Categorii
Legislatie

Directiva 86/278/CEE din 12 iunie 1986 privind protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură

CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolele 100 şi 235,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 264, 8.10.1982, p. 3 şi JO C 154, 14.6.1984, p. 6.
având în vedere avizul Adunării (2),
(2)JO C 77, 19.3.1984, p. 136.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(3)JO C 90, 5.4.1983, p. 27.
Întrucât scopul prezentei directive este de a reglementa utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură, astfel încât să se prevină efectele nocive asupra solului, a vegetaţiei, a animalelor şi a omului, încurajând utilizarea lor corectă;
întrucât neconcordanţa dintre prevederile statelor membre privind utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură ar putea afecta funcţionarea pieţei comune; întrucât se impune apropierea legislaţiilor în acest domeniu prevăzută la Art. 100 din tratat;
întrucât nămolurile de epurare utilizate în agricultură nu sunt reglementate de Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile (4);
(4)JO L 194, 25.7.1975, p. 39.
Întrucât măsurile prevăzute de Directiva 78/319/CEE a Consiliului din 20 martie 1978 privind deşeurile toxice şi periculoase (5) se aplică şi nămolurilor de epurare care conţin sau sunt contaminate cu substanţe sau materiale enumerate la anexa la directiva menţionată, care sunt de asemenea natură sau sunt prezente în asemenea cantităţi sau concentraţii încât reprezintă un risc pentru sănătatea omului sau pentru mediu;
(5)JO L 84, 31.3.1978, p. 43.
Întrucât trebuie prevăzut un regim special pentru a asigura protecţia deplină a omului, a animalelor, a plantelor şi a mediului împotriva efectelor nocive care apar în urma utilizării necontrolate a nămolurilor;
întrucât obiectivul prezentei directive este, de asemenea, de a stabili anumite măsuri comunitare iniţiale privind protecţia solurilor;
întrucât nămolurile pot avea proprietăţi agronomice valoroase şi este, prin urmare, justificat să se încurajeze valorificarea lor în agricultură, cu condiţia ca acestea să fie utilizate în mod corect; întrucât utilizarea nămolurilor de epurare nu trebuie să dăuneze calităţii solului şi a produselor agricole;
întrucât anumite metale grele pot fi toxice pentru plante şi, de asemenea, pentru om, prin prezenţa lor în recolte, şi întrucât este necesar să se stabilească valori limită obligatorii pentru aceste elemente în sol;
întrucât utilizarea nămolurilor ar trebui interzisă atunci când concentraţia acestor metale în sol depăşeşte aceste valori limită;
întrucât, în plus, este necesar să se prevină depăşirea acestor valori limită ca urmare a utilizării nămolurilor; întrucât, în acest scop, este necesar să se limiteze cantitatea de metale grele adăugate la solul cultivat, fie prin stabilirea unor cantităţi maxime ale aportului de nămoluri utilizate pe an, fie prin grija ca valorile limită ale concentraţiei de metale grele în nămolurile utilizate să nu depăşească valorile limită pentru cantităţile de metale grele care pot fi adăugate solului pe baza unei medii de 10 ani;
întrucât nămolurile trebuie să fie tratate înainte de a fi utilizate în agricultură; întrucât statele membre pot autoriza, cu toate acestea, nămolurilor netratate, fără riscuri pentru sănătatea oamenilor sau animalelor, dacă acestea sunt injectate sau îngropate în sol;
întrucât trebuie să treacă o anumită perioadă de timp între utilizarea nămolurilor şi folosirea pământului pentru păşunat, recolta culturilor furajere sau anumitor culturi care sunt în mod normal în contact direct cu solul şi care sunt consumate crude; întrucât utilizarea nămolurilor trebuie să fie interzisă la culturile de legume şi fructe în timpul perioadei de vegetaţie, cu excepţia culturilor de pomi fructiferi;
întrucât nămolurile ar trebui utilizate în condiţii care garantează protecţia solului şi a apelor subterane şi de suprafaţă în conformitate cu Directivele 75/440/CEE (1) şi 80/68/CEE (2);
(1)JO L 194, 25.7.1975, p. 26.
(2)JO L 20, 26.1.1980, p. 43.
Întrucât, în acest scop, este necesar să se controleze calitatea nămolurilor şi a solurilor pe care acestea sunt utilizate şi, ulterior, să se efectueze analize şi să se comunice anumite rezultate utilizatorilor;
întrucât trebuie păstrat un anumit număr de informaţii esenţiale pentru a asigura o mai bună conştientizare a utilizării nămolurilor în agricultură şi întrucât aceste informaţii ar trebui înaintate sub formă de rapoarte periodice Comisiei; întrucât, în temeiul acestor rapoarte, Comisia va elabora, dacă este necesar, propuneri care să asigure o protecţie mai mare a solului şi mediului;
întrucât nămolurile rezultate de la staţiile mici de epurare a apelor reziduale care epurează în principal ape reziduale menajere prezintă riscuri reduse pentru sănătatea omului, a animalelor, a plantelor şi pentru mediu şi, în consecinţă, se impune exceptarea de la unele dintre obligaţiile prevăzute privind informarea şi analiza;
