiilor poluanţilor în aerul înconjurător şi emonstrează, după caz, echivalenţa acestora cu metodele de referinţă;
e)elaborează rapoarte care cuprind informaţii privind metodele pentru prelevarea şi măsurarea compuşilor menţionaţi la art. 75 şi le supune spre aprobare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
f)elaborează procedurile standard de operare şi procedurile de asigurare şi control al calităţii datelor provenite din RNMCA şi le supune spre aprobare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
g)asigură exactitatea măsurărilor de calitate a aerului înconjurător desfăşurate în cadrul RNMCA, conform prevederilor lit. C din anexa nr. 4, inclusiv prin organizarea exerciţiilor de intercomparare, la nivel naţional;
h)asigură trasabilitatea măsurărilor din RNMCA la etaloanele şi materialele de referinţă naţionale şi internaţionale;
i)verifică calitatea analizelor, testelor şi determinării indicatorilor specifici, asistând instituţiile responsabile cu efectuarea de activităţi de măsurare a emisiilor cu privire la aspecte de asigurare a calităţii şi a exactităţii măsurărilor inclusiv prin auditul extern al calităţii, cu respectarea legislaţiei specifice în vigoare;
j)organizează şi controlează activitatea unităţilor de calibrare organizate în cadrul autorităţilor publice locale pentru protecţia mediului;
k)asigură trasabilitatea măsurărilor din RNMCA la etaloanele şi materialele de referinţă prin calibrarea echipamentelor faţă de etaloanele naţionale de referinţă pe care le deţine;
l)calibrează etaloanele naţionale faţă de etaloanele primare internaţionale, în particular a fotometrului pentru determinarea ozonului;
m)păstrează şi gestionează etalonul naţional primar de ozon în condiţiile legii;
n)verifică asigurarea calităţii măsurărilor în puncte fixe deţinute şi exploatate de către instituţii publice sau autorităţi ale administraţiei publice locale, de către titulari de activitate, organizaţii neguvernamentale sau alte persoane juridice private;
o)participă la programele europene de comparări interlaboratoare organizate de Comisia Europeană;
p)propune şi organizează programele de comparare interlaboratoare privind măsurările de calitatea aerului înconjurător şi a emisiilor de poluanţi la nivel naţional şi le supune avizării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
q)efectuează studii comparative la nivel naţional şi internaţional cu privire la activităţile de măsurare a calităţii aerului înconjurător şi a emisiilor de poluanţi.
Articolul 10
Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură aplicarea dispoziţiilor prezentei legi la nivel teritorial;
b)efectuează şi derulează activităţi de monitorizare a calităţii aerului înconjurător la nivel teritorial, prin operarea echipamentelor, colectarea şi validarea datelor privind calitatea aerului înconjurător;
c)asigură exactitatea măsurărilor de calitate a aerului înconjurător şi a obiectivelor de calitate a datelor prin respectarea procedurilor standard de operare a echipamentelor şi de asigurare şi control al calităţii, stabilite la nivel naţional;
d)asigură păstrarea datelor de calitate a aerului înconjurător şi a rezultatelor măsurărilor din puncte fixe, prin organizarea şi gestionarea unei baze de date la nivel local;
e)colaborează cu serviciile publice deconcentrate la nivel local ale celorlalte autorităţi publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu titularii de activitate în vederea colectării datelor necesare elaborării inventarelor locale de emisii pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător;
f)verifică datele şi realizează validarea primară a datelor necesare elaborării inventarelor locale de emisii;
g)elaborează, conform metodologiilor specifice, inventarul emisiilor de poluanţi în atmosferă la nivel local şi îl transmit CECA;
h)furnizează CECA informaţii privind regimul de funcţionare a unităţilor economice, harta administrativă, informaţiile necesare pentru poziţionarea surselor de poluare fixe, liniare şi de suprafaţă, precum şi alte informaţii necesare validării inventarelor de emisii la nivel local şi elaborării inventarului naţional;
i)răspund solicitărilor CECA în vederea certificării datelor provenite din RNMCA şi a elaborării rapoartelor la nivel naţional;
j)elaborează, împreună cu titularul de activitate şi cu autorităţile implicate, planurile de acţiune pe termen scurt şi monitorizează, împreună cu autoritatea publică de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului, aplicarea acestora;
k)informează titularul de activitate şi autorităţile implicate în cazul apariţiei riscului de depăşire a pragului de alertă şi/sau a pragului de informare şi declanşează planul de acţiune pe termen scurt;
l)informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, alte autorităţi locale implicate şi populaţia, în cazul apariţiei riscului de depăşire a pragului de alertă şi/sau a pragului de informare;
m)participă la elaborarea planurilor de menţinere a calităţii aerului şi a planurilor de calitate a aerului şi monitorizează, împreună cu autoritatea publică de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului, aplicarea acestora;
n)monitorizează, la nivel teritorial, efectele aplicării măsurilor prin care se reduce şi/sau se menţine, după caz, nivelul poluanţilor sub valorilelimită, valorile-ţintă, respectiv sub obiectivul pe termen lung, pentru asigurarea unei bune calităţi a aerului înconjurător în condiţiile unei dezvoltări durabile; o)elaborează rapoarte privind stadiul şi efectele realizării măsurilor din planurile de calitate a aerului, din planurile de menţinere a calităţii aerului şi din planurile de acţiune pe termen scurt, conform metodologiei prevăzute la art. 54;
p)urmăresc includerea în autorizaţia de mediu/autorizaţia integrată de mediu a măsurilor cuprinse în planurile de calitate a aerului şi a măsurilor din planurile de acţiune pe termen scurt şi, după caz, propun revizuirea autorizaţiei de mediu/autorizaţiei integrate de mediu;
q)elaborează şi transmit CECA, anual, până la data de 15 februarie, raportul privind evaluarea calităţii aerului înconjurător pentru anul anterior, cu referire cel puţin la toţi poluanţii care intră sub incidenţa prezentei legi;
r)transmit autorităţilor administraţiei publice locale informaţiile privind amplasamentul staţiei şi zona de protecţie aferentă, în vederea includerii acestora în planurile de urbanism;
s)permit desfăşurarea unor lucrări cu caracter temporar sau a anumitor activităţi în interiorul zonei de protecţie, cu respectarea prevederilor art. 41;
ş)pun la dispoziţia serviciilor publice de la nivel local ale autorităţilor publice centrale pentru sănătate, agricultură şi dezvoltare rurală, lucrări publice şi a autorităţilor administraţiei publice locale informaţiile disponibile necesare în activitatea de elaborare şi punere în aplicare a strategiilor sectoriale care pot afecta calitatea aerului înconjurător;
t)colaborează cu organismele guvernamentale abilitate care avizează importul/exportul produselor, bunurilor şi altor materiale cu regim special de comercializare care pot afecta calitatea aerului înconjurător, în conformitate cu legislaţia naţională şi cu convenţiile internaţionale în domeniu la care România este parte;
ţ)elaborează raportul privind calitatea aerului înconjurător la nivel teritorial, pentru anul anterior, conform prevederilor art. 63, cu referire la toţi poluanţii care intră sub incidenţa prezentei legi;
u)asigură informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător la nivel teritorial, potrivit prevederilor cap. V;
v)urmăresc aplicarea la nivel teritorial a programelor şi măsurilor pentru respectarea convenţiilor, acordurilor şi tratatelor internaţionale în domeniu la care România este parte.
Articolul 11
Autoritatea publică centrală şi autorităţile publice teritoriale de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului au următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură controlul în vederea respectării dispoziţiilor prezentei legi;
b)controlează aplicarea măsurilor din planurile de menţinere a calităţii aerului, din planurile de calitate a aerului şi din planurile de acţiune pe termen scurt;
c)verifică transmiterea datelor de către operatorii economici în vederea elaborării inventarelor locale de emisii, la autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului;
d)verifică respectarea utilizării echipamentelor, prevăzute în actele de reglementare emise de autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, de către operatorii economici, în scopul realizării automonitorizării emisiilor de poluanţi în atmosferă;
e)verifică respectarea condiţiilor stabilite prin prezenta lege în interiorul zonei de protecţie;
f)informează autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele controalelor efectuate, potrivit prevederilor prezentei legi, la solicitarea acesteia;
g)informează instituţiile care au obligaţii potrivit prevederilor prezentei legi, în cazul constatării unor neconformităţi.
Articolul 12
Organismul naţional de meteorologie şi climatologie are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)transmite, la cerere, autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, informaţii cu privire la climatologia zonei;
b)realizează prognoze meteorologice pe termen scurt şi le transmite, la cerere, autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, în scopul aplicării planurilor de acţiune pe termen scurt şi a monitorizării efectelor măsurilor luate.
Articolul 13
Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
b)elaborează studii pentru a determina relaţia dintre calitatea aerului înconjurător şi starea vegetaţiei şi a pădurilor, pe care le pune la dispoziţia autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
c)evaluează riscurile şi elaborează rapoarte anuale cu privire la starea vegetaţiei şi a pădurilor corelată cu datele de calitate a aerului înconjurător, pe care le pune la dispoziţia autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
d)colaborează prin autorităţile publice teritoriale din subordine cu autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului în vederea elaborării rapoartelor privind calitatea aerului înconjurător la nivel teritorial, potrivit prevederilor art. 63;
e)participă prin autorităţile publice teritoriale din subordine la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor de calitate a aerului, a planurilor de menţinere a calităţii aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
f)poate efectua activităţi suplimentare de monitorizare a calităţii aerului înconjurător şi măsurări indicative, cu prelevare pasivă sau secvenţială în puncte fixe, pentru a evalua riscurile pentru starea vegetaţiei şi a pădurilor, potrivit prevederilor prezentei legi.
