Legislatie de mediu

Ministrul apelor, pădurilor şi protecţiei mediului

În temeiul prevederilor art. 9, art. 10 alin. 4, art. 14 şi art. 64 lit. d) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995,
Ordinului nr. 125/1996 secţiunea 5 pct. 5.4., 5.5. şi 5.6. şi secţiunea 8 pct. 8.1. şi 8.2. al ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului, care a aprobat Procedura de reglementare a activităţilor economico-sociale cu impact asupra mediului,
Hotărârii Guvernului nr. 568/1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, cu modificările ulterioare,
emite următorul ordin:
1.Se aprobă Reglementarea privind evaluarea poluării mediului, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
2.Departamentul protecţiei mediului prin Direcţia strategii şi reglementări pentru protecţia mediului răspunde de aplicarea prevederilor prezentului ordin şi de instruirea periodică în mod unitar a personalului din cadrul unităţilor teritoriale, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul emiterii actelor de reglementare.
3.Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Monitorul Oficial al României.

REGLEMENTĂRI din 3 noiembrie 1997 privind evaluarea poluării mediului
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1
Prezenta reglementare stabileşte procedurile şi normele tehnice privind identificarea prejudiciilor aduse mediului, în scopul determinării responsabilităţilor pentru remedierea acestora şi se emite în baza prevederilor art. 36, 42 şi 48 din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, precum şi a prevederilor articolului 15 alin. (5) din Legea apelor nr. 107/1996.
Prevederile prezentei reglementări nu se referă la contaminările cu microorganisme şi/sau substanţe radioactive care sunt supuse altor prevederi legale.

Art. 2
În înţelesul prezentului ordin, se vor utiliza definiţiile următoarelor noţiuni:
• Aer ambiental – aer la care sunt expuse persoanele, plantele, animalele şi bunurile materiale, în spaţii deschise din afara perimetrului uzinal.
• Autoritate competentă – autoritate de mediu, de ape, sănătate sau altă autoritate împuternicită potrivit competenţelor legale să execute controlul reglementărilor în vigoare privind protecţia aerului, apelor, solului şi ecosistemelor acvatice sau terestre.
• Emisie de poluanţi/emisie – descărcare în atmosferă a poluanţilor proveniţi din surse staţionare sau mobile.
• Evacuare de ape uzate/evacuare – descărcare directă sau indirectă în receptori acvatici a apelor uzate conţinând poluanţi sau reziduuri care alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale ale apei utilizate, precum şi a apelor de ploaie ce se scurg de pe terenuri contaminate.
• Evaluare a riscului – analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale unui impact asupra mediului.
• Folosinţă sensibilă şi mai puţin sensibilă – tipuri de folosinţe ale terenurilor, care implică o anumită calitate a solurilor, caracterizată printr-un nivel maxim acceptat al poluanţilor.
• Impact de mediu – modificarea negativă considerabilă a caracteristicilor fizice, chimice şi structurale ale elementelor şi factorilor de mediu naturali; diminuarea diversităţii biologice; modificarea negativă considerabilă a productivităţii ecosistemelor naturale şi antropizate; deteriorarea echilibrului ecologic, reducerea considerabilă a calităţii vieţii sau deteriorarea structurilor antropizate, cauzată, în principal, de poluarea apelor, a aerului şi a solului; supraexploatarea resurselor naturale, gestionarea, folosirea sau planificarea teritorială necorespunzătoare a acestora; un astfel de impact poate fi identificat în prezent sau poate avea o probabilitate de manifestare în viitor, considerată inacceptabilă de către autorităţile competente.
• Obiective de remediere – concentraţii de poluanţi, stabilite de autoritatea competentă, privind reducerea poluării solului, şi care vor reprezenta concentraţiile maxime ale poluanţilor din sol după operaţiunile de depoluare. Aceste valori se vor situa sub nivelurile de alertă sau intervenţie ale agenţilor contaminanţi, în funcţie de rezultatele şi recomandările studiului de evaluare a riscului.
• Poluare potenţial semnificativă – concentraţii de poluanţi în mediu, ce depăşesc pragurile de alertă prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului. Aceste valori definesc nivelul poluării la care autorităţile competente consideră că un amplasament poate avea un impact asupra mediului şi stabilesc necesitatea unor studii suplimentare şi a măsurilor de reducere a concentraţiilor de poluanţi în emisii/evacuări.
• Poluare semnificativă – concentraţii de poluanţi în mediu, ce depăşesc pragurile de intervenţie prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului.
• Prag de alertă – concentraţii de poluanţi în aer, apă, sol sau în emisii/evacuări, care au rolul de a avertiza autorităţile competente asupra unui impact potenţial asupra mediului şi care determină declanşarea unei monitorizări suplimentare şi/sau reducerea concentraţiilor de poluanţi din emisii/evacuări.
• Prag de intervenţie – concentraţii de poluanţi în aer, apă, sol sau în emisii/evacuări, la care autorităţile competente vor dispune executarea studiilor de evaluare a riscului şi reducerea concentraţiilor de poluanţi din emisii/evacuări.
• Probă de referinţă – probă materială produsă de un institut specializat, ce poate fi utilizată pentru a identifica precizia şi acurateţea tehnicilor de analiză chimică a solurilor.
• Preceptori acvatici – ape de suprafaţă interioare, de frontieră sau costiere, precum şi ape subterane, în care sunt evacuate ape uzate, exceptând zonele de influenţă directă sau de amestec ale acestor evacuări.
CAPITOLUL II: Praguri de alertă şi praguri de intervenţie