întrucât statele membre ar trebui să poată elabora dispoziţii mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă; întrucât astfel de dispoziţii ar trebui comunicate Comisiei;
întrucât progresul tehnic şi ştiinţific ar putea face necesară adaptarea rapidă a anumitor cerinţe prevăzute în prezenta directivă; întrucât, în vederea facilitării introducerii măsurilor necesare în acest scop, ar trebui să fie stabilită o procedura prin care s-ar putea realiza o cooperare între statele membre şi Comisie; întrucât o astfel de cooperare ar trebui să aibă loc în cadrul Comitetului privind adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic;
întrucât tratatul nu a prevăzut competenţele necesare, altele decât cele din Art. 235,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
Scopul prezentei directive este de a reglementa utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură, astfel încât să se prevină efectele nocive asupra solului, a vegetaţiei, a animalelor şi a omului, încurajând utilizarea lor corectă.
Art. 2
În sensul prezentei directive:
(a)”nămoluri” înseamnă:
(i)nămoluri reziduale provenite de la staţiile de epurare care tratează apele reziduale menajere sau urbane şi de la alte staţii de epurare care tratează apele reziduale cu o compoziţie similară apelor reziduale menajere şi urbane;
(ii)nămoluri reziduale de la fosele septice şi de la alte instalaţii similare pentru tratarea apelor reziduale;
(iii)nămoluri reziduale provenite de la alte staţii de epurare decât cele menţionate la punctele (i) şi (ii);
(b)”nămoluri tratate” înseamnă:
nămolurile tratate printr-un proces biologic, chimic sau termic, prin stocare pe termen lung sau prin orice alt procedeu corespunzător astfel încât să reducă în mod semnificativ puterea lor de fermentare şi riscurile pentru sănătate rezultate prin utilizarea lor;
(c)”agricultură” înseamnă:
orice tip de cultură în scop comercial şi alimentar, inclusiv în scopul creşterii animalelor;
(d)”utilizare” înseamnă:
împrăştierea nămolurilor pe sol sau orice altă aplicare a nămolurilor pe şi în sol.
Art. 3
(1)Nămolurile menţionate la Art. 2 litera (a) punctul (i) pot fi utilizate în agricultură numai în conformitate cu prezenta directivă.
(2)Fără a aduce atingere Directivelor 75/442/CEE şi 78/319/CEE:
– nămolurile menţionate la Art. 2 litera (a) punctul (ii) pot fi utilizate în agricultură sub rezerva oricăror condiţii pe care statul membru în cauză le poate considera necesare pentru protecţia sănătăţii omului şi a mediului;
– nămolurile menţionate la Art. 2 litera (a) punctul (iii) pot fi utilizate în agricultură numai dacă utilizarea lor este reglementată de statul membru în cauză.
Art. 4
Valorile pentru concentraţiile de metale grele în solul pe care se aplică nămoluri, concentraţiile de metale grele din nămoluri şi cantităţile maxime anuale ale unor astfel de metale grele care pot fi introduse în soluri cu destinaţie agricolă sunt prezentate la anexele IA, IB şi IC.
Art. 5
Fără a aduce atingere articolului 12:
1.statele membre interzic utilizarea nămolurilor atunci când concentraţia unuia sau a mai multor metale grele din sol depăşeşte valorile limită pe care le stabilesc în conformitate cu anexa IA şi iau măsurile necesare pentru a asigura că aceste valori limită nu sunt depăşite ca urmare a utilizării nămolurilor;
2.statele membre reglementează utilizarea nămolurilor astfel încât acumularea de metale grele în sol să nu ducă la o depăşire a valorilor limită menţionate la alineatul (1). În acest scop, statele membre aplică una sau alta dintre procedurile prevăzute la literele (a) şi (b):
a)statele membre stabilesc cantităţile maxime de nămoluri exprimate în tone de materie uscată care poate fi aplicată pe sol pe unitatea de suprafaţă şi pe an, respectând în acelaşi timp valorile limită pentru concentraţia de metale grele în nămoluri, pe care acestea o stabilesc în conformitate cu anexa IB; sau
b)statele membre asigură respectarea valorilor limită pentru cantităţile de metale introduse în sol pe unitatea de suprafaţă şi pe unitatea de timp, prezentate la anexa IC.
Art. 6
Fără a aduce atingere articolului 7:
(a)nămolurile sunt tratate înainte de a fi utilizate în agricultură. Statele membre pot autoriza, cu toate acestea, în condiţii pe care le stabililesc, utilizarea nămolurilor netratate, dacă acestea sunt injectate sau introduse în sol;
(b)producătorii de nămoluri de epurare furnizează cu regularitate utilizatorilor toate informaţiile menţionate la anexa IIA.
Art. 7
Statele membre interzic utilizarea de nămoluri sau furnizarea de nămoluri în vederea utilizării lor:
(a)pe păşuni sau pe culturi furajere, dacă terenul este folosit pentru păşunat sau la recoltarea de culturi furajere pe aceste terenuri înainte de a fi trecut o anumită perioadă de timp. Această perioadă de timp, care trebuie stabilită de statele membre în funcţie de situaţia lor geografică şi climatică, nu poate în nici un caz să fie mai scurtă de trei săptămâni;
(b)pe culturile de legume şi fructe în timpul perioadei de vegetaţie, cu excepţia culturilor de pomi fructiferi;
(c)pe solurile destinate culturilor de legume şi fructe care sunt în mod normal în contact direct cu solul şi sunt consumate crude, pentru o perioadă de 10 luni înaintea recoltării şi în timpul recoltării.
Art. 8
Următoarele norme se respectă la utilizarea nămolurilor:
– utilizarea trebuie să ţină seama de necesităţile nutriţionale ale plantelor şi nu poate altera calitatea solurilor şi a apelor de suprafaţă şi subterane;
– dacă nămolurile sunt utilizate pe soluri al căror pH este mai mic decât 6, statele membre ţin seama de creşterea instabilităţii metalelor grele şi de absorbţia lor de către plante şi reduc, după caz, valorile limită pe care le-au stabilit în conformitate cu anexa IA.
Art. 9
Nămolurile şi solurile pe care acestea sunt utilizate se analizează după cum se menţionează la anexele IIA şi IIB.
Metodele de referinţă de prelevare de probe şi analiză sunt indicate la anexa IIC.
Art. 10
(1)Statele membre se asigură că sunt ţinute la zi registre care să conţină:
a)cantităţile de nămoluri produse şi cantităţile furnizate pentru agricultură;
b)compoziţia şi caracteristicile nămolurilor faţă de parametrii specificaţi la anexa IIA;
c)tipul de tratament efectuat, astfel cum este definit la Art. 2 litera (b);
d)numele şi adresele destinatarilor de nămoluri şi locul de utilizare a nămolurilor.
(2)Aceste registre trebuie să fie ţinute la dispoziţia autorităţilor competente şi servesc la stabilirea raportului de sinteză menţionat la Art. 17.
(3)Informaţiile privind metodele de tratament şi rezultatele analizelor sunt comunicate la cerere autorităţilor competente.
Art. 11
Statele membre pot excepta de la aplicarea dispoziţiilor Articolului 6 litera (b) şi ale Articolului 10 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) şi alineatul (2) nămolurile rezultate de la staţiile de epurare a apelor reziduale, a căror capacitate de tratare este mai mică de 300 kg de CBO5 pe zi, corespunzător unui număr de 5 000 locuitori, şi care sunt destinate în primul rând epurării apelor reziduale menajere.
Art. 12
Statele membre pot adopta, în cazul în care condiţiile impun acest lucru, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă.
Orice decizie de această natură se comunică de îndată Comisiei, în conformitate cu acordurile existente.
Art. 13
Adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic, în conformitate cu procedura menţionată la Art. 15, include dispoziţiile anexelor la prezenta directivă, cu excepţia parametrilor şi a valorilor cuprinse la anexele IA, IB şi IC, a oricăror factori care ar putea afecta evaluarea valorilor şi a parametrilor pentru analiză menţionaţi la anexele IIA şi IIB.
Art. 14
(1)Se instituie un comitet pentru adaptarea prezentei directive la progresul ştiinţific şi tehnic (denumit în continuare “comitetul”), constituit din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de un reprezentant al Comisiei.
(2)Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.
Art. 15
(1)Dacă trebuie urmată procedura prevăzută de prezentul articol, comitetul este sesizat de preşedinte, fie la iniţiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.
(2)Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul îşi dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care preşedintele îl poate stabili în funcţie de urgenţa subiectului în cauză. Comitetul hotărăşte cu o majoritate de 54 de voturi, voturile statelor membre fiind ponderate în conformitate cu Art. 148 alineatul (2) din tratat. Preşedintele nu participă la vot.
(3)_
a)Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea sunt conforme cu avizul comitetului.
b)Dacă măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absenţa avizului, Comisia propune Consiliului, fără întârziere, măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
c)Dacă în termen de trei luni de la prezentarea propunerii Consiliul nu hotărăşte, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.
Art. 16
(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de trei ani de la data notificării acesteia.
Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispoziţiilor de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 17
După cinci ani de la data notificării prezentei directive şi din patru în patru ani ulterior, statele membre pregătesc un raport de sinteză privind utilizarea nămolurilor în agricultură, precizând cantităţile de nămoluri utilizate, criteriile urmate şi orice dificultăţi întâmpinate; statele membre transmit acest raport Comisiei, care publică informaţiile conţinute în acesta. În temeiul acestui raport, Comisia înaintează, după caz, propunerile necesare pentru a asigura o mai bună protecţie a solului şi a mediului.
Art. 18
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
-****-
Adoptată la Luxemburg, 12 iunie 1986.
Pentru Consiliu
Preşedintele
P. WINSEMIUS