Articolul 14
(1) Autoritatea publică centrală pentru sănătate are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
b)elaborează strategiile din domeniul prevenirii îmbolnăvirilor determinate de poluarea atmosferei;
c)elaborează metodologiile de evaluare a riscului asupra stării de sănătate a populaţiei, vizând şi protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, inclusiv copiii, ca urmare a expunerii la poluanţii atmosferici;
d)evaluează riscurile asupra stării de sănătate a populaţiei, vizând şi protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, inclusiv copiii, şi elaborează rapoarte anuale cu privire la starea de sănătate a populaţiei la nivel naţional corelată cu datele de calitate a aerului înconjurător, pe care le pune la dispoziţia autorităţii publice centrale pentru mediu;
e)poate efectua activităţi suplimentare de monitorizare a calităţii aerului înconjurător şi măsurări indicative, cu prelevare pasivă sau secvenţială în puncte fixe, pentru a evalua riscurile pentru starea de sănătate a populaţiei, potrivit prevederilor prezentei legi;
f)participă la elaborarea şi reactualizarea normelor şi reglementărilor privind calitatea aerului înconjurător;
g)informează populaţia cu privire la riscurile pentru sănătatea populaţiei în relaţie cu calitatea aerului înconjurător;
h)raportează organismelor internaţionale specializate datele referitoare la starea de sănătate a populaţiei în relaţie cu calitatea aerului înconjurător.
(2) Structurile teritoriale ale autorităţii publice centrale pentru sănătate au următoarele responsabilităţi:
a)participă la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor de calitate a aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
b)în cazul în care sunt informate de către autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului despre existenţa riscului de depăşire a pragului de alertă şi/sau a pragului de informare, evaluează în regim de urgenţă riscurile pentru sănătatea populaţiei şi propun măsuri imediate şi preventive care trebuie luate pentru protecţia sănătăţii populaţiei, în general, şi pentru protecţia grupurilor sensibile, în special, inclusiv copiii.
Articolul 15
Autoritatea publică centrală pentru transporturi are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
b)elaborează şi pune în aplicare strategiile de dezvoltare a transporturilor, ţinând cont de necesitatea reducerii şi limitării poluării atmosferei, dezvoltând politici pentru susţinerea modalităţilor şi tehnologiilor de transport mai puţin poluante;
c)asigură, la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, elaborarea de programe pentru reducerea emisiilor de poluanţi în atmosferă provenite din sectorul transporturi şi le transmite spre avizare acesteia;
d)elaborează reglementări specifice în domeniul transportului şi stabileşte condiţiile tehnice pentru mijloacele de transport, în vederea diminuării impactului emisiilor asupra calităţii aerului înconjurător;
e)elaborează norme privind transportul mărfurilor periculoase care pot afecta calitatea aerului înconjurător;
f)certifică prin omologare şi prin inspecţie tehnică încadrarea mijloacelor de transport în normele tehnice în scopul protecţiei atmosferei;
g)pune la dispoziţie anual, până la data de 1 martie, prin autorităţile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa, după caz,
autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului şi CECA toate informaţiile necesare elaborării inventarelor de emisii provenite din trafic, în conformitate cu metodologiile recomandate de Comisia Europeană şi de Agenţia Europeană de Mediu.
Articolul 16
Autoritatea publică centrală pentru industrie are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
b)elaborează strategiile sectoriale pentru activităţile industriale, luând în considerare impactul asupra calităţii aerului înconjurător şi a mediului ca întreg;
c)elaborează norme privind calitatea combustibililor şi norme privind manipularea acestora, ţinând cont de necesitatea reducerii şi limitării poluării atmosferei;
d)asigură, la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, elaborarea programelor de reducere a emisiilor de poluanţi în atmosferă provenite din activităţile industriale aflate în coordonare şi le transmite spre avizare acesteia;
e)exercită funcţii de reglementare şi control privind proiectarea, construirea şi operarea instalaţiilor, echipamentelor şi utilajelor care pot afecta calitatea aerului înconjurător.
Articolul 17
Autoritatea publică centrală pentru comerţ are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
b)elaborează, în colaborare cu autorităţile publice centrale interesate, reglementări privind contingentarea producţiei şi consumurilor şi interdicţia de plasare pe piaţă a anumitor tipuri de substanţe cu impact asupra calităţii aerului înconjurător, reglementate prin tratate la care România este parte;
c)elaborează, în colaborare cu autorităţile publice centrale interesate, reglementări privind produsele care, prin utilizare, pot afecta calitatea aerului înconjurător, condiţiile de plasare pe piaţă a acestora, restricţiile de producere şi utilizare pentru fiecare tip sau clasă de produse.
Articolul 18
Autoritatea publică centrală pentru agricultură are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
b)elaborează şi pune în aplicare strategia de dezvoltare a agriculturii, luând în considerare impactul asupra calităţii aerului înconjurător şi a mediului ca întreg;
c)elaborează, împreună cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, norme pentru desfăşurarea activităţilor specifice cu impact asupra calităţii aerului înconjurător, cum ar fi: tratamentele fitosanitare, fertilizarea solurilor, activităţi din sectorul zootehnic, şi urmăreşte aplicarea lor;
d)pune la dispoziţie anual, până la data de 1 martie, prin autorităţile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa, după caz, autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului şi CECA toate informaţiile necesare elaborării inventarelor de emisii provenite din activităţi specifice, în conformitate cu metodologiile recomandate de Comisia Europeană şi de Agenţia Europeană de Mediu.
Articolul 19
Autoritatea publică centrală pentru amenajarea teritoriului şi lucrări publice are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
b)asigură elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism luând în considerare prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative în vigoare din domeniu.
Articolul 20
(1) Autoritatea publică centrală pentru domeniul administraţiei publice şi domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
b)acordă sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor administraţiei publice locale şi aparatului de specialitate al acestora, în scopul aplicării uniforme a dispoziţiilor legale privind calitatea aerului înconjurător;
c)elaborează strategii şi programe de dezvoltare a infrastructurii unităţilor administrativ-teritoriale şi a serviciilor publice de interes general, luând în considerare cerinţele prezentei legi şi ale altor acte normative în vigoare din domeniu;
d)asigură, la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, elaborarea programelor de reducere a emisiilor de poluanţi în atmosferă provenite din activităţile industriale aflate în coordonare şi le transmite spre avizare acesteia.
(2) Instituţia prefectului are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură, la nivel de judeţ şi al municipiului Bucureşti, aplicarea şi respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
b)coordonează elaborarea şi aplicarea planurilor de menţinere a calităţii aerului şi a planurilor de calitate a aerului, întocmite pentru mai multe unităţi administrativ-teritoriale învecinate.
(3) Poliţia Română, prin structurile subordonate, are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)organizează şi asigură măsurile de reglementare, fluidizare şi dirijare a circulaţiei rutiere, conform competenţelor;
b)colaborează cu alte autorităţi publice pentru îmbunătăţirea organizării, sistematizării, semnalizării şi semaforizării traficului rutier.
Articolul 21
(1) Preşedintele consiliului judeţean are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură, la nivel judeţean, respectarea dispoziţiilor prezentei legi aflate în sfera lor de responsabilitate;
b)propune spre aprobare consiliului judeţean planurile de calitate a aerului care conţin măsuri şi/sau acţiuni comune pentru mai multe unităţi administrativ-teritoriale învecinate, în termen de 30 de zile de la data avizării acestora de către autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului;
c)transmite, anual, autorităţii publice teritoriale pentru protecţia mediului raportul privind realizarea măsurilor cuprinse în planul de menţinere a calităţii aerului.
(2) Consiliul judeţean, prin aparatul propriu de specialitate, sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Primăria
Generală a Municipiului Bucureşti, la propunerea primăriilor sectoarelor municipiului Bucureşti, are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)elaborează planurile de menţinere a calităţii aerului şi le aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după avizarea acestora de către autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului;
b)realizează măsurile din planurile de menţinere a calităţii aerului şi din planurile de calitate a aerului şi/sau măsurile şi acţiunile din planurile de acţiune pe termen scurt, care intră în responsabilitatea lor, şi asigură fonduri financiare în acest scop.
Articolul 22
Primarii au următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)asigură, la nivel local, respectarea dispoziţiilor prezentei legi aflate în sfera lor de responsabilitate;
b)integrează cerinţele prezentei legi şi ale altor acte normative în vigoare din domeniu în strategia de dezvoltare durabilă la nivel local;
c)asigură elaborarea planurilor de calitate a aerului şi le supun aprobării consiliului local în termen de 30 de zile după avizarea acestora de către autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului;
d)participă la elaborarea planurilor de menţinere a calităţii aerului şi pune în aplicare măsurile prevăzute în plan care intră în responsabilitatea lor;
e)participă la elaborarea planului de acţiuni pe termen scurt şi aplică măsurile prevăzute în plan, în cazul în care activităţile care conduc la apariţia unui risc de depăşire a pragurilor de alertă şi/sau a pragului de informare sunt în responsabilitatea autorităţii administraţiei publice locale;
f)transmit, anual, autorităţii publice teritoriale pentru protecţia mediului raportul privind realizarea măsurilor cuprinse în planul de calitate a aerului;
g)furnizează autorităţilor teritoriale pentru protecţia mediului informaţiile şi documentaţia necesare în vederea evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător;
h)realizează măsurile din planurile de menţinere a calităţii aerului şi din planurile de calitate a aerului şi/sau măsurile şi acţiunile din planurile de acţiune pe termen scurt, care intră în responsabilitatea lor, şi asigură fonduri financiare în acest scop;
i)includ amplasamentul punctului fix de măsurare şi zona de protecţie aferentă în planurile de urbanism;
j)marchează prin panouri de avertizare limita zonei de protecţie a punctelor fixe de măsurare;
k)la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, iau toate măsurile necesare pentru amplasarea punctelor fixe de măsurare şi a punctelor de măsurare indicative, astfel încât poziţionarea şi distribuirea lor să corespundă cerinţelor şi criteriilor de amplasare prevăzute în prezenta lege;
l)asigură informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător, la nivel local, potrivit prevederilor cap. V.
Articolul 23
Institutul Naţional de Statistică şi direcţiile regionale şi judeţene din subordine au următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)furnizează, la solicitarea CECA, datele şi informaţiile necesare elaborării inventarelor de emisii de poluanţi în aer, în conformitate cu metodologia europeană în vigoare;
b)furnizează, după caz, CECA şi autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului date şi rezultate din cercetările statistice realizate potrivit Programului anual de cercetări statistice, aprobat prin hotărâre a Guvernului;
c)stabileşte, după caz, în condiţiile legii, împreună cu CECA informaţiile suplimentare necesare elaborării rapoartelor cu privire la evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător şi le introduce în Programul anual de cercetări statistice.
Articolul 24
Titularul de activitate are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)aplică şi respectă dispoziţiile prezentei legi;
b)anunţă, de îndată, autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului la producerea unor avarii, accidente, incidente, opriri/porniri accidentale etc;
c)participă la elaborarea planurilor de calitate a aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
d)aplică măsurile de reducere a emisiilor de poluanţi în aer, cuprinse în planurile de calitate a aerului;
e)la declanşarea de către autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului a planului de acţiune pe termen scurt, ia măsuri urgente şi eficace de reducere a emisiilor de poluanţi în aer în conformitate cu planul, astfel încât concentraţia acestora în aerul înconjurător să fie redusă până la atingerea nivelului valorii-limită, inclusiv prin oprirea temporară a activităţii, dacă este cazul;
f)monitorizează emisiile de poluanţi în aerul înconjurător, utilizând metodele şi echipamentele stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, şi transmite rezultatele autorităţii publice teritoriale pentru protecţia mediului;
g)transmite autorităţii publice teritoriale pentru protecţia mediului toate informaţiile solicitate în vederea realizării inventarelor de emisii, în conformitate cu metodologia recomandată de Comisia Europeană şi de Agenţia Europeană de Mediu;
h)asigură puncte de prelevare şi control al emisiilor de poluanţi în aer, în conformitate cu actele de reglementare;
i)informează autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului în cazul înregistrării depăşirii valorilor-limită de emisie impuse prin actele de reglementare.
Capitolul III
Evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător
Secţiunea 1
Evaluarea calităţii aerului înconjurător
SUBSECŢIUNEA 1.1
Regimul de evaluare
Articolul 25
(1) În vederea evaluării calităţii aerului înconjurător pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM10 şi PM2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, în fiecare zonă sau aglomerare se delimitează arii care se clasifică în regimuri de evaluare în funcţie de pragurile superior şi inferior de evaluare, prevăzute la poziţia A.1 din anexa nr. 3, după cum urmează:
a)regim de evaluare A, în care nivelul este mai mare decât pragul superior de evaluare;
b)regim de evaluare B, în care nivelul este mai mic decât pragul superior de evaluare, dar mai mare decât pragul inferior de evaluare;
c)regim de evaluare C, în care nivelul este mai mic decât pragul inferior de evaluare.
(2) Clasificarea în regimuri de evaluare se revizuieşte cel puţin o dată la 5 ani, în conformitate cu procedurile prevăzute la poziţia A.2 din anexa nr. 3.
(3) Clasificarea în regimuri de evaluare se poate revizui la intervale mai scurte de timp, în cazul unor modificări semnificative ale activităţilor care au efecte asupra concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot sau, unde este relevant, de oxizi de azot, particule în suspensie, cum ar fi PM10 şi PM2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel sau benzo(a)piren.
Articolul 26
(1) Evaluarea calităţii aerului înconjurător în aglomerările şi zonele de pe întreg teritoriul ţării se efectuează luând în considerare clasificarea în regimul de evaluare prevăzut la art. 25, pe baza criteriilor de evaluare prevăzute la art. 27, 34 şi la lit. A din anexa nr. 5, a metodelor de referinţă pentru măsurare şi a obiectivelor de calitate a datelor stabilite prin prezenta lege.
(2) Poluanţii pentru care se realizează evaluarea calităţii aerului înconjurător sunt prevăzuţi în anexa nr. 1.
(3) Cerinţele pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM10 şi PM2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren sunt prevăzute în anexa nr. 3.
(4) Obiectivele de calitate a datelor sunt prevăzute în anexa nr. 4.
(5) Amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea nivelurilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM10 şi PM2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren se realizează cu respectarea prevederilor anexei nr.5.
(6) Criteriile pentru determinarea numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe sunt prevăzute în anexa nr. 6.
(7) Metodele de referinţă pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM10 şi PM2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur în aerul înconjurător şi de arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur în depuneri sunt prevăzute în anexa nr. 7.
SUBSECŢIUNEA 1.2
Evaluarea calităţii aerului înconjurător privind dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot, particulele în suspensie, plumbul, benzenul şi monoxidul de carbon
Articolul 27
(1) În toate zonele şi aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare A pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen şi monoxid de carbon, evaluarea calităţii aerului înconjurător se realizează prin măsurări în puncte fixe. Aceste măsurări în puncte fixe pot fi suplimentate cu tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative pentru a furniza informaţii adecvate în legătură cu distribuţia spaţială a calităţii aerului înconjurător.
(2) În toate zonele şi aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare B pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen şi monoxid de carbon, evaluarea calităţii aerului înconjurător se poate realiza prin utilizarea unei combinaţii de măsurări în puncte fixe şi tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative.
(3) În toate zonele şi aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare C pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen şi monoxid de carbon, tehnicile de modelare sau tehnicile de estimare obiective ori ambele sunt suficiente pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător.
Articolul 28
(1) Suplimentar faţă de cerinţele prevăzute la art. 27, în staţiile de fond rural, amplasate departe de surse importante de poluare, se efectuează măsurări pentru a obţine cel puţin informaţii privind concentraţia masică totală şi concentraţiile speciilor chimice componente ale particulelor în suspensie – PM2,5 prevăzute la lit. B din anexa nr. 8, exprimate ca medii anuale.
(2) Măsurările prevăzute la alin. (1) se realizează pe baza următoarelor criterii:
a)instalarea unui punct de prelevare la fiecare 100.000 km2;
b)amplasarea cel puţin a unei staţii de monitorizare sau, prin acord cu statele membre învecinate ale Uniunii Europene, a uneia ori a mai multor staţii comune de măsurare, care să acopere zonele învecinate relevante, în scopul realizării rezoluţiei spaţiale necesare; c)corelarea măsurărilor, acolo unde este adecvat, cu strategia de monitorizare şi programul de măsurare ale EMEP.
(3) Măsurarea concentraţiei masice a particulelor în suspensie se efectuează potrivit prevederilor anexei nr. 8 şi respectând obiectivele de calitate a datelor pentru măsurările de concentraţie masică a particulelor în suspensie – PM2,5 prevăzute la poziţiile A.1 şi A.3 şi la lit. C din anexa nr. 4.
Articolul 29
(1) Punctele de prelevare pentru măsurarea dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, particulelor în suspensie PM10 şi PM2,5, plumbului, benzenului, monoxidului de carbon se amplasează potrivit criteriilor prevăzute la lit. A din anexa nr. 5.
(2) În fiecare zonă sau aglomerare unde măsurările în puncte fixe reprezintă unica sursă de informare pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător, numărul de puncte de prelevare pentru fiecare poluant relevant este mai mare ori egal cu numărul minim de puncte de prelevare prevăzut la poziţia A.1 din anexa nr. 6.
(3) În zonele şi aglomerările în care informaţiile din punctele de prelevare pentru măsurări în puncte fixe sunt suplimentate cu informaţii rezultate din tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative, numărul total de puncte de prelevare prevăzut la poziţia A.1 din anexa nr. 6 poate fi redus cu până la 50%, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)metodele suplimentare furnizează informaţii suficiente atât pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător în raport cu valorile-limită sau cu pragurile de alertă, cât şi pentru informarea adecvată a publicului;
b)numărul de puncte de prelevare instalate şi rezoluţia spaţială a altor tehnici sunt suficiente pentru stabilirea concentraţiei poluantului respectiv în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor prevăzute la poziţiile A.1 şi A.3 din anexa nr. 4 şi permit ca rezultatele evaluării să respecte criteriile prevăzute la lit. B din anexa nr. 4. Rezultatele provenite din modelare şi/sau din măsurările indicative sunt luate în considerare la evaluarea calităţii aerului înconjurător în raport cu valorile-limită.
(4) În cazul în care măsurările în puncte fixe sunt singura sursă de informare pentru evaluarea respectării nivelurilor critice pentru protecţia vegetaţiei în zone, altele decât aglomerările, numărul de puncte de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât numărul minim prevăzut la poziţia A.3 din anexa nr. 6. În cazul în care informaţiile sunt suplimentate de măsurări indicative sau modelare, numărul minim de puncte de prelevare poate fi redus cu până la 50%, cu condiţia ca evaluările concentraţiilor poluantului respectiv să poată fi făcute în conformitate cu obiectivele de
calitate a datelor prevăzute la poziţiile A.1 şi A.3 din anexa nr. 4.
(5) Procedurile de selectare şi de revizuire a amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevăzute la poziţia A.4 din anexa nr. 5.
Articolul 30
(1) Metodele de referinţă şi criteriile pentru măsurarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie PM10 şi PM2,5, plumb, benzen şi monoxid de carbon din aerul înconjurător sunt prevăzute la lit. A şi C din anexa nr. 7.
(2) Pot fi utilizate alte metode de măsurare, cu respectarea condiţiilor prevăzute la lit. B din anexa nr. 7.
SUBSECŢIUNEA 1.3
Evaluarea calităţii aerului înconjurător privind ozonul
Articolul 31
(1) În toate zonele şi aglomerările unde concentraţiile de ozon au depăşit obiectivele pe termen lung prevăzute la poziţia D.4 din anexa nr. 3, în cursul oricăruia dintre cei 5 ani anteriori de măsurare, evaluarea calităţii aerului înconjurător se realizează prin măsurări în puncte fixe.
