CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolul 103s,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 295, 19.11.1988, p. 8, şi JO C 42, 22.2.1990, p. 19.
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
(2)JO C 158, 26.6.1989, p. 238.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(3)JO C 56, 6.3.1989, p. 2.
Întrucât Directiva 78/319/CEE a Consiliului din 20 martie 1978 privind deşeurile toxice şi periculoase (4), a stabilit normele Comunităţii privind eliminarea deşeurilor periculoase; întrucât în scopul de a se lua în consideraţie experienţa câştigată în aplicarea acelei directive de către statele membre, este necesar să se modifice normele şi să se înlocuiască Directiva 78/319/CEE prin prezenta directivă;
(4)JO L 84, 31.3.1978, p. 43.
Întrucât Rezoluţia Consiliului din 7 mai 1990 privind politica privind deşeurile (5) şi programul de acţiune al Comunităţii Europene asupra mediului, care a fost subiectul rezoluţiei Consiliului Comunităţii Europene şi reprezentanţilor guvernelor statelor membre, întâlnirea din cadrul Consiliului din 19 octombrie 1987 privind continuarea şi aplicarea unei politici a Comunităţii Europene şi programului de acţiune asupra mediului (1987-1992) (6) preconizează măsurile comunitare pentru a îmbunătăţii condiţiile în care deşeurile sunt eliminate şi gestionate;
(5)JO C 122, 18.5.1990, p. 2.
(6)JO C 328, 7.12.1987, p. 1.
Întrucât normele generale aplicabile gestionării deşeurilor au fost stabilite de Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile (7), astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE (8), se aplică, de asemenea, la gestionarea deşeurilor periculoase;
(7)JO L 194, 25.7.1975, p. 39.
(8)JO L 78, 26.3.1991, p. 32.
Întrucât gestionarea corectă a deşeurilor periculoase necesită norme suplimentare, imperioase, pentru a lua în considerare natura specială a unor asemenea deşeuri;
întrucât este necesar, în scopul de a îmbunătăţi eficienţa gestionării deşeurilor periculoase în Comunitate, să se folosească o definiţie precisă şi uniformă a deşeurilor periculoase bazată pe experienţă;
întrucât este necesar să se asigure că eliminarea şi valorificarea deşeurilor periculoase sunt supravegheate în cel mai bun mod posibil;
întrucât trebuie să fie posibil să se adapteze rapid dispoziţiile prezentei directive la progresul ştiinţific şi tehnic; întrucât, de asemenea, comitetul instituit prin Directiva 75/442/CEE trebuie împuternicit să adapteze prevederile prezentei directive la un astfel de progres,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Art. 1
(1)Obiectul prezentei directive, redactat în temeiul articolului 2 alineatul (2) din Directiva 75/442/CEE este să apropie legislaţiile statelor membre privind gestionarea controlată a deşeurilor periculoase.
(2)Sub rezerva prezentei directive, Directiva 75/442/CEE se aplică deşeurilor periculoase.
(3)Definiţia “deşeurilor” şi a altor termeni folosiţi în prezenta directivă sunt cele din Directiva 75/442/CEE.
(4)În sensul prezentei directive “deşeuri periculoase” înseamnă:
– deşeuri care figurează pe o listă ce va fi elaborată potrivit procedeului stabilit la articolul 18 din Directiva 75/442/CEE pe baza anexelor I şi II la prezenta directivă, nu mai târziu de 6 luni înainte de data punerii în aplicare a prezentei directive. Aceste deşeuri trebuie să aibă una sau mai multe dintre caracteristicile enumerate la anexa III. Lista ţine seama de originea şi compoziţia deşeurilor şi, după caz, de valorile limită ale concentraţiei. Această listă este revizuită periodic şi, în cazul în care este necesar, prin aceeaşi procedură;
– orice alte deşeuri care sunt considerate de către un stat membru că deţin oricare din proprietăţile enumerate la anexa III. Astfel de cazuri se notifică Comisiei şi se revizuiesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din Directiva 75/442/CEE pentru a adapta lista.
(5)Deşeurile menajere sunt exceptate de la dispoziţiile prezentei directive. Consiliul stabileşte, pe baza unei propuneri a Comisiei, norme specifice luând în consideraţie natura specială a deşeurilor menajere până la sfârşitul lui 1992.
Art. 2
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a dispune ca pe fiecare loc unde descărcarea de deşeuri periculoase are loc, deşeurile să fie înregistrate şi identificate.