Art. 3
Prezenta reglementare defineşte semnificaţia şi stabileşte dispoziţiile referitoare la pragurile de alertă şi la pragurile de intervenţie pentru poluanţii din: aer, apă şi sol.

Art. 4
Dispoziţiile referitoare la pragurile de alertă sunt următoarele: a) pragurile de alertă avertizează autorităţile competente asupra existenţei, într-o anumită situaţie, a unei poluări potenţiale în aer, apă sau sol; b) când concentraţia unuia sau mai multor poluanţi depăşeşte un prag de alertă, autorităţile competente pot dispune, dacă se consideră necesar, o monitorizare suplimentară asigurată de către titularii activităţilor potenţial responsabile de poluare, fie prin sisteme proprii, fie prin unităţi specializate. În acelaşi timp, autorităţile competente vor solicita şi vor urmări introducerea unor măsuri de reducere a concentraţiilor de poluanţi din emisii/evacuări.

Art. 5
Pragurile de intervenţie sunt pragurile de poluare la care autorităţile competente:
a)apreciază oportunitatea şi solicită, dacă este necesar, executarea studiilor de evaluare a riscului;
b)investighează consecinţele poluării asupra mediului;
c)impun reducerea poluării, astfel încât concentraţiile de poluanţi în emisii/evacuări să scadă la valorile prevăzute de reglementările în vigoare.
CAPITOLUL III: Reglementări privind poluarea solurilor

Art. 6
Pragurile de alertă şi pragurile de intervenţie pentru concentraţiile agenţilor poluanţi în soluri sunt cuprinse în anexa la prezentele reglementări. Aceste valori vor înlocui toate celelalte norme utilizate anterior în România, referitoare la poluarea solurilor.

Art. 7
Importanţa poluării solurilor cu substanţe chimice şi alţi agenţi poluanţi care nu sunt incluşi în anexa la prezentele reglementări va fi apreciată de către autorităţile competente pe baza unor studii efectuate de unităţi specializate.

Art. 8
Prezentele reglementări privind poluarea solurilor se referă atât la folosinţa sensibilă, cât şi la cea mai puţin sensibilă a terenurilor, identificate după cum urmează:
a)folosinţa sensibilă a terenurilor este reprezentată de utilizarea acestora pentru zone rezidenţiale şi de agrement, în scopuri agricole, ca arii protejate sau zone sanitare cu regim de restricţii, precum şi suprafeţele de terenuri prevăzute pentru astfel de utilizări în viitor;
b)folosinţa mai puţin sensibilă a terenurilor include toate utilizările industriale şi comerciale existente, precum şi suprafeţele de terenuri prevăzute pentru astfel de utilizări în viitor;
c)în cazul în care există incertitudini asupra încadrării unei folosinţe de teren, se vor considera concentraţiile pragurilor de alertă şi de intervenţie pentru folosinţele sensibile ale terenurilor.

Art. 9
Relevanţa pragurilor de alertă şi de intervenţie va determina următoarele măsuri:
a)în situaţiile în care concentraţiile de poluanţi în sol se situează sub valorile de alertă pentru folosinţa sensibilă a terenurilor, autorităţile competente nu vor stabili măsuri speciale;
b)când concentraţiile unuia sau mai multor poluanţi din soluri depăşesc pragurile de alertă, dar se situează sub pragurile de intervenţie pentru folosinţa corespunzătoare a terenului, se consideră că există impact potenţial asupra solului. În aceste situaţii, autorităţile competente vor dispune măsuri de prevenire a poluării în continuare a solului şi de monitorizare suplimentară a surselor potenţiale de poluare;
c)când concentraţiile unuia sau mai multor poluanţi din soluri depăşesc pragurile de intervenţie pentru folosinţa existentă a terenului, se consideră că există impact asupra solului. În aceste situaţii, utilizarea zonei afectate pentru folosinţe sensibile nu este permisă şi vor fi realizate prevederile art. 10. Dezvoltarea acestor zone pentru folosinţe mai puţin sensibile ale terenurilor poate fi permisă, dacă concentraţiile acestor poluanţi nu depăşesc valorile de intervenţie ale folosinţei mai puţin sensibile a terenurilor. Dacă sunt depăşite valorile de intervenţie pentru categoria de folosinţă mai puţin sensibilă a terenurilor, nu se va permite nici o folosinţă a terenurilor şi vor fi aplicate prevederile art. 10 şi, după caz, ale art. 11;
d)pentru situaţia în care este necesar pentru o anumită utilizare ca un teren de folosinţă mai puţin sensibilă să treacă în categoria de folosinţă sensibilă, trebuie satisfăcute cerinţe speciale. În astfel de situaţii, utilizarea terenurilor pentru folosinţe sensibile este posibilă, numai dacă concentraţiile de poluanţi din sol se încadrează sub nivelul de alertă al folosinţei sensibile a terenurilor şi dacă sunt satisfăcute prevederile art. 10 şi, după caz, ale art. 11 ;
e)când pragurile de intervenţie sunt depăşite la unul sau mai mulţi poluanţi din sol pentru terenuri cu folosinţă sensibilă sau mai puţin sensibilă, autorităţile competente vor dispune executarea unui studiu de evaluare a riscului. Obligaţia executării studiului de evaluare a riscului va fi a titularilor de activităţi desfăşurate pe zona de teren afectată, cu excepţia cazurilor în care s-au identificat alţi responsabili pentru poluarea înregistrată;
f)atunci când sunt implicaţi mai mulţi titulari de activităţi desfăşurate pe un teren afectat de poluare, autorităţile competente vor solicita un singur studiu de evaluare a riscului pentru zona în cauză, iar costul acestuia va fi împărţit între titulari, corespunzător ariei geografice deţinute în zona afectată. În anumite situaţii, când autorităţile competente pot identifica un titular considerat ca posibil răspunzător de poluare, acestuia i se poate solicita să suporte costul total al studiului de evaluare a riscului.

Art. 10
Pentru stabilirea obiectivelor de remediere pe baza interpretării studiilor de evaluare a riscului, autorităţile competente trebuie să decidă dacă:
a)pot fi dezvoltate în viitor obiective care implică utilizarea terenurilor pentru folosinţa sensibilă sau mai puţin sensibilă a terenurilor;
b)terenul poate rămâne în continuare în folosinţa curentă, dar folosinţa nu mai poate fi extinsă;
c)trebuie luate măsuri de remediere.

Art. 11
În situaţiile când sunt necesare lucrări de remediere, autorităţile competente vor stabili obiectivele de remediere, luând în considerare următoarele:
a)aceste obiective de remediere, reprezentând concentraţiile finale de poluanţi din soluri după realizarea lucrărilor de depoluare, se vor situa fie sub pragurile de alertă fie sub pragurile de intervenţie. Autorităţile competente vor stabili, pentru fiecare caz în parte, dacă obiectivele de remediere vor fi valorile de alertă sau valorile de intervenţie, pe baza rezultatelor studiului de evaluare a riscului şi a estimării costurilor şi beneficiilor remedierii;
b)când se execută activităţi de remediere, titularul va răspunde de lucrările implicate şi va prezenta autorităţilor competente dovada că prin lucrările de remediere s-au atins concentraţiile de poluanţi stabilite ca obiective de remediere de către autoritatea competentă.

Art. 12
Prelevarea şi analizarea probelor de sol se va face în conformitate cu următoarele prevederi:
a)prelevarea de probe de soluri în scopul estimării nivelului de poluare se va face în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 184/1997 privind Procedura de realizare a bilanţurilor de mediu;
b)laboratoarele care execută analize de poluanţi din soluri vor utiliza probe de referinţă pentru a confirma acurateţea şi precizia tehnicilor analitice folosite. Aceste probe de referinţă trebuie analizate împreună cu probe prelevate din fiecare zonă a terenului şi toate probele vor fi analizate cu metodologia adecvată, conform standardelor în vigoare;
c)în situaţiile în care pentru anumiţi poluanţi nu există metode standard de analiză, se vor folosi metodele analitice agreate la nivel internaţional, care vor fi difuzate autorităţilor competente de către autoritatea centrală pentru protecţia mediului;
d)răspunderea pentru acurateţea şi precizia rezultatelor analizelor privind concentraţiile agenţilor poluanţi în soluri va reveni părţii care execută prelevarea probelor şi laboratoarelor care execută analizele.
CAPITOLUL IV: Reglementări privind evaluarea poluării aerului

Art. 13
Pragurile de alertă şi de intervenţie privind poluarea atmosferei se definesc în felul următor:
a)depăşirea concentraţiilor maxime admise de poluanţi, înscrise în reglementările legale, se consideră praguri de intervenţie pentru poluarea atmosferică;
b)pragurile de alertă pentru concentraţiile de poluanţi în emisiile atmosferice şi în aerul ambiental sunt stabilite la 70% din pragurile de intervenţie ale aceloraşi poluanţi, luând în considerare perioada de timp relevantă în care trebuie să se măsoare aceste concentraţii.

Art. 14
Importanţa existenţei în emisiile atmosferice şi în aerul ambiental a unor substanţe chimice şi a altor agenţi care nu sunt înscrişi în reglementările legale existente va fi estimată prin studii efectuate de instituţii specializate, iar costul acestora va fi suportat de către unitatea care produce emisiile conţinând aceste substanţe.

Art. 15
Relevanţa pragurilor de alertă şi de intervenţie în procesul de interpretare şi decizie al autorităţii competente determină următoarele situaţii:
a)când concentraţiile de poluanţi în emisiile atmosferice sau în aerul ambiental se situează sub pragurile de alertă, nu este necesară stabilirea unor măsuri speciale de către autoritatea competentă;
b)când concentraţiile unuia sau mai multor poluanţi depăşesc pragurile de alertă, dar se situează sub nivelurile de intervenţie, pentru emisiile atmosferice sau pentru aerul ambiental, se consideră că există impact potenţial asupra aerului. În aceste situaţii, autorităţile competente vor cere reducerea concentraţiilor de poluanţi în emisii şi monitorizarea suplimentară a surselor identificate sau potenţiale de poluare;
c)când concentraţiile unuia sau mai multor poluanţi din emisiile atmosferice sau din aerul ambiental depăşesc pragurile de intervenţie, se consideră că există impact asupra aerului. Când această situaţie se datorează emisiilor atmosferice provenind de la o singură sursă, autorităţile competente vor dispune reducerea concentraţiilor de poluanţi, astfel încât să nu se depăşească nivelurile de intervenţie. Când emisiile atmosferice provin de la mai multe surse sau când aerul ambiental este poluat peste pragul de intervenţie şi nu este imediat posibilă identificarea principalei cauze a poluării, autorităţile competente vor dispune monitorizarea suplimentară pentru identificarea surselor poluării. După identificarea acestor surse, autorităţile competente vor dispune reducerea concentraţiilor de poluanţi în emisii, astfel încât să nu se depăşească pragurile de intervenţie. Dacă este necesar, autorităţile competente vor stabili obiective de remediere pentru concentraţiile de poluanţi în emisii atmosferice sau în aerul ambiental, care să se situeze sub valorile pragului de intervenţie.