(2) În cazul în care nu sunt disponibile date pentru o perioadă de 5 ani, pentru a determina dacă obiectivele pe termen lung prevăzute la alin.
(1) au fost depăşite, se pot combina rezultatele campaniilor de măsurare de scurtă durată, desfăşurate în perioade şi locuri considerate ca având cele mai mari niveluri, cu rezultatele obţinute din inventare de emisii şi modelare.
Articolul 32
(1) Punctele de prelevare pentru măsurarea ozonului se amplasează în conformitate cu criteriile prevăzute la lit. B din anexa nr. 5.
(2) În zonele sau aglomerările unde măsurările în puncte fixe reprezintă unica sursă de informare pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător, numărul de puncte de prelevare pentru ozon este mai mare sau egal cu numărul minim de puncte de prelevare prevăzut la poziţia C.1 din anexa nr. 6.
(3) În zonele şi aglomerările în care informaţiile provenite din măsurări în puncte fixe sunt suplimentate cu informaţii rezultate din tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative, numărul de puncte de prelevare pentru ozon prevăzut la poziţia C.1 din anexa nr. 6 poate fi redus, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)metodele suplimentare furnizează informaţii suficiente pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător în ceea ce priveşte valorile-ţintă, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare şi alertă;
b)numărul de puncte de prelevare de instalat şi rezoluţia spaţială a altor tehnici sunt suficiente pentru stabilirea concentraţiei de ozon în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor prevăzute la poziţiile A.1 şi A.3 din anexa nr. 4 şi permit rezultatelor evaluării să respecte criteriile prevăzute la lit. B din anexa nr. 4;
c)numărul punctelor de prelevare din fiecare zonă sau aglomerare este ori cel puţin un punct de prelevare la două milioane de locuitori, ori unul la 50.000 km2, numărul ales fiind numărul cel mai mare care rezultă, dar nu mai puţin de un punct de prelevare în fiecare zonă sau aglomerare;
d)în toate punctele de prelevare rămase, cu excepţia staţiilor de fond rural astfel cum sunt prevăzute la poziţia B.1 din anexa nr. 5, se măsoară dioxidul de azot.
Rezultatele provenite din modelare şi/sau din măsurări indicative sunt luate în considerare pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător în raport cu valorile-ţintă.
(4) În minimum 50% din punctele de prelevare pentru ozon se fac măsurări de dioxid de azot, conform poziţiei C.1 din anexa nr. 6. Aceste măsurări trebuie să fie continue, cu excepţia celor din staţiile de fond rural, astfel cum sunt prevăzute la poziţia B.1 din anexa nr. 5, unde se pot folosi şi alte metode de măsurare.
(5) În zonele şi aglomerările în care, în cursul fiecăruia dintre cei 5 ani anteriori de măsurări, concentraţiile s-au situat sub valoarea obiectivelor pe termen lung, numărul de puncte de prelevare pentru măsurări în puncte fixe se determină conform poziţiei C.2 din anexa nr. 6.
(6) La nivel naţional se asigură cel puţin un punct de prelevare, care furnizează date privind concentraţiile de substanţe precursoare ale ozonului prevăzute în anexa nr. 9. Numărul şi amplasarea staţiilor unde se măsoară substanţe precursoare ale ozonului se aleg ţinând cont de obiectivele prevăzute în anexa nr. 9 şi de metodele prevăzute la pct. 2 şi 6 ale lit. A din anexa nr. 7.
(7) Procedurile de selectare şi de revizuire a amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevăzute la poziţia B.3 din anexa nr. 5.
Articolul 33
(1) Metoda de referinţă pentru măsurarea concentraţiilor de ozon din aerul înconjurător este prevăzută la pct. 8 al lit. A din anexa nr. 7.
(2) Alte metode de măsurare pot fi utilizate cu respectarea condiţiilor prevăzute la lit. B din anexa nr. 7.
SUBSECŢIUNEA 1.4
Evaluarea calităţii aerului înconjurător privind arsen, cadmiu, mercur, nichel şi benzo(a)piren
Articolul 34
(1) În toate zonele şi aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare A şi în regim de evaluare B pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren, evaluarea calităţii aerului înconjurător se realizează prin măsurări în puncte fixe, cu respectarea prevederilor poziţiilor A.2 şi A.3 din anexa nr. 5 şi ale lit. B din anexa nr. 6. Aceste măsurări în puncte fixe pot fi suplimentate cu tehnici de modelare pentru a furniza un nivel adecvat al informaţiilor privind calitatea aerului înconjurător.
(2) În toate zonele şi aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare B pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren şi în care, pentru o perioadă reprezentativă, nivelurile determinate conform poziţiei A.2 din anexa nr. 3 se situează între pragul inferior şi pragul superior de evaluare, evaluarea calităţii aerului înconjurător se poate realiza utilizând o combinaţie de măsurări în puncte fixe, inclusiv tehnici de modelare şi măsurări indicative, cu respectarea prevederilor poziţiilor A.2 şi A.3 din anexa nr. 4.
(3) În toate zonele şi aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare C pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren şi în care nivelul determinat conform poziţiei A.2 din anexa nr. 3 este mai mic decât pragul inferior de evaluare, evaluarea calităţii aerului înconjurător se poate realiza utilizând numai tehnici de modelare sau tehnici de estimări obiective.
(4) În zonele şi aglomerările unde poluanţii trebuie măsuraţi, măsurările se realizează în puncte fixe, fie continuu, fie prin prelevări aleatorii.
Numărul măsurărilor trebuie să fie suficient pentru a permite determinarea nivelului concentraţiilor poluanţilor.
Articolul 35
Procedurile de selectare şi de revizuire ale amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevăzute la poziţia A.4 din anexa nr. 5.
Articolul 36
(1) În vederea evaluării contribuţiei de benzo(a)piren în aerul înconjurător, într-un număr limitat de puncte de prelevare se monitorizează şi alte hidrocarburi aromatice policiclice, între care trebuie să fie incluşi cel puţin: benzo(a)antracen, benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten, benzo(k)fluoranten, indeno(1,2,3,-cd)piren şi dibenz(a,h)antracen.
(2) Punctele de monitorizare pentru hidrocarburile aromatice policiclice prevăzute la alin. (1) sunt aceleaşi cu punctele de prelevare pentru benzo(a)piren; selectarea lor se face astfel încât să poată fi identificate variaţiile induse de condiţiile geografice şi tendinţele pe termen lung, iar amplasarea se realizează conform lit. A din anexa nr. 5.
Articolul 37
(1) Indiferent de nivelurile concentraţiilor, la fiecare 100.000 km2 se instalează cel puţin o staţie de fond pentru măsurarea arsenului, cadmiului, nichelului, mercurului gazos total, benzo(a)pirenului şi a celorlalte hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la art. 36 alin. (1) şi a depunerilor totale de arsen, cadmiu, mercur, nichel, benzo(a)piren şi hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la art. 36 alin. (1).
(2) În vederea obţinerii rezoluţiei spaţiale dorite şi a unor rezultate reprezentative, statele vecine membre ale Uniunii Europene pot conveni amplasarea de staţii de măsurare comune, în condiţiile legii.
(3) În staţiile de fond prevăzute la alin. (1) se efectuează măsurări de mercur bivalent, gazos şi sub formă de particule.
(4) Măsurările trebuie să fie corelate, după caz, cu programul de măsurare şi cu strategia de monitorizare ale EMEP.
(5) Punctele de monitorizare pentru aceşti poluanţi se stabilesc astfel încât să poată fi identificate variaţiile induse de condiţiile geografice şi tendinţele pe termen lung, iar amplasarea se realizează conform lit. A din anexa nr. 5.
Articolul 38
În regiunile în care este necesară evaluarea impactului asupra ecosistemelor se ia în considerare posibilitatea utilizării bioindicatorilor.
Articolul 39
(1) În zonele şi aglomerările în care informaţiile obţinute din măsurările în puncte fixe sunt completate cu informaţii din alte surse, cum ar fi inventare de emisii, măsurări indicative sau modelări ale calităţii aerului înconjurător, numărul staţiilor de măsurare în puncte fixe care trebuie instalate şi rezoluţia spaţială pentru celelalte tehnici trebuie să fie suficiente pentru determinarea nivelurilor de poluanţi în conformitate cu poziţia A.2 din anexa nr. 5 şi poziţiile A.2 şi A.3 din anexa nr. 4.
(2) Obiectivele de calitate a datelor sunt prevăzute la poziţiile A.2 şi A.3 din anexa nr. 4. În situaţia în care evaluarea se realizează prin modelarea calităţii aerului înconjurător, se aplică prevederile poziţiei A.3 din anexa nr. 4.
Articolul 40
(1) Metodele de referinţă pentru prelevarea şi analiza arsenului, cadmiului, mercurului, nichelului, hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul înconjurător sunt prevăzute la pct. 9, 10, 11 şi 12 ale lit. A din anexa nr. 7.
(2) Metodele de referinţă pentru determinarea depunerilor totale de arsen, cadmiu, mercur, nichel, hidrocarburi aromatice policiclice sunt prevăzute la pct. 13 al lit. A din anexa nr. 7.
SUBSECŢIUNEA 1.5
Zona de protecţie
Articolul 41
(1) Pentru a asigura reprezentativitatea datelor de calitate a aerului, pentru fiecare punct fix de măsurare se stabileşte, prin studii specifice de evaluare a calităţii aerului înconjurător, la microscară, o zonă de protecţie, luând în considerare cel puţin următoarele aspecte:
a)tipul punctului fix de măsurare;
b)topografia/orografia terenului;
c)poluantul/poluanţii luaţi în considerare;
d)condiţiile micrometeorologice;
e)construcţiile semnificative din aria respectivă;
f)sursele de emisie a poluanţilor în atmosferă.
(2) Zona de protecţie este evidenţiată în planurile de urbanism.
(3) În interiorul zonei de protecţie se amplasează panouri de avertizare pe care se marchează semnificaţia şi limitele zonei.
(4) În zona de protecţie este interzisă executarea oricăror lucrări sau desfăşurarea oricăror activităţi care ar putea influenţa reprezentativitatea datelor de calitate a aerului înconjurător, fără informarea prealabilă a autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului. Informarea este însoţită de documente care demonstrează prin metode sau tehnici specifice de evaluare a calităţii aerului înconjurător modul în care este afectată calitatea aerului înconjurător.
(5) Autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului analizează în cel mai scurt timp posibil de la data informării şi transmite titularului condiţiile în care se pot desfăşura activităţi sau lucrări cu caracter temporar în zona de protecţie.
(6) Demararea lucrărilor cu caracter temporar sau a activităţilor este permisă numai după primirea răspunsului de la autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului.
(7) Emiterea actelor de reglementare se face luându-se în considerare prevederile referitoare la zona de protecţie definită în prezenta lege.
Secţiunea a 2-a
Gestionarea calităţii aerului înconjurător
SUBSECŢIUNEA 2.1
Regimul de gestionare
Articolul 42
În vederea gestionării calităţii aerului înconjurător, pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie, respectiv PM10 şi PM2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, în fiecare zonă sau aglomerare se delimitează arii care se clasifică în regimuri de gestionare în funcţie de rezultatul evaluării calităţii aerului înconjurător, realizată cu respectarea prevederilor secţiunii 1 din cap. III, după cum urmează:
a)regim de gestionare I – reprezintă ariile din zonele şi aglomerările în care nivelurile pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM10 şi PM2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon sunt mai mari sau egale cu valorile-limită plus marja de toleranţă, acolo unde este aplicabilă, prevăzute la lit. B şi poziţia G.5 din anexa nr. 3, respectiv pentru arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, particule în suspensie PM2,5 sunt mai mari decât valorile-ţintă prevăzute la lit. C şi poziţia G.4 din anexa nr. 3;
b)regim de gestionare II – reprezintă ariile din zonele şi aglomerările în care nivelurile pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM10 şi PM2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon sunt mai mici decât valorile-limită, prevăzute la lit. B şi poziţia G.5 din anexa nr. 3, respectiv pentru arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, particule în suspensie PM2,5 sunt mai mici decât valorile-ţintă prevăzute la lit. C şi poziţia G.4 din anexa nr. 3.
Articolul 43
(1) În ariile din zonele şi aglomerările clasificate în regim de gestionare I se elaborează planuri de calitate a aerului pentru a se atinge valorilelimită corespunzătoare sau, respectiv, valorile-ţintă.
(2) În ariile din zonele şi aglomerările clasificate în regim de gestionare II se elaborează planuri de menţinere a calităţii aerului.
Articolul 44
În toate zonele şi aglomerările clasificate în regim de gestionare I pentru arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, autorităţile competente trebuie să specifice ariile în care s-au depăşit valorile-ţintă, precum şi sursele care au contribuit la aceasta. Pentru aceste zone se stabilesc măsuri care să nu implice costuri disproporţionate, direcţionate mai ales către sursele predominante de emisii, în scopul atingerii valorilor-ţintă. În cazul instalaţiilor industriale care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare, atingerea valorilor-ţintă se realizează prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din această ordonanţă de urgenţă.
Articolul 45
(1) În ariile din zonele şi aglomerările clasificate în regim de gestionare I, dacă este cazul, se menţionează distinct şi justificat:
a)dacă depăşirea valorii-limită pentru un anumit poluant atmosferic s-a datorat unor evenimente naturale;
b)dacă depăşirea valorii-limită pentru PM10 s-a datorat resuspensiei în aer a particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii.
(2) Depăşirile valorilor-limită care se demonstrează că sunt datorate surselor naturale, prevăzute la alin. (1) lit. a), transmise spre informare Comisiei Europene, conform art. 72 alin. (1), nu sunt considerate depăşiri în sensul prezentei legi.
(3) Demonstrarea contribuţiei surselor naturale ori a resuspensiei în aer a particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii se face conform ghidurilor elaborate de Comisia Europeană.
Articolul 46
În scopul protecţiei vegetaţiei se asigură conformarea cu nivelurile critice, prevăzute la lit. F din anexa nr. 3, evaluate în conformitate cu poziţia A.1 din anexa nr. 5.
Articolul 47
(1) În scopul reducerii expunerii la PM2,5, pe întreg teritoriul ţării, autorităţile competente iau măsurile necesare, care nu presupun costuri disproporţionate, în vederea atingerii ţintei naţionale de reducere a expunerii, stabilite la poziţia G.2 din anexa nr. 3, până în anul precizat de aceasta.
(2) Pe întreg teritoriul ţării, autorităţile competente iau măsurile necesare astfel încât indicatorul mediu de expunere pentru PM2,5 pentru anul 2015, stabilit în conformitate cu poziţia G.1 din anexa nr. 3, să nu depăşească valoarea obligaţiei referitoare la concentraţia de expunere stabilită la poziţia G.3 din anexa nr. 3.
(3) Indicatorul mediu de expunere pentru PM2,5 se stabileşte în conformitate cu poziţia G.1 din anexa nr. 3.
(4) Distribuţia şi numărul punctelor de prelevare pentru măsurarea concentraţiilor de PM2,5, stabilite conform lit. A din anexa nr. 5, pe baza cărora este calculat indicatorul mediu de expunere pentru PM2,5, reflectă în mod adecvat expunerea generală a populaţiei. Numărul punctelor de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât cel obţinut prin aplicarea prevederilor poziţiei A.2 din anexa nr. 6.
Articolul 48
(1) În zonele şi aglomerările de pe întreg teritoriul ţării, autorităţile competente iau măsurile necesare, care nu presupun costuri disproporţionate, astfel încât concentraţiile de PM2,5 din aerul înconjurător să nu depăşească valoarea-ţintă, începând cu data specificată, potrivit prevederilor poziţiei G.4 din anexa nr. 3.
(2) În zonele şi aglomerările de pe întreg teritoriul ţării, autorităţile competente iau măsurile necesare astfel încât concentraţiile de PM2,5 din aerul înconjurător să nu depăşească valoarea-limită, începând cu data specificată, potrivit prevederilor poziţiei G.5 din anexa nr. 3. Respectarea acestei cerinţe este evaluată în conformitate cu lit. A din anexa nr. 5.
(3) Marja de toleranţă prevăzută la poziţia G.5 din anexa nr. 3 se aplică în conformitate cu art. 43 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) şi (2).
Articolul 49
(1) În zonele şi aglomerările de pe întreg teritoriul ţării, autorităţile competente iau toate măsurile necesare, care nu presupun costuri disproporţionate, astfel încât concentraţiile de ozon în aerul înconjurător să nu depăşească valorile-ţintă şi obiectivele pe termen lung, prevăzute la poziţiile D.3 şi D.4 din anexa nr. 3.
(2) Pentru zonele şi aglomerările în care nivelul concentraţiei de ozon depăşeşte valoarea-ţintă, autorităţile competente prevăzute la art. 7-23 trebuie să se asigure că sunt implementate măsurile din programul naţional elaborat în conformitate cu art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 1.856/2005 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici.
(3) În cazul în care măsurile prevăzute la alin. (2) nu sunt suficiente, se implementează un plan de calitate a aerului pentru a atinge valorile-ţintă de la data prevăzută la poziţia D.3 din anexa nr. 3, cu excepţia cazurilor în care aplicarea acestuia implică costuri disproporţionate.
(4) Pentru zonele şi aglomerările în care nivelul concentraţiilor de ozon depăşeşte nivelurile obiectivelor pe termen lung, dar se situează sub valorile-ţintă sau sunt egale cu acestea, autorităţile competente prevăzute la art. 7-23 elaborează şi pun în aplicare măsuri-cost eficiente cu scopul îndeplinirii obiectivului pe termen lung.
(5) În zonele şi aglomerările în care nivelurile de ozon îndeplinesc obiectivele pe termen lung, autorităţile competente prevăzute la art. 7-23 iau măsuri care nu presupun costuri disproporţionate prin care să menţină aceste niveluri sub obiectivele pe termen lung şi să asigure cea mai bună calitate a aerului înconjurător compatibilă cu principiile dezvoltării durabile şi un înalt nivel de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane, în măsura în care factori cum ar fi natura transfrontieră a poluării cu ozon şi condiţiile meteorologice o permit.
(6) Măsurile prevăzute la alin. (4) trebuie să fie în concordanţă cu programul naţional şi planurile de calitate a aerului prevăzute la alin. (2) şi (3).
Articolul 50
În zonele şi aglomerările de pe întreg teritoriul ţării, autorităţile competente prevăzute la art. 7-23 iau toate măsurile necesare care nu presupun costuri disproporţionate astfel încât, începând cu data de 31 decembrie 2012, concentraţiile de arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, utilizat ca marker pentru evaluarea riscului cancerigen al hidrocarburilor aromatice policiclice, din aerul înconjurător să nu depăşească valoareaţintă, potrivit prevederilor lit. C din anexa nr. 3.
Articolul 51
Prorogarea termenelor de atingere a valorilor-limită şi derogarea de la obligaţia de a aplica anumite valori-limită se realizează în următoarele condiţii:
a)atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, conformarea la valorile-limită pentru dioxid de azot sau benzen nu poate fi atinsă până la termenele precizate la poziţia B.2 din anexa nr. 3, se pot proroga aceste termene pentru acea zonă sau aglomerare cu cel mult 5 ani, cu condiţia întocmirii unui plan de calitate a aerului, în conformitate cu art. 52, pentru zona sau aglomerarea pentru care se aplică prorogarea. Acest plan de calitate a aerului este completat cu informaţiile prevăzute la lit. B din anexa nr. 10 şi demonstrează realizarea conformării la valorile-limită
înaintea expirării noului termen;
b)atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, conformarea la valorile-limită pentru PM10, prevăzute la poziţia B.2 din anexa nr. 3, nu poate fi atinsă din cauza unor caracteristici de dispersie specifice arealului, condiţiilor climatice nefavorabile sau contribuţiilor transfrontiere, obligaţia de a aplica aceste valori-limită se respectă începând cu data de 11 iunie 2011, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor prevăzute la lit. a) şi a demonstrării faptului că au fost luate toate măsurile necesare la nivel naţional, regional şi local pentru respectarea termenelor;
c)în cazul aplicării condiţiilor prevăzute la lit. a) sau b), valoarea-limită pentru fiecare poluant nu trebuie depăşită cu mai mult decât marja de toleranţă prevăzută la poziţia B.2 din anexa nr. 3 pentru fiecare dintre poluanţii respectivi.
SUBSECŢIUNEA 2.2
Planuri de calitate a aerului
Articolul 52
(1) În cazul depăşirii acelor valori-limită pentru care termenele de respectare, prevăzute la poziţiile B.2 şi G.5 din anexa nr. 3, au fost depăşite, planurile de calitate a aerului cuprind măsuri potrivite, astfel încât perioada de depăşire să fie cât mai scurtă cu putinţă. Planurile de calitate a aerului pot include, în plus, măsuri specifice vizând protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, inclusiv copiii.
(2) Planurile de calitate a aerului cuprind cel puţin informaţiile prevăzute la lit. A din anexa nr. 10 şi pot include măsuri din cadrul planurilor de acţiune pe termen scurt, întocmite potrivit prevederilor art. 53.
(3) În toate zonele şi aglomerările, în ariile clasificate în regimul de gestionare I pentru mai mulţi poluanţi se elaborează, acolo unde este cazul, planuri integrate de calitate a aerului.
(4) În scopul atingerii obiectivelor relevante de mediu, la elaborarea planurilor de calitate a aerului trebuie să se asigure, pe cât posibil, concordanţa cu alte planuri/programe întocmite conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.879/2006 pentru aprobarea Programului naţional de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac, ale Hotărârii Guvernului nr. 440/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi de la instalaţiile mari de ardere şi ale Hotărârii Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant, republicată.
(5) Planurile de calitate a aerului se elaborează pentru unităţi administrativ-teritoriale, respectiv pentru sectoare ale municipiului Bucureşti sau părţi din acestea şi se aprobă prin hotărâre a consiliului local, respectiv prin hotărâri ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în condiţiile legii.
(6) În cazul în care planul de calitate a aerului se elaborează pentru două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale învecinate aparţinând aceluiaşi judeţ ori pentru două sau mai multe sectoare ale municipiului Bucureşti, acesta se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(7) În cazul în care este necesară elaborarea planului de calitate a aerului pentru unităţi administrativ-teritoriale învecinate aparţinând mai multor judeţe sau pentru municipiul Bucureşti cu judeţele învecinate, acesta se realizează în comun de către consiliile judeţene implicate, respectiv consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se aprobă de fiecare dintre ele prin hotărâri.
SUBSECŢIUNEA 2.3
Planuri de acţiune pe termen scurt
Articolul 53
(1) Se defineşte riscul de depăşire a pragurilor de alertă ca fiind situaţia în care concentraţiile măsurate pentru 3 ore consecutiv sunt egale sau mai mari decât 90% din valoarea pragurilor de alertă corespunzătoare, prevăzute la lit. E din anexa nr. 3.
(2) În situaţia în care, într-o anumită zonă sau aglomerare, există riscul de depăşire a pragurilor de alertă, prevăzute la lit. E din anexa nr. 3, se întocmesc planuri de acţiune pe termen scurt care conţin măsurile ce trebuie luate pentru a reduce riscul sau durata depăşirii. Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, există riscul ca nivelurile poluanţilor să depăşească una sau mai multe dintre valorile-limită şi/sau valorile-ţintă prevăzute la poziţiile B.2, D.3, G.4 şi G.5 din anexa nr. 3, se pot întocmi, acolo unde este cazul, planuri de acţiune pe termen scurt.
(3) În cazul în care există riscul de depăşire a pragului de alertă pentru ozon, prevăzut la poziţia E.2 din anexa nr. 3, se întocmesc planuri de acţiune pe termen scurt numai atunci când se consideră că există un potenţial semnificativ de reducere a riscului, a duratei sau a severităţii depăşirii, luându-se în considerare condiţiile naţionale geografice, meteorologice şi economice. La întocmirea unui astfel de plan de acţiune pe termen scurt se iau în considerare prevederile Deciziei Comisiei 2004/279/CE din 19 martie 2004 de orientare pentru punerea în aplicare a
Directivei 2002/3/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ozonul din aerul înconjurător, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L87 din 25 martie 2004.
(4) Planurile de acţiune pe termen scurt pot conţine, de la caz la caz, măsuri eficiente de control şi, unde este necesar, de suspendare a activităţilor care contribuie la riscul depăşirii valorilor-limită sau valorilor-ţintă ori pragurilor de alertă corespunzătoare, în condiţiile legii.
(5) Planurile de acţiune pe termen scurt pot include măsuri referitoare la traficul rutier, lucrările de construcţii, nave aflate la dană, utilizarea instalaţiilor industriale sau a produselor industriale şi încălzirea locuinţelor. Aceste planuri pot lua în considerare acţiuni specifice pentru protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, inclusiv copiii.
Articolul 54
Metodologia de elaborare a planurilor de calitate a aerului, a planurilor de acţiune pe termen scurt şi a planurilor de menţinere a calităţii aerului se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Articolul 55
(1) În situaţia în care se depăşeşte oricare dintre pragurile de alertă, valorile-limită sau valorile-ţintă, plus marja de toleranţă corespunzătoare ori obiectivul pe termen lung, prevăzute la lit. E şi la poziţiile B.2, D.3, D.4, G.4 şi G.5 din anexa nr. 3, din cauza unui transport transfrontier de poluanţi atmosferici sau de precursori ai acestora, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului cooperează direct cu autoritatea omoloagă din statele vecine membre ale Uniunii Europene ori prin autoritatea publică centrală pentru realizarea politicii externe a statului român cu
autoritatea omoloagă din statele vecine care nu sunt membre ale Uniunii Europene şi, acolo unde este cazul, stabileşte acţiuni comune, cum ar fi elaborarea de planuri comune sau corelate de calitate a aerului în scopul eliminării acestor depăşiri prin aplicarea unor măsuri potrivite, care nu presupun costuri disproporţionate.
(2) Comisia Europeană este invitată să participe la orice acţiune de cooperare dintre cele prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul în care se întocmesc planuri comune de acţiune pe termen scurt care se referă la zone învecinate cu alte state membre ale Uniunii Europene, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului se asigură că autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene învecinate primesc toate informaţiile relevante.
(4) În cazul în care într-o zonă sau aglomerare din vecinătatea graniţei se depăşeşte pragul de informare şi/sau pragul de alertă, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează cât de repede este posibil autorităţile competente din statele vecine membre ale Uniunii Europene interesate.
(5) La elaborarea planurilor prevăzute la alin. (1) şi (3) şi la informarea publicului, prevăzută la alin. (4), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin autoritatea publică centrală pentru realizarea politicii externe a statului român, după caz, face eforturi pentru a coopera cu ţările terţe şi în special cu ţările candidate.
SUBSECŢIUNEA 2.4
Planuri de menţinere a calităţii aerului
Articolul 56
(1) Planul de menţinere a calităţii aerului se elaborează, după caz, de către consiliul judeţean, pentru unităţi administrativ-teritoriale aparţinând aceluiaşi judeţ, sau de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pentru sectoarele municipiului Bucureşti şi se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(2) Planul de menţinere a calităţii aerului conţine măsuri pentru păstrarea nivelului poluanţilor sub valorile-limită, respectiv sub valorile-ţintă şi pentru asigurarea celei mai bune calităţi a aerului înconjurător în condiţiile unei dezvoltări durabile.
Capitolul IV
Emisiile în atmosferă
Articolul 57
(1) Desfăşurarea activităţilor existente, precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra calităţii aerului înconjurător se realizează numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu emise conform legislaţiei în vigoare.
(2) Autorizaţia de mediu/Autorizaţia integrată de mediu stabileşte valori-limită de emisie pentru poluanţii specifici activităţii desfăşurate, ţinând cont de cele mai bune tehnici aplicabile în domeniu, precum şi de nivelul calităţii aerului înconjurător la nivel local.
(3) În zonele în care sunt depăşite valorile-limită privind calitatea aerului înconjurător pentru unul sau mai mulţi poluanţi, pe baza studiilor de evaluare a impactului asupra mediului, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului stabilesc, după caz, pentru aceşti poluanţi valori limită de emisie mai restrictive decât valorile stabilite de legislaţia în vigoare specifică activităţii desfăşurate.
(4) În cazul depăşirii valorilor-limită de emisie pentru unul sau mai mulţi poluanţi, autoritatea competentă decide să ia toate măsurile necesare pentru înlăturarea cauzelor şi consecinţelor asupra calităţii aerului înconjurător ale acestor depăşiri, inclusiv întreruperea temporară a activităţii instalaţiei care a generat această situaţie.
(5) În cazul depăşirii valorilor-limită de emisie pentru unul sau mai mulţi poluanţi, titularii activităţilor au obligaţia să informeze autorităţile competente şi să se conformeze măsurilor impuse de acestea.
Articolul 58
(1) Titularii de activitate au obligaţia să monitorizeze nivelul emisiilor de poluanţi şi să raporteze, periodic, informaţiile solicitate către autoritatea competentă, conform actelor de reglementare în baza cărora îşi desfăşoară activitatea.
(2) Rezultatele monitorizării se înregistrează, se prelucrează şi se prezintă într-o formă adecvată, stabilită de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.
Articolul 59
(1) Titularii de activităţi au obligaţia de a lua toate măsurile care se impun în vederea limitării emisiilor de poluanţi în atmosferă, inclusiv prin colectarea şi dirijarea emisiilor fugitive şi utilizarea unor echipamente de reţinere a poluanţilor la sursă.
(2) Transferul de poluanţi din aer către un alt factor de mediu, ca urmare a măsurilor de reducere a poluării aerului înconjurător, este permis în condiţiile menţinerii nivelului poluanţilor sub valorile-limită pentru acel factor de mediu, cu acordul autorităţii publice teritoriale pentru protecţia mediului.
(3) Este permisă utilizarea metodelor şi sistemelor de îmbunătăţire a calităţii aerului înconjurător care nu conduc la depăşirea normelor stabilite de legislaţia în vigoare pentru locul de muncă.
Articolul 60
(1) Emisiile de poluanţi în atmosferă cu impact asupra sănătăţii omului şi mediului se supun taxării, iar sumele aferente se fac venit la Fondul pentru mediu, în condiţiile legii.
(2) Stabilirea taxelor prevăzute la alin. (1) se reglementează prin lege, iar reactualizarea cuantumului acestor taxe se face prin hotărâre a Guvernului.
Articolul 61
(1) Autoritatea publică centrală pentru transporturi şi autoritatea publică centrală pentru industrie, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, stabilesc, după caz, valorile-limită pentru poluanţii emişi de sursele mobile, în conformitate cu prevederile standardelor europene şi internaţionale.
(2) Utilizatorii de surse mobile de poluare au obligaţia să asigure încadrarea în limitele de emisie stabilite pentru fiecare tip specific de sursă, precum şi să le supună inspecţiilor tehnice, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
(3) În cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic şi economic, sursele difuze se transformă în surse de emisii dirijate.
Capitolul V
Informarea publicului
Articolul 62
(1) Autorităţile publice pentru protecţia mediului asigură informarea publicului, precum şi a organizaţiilor interesate, cum ar fi: organizaţiile de protecţie a mediului, cele de protecţie a consumatorului, organizaţiile care reprezintă interesele unor grupuri sensibile ale populaţiei, celelalte organisme relevante în domeniul sănătăţii şi organizaţiile industriale relevante, în mod adecvat şi în timp util, privind:
a)calitatea aerului înconjurător în conformitate cu anexa nr. 11;
b)orice decizii de prorogare în conformitate cu art. 51 lit. a);
c)orice exceptări în conformitate cu art. 51 lit. b);
d)planurile de calitate a aerului prevăzute la art. 51 lit. a), planurile de acţiune pe termen scurt prevăzute la art. 53 alin. (2) şi (3), precum şi programele prevăzute la art. 49 alin. (2) şi (3), inclusiv rezultatele investigării fezabilităţii şi conţinutului specific şi rapoarte cu privire la stadiul implementării măsurilor.
(2) Primarii, consiliile locale, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, asigură informarea publicului, precum şi a organizaţiilor interesate, cum ar fi organizaţiile de protecţie a mediului, cele de protecţie a consumatorului, organizaţiile care reprezintă interesele unor grupuri sensibile ale populaţiei, celelalte organisme relevante în domeniul sănătăţii şi organizaţiile industriale relevante, în mod adecvat şi în timp util, privind planurile de calitate a aerului, prevăzute la art. 52, respectiv
planurile de menţinere a calităţii aerului, prevăzute la art. 56, şi rapoartele referitoare la stadiul îndeplinirii măsurilor, în condiţiile legii.
(3) Informaţiile sunt puse la dispoziţia publicului cu titlu gratuit, prin intermediul oricăror mijloace media uşor accesibile, inclusiv internetul sau alte mijloace de telecomunicaţii potrivite, şi ţin cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 4/2010 privind instituirea infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 190/2010.
(4) Informaţiile prevăzute la art. 55 alin. (4) sunt puse la dispoziţia publicului.
Articolul 63
(1) Autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului organizată la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti pune la dispoziţia publicului, anual, până la data de 30 martie, raportul privind calitatea aerului înconjurător pentru anul anterior, cu referire la toţi poluanţii care intră sub incidenţa prezentei legi.
(2) Aceste rapoarte cuprind informaţii privind nivelurile care depăşesc valorile-limită, valorile-ţintă, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare şi cele de alertă pentru perioadele de mediere corespunzătoare. Aceste informaţii sunt însoţite de o evaluare sumară a efectelor depăşirilor respective asupra mediului ca întreg şi asupra sănătăţii umane, în baza rapoartelor privind efectele calităţii aerului înconjurător asupra sănătăţii umane, elaborate şi transmise de autorităţile publice de sănătate.
(3) Aceste rapoarte mai pot include, unde este cazul, informaţii suplimentare şi evaluări privind protecţia pădurilor şi vegetaţiei în baza rapoartelor elaborate şi transmise de autorităţile publice care răspund de silvicultură, precum şi informaţii privind alţi poluanţi pentru care prezenta lege conţine prevederi de monitorizare, cum ar fi, între altele, anumite substanţe precursoare ale ozonului nereglementate, prevăzute la lit. B din anexa nr. 9.
(4) CECA pune la dispoziţia publicului, anual, până la data de 30 martie, raportul privind calitatea aerului înconjurător la nivel naţional pentru anul anterior, care include informaţii din rapoartele elaborate conform prevederilor alin. (1), tendinţa evoluţiei calităţii aerului înconjurător comparativ cu anii anteriori, precum şi o evaluare sumară a efectelor depăşirilor pragurilor de calitate asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg.
Articolul 64
În cazul în care pragul de informare sau oricare dintre pragurile de alertă prevăzute la lit. E din anexa nr. 3 sunt depăşite, autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului organizată la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti informează publicul prin intermediul mass-media sau al internetului.
Articolul 65
(1) Informaţia privind calitatea aerului înconjurător este publică, dacă nu intră sub incidenţa prevederilor altor acte normative de protejare a informaţiei.
(2) Toate autorităţile publice sunt obligate să asigure accesul la informaţie şi participarea publicului la luarea deciziilor în acest domeniu, în condiţiile şi termenele prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează publicul cu privire la autorităţile şi organismele cu atribuţii şi responsabilităţi pentru evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător.
Articolul 66
Toate informaţiile furnizate publicului trebuie să fie clare, inteligibile şi accesibile.
Capitolul VI
Transmiterea informaţiilor şi raportarea
Articolul 67
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene informaţiile privind calitatea aerului înconjurător, în termenele şi formatele stabilite de către aceasta.
Articolul 68
(1) Până la punerea în aplicare a măsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeană, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite acesteia:
a)informaţii cu privire la nivelul concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot sau, unde este cazul, oxizi de azot, particule în suspensie PM10 şi PM2,5, plumb, benzen sau monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren;
b)în termen de 9 luni de la sfârşitul fiecărui an informaţii despre zonele şi aglomerările în care nivelurile unuia sau mai multor poluanţi depăşesc valorile-limită plus marjele de toleranţă, sau a valorii-limită, în cazul poluanţilor pentru care nu a fost fixată o marjă de toleranţă sau după caz a valorilor-ţintă, despre datele sau perioadele când aceste depăşiri au fost înregistrate, despre valorile înregistrate şi despre cauzele fiecărui caz de depăşire înregistrată.
(2) Până la punerea în aplicare a măsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeană, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite acesteia informaţii cu privire la nivelul concentraţiilor de ozon, pentru fiecare lună, din aprilie şi până în septembrie, cu titlu provizoriu, astfel:
a)cel mai târziu la sfârşitul lunii următoare, data, numărul total de ore de depăşire, valorile maxime de ozon pe o oră, pentru fiecare zi de depăşire a pragului de informare şi/sau alertă;
b)cel mai târziu la data de 31 octombrie a fiecărui an, informaţiile pentru întreaga perioadă aprilie-septembrie şi, în plus, pentru fiecare zi în care a fost depăşit obiectivul pe termen lung sau valoarea-ţintă, data şi valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore.
(3) Până la punerea în aplicare a măsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeană, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite acesteia, în termen de 9 luni de la sfârşitul fiecărui an, informaţiile cu privire la nivelul concentraţiilor de ozon, precum şi informaţiile validate pentru anul anterior referitoare la:
a)data, numărul total de ore de depăşire, valorile maxime de ozon pe o oră, pentru fiecare zi de depăşire a pragului de informare şi/sau alertă;
b)informaţiile prevăzute la alin. (2) şi, în plus, pentru fiecare zi în care a fost depăşit obiectivul pe termen lung sau valoarea-ţintă, data şi valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore;
c)concentraţiile medii anuale pentru substanţele precursoare ale ozonului, prevăzute în anexa nr. 9;
d)valorile AOT40 pentru protecţia vegetaţiei şi a pădurii calculate conform poziţiei D.1 din anexa nr. 3.
Articolul 69
(1) Pentru informaţiile colectate începând cu al doilea an calendaristic după intrarea în vigoare a măsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeană, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite acesteia, în termen de 9 luni de la sfârşitul fiecărui an, următoarele:
a)informaţii cu privire la modificările delimitărilor zonelor şi aglomerărilor pentru evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător, definite conform art. 6;
b)lista zonelor şi aglomerărilor în care nivelurile unuia sau ale mai multor poluanţi depăşesc valorile-limită, plus marjele de toleranţă, acolo unde este cazul, ori care depăşesc valorile-ţintă sau nivelurile critice, prevăzute la lit. F şi la poziţiile B.2, D.3, G.4 şi G.5 din anexa nr. 3.
(2) Pentru zonele şi aglomerările prevăzute la alin. (1) lit. b) autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene, în termen de 9 luni de la sfârşitul fiecărui an, informaţii despre:
a)nivelurile evaluate şi, dacă sunt relevante, datele şi perioadele când aceste niveluri au fost observate;
b)evaluarea contribuţiilor surselor naturale şi a resuspensiei în aer a particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii, dacă este cazul, la nivelurile evaluate, conform prevederilor art. 45.
Articolul 70
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene, cu titlu provizoriu, informaţii privind depăşirile pragurilor de alertă sau de informare: nivelul înregistrat, locul şi perioada în care a fost înregistrată depăşirea.
Articolul 71
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene informaţii privind planurile de calitatea aerului, respectiv planurile integrate de calitatea aerului, în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai târziu de 2 ani de la sfârşitul anului în care au fost înregistrate depăşirile.
Articolul 72
(1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene, spre informare, pentru un anumit an, listele cu zonele şi aglomerările unde depăşirile valorilor-limită pentru un anumit poluant sunt atribuite contribuţiilor din surse naturale.
(2) Informaţiile furnizate se referă la concentraţii şi surse de poluare, precum şi la demonstrarea faptului că depăşirile valorilor-limită pot fi atribuite surselor naturale.
Articolul 73
(1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene, pentru un anumit an, dacă este cazul, listele cu zonele şi aglomerările unde depăşirile valorilor-limită pentru PM10 sunt datorate resuspensiei particulelor ca urmare a tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii.
(2) Informaţiile furnizate se referă la concentraţii şi surse de poluare, precum şi la demonstrarea faptului că depăşirile valorilor-limită pot fi atribuite resuspensiei particulelor şi că au fost luate toate măsurile rezonabile pentru reducerea concentraţiilor.
Articolul 74
(1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene zonele sau aglomerările unde consideră că sunt aplicabile condiţiile prevăzute la art. 51 lit. a) sau b) şi transmite acesteia planul de calitate a aerului prevăzut la art. 51 lit. a), inclusiv toate informaţiile necesare Comisiei Europene, pentru ca aceasta să evalueze dacă toate condiţiile relevante sunt sau nu îndeplinite.
(2) Se consideră că sunt îndeplinite condiţiile relevante pentru aplicarea art. 51 lit. a) sau b) atunci când Comisia Europeană nu ridică obiecţii în termen de 9 luni de la primirea notificării.
(3) În cazul unor obiecţii ale Comisiei Europene, la solicitarea acesteia, planurile de calitate a aerului se modifică sau se furnizează planuri noi.
Articolul 75
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană în legătură cu metodele utilizate pentru prelevarea şi măsurarea:
a)compuşilor organici volatili precursori ai ozonului, prevăzuţi în anexa nr. 9;
b)arsenului, cadmiului, mercurului, nichelului şi benzo(a)pirenului;
c)compoziţiei chimice a particulelor în suspensie PM2,5.
Articolul 76
Metodele utilizate pentru evaluarea preliminară a calităţii aerului înconjurător pentru poluanţii arsen, cadmiu, mercur, nichel şi benzo(a)piren sunt transmise pentru informare Comisiei Europene.
Articolul 77
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisia Europeană cu privire la prorogarea termenelor de atingere a valorilorlimită prevăzută la art. 51 şi transmite planurile de calitate a aerului elaborate în acest scop.
Capitolul VII
Sancţiuni
Articolul 78
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Secţiunea 1
Contravenţii
Articolul 79
(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea următoarelor obligaţii:
a)obligaţiile ce revin titularilor de activităţi care deţin surse fixe de poluare atmosferică de a participa la elaborarea programelor de reducere a emisiilor, a planurilor de calitate a aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
b)obligaţiile ce revin titularilor de activităţi care deţin surse fixe de poluare atmosferică, conform prevederilor cuprinse în programele de reducere a emisiilor, în planurile de menţinere a calităţii aerului, în planurile de calitate a aerului şi în planurile de acţiune pe termen scurt;
c)obligaţiile ce revin titularilor de activităţi la declanşarea de către autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului a planului de acţiune pe termen scurt, de a lua măsuri urgente şi eficiente de reducere a emisiilor de poluanţi în aer, astfel încât concentraţia acestora în aerul înconjurător să fie redusă până la atingerea nivelului valorii-limită, inclusiv prin oprirea temporară a activităţii, dacă este cazul.
(2) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 10.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 5.000 lei la 15.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea următoarelor obligaţii:
a)obligaţia utilizatorilor de surse mobile de a asigura încadrarea în limitele de emisie stabilite pentru fiecare tip specific de sursă, precum şi de a le supune inspecţiilor tehnice, conform prevederilor legislaţiei în vigoare. Această prevedere nu este aplicabilă utilizatorilor de autovehicule rutiere pentru care se aplică legislaţia în vigoare privind circulaţia pe drumurile publice;
b)obligaţia de a se supune tuturor procedurilor şi cerinţelor legale care conduc la prevenirea, eliminarea sau reducerea impactului asupra aerului înconjurător şi a mediului ca întreg;
c)obligaţia de transformare a surselor difuze în surse de emisii dirijate, în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic şi economic.
(3) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 2.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea următoarelor obligaţii:
a)obligaţia titularului de activitate de a furniza autorităţilor competente informaţiile solicitate pentru elaborarea inventarelor de emisii de poluanţi atmosferici;
b)obligaţia titularului de activitate de a informa autorităţile competente în cazul depăşirii valorilor-limită de emisie, impuse prin actele de reglementare.
(4) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea următoarelor obligaţii:
a)prevederile referitoare la protecţia atmosferei din acordul şi/sau autorizaţia de mediu/autorizaţia integrată de mediu;
b)obligaţiile titularilor de activitate care deţin surse fixe de poluare atmosferică de a se supune controlului autorităţilor competente, conform legislaţiei în vigoare;
c)obligaţiile titularilor de activitate de a anunţa, de îndată, autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului despre producerea unor avarii, accidente, incidente, opriri/porniri accidentale.
(5) Nerespectarea prevederilor art. 21 alin. (1) lit. b) şi c) şi ale art. 22 lit. c), d), f)-j) de către primari, preşedinţii consiliilor judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 7.500 lei.
Articolul 80
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 79 se fac de personalul împuternicit din cadrul autorităţilor publice de inspecţie şi control pentru protecţia mediului, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
(2) Contravenţiilor prevăzute la art. 79 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 79, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
Secţiunea a 2-a
Infracţiuni
Articolul 81
Constituie infracţiuni şi se pedepsesc după cum urmează:
a)cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neelaborarea, de către titularii activităţilor care constituie surse fixe importante de emisii, a planurilor pentru situaţii de urgenţă, care stabilesc măsurile aplicabile în interiorul amplasamentului, precum şi nesolicitarea aprobării de la autorităţile competente pentru măsurile stabilite a se aplica în afara amplasamentului;
b)cu închisoare de la 1 la 5 ani pentru neoprirea în caz de pericol iminent a funcţionării instalaţiilor care constituie sursă de pericol cu impact asupra calităţii aerului înconjurător sau neanunţarea autorităţilor competente cu privire la pericol.
Articolul 82
Infracţiunile prevăzute la art. 81 se constată de către personalul împuternicit din cadrul autorităţilor publice centrale competente şi din unităţile teritoriale ale acestora, precum şi din cadrul autorităţilor publice locale, conform atribuţiilor stabilite prin lege. Actele de constatare se transmit organului de urmărire penală competent.
Capitolul VIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Secţiunea 1
Dispoziţii tranzitorii
Articolul 83
(1) Prevederile Ordinului ministrului mediului şi gospodării apelor nr. 35/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare şi punere în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2007, rămân în vigoare până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului pentru aprobarea metodologiei prevăzute la art. 54.
(2) Prevederile Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.095/2007 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea indicilor de calitate a aerului în vederea facilitării informării publicului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, rămân în vigoare până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului de aprobare a normativului revizuit.
Secţiunea a 2-a
Dispoziţii finale
Articolul 84
Anexele nr. 1-11 fac parte integrantă din prezenta lege şi se actualizează prin hotărâre a Guvernului în funcţie de adaptările la progresul tehnic în conformitate cu procedura prevăzută de legislaţia europeană în domeniu, fără a conduce însă la modificarea directă sau indirectă a valorilor limită, respectiv a valorilor-ţintă, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul 85
Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul 86
(1) La data intrării în vigoare a legii se abrogă:
a)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 6 decembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
b)Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 745/2002 privind stabilirea aglomerărilor şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităţii aerului în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 9 octombrie 2002, cu completările ulterioare;
c)Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor-limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10 şi PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 21 octombrie 2002, cu completările ulterioare;
d)Hotărârea Guvernului nr. 543/2004 privind elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 4 mai 2004, cu completările ulterioare;
e)Hotărârea Guvernului nr. 586/2004 privind înfiinţarea şi organizarea Sistemului naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 3 mai 2004;
f)Hotărârea Guvernului nr. 731/2004 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia atmosferei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 2 iunie 2004;
g)Hotărârea Guvernului nr. 738/2004 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 27 mai 2004;
h)Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 448/2007 pentru aprobarea Normativului privind evaluarea pentru arsen, cadmiu, mercur, nichel, hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurător, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2007.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, dispoziţiile contrare cuprinse în Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 756/1997 pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 bis din 6 noiembrie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, în Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 462/1993 pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici
produşi de surse staţionare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, cu modificările ulterioare, în STAS 12574/1987 privind condiţiile de calitate ale aerului din zonele protejate şi în STAS 10331/1992 privind principii şi reguli generale de supraveghere a calităţii aerului, precum şi orice altă dispoziţie contrară îşi încetează aplicabilitatea cu privire la poluanţii atmosferici reglementaţi prin prezenta lege.
Articolul 87
(1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului elaborează metodologia prevăzută la art. 54, care va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului.
(2) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului elaborează şi aprobă, prin ordin al conducătorului acesteia, normativul privind stabilirea indicilor de calitate a aerului înconjurător în vederea facilitării informării publicului.
Prezenta lege transpune în legislaţia naţională prevederile Directivei 2008/50/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 152 din 11 iunie 2008 şi ale Directivei 2004/107/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arseniul, cadmiul, mercurul, nichelul, hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 23 din 26 ianuarie 2005.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României,
republicată.
Romanian 
English