(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a cere ca unitatea şi întreprinderea care elimină, valorifică, colectează sau transportă deşeuri periculoase să nu amestece diferite categorii de deşeuri periculoase sau să amestece deşeurile periculoase cu deşeurile nepericuloase.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), amestecul deşeurilor periculoase cu alte deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe sau materiale poate fi permis numai când condiţiile stabilite la articolul 4 din Directiva 75/442/CEE sunt respectate şi, în special, în scopul asigurării securităţii în timpul eliminării sau valorificării. O asemenea operaţie face obiectul cererii de permis impus de articolele 9, 10 şi 11 din Directiva 75/442/CEE.
(4)În cazul în care deşeurile sunt deja amestecate cu alte deşeuri, substanţe sau materiale, separarea trebuie să fie efectuată, dacă este fezabilă tehnic şi economic şi dacă este necesar pentru a se respecta articolul 4 din Directiva 75/442/CEE.
Art. 3
(1)Derogarea prevăzută la articolul 11 (1) (a) din Directiva 75/442/CEE de la cererea de permis pentru unităţile şi întreprinderile care realizează propria eliminare de deşeuri nu se va aplica la deşeuri periculoase reglementate de prezenta directivă.
(2)În temeiul articolului 11 (1) (b) din Directiva 75/442/CEE, un stat membru poate deroga de la articolul 10 din prezenta directivă pentru unităţi sau întreprinderi care valorifică deşeurile reglementate de prezenta directivă:
– în cazul în care statul membru adoptă norme generale care cuprind tipul şi cantitatea de deşeuri şi care stabilesc condiţiile specifice (valori limită pentru conţinutul de substanţe periculoase în deşeuri, valori limită ale emisiilor, tipul de activitate) şi alte cerinţe necesare pentru realizarea diferitelor forme de valorificare şi
– în cazul în care tipurile sau cantităţile de deşeuri şi metodele de valorificare sunt astfel încât condiţiile stabilite la articolul 4 al Directivei 75/442/CEE sunt respectate.
(3)Unităţile sau întreprinderile prevăzute la alineatul (2) sunt înregistrate de autorităţile competente.
(4)În cazul în care un stat membru intenţionează să se folosească de prevederile de la alineatul (2), normele prevăzute la alineatul menţionat anterior sunt comunicate Comisiei cel târziu cu 3 luni înainte de intrarea în vigoare. Comisia consultă statele membre. Având în vedere aceste consultaţii, Comisia propune ca aceste norme să fie aprobate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 18 din Directiva 75/442/CEE.
Art. 4
(1)Art. 13 din Directiva 75/442/CEE se aplică, de asemenea, producătorilor de deşeuri periculoase.
(2)Dispoziţiile articolului 14 din Directiva 75/442/CEE se aplică, de asemenea, producătorilor de deşeuri periculoase şi tuturor unităţilor şi întreprinderilor care transportă deşeuri periculoase.
(3)Registrele prevăzute la articolul 14 din Directiva 75/442/CEE trebuie să fie păstrate timp de cel puţin 3 ani, cu excepţia cazurilor de unităţi şi întreprinderi care transportă deşeuri periculoase care trebuie să ţină aceste registre cel puţin 12 luni. Evidenţa documentară că operaţiile de gestionare au fost îndeplinite trebuie să fie furnizată la cererea autorităţilor competente sau a unui proprietar anterior.
Art. 5
(1)Statele membre iau măsurile necesare să asigure că, în cursul colectării, transportului şi depozitării temporare, deşeurile sunt corespunzător ambalate şi etichetate în acord cu standardelor internaţionale şi Comunitare în vigoare.
(2)În cazul deşeurilor periculoase, inspecţiile privind colectarea şi operaţiunile de transport făcute pe baza articolului 13 din Directiva 75/442/CEE se referă mai ales la originea şi destinaţia unor asemenea deşeuri.
(3)În cazul în care deşeurile periculoase sunt transferate, trebuie să fie însoţite de un formular de identificare care conţine detaliile specificate în anexa I secţiunea A din Directiva 84/631/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1984 privind supravegherea şi controlul în cadrul Comunităţii Europene a transporturilor transfrontieră de deşeuri periculoase (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 86/279/CEE (2).
(1)JO L 326, 13.12.1984, p. 31.
(2)JO L 181, 4.7.1986, p. 13.
Art. 6
(1)În conformitate cu articolul 7 din Directiva 75/442/CEE, autorităţile competente stabilesc, separat ori în cadrul planurilor lor generale de gestionare a deşeurilor, planuri pentru gestionarea deşeurilor periculoase, pe care le fac publice.
(2)Comisia compară aceste planuri şi, în special, metodele de eliminare şi valorificare. Această informaţie este pusă la dispoziţia autorităţilor competente ale statelor membre care sunt interesate.
Art. 7
În cazuri de urgenţă sau pericol grav, statele membre iau toate măsurile necesare, incluzând, după caz, derogări temporare de la prezenta directivă, pentru a se asigura că deşeurile periculoase nu constituie o ameninţare pentru populaţie sau pentru mediu. Statul membru informează Comisia cu privire la orice asemenea derogări.
Art. 8
(1)În contextul raportului prevăzut la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 75/442/CEE şi pe baza unui chestionar redactat în conformitate cu acest articol, statele membre trimit Comisiei un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive.
(2)În plus faţă de raportul prevăzut la articolul 16 alineatul (2) din Directiva 75/442/CEE, Comisia raportează Parlamentului European şi Consiliului la fiecare trei ani despre punerea în aplicare a prezentei directive.
(3)În plus, până la 12 decembrie 1994, statele membre trimit Comisiei următoarele informaţii pentru fiecare unitate sau întreprindere care realizează eliminarea şi/sau valorificarea deşeurilor periculoase, în principal în numele unui terţ şi care poate face parte din reţeaua integrată prevăzută la articolul 5 din Directiva 75/442/CEE:
– nume şi adresă;
– metoda folosită pentru a trata deşeurile;
– tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot fi tratate.
O dată pe an, statele membre informează Comisia cu privire la orice schimbări privind această informaţie.
Comisia pune la dispoziţie această informaţie la cererea autorităţilor competente din statele membre.
Forma în care această informaţie va fi prezentată Comisiei este stabilită în conformitate cu procedura formulată la articolul 18 din Directiva 75/442/CEE.
Art. 9
Modificările necesare pentru adaptarea anexelor la prezenta directive la progresul ştiinţific şi tehnic şi pentru revizuirea listei deşeurilor menţionate la articolul 1 alineatul (4) se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 18 din Directiva 74/442/CEE.
Art. 10
(1)Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 12 decembrie 1993. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2)Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(3)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 11
Directiva 78/319/CEE se abrogă începând cu 12 decembrie 1993.
Art. 12
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 12 decembrie 1991.
Pentru Consiliu
Preşedintele
J.G.M. ALDERS
ANEXA I: CATEGORII SAU TIPURI GENERICE DE DEŞEURI PERICULOASE ENUMERATE ÎN FUNCŢIE DE NATURA LOR SAU ACTIVITATEA CARE LE-A PRODUS (*) (DEŞEURILE POT FI SUB FORMĂ DE LICHID, NĂMOL SAU SOLID)
(*)Anumite dublări ale înscrierilor prezentate în anexa II sunt intenţionate
ANEXA IA:
Deşeurile care deţin una dintre proprietăţile enumerate în anexa III şi care constau în:
1.substanţe anatomice: deşeuri de spital sau alte deşeuri clinice;
2.componente farmaceutice, medicinale şi veterinare;
3.produse de conservare a lemnului;
4.biocide şi substanţe fitofarmaceutice;
5.reziduuri de la substanţe folosite ca solvenţi;
6.substanţe organice halogenate, nefolosite ca solvenţi, cu excepţia materialelor polimerizate inerte;
7.amestecuri de săruri ce conţin cianuri;
8.uleiuri minerale şi substanţe uleioase (de exemplu, nămol de uzinare etc.);
9.amestecuri sau emulsii de ulei/apă, de hidrocarburi/apă;
10.substanţe conţinând PCB-uri sau PCT-uri (de exemplu, substanţe dielectrice etc.);
11.gudroane rezultate de la rafinare, distilare sau de la orice alt tratament pirolitic;
12.cerneluri, coloranţi, pigmenţi, vopsele, grunduri, lacuri;
13.răşini, latex, plastifianţi, cleiuri/adezivi;
14.substanţe chimice rezultate din cercetare, dezvoltare sau învăţământ care nu sunt identificate sau/şi sunt noi şi ale căror efecte asupra omului sau mediului înconjurător nu sunt cunoscute (de exemplu, reziduuri de laborator etc.);
15.materiale pirotehnice sau alte materiale explozibile;
16.substanţe sau materiale folosite la procesarea filmelor fotografice;
17.orice material contaminat cu un produs din grupa dibenzofuranilor policloruraţi;
18.orice material contaminat cu un produs din grupa dibenzo-para-dioxinelor policlorurate.