Art. 16
Prelevarea probelor de aer trebuie să ţină seama de următoarele:
a)laboratoarele care execută analizarea poluanţilor în emisii atmosferice sau în aerul ambiental trebuie să utilizeze metodologii adecvate, aşa cum sunt stabilite prin standardele şi reglementările în vigoare;
b)în situaţiile în care nu există metodologii de prelevare şi analiză pentru anumiţi poluanţi, acestea vor fi stabilite, la cererea autorităţilor competente, prin studii efectuate de institute specializate. Costul acestor studii va fi suportat de titularul activităţii care generează aceşti poluanţi;
c)răspunderea pentru acurateţea şi precizia rezultatelor analitice asupra concentraţiilor de poluanţi în emisiile atmosferice sau în aerul ambiental revine părţii care prelevează probele şi laboratorului care execută analizele.
CAPITOLUL V: Reglementări privind evaluarea poluării apelor de suprafaţă şi subterane

Art. 17
Pragurile de alertă şi pragurile de intervenţie privind poluarea apelor se definesc în modul următor:
a)depăşirile concentraţiilor maxime admise de poluanţi, prevăzute de reglementările în vigoare, reprezintă pragurile de intervenţie pentru poluarea apelor de suprafaţă şi subterane, precum şi pentru evacuările de ape uzate;
b)pragurile de alertă pentru concentraţiile de poluanţi în apele de suprafaţă sau subterane, precum şi evacuările de ape uzate reprezintă 70% din pragurile de intervenţie ale aceloraşi poluanţi;
c)importanţa poluării apelor de suprafaţă si subterane, precum şi a evacuărilor de ape uzate cu substanţe chimice şi alţi agenţi poluanţi, care nu sunt înscrişi în reglementările legale existente, vor fi estimate prin studii efectuate de instituţii specializate şi costul acestora va fi suportat de către unitatea poluatoare.

Art. 18
Relevanţa pragurilor de alertă şi de intervenţie în procesul de interpretare şi decizie al autorităţii competente determină următoarele situaţii:
a)când concentraţiile de poluanţi în apele de suprafaţă sau subterane, precum şi în evacuările de ape uzate, se situează sub nivelurile de alertă, nu este necesară stabilirea unor masuri speciale de către autoritatea competentă;
b)când concentraţiile unuia sau mai multor poluanţi depăşesc pragul de alertă, dar se situează sub pragul de intervenţie pentru apele de suprafaţă şi subterane, precum şi pentru evacuările de ape uzate, se consideră că există impact potenţial asupra apelor. În aceste situaţii autorităţile competente pot dispune reducerea concentraţiilor de poluanţi în evacuările de ape uzate şi efectuarea unei monitorizări suplimentare a surselor identificate sau potenţiale de poluare;
c)când concentraţiile unuia sau mai multor poluanţi din apele de suprafaţă sau subterane sau din evacuările de ape uzate depăşesc pragul de intervenţie, se consideră că există impact asupra apelor. Când poluarea provine dintr-o singură sursă, autoritatea competentă va dispune reducerea concentraţiilor de poluanţi din evacuările de ape uzate, astfel încât acestea să nu depăşească valorile pragului de intervenţie. Când poluarea provine din contribuţia mai multor surse şi/sau nu este posibilă identificarea imediată a principalei cauze a poluării, autoritatea competentă va dispune monitorizarea suplimentară, pentru a identifica contribuţia fiecărei surse la poluarea identificată şi efectele cumulative ale acestora. În funcţie de evaluarea efectelor cumulative, autoritatea competentă poate stabili reducerea concentraţiilor de poluanţi în evacuările de ape uzate, fixând ca obiective de remediere concentraţii de poluanţi în evacuări situate sub valorile concentraţiilor maxime admise, stabilite anterior prin actul de reglementare.

Art. 19
Prelevarea şi analizarea probelor de apă trebuie să ţină seama de următoarele:
a)analiza concentraţiilor de poluanţi în apele de suprafaţă sau subterane, precum şi în evacuările de ape uzate se va executa prin laboratoare de specialitate care utilizează metodologii adecvate, în conformitate cu standardele şi reglementările în vigoare;
b)în situaţiile în care nu există metodologii de prelevare şi analiză pentru anumiţi poluanţi, acestea vor fi stabilite, la cererea autorităţilor competente, prin studii efectuate de institute specializate. Costul acestor studii va fi suportat de titularul activităţii care generează aceşti poluanţi;
c)răspunderea pentru acurateţea şi precizia rezultatelor analitice privind concentraţiile de poluanţi în apele de suprafaţă şi subterane, precum şi în evacuările de ape uzate revin părţii care prelevează probele şi laboratorului care execută analizele.
ANEXĂ:
(1)Tabelul nr. 1
VALORI DE REFERINŢĂ pentru urme de elemente chimice în sol
Compusi anorganici
(mg/kg substanţă uscată)