ANEXA IA: VALORILE LIMITĂ PENTRU CONCENTRAŢIILE DE METALE GRELE ÎN SOL
(mg/kg de materie uscată într-o probă reprezentativă de sol cu un pH de la 6 la 7, după cum se defineşte la anexa IIC)

Parametri

Valori limită (1)

Cadmiu

1-3

Cupru (2)

50-140

Nichel (2)

30-75

Plumb

50-300

Zinc (2)

150-300

Mercur

1-1,5

Crom (3)

(1)Statele membre pot autoriza o depăşire a valorilor limită fixate anterior în cazul utilizării nămolurilor pe terenuri care, la data notificării prezentei directive, sunt destinate eliminării nămolurilor, dar pe care se cultivă culturi destinate exclusiv pentru hrana animalelor. Statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la numărul şi tipul terenurilor respective. De asemenea, statele membre trebuie să încerce să asigure că nu există nici un pericol pentru sănătatea omului sau pentru mediu.
(2)Statele membre pot autoriza o depăşire a valorilor limită pentru aceşti parametri pentru soluri cu un pH constant mai mare decât 7. Concentraţiile maxime autorizate ale acestor metale grele nu trebuie să depăşească în nici un caz aceste valori cu mai mult de 50 %. De asemenea, statele membre trebuie să încerce să asigure că nu există nici un pericol pentru sănătatea omului sau pentru mediu, în special pentru apele subterane.
(3)Nu este posibil să se fixeze în această etapă valorile limită pentru crom. Consiliul va fixa aceste valori limită într-o etapă ulterioară pe baza propunerilor care urmează să fie înaintate Comisiei, în termen de un an de la data notificării prezentei directive.
ANEXA IB: VALORILE LIMITĂ PENTRU CONCENTRAŢIILE DE METALE GRELE DIN NĂMOLURILE DESTINATE UTILIZĂRII ÎN AGRICULTURĂ
(mg/kg de materie uscată)

Parametri

Valori limită

Cadmiu

20-40

Cupru

1 000-1 750

Nichel

300-400

Plumb

750-1 200

Zinc

2 500-4 000

Mercur

16-25

Crom (1)

(1)Nu este posibil să se fixeze în această etapă valorile limită pentru crom. Consiliul va fixa aceste valori limită într-o etapă ulterioară pe baza propunerilor ce urmează a fi înaintate Comisiei în termen de un an de la data notificării prezentei directive.
ANEXA IC: VALORILE LIMITĂ PENTRU CANTITĂŢILE DE METALE GRELE CARE POT FI INTRODUSE ANUAL ÎN TERENURILE AGRICOLE PE BAZA UNEI MEDII DE 10 ANI
(kg/ha/an)

Parametri

Valori limită (1)

Cadmiu

0,15

Cupru

12

Nichel

3

Plumb

15

Zinc

30

Mercur

0,1

Crom (2)

(1)Statele membre pot autoriza o depăşire a valorilor limită reprezentate mai sus în cazul utilizării nămolurilor pe terenuri care, la data notificării prezentei directive, sunt destinate eliminării nămolurilor, dar pe care se cultivă culturi destinate exclusiv pentru hrana animalelor. Statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la numărul şi tipul terenurilor respective. De asemenea, statele membre trebuie să încerce să asigure că nu există nici un pericol pentru sănătatea omului sau pentru mediu.
(2)Nu este posibil să se fixeze în această etapă valorile limită pentru crom. Consiliul va fixa aceste valori limită într-o etapă ulterioară pe baza propunerilor ce urmează a fi înaintate Comisiei în termen de un an de la data notificării prezentei directive.
ANEXA IIA: ANALIZA NĂMOLURILOR
1.De regulă, nămolurile trebuie analizate cel puţin o dată la şase luni. Dacă apar modificări în caracteristicile apei reziduale epurate, frecvenţa analizelor trebuie să fie mărită. Dacă rezultatele analizelor nu variază în mod semnificativ în decursul unui an întreg, nămolurile trebuie să fie analizate cel puţin o dată la 12 luni.
2.În cazul nămolurilor rezultate de la staţiile de epurare menţionate la Art. 11, dacă nu s-a efectuat o analiză a nămolurilor în cele 12 luni anterioare punerii în aplicare în fiecare stat membru a prezentei directive, trebuie să fie efectuată o analiză în termen de 12 luni de la această punere în aplicare sau, după caz, în termen de 6 luni de la decizia de autorizare a utilizării în agricultură a nămolurilor rezultate de la astfel de staţii. Statele membre decid cu privire la frecvenţa unor analize ulterioare pe baza rezultatelor analizei iniţiale, a oricăror modificări ale naturii apelor reziduale epurate şi a oricăror alţi factori relevanţi aferenţi.
3.Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (4), analiza ar trebui să includă următorii parametri:
– materie uscată, materie organică;
– pH;
– azot şi fosfor;
– cadmiu, cupru, nichel, plumb, zinc, mercur, crom.
4.În cazul cuprului, al zincului şi al cromului, dacă s-a demonstrat, spre satisfacţia autorităţii competente a statelor membre în cauză, că aceste metale nu sunt prezente sau sunt prezente doar în cantităţi neglijabile în apele reziduale epurate în staţia de epurare, statele membre decid cu privire la frecvenţa analizelor care trebuie efectuate.
ANEXA IIB: ANALIZA SOLULUI
1.Ori de câte ori se utilizează nămoluri care nu provin de la staţiile de epurare menţionate la Art. 11, statele membre trebuie să se asigure mai întâi ca conţinutul de metale grele din sol să nu depăşească valorile limită stabilite în conformitate cu anexa IA. În acest scop, statele membre decid ce analize vor fi efectuate, luând în considerare datele ştiinţifice disponibile privind caracteristicile şi omogenitatea solului.
2.Statele membre decid cu privire la frecvenţa analizelor ulterioare, luând în considerare conţinutul de metale din sol anterior utilizării nămolurilor, cantitatea şi compoziţia nămolurilor folosite şi orice alţi factori relevanţi aferenţi.
3.Analiza ar trebui să includă următorii parametri:
– pH;
– cadmiu, cupru, nichel, plumb, zinc, mercur şi crom.
ANEXA IIC: METODE DE PRELEVARE DE PROBE ŞI DE ANALIZĂ
1.Prelevare de probe de sol
Probele reprezentative de sol pentru analiză ar trebui să fie constituite în mod normal prin amestecarea împreună a 25 carote prelevate de pe un teren nu mai mare sau egal cu 5 ha, care este lucrat în acelaşi scop.
Probele trebuie luate la o adâncime de 25 cm în cazul în care adâncimea solului arabil este mai mică de această valoare; cu toate acestea, adâncimea de prelevare în acest ultim caz nu trebuie să fie mai mică de 10 cm.
2.Prelevări de probe de nămol
Nămolurile trebuie prelevate după tratare, însă înaintea livrării către utilizator, şi ar trebui să fie reprezentative pentru producţia de nămoluri.
3.Metode de analiză
Analiza metalelor grele trebuie să fie efectuată în urma mineralizării cu acid puternic. Metoda de referinţă de analiză trebuie să fie cea a spectrometriei cu absorbţie atomică, iar limita de detecţie pentru fiecare metal nu trebuie să fie mai mare de 10 % din valoarea limită adecvată.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007