ANEXA IB:
Deşeuri care conţin oricare din componentele enumerate în anexa II şi care au oricare dintre proprietăţile descrise în anexa III şi constau în:
19.săpun, grăsimi, ceară de natură animală sau vegetală;
20.substanţe organice nehalogenate, neutilizabile ca solvenţi;
21.substanţe anorganice, fără metale sau componente metalice;
22.cenuşă şi/sau zgură;
23.sol, nisip, argilă, inclusiv material din dragare;
24.amestecuri de săruri fără cianuri;
25.pulberi şi prafuri metalice;
26.catalizatori uzaţi;
27.lichide sau nămoluri conţinând metale sau compuşi metalici;
28.reziduuri rezultate din tehnologiile de reducere a poluării (de exemplu, sacii filtrelor de aer etc.) cu excepţia (29), (30) şi (33);
29.nămoluri de la scrubere;
30.nămoluri de la staţiile de tratare a apei;
31.reziduuri de decarbonatare;
32.reziduuri de schimbători de ioni;
33.nămoluri de la staţiile de epurare, netratate sau inadecvate pentru a fi folosite în agricultură;
34.reziduuri de la spălarea/curăţarea rezervoarelor şi/sau a echipamentelor;
35.echipamente contaminate;
36.containere contaminate (de exemplu, ambalaje, butelii de gaz etc.) al căror conţinut include unul sau mai multe componente enumerate în anexa II:
37.baterii sau alt tip de celule electrice;
38.uleiuri vegetale;
39.materiale rezultate din colectarea selectivă a deşeurilor menajere şi care prezintă oricare din caracteristicile enumerate în anexa III:
40.orice alte deşeuri care conţin oricare dintre constituenţii enumeraţi în anexa II şi oricare dintre proprietăţile enumerate în anexa III.
ANEXA II: CONSTITUENŢI AI DEŞEURILOR DIN ANEXA I.B CARE FAC CA ACESTEA SĂ FIE PERICULOASE ATUNCI CÂND AU PROPRIETĂŢILE DESCRISE ÎN ANEXA III (*)
(*)Anumite duplicări ale tipurilor de deşeuri periculoase înscrise în anexa I sunt intenţionate.
Deşeuri care au ca şi constituenţi:
C1.beriliu; compuşi ai beriliului;
C2.compuşi ai vanadiului;
C3.compuşi ai cromului VI;
C4.compuşi ai cobaltului;
C5.compuşi ai nichelului;
C6.compuşi ai cuprului;
C7.compuşi ai zincului;
C8.arseniu; compuşi ai arseniului;
C9.seleniu; compuşi ai seleniului;
C10.compuşi ai argintului;
C11.cadmiu; compuşi ai cadmiului;
C12.compuşi ai staniului;
C13.antimoniu; compuşi ai antimoniului;
C14.teluriu; compuşi ai telurului;
C15.compuşi ai bariului; cu excepţia sulfatului de bariu;
C16.mercur; compuşi ai mercurului;
C17.taliu; compuşi ai taliului;
C18.plumb; compuşi ai plumbului;
C19.sulfuri anorganice;
C20.compuşi anorganici ai fluorului, cu excepţia fluorurii de calciu;
C21.cianuri anorganice;
C22.următoarele metale alcaline sau alcalino-pământoase: litiu, sodiu, potasiu, calciu, magneziu în formă necombinată;
C23.soluţii acide sau acizi în formă solidă;
C24.soluţii bazice sau baze în formă solidă;
C25.azbest (praf şi fibre);
C26.fosfor; compuşi ai fosforului, cu excepţia fosfaţilor minerali;
C27.carbonili ai metalelor;
C28.peroxizi;
C29.cloraţi;
C30.percloraţi;
C31.azide;
C32.PCB-uri şi/sau PCT-uri;
C33.compuşi farmaceutici sau veterinari;
C34.biocide şi substanţe fitofarmaceutice (de exemplu, pesticide etc.);
C35.substanţe infecţioase;
C36.creozoturi;
C37.izocianaţi; tiocianaţi;
C38.cianuri organice (de exemplu, nitrili etc.);
C39.fenoli; compuşi ai fenolului;
C40.solvenţi halogenaţi;
C41.solvenţi organici, cu excepţia solvenţilor halogenaţi;
C42.compuşi organohalogenaţi, cu excepţia materialelor polimerizate inerte şi a altor substanţe care sunt incluse în prezenta anexă;
C43.compuşi aromatici; compuşi organici policiclici şi heterociclici;
C44.amine alifatice;
C45.amine aromatice;
C46.eteri;
C47.substanţe cu caracter exploziv, cu excepţia celor listate în alt punct din anexă;
C48.compuşi ai sulfurilor organice;
C49.orice compus din familia dibenzofuranilor policloruraţi;
C50.orice compus din familia dibenzo-para-dioxinelor policlorurate;
C51.hidrocarburi şi compuşi ai acestora cu oxigen; compuşi cu azot sau sulf care nu au fost incluşi la alt punct în prezenta anexă.
ANEXA III: PROPRIETĂŢI ALE DEŞEURILOR CARE FAC CA ACESTEA SĂ FIE PERICULOASE
H1.”Explozive”: substanţe şi preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt mai sensibile la şocuri sau frecare decât dinitrobenzenul.
H2.”Oxidante”: substanţe şi preparate care produc reacţii puternic exoterme în contact cu alte substanţe, mai ales cu substanţe inflamabile.
H3._
-A “Foarte inflamabile”:
– substanţe lichide şi preparate care au punctul de aprindere sub 21 °C (inclusiv lichide extrem de inflamabile) sau
– substanţe şi preparate care se pot încălzi şi apoi se pot aprinde în contact cu aerul la temperatura mediului ambiant fără energie suplimentară sau
– substanţe solide şi preparate care se pot aprinde uşor după contactul rapid cu o sursă de aprindere şi care continuă să ardă sau să se consume şi după îndepărtarea sursei de aprindere sau
– substanţe gazoase şi preparate care sunt inflamabile în aer la presiune normală sau
– substanţe şi preparate care în contact cu apa sau cu aerul umed, produc gaze foarte inflamabile în cantităţi periculoase.
-B “Inflamabile”: substanţe lichide şi preparate care au punctul de aprindere egal sau mai mare de 21 °C şi mai mic sau egal cu 55 °C.
H4.”Iritante”: substanţe şi preparate necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea sau mucoasele, pot cauza inflamaţii.
H5.”Nocive”: substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate.
H6.”Toxice”: substanţe şi preparate (inclusiv substanţe şi preparate foarte toxice) care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot produce vătămări serioase, acute sau cronice pentru sănătate şi pot fi chiar letale.
H7.”Cancerigene”: substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot induce cancerul sau creşterea incidenţei lui.
H8.”Corosive”: substanţe şi preparate care pot distruge ţesuturile vii la contactul cu acestea.
H9.”Infecţioase”: substanţe cu conţinut de microorganisme viabile sau toxinele acestora care sunt cunoscute ca producând boli pentru om sau altor organisme vii.
H10.”Teratogene”: substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot induce malformaţii congenitale neereditare sau creşterea incidenţei acestora.
H11.”Mutagene”: substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot produce defecte genetice ereditare sau creşterea incidenţei acestora.
H12.Substanţe şi preparate care produc gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa, aerul sau un acid.
H13.Substanţe şi preparate capabile prin orice mijloace, după depozitare, să producă altă substanţă (de exemplu, levigat), care posedă oricare din caracteristicile prezentate mai sus.
H14.”Ecotoxice”: substanţe şi preparate care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător.
Notă
1.Atribuirea caracteristicilor de pericol “toxic” (şi “foarte toxic”), “nociv”, “corosiv” şi “iritant” se bazează pe criteriile formulate în anexa VI partea IA şi partea IIB din Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 79/831/CEE a Consiliului (2).
(1)JO L 196, 16.8.1967, p. 1.
(2)JO L 259, 15.10.1979, p. 10.
2.Cu privire la atribuirea caracteristicilor “cancerigene”, “teratogene” şi “mutagene” şi având în vedere starea actuală a cunoştinţelor, criterii suplimentare sunt conţinute în Ghidul clasificării şi etichetării substanţelor periculoase şi preparatelor din anexa VI (partea IID) din Directiva 67/548/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 83/467/CEE a Comisiei (1).
(1)JO L 257, 16.9.1983, p. 1.
Metode de testare
Metodele de testare vizează să confere o semnificaţie specifică definiţiilor prezentate în anexa III.
Metodele care trebuie utilizate sunt descrise în anexa V din Directiva 67/548/CEE, în versiunea modificată prin Directiva 84/449/CEE a Comisiei (2) sau ulterior prin directivele Comisiei care adaptează Directiva 67/548/CEE la progresul tehnic. Aceste metode sunt ele însele bazate pe lucrul şi pe recomandările organismelor competente internaţionale, în particular ale OCDE.
(2)JO L 251, 19.9.1984, p. 1.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007
Romanian 
English