Categorii
Legislatie

Directiva 2002/96/CE din 27 ianuarie 2003 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 365 E, 19.12.2000, p. 184 şi JO C 240 E, 28.8.2001, p. 298.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 116, 20.4.2001, p. 38.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),
(3)JO C 148, 18.5.2001, p. 1.
în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la data de 8 noiembrie 2002 (4),
(4)Avizul Parlamentului European din 15 mai 2001 (JO C 34 E, 7.2.2002, p. 115), Poziţia comună a Consiliului din 4 decembrie 2001 (JO C 110 E, 7.5.2002, p. 1) şi Decizia Parlamentului European din 10 aprilie 2002 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 18 decembrie 2002 şi Decizia Consiliului din 16 decembrie 2002.

Întrucât:
(1)Obiectivele politicii de mediu a Comunităţii sunt, în special, conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului, protecţia sănătăţii umane şi utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale. Această politică se bazează pe principiul precauţiei, precum şi pe principiul acţiunii preventive, pe principiul remedierii cu prioritate la sursă a daunelor aduse mediului şi pe principiul poluatorul plăteşte.
(2)Programul comunitar de politică şi acţiune în domeniul mediului şi al dezvoltării durabile (“Al cincilea program de acţiune în domeniul mediului”) (5) prevede că realizarea unei dezvoltări durabile necesită modificări profunde ale tipurilor actuale de creştere, producţie, consum şi conduită şi preconizează, între altele, reducerea risipei de resurse naturale şi prevenirea poluării. Acest program menţionează deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) ca fiind unul dintre domeniile ţintă care trebuie reglementate, în vederea aplicării principiilor prevenirii, valorificării şi eliminării sigure a deşeurilor.
(5)JO C 138, 17.5.1993, p. 5.
(3)Comunicarea Comisiei din 30 iulie 1996 privind revizuirea strategiei comunitare de gestionare a deşeurilor prevede că, în măsura în care nu se poate evita producerea deşeurilor, este necesar ca acestea să fie refolosite sau să se valorifice materiile sau energia pe care le conţin.
(4)În Rezoluţia sa din 24 februarie 1997 privind o strategie comunitară de gestionare a deşeurilor (6), Consiliul insistă asupra necesităţii de a încuraja valorificarea deşeurilor în vederea reducerii cantităţii de deşeuri eliminate şi a economisirii resurselor naturale, în special prin refolosirea, reciclarea, compostarea şi valorificarea energetică a deşeurilor, şi a recunoscut faptul că alegerea soluţiilor în fiecare caz în parte trebuie să ţină seama de efectele de mediu şi economice, dar că, până la realizarea de progrese ştiinţifice şi tehnice şi dezvoltarea de analize ale ciclului de viaţă, sunt de preferat refolosirea şi valorificarea materialelor, deoarece acestea reprezintă cele mai bune soluţii din punct de vedere ecologic. De asemenea, Consiliul a invitat Comisia să instituie, de îndată ce este posibil, continuările necesare ale proiectelor din cadrul programului privind fluxurile prioritare de deşeuri, în special DEEE.
(6)JO C 76, 11.3.1997, p. 1.
(5)În rezoluţia sa din 14 noiembrie 1996 (7), Parlamentul European invită Comisia să prezinte propuneri de directive privind anumite fluxuri prioritare de deşeuri, inclusiv deşeuri de echipamente electrice şi electronice, şi să fundamenteze aceste propuneri pe principiul responsabilităţii producătorului. În aceeaşi rezoluţie, Parlamentul European invită Consiliul şi Comisia să prezinte propuneri de reducere a volumului de deşeuri.
(7)JO C 362, 2.12.1996, p. 241.
(6)Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile (8) prevede că se pot adopta reglementări speciale, prin directive speciale, pentru cazuri particulare sau pentru completarea Directivei 75/442/CEE, în ce priveşte gestionarea categoriilor de deşeuri speciale.
(8)JO L 194, 25.7.1975, p. 47. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (JO L 135, 6.6.1996, p. 32).
(7)Cantitatea de DEEE produse în Comunitate creşte rapid. Prezenţa componentelor periculoase în echipamentele electrice şi electronice (EEE) reprezintă o problemă importantă în faza de gestionare a deşeurilor, iar reciclarea DEEE nu se realizează la un nivel suficient.
(8)Obiectivul de îmbunătăţire a gestionării DEEE nu poate fi atins în mod eficient dacă statele membre acţionează separat, în special, abordările naţionale diferite ale principiului responsabilităţii producătorului pot duce la deosebiri considerabile la nivelul sarcinii financiare suportate de agenţii economici. Diferenţele între politicile naţionale privind gestionarea DEEE compromit eficienţa politicilor de reciclare. Din acest motiv, trebuie să se prevadă criterii esenţiale la nivel comunitar.
(9)Este necesar să se aplice dispoziţiile prezentei directive produselor şi producătorilor, indiferent de tehnica de vânzare folosită, în special vânzarea la distanţă şi vânzarea electronică. În această privinţă, este necesar ca obligaţiile producătorilor şi distribuitorilor care utilizează canale de vânzare la distanţă sau de vânzare electronică să aibă, în măsura posibilului, aceeaşi formă şi să se aplice uniform, pentru a evita ca agenţii care utilizează celelalte canale de distribuţie să nu trebuiască să suporte costurile care rezultă din dispoziţiile prezentei directive în ceea ce priveşte DEEE vândute prin canalele de vânzare la distanţă sau de vânzare electronică.
(10)Este necesar ca prezenta directivă să înglobeze toate echipamentele electrice şi electronice utilizate de consumatori, precum şi echipamentele electrice şi electronice destinate utilizării profesionale. Este important ca prezenta directivă să se aplice fără a aduce atingere legislaţiei comunitare privind cerinţele de siguranţă şi sănătate care protejează toate persoanele care intră în contact cu DEEE, precum şi legislaţiei comunitare speciale privind gestionarea deşeurilor, în special Directiva 91/157/CEE a Consiliului din 18 martie 1991 privind bateriile şi acumulatoarele care conţin anumite substanţe periculoase (1).
(1)JO L 78, 26.3.1991, p. 38. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/101/CE a Comisiei (JO L 1, 5.1.1999, p. 1).
(11)Se impune revizuirea, de îndată ce este posibil, a Directivei 91/157/CEE, în special în temeiul dispoziţiilor prezentei directive.
(12)Stabilirea, prin prezenta directivă, a responsabilităţii producătorului este una dintre modalităţile de încurajare a proiectării şi producerii de echipamente electrice şi electronice prin procedee care să ţină seama pe deplin de cerinţele de reparare, posibilă îmbunătăţire, refolosire, demontare şi reciclare şi care să faciliteze aceste operaţiuni.
(13)Pentru a garanta siguranţa şi sănătatea personalului de distribuire însărcinat cu preluarea şi manipularea DEEE, statele membre ar trebui să definească, în conformitate cu legislaţia internă şi comunitară privind cerinţele de siguranţă şi sănătate, condiţiile în care distribuitorii pot refuza preluarea.
(14)Statele membre ar trebui să încurajeze proiectarea şi producerea de echipamente electrice şi electronice care să ţină seama de demontarea şi valorificarea lor şi care să faciliteze aceste operaţiuni, în special refolosirea şi reciclarea DEEE, a componentelor şi materialelor lor. Producătorii nu trebuie să împiedice, prin caracteristici specifice de proiectare sau prin procedee specifice de fabricare, refolosirea DEEE, cu excepţia cazului în care aceste caracteristici specifice de proiectare sau procedee specifice de fabricare prezintă avantaje determinante, de exemplu în ceea ce priveşte protecţia mediului şi/sau cerinţele de siguranţă.
(15)Colectarea selectivă este condiţia prealabilă pentru a asigura tratarea specifică şi reciclarea DEEE şi este necesară pentru atingerea nivelului ales de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului în Comunitate. Consumatorii trebuie să contribuie activ la succesul acestui tip de colectare şi trebuie încurajaţi să predea DEEE. În acest scop, ar trebui create instalaţii adecvate pentru predarea DEEE, inclusiv puncte publice de colectare, la care gospodăriile particulare să-şi poată preda, cel puţin gratuit, deşeurile.
(16)În scopul atingerii nivelului ales de protecţie şi a obiectivelor de mediu armonizate ale Comunităţii, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a reduce la minimum eliminarea DEEE ca deşeuri orăşeneşti nesortate şi pentru a atinge un nivel înalt de colectare selectivă a DEEE. Pentru ca statele membre să depună eforturi în ceea ce priveşte elaborarea de programe eficiente de colectare, se impune a li se cere atingerea unui nivel ridicat de colectare a DEEE provenite din gospodării particulare.
(17)Tratarea specifică a DEEE este indispensabilă pentru a evita dispersarea agenţilor poluanţi în materialele reciclate sau în fluxul de deşeuri. O astfel de tratare constituie modalitatea cea mai eficientă de garantare a respectării nivelului ales de protecţie a mediului în Comunitate. Este important ca unităţile sau întreprinderile care efectuează operaţiuni de reciclare sau de tratare să respecte normele minime pentru a preveni consecinţele negative ale tratării DEEE asupra mediului. Este necesară utilizarea celor mai bune tehnici de tratare, valorificare şi reciclare, în măsura în care acestea garantează protecţia sănătăţii umane şi un înalt grad de protecţie a mediului. Cele mai bune tehnici de tratare, valorificare şi reciclare disponibile pot fi definite cu mai multă precizie în conformitate cu procedurile prevăzute de Directiva 96/61/CE.
(18)După caz, este necesar să se acorde prioritate refolosirii DEEE şi a componentelor, subansamblelor şi produselor lor consumabile. În cazul în care nu este preferabilă refolosirea, toate DEEE colectate separat ar trebui să fie valorificate, în vederea atingerii unui înalt nivel de reciclare şi valorificare. În plus, producătorii trebuie încurajaţi să integreze materialele reciclate în noile echipamente.
(19)Se impune definirea la nivel comunitar a unor principii de bază în ceea ce priveşte finanţarea gestionării DEEE şi este necesar ca anumite programe de finanţare să contribuie la atingerea unor rate de colectare ridicate şi la punerea în aplicare a principiului responsabilităţii producătorului.
(20)Este important ca utilizatorii de echipamente electrice şi electronice din gospodăriile particulare să aibă cel puţin posibilitatea de a preda DEEE gratuit. În consecinţă, producătorii trebuie să finanţeze recuperarea la punctele de colectare, tratarea, valorificarea şi eliminarea DEEE. Pentru a atinge un grad maxim de eficienţă a conceptului de responsabilitate a producătorului, fiecare producător trebuie să răspundă de finanţarea gestionării deşeurilor provenite de la propriile produse. Producătorul trebuie să poată opta pentru îndeplinirea acestei obligaţii prin intermediul unor sisteme individuale sau colective. Atunci când introduce un produs pe piaţă, fiecare producător ar trebui să ofere o garanţie financiară care să evite o situaţie în care costurile de gestionare a DEEE provenite de la produsele al căror producător şi-a încetat activitatea sau care nu poate fi identificat (produse orfane) să fie suportate de societate sau de producătorii care rămân în activitate. Responsabilitatea finanţării gestionării deşeurilor istorice ar trebui împărţită între toţi producătorii existenţi, în cadrul unor sisteme colective de finanţare la care toţi producătorii existenţi pe piaţă în momentul generării costurilor să contribuie în mod proporţional. Sistemele colective de finanţare nu ar trebui să aibă efectul de a exclude producătorii, importatorii şi nou-veniţii pe piaţă specializaţi sau de serie mică. Pe durata unei perioade de tranziţie, producătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a informa cumpărătorii, în mod voluntar, în momentul vânzării de produse noi, în legătură cu costurile de colectare, tratare şi eliminare nepoluantă a deşeurilor istorice. Producătorii care apelează la această dispoziţie ar trebui să garanteze faptul că aceste costuri nu depăşesc costurile reale suportate.
(21)Pentru a asigura succesul colectării DEEE, este indispensabil ca utilizatorii să fie informaţi în legătură cu obligaţia de a nu elimina DEEE ca deşeuri municipale nesortate şi de a efectua colectarea selectivă a DEEE, precum şi în legătură cu sistemele de colectare şi rolul acestora în gestionarea DEEE. Această informare presupune marcarea corespunzătoare a echipamentelor electrice şi electronice care pot ajunge în coşurile de gunoi sau alte mijloace similare de colectare a deşeurilor municipale.
(22)Este important ca producătorii să furnizeze informaţii cu privire la identificarea componentelor şi a materialelor pentru a facilita gestionarea DEEE, în special tratarea şi valorificarea/reciclarea acestora.
(23)Statele membre ar trebui să asigure ca infrastructurile de inspecţie şi de control să permită punerea corespunzătoare în aplicare a prezentei directive, având în vedere, între altele, Recomandarea 2001/331/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind criteriile minime aplicabile inspecţiilor de mediu în statele membre (1).
(1)JO L 118, 27.4.2001, p. 41.
(24)Pentru a evalua atingerea obiectivelor prezentei directive, sunt necesare informaţii în legătură cu ponderea sau, dacă acest lucru nu este posibil, în legătură cu cantităţile de echipamente electrice şi electronice introduse pe piaţa comunitară şi în legătură cu ratele de colectare, refolosire (inclusiv a aparatelor întregi, în măsura posibilului), valorificare/reciclare şi exportare a DEEE colectate în conformitate cu prezenta directivă.
(25)Statele membre pot alege să aplice anumite dispoziţii ale prezentei directive prin intermediul unor acorduri încheiate între autorităţile competente şi sectoarele economice în cauză, cu condiţia respectării unor cerinţe speciale.
(26)Comisia trebuie să efectueze, în conformitate cu o procedură de comitet, adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic a anumitor dispoziţii ale prezentei directive, a listei cu produsele incluse în categoriile enumerate în anexa IA, a tratării selective a materialelor şi componentelor DEEE, a cerinţelor tehnice de depozitare şi de tratare a DEEE şi a simbolului utilizat pentru marcarea EEE.
(27)Trebuie adoptate măsurile necesare pentru aplicarea prezentei directive, în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a atribuţiilor de punere în aplicare conferite Comisiei (2),
(2)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Art. 1: Obiective
Prezenta directivă are ca obiectiv prioritar prevenirea producerii de deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE) şi, în plus, refolosirea, reciclarea şi alte forme de valorificare a acestor deşeuri, astfel încât să se reducă volumul de deşeuri eliminate. Prezenta directivă urmăreşte, de asemenea, îmbunătăţirea performanţelor privind mediul ale tuturor operatorilor implicaţi în ciclul de viaţă al echipamentelor electrice şi electronice, precum producători, distribuitori şi consumatori şi, în special, operatori care sunt direct implicaţi în tratarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.

Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică echipamentelor electrice şi electronice incluse în categoriile enumerate în anexa IA, cu condiţia ca echipamentul în cauză să nu fie parte componentă a unui alt tip de echipament care nu intră în domeniul de aplicare a prezentei directive. Anexa IB conţine o listă cu produse incluse în categoriile enumerate în anexa IA.
(2)Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor comunitare privind cerinţele de siguranţă şi sănătate, precum şi dispoziţiilor comunitare speciale în domeniul gestionării deşeurilor.
(3)Se exclud din domeniul de aplicare a prezentei directive echipamentele care au legătură cu protecţia intereselor esenţiale de securitate ale statelor membre, armele, muniţiile şi materialul de război. Aceasta nu se aplică, cu toate acestea, produselor care nu sunt destinate scopurilor specific militare.

Art. 3: Definiţii
În sensul prezentei directive:
(a)”echipamente electrice şi electronice” sau “EEE” înseamnă echipamente care funcţionează pe bază de curenţi electrici sau câmpuri electromagnetice şi echipamente de producţie, de transfer şi de măsurare a acestor curenţi şi câmpuri, incluse în categoriile menţionate în anexa IA, şi destinate utilizării la o tensiune mai mică sau egală cu 1 000 de volţi, curent alternativ, şi 1 500 de volţi, curent continuu;
(b)”deşeuri de echipamente electrice şi electronice” sau “DEEE” înseamnă echipamentele electrice şi electronice care constituie deşeuri în sensul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE, inclusiv toate componentele, subansamblele şi produsele consumabile care fac parte integrantă din produs în momentul rebutării;
(c)”prevenire” înseamnă măsurile care urmăresc reducerea cantităţii şi nocivităţii DEEE asupra mediului, precum şi a materiilor şi substanţelor pe care acestea le conţin;
(d)”refolosire” înseamnă orice operaţiune prin care DEEE sau componentele acestora sunt utilizate în acelaşi scop pentru care au fost concepute, inclusiv continuarea utilizării echipamentelor sau componentelor acestora predate la punctele de colectare, la distribuitori, la reciclatori sau la fabricanţi;
(e)”reciclare” înseamnă reprelucrarea, într-un proces de producţie, a materialelor conţinute în deşeuri în acelaşi scop ca cel iniţial sau în alte scopuri, exceptând recuperarea de energie, prin care se înţelege utilizarea deşeurilor combustibile pentru producerea de energie prin ardere directă, concomitent cu alte deşeuri sau separat, dar cu recuperarea căldurii;
(f)”valorificare” înseamnă una dintre operaţiunile aplicabile a căror listă figurează în anexa IIB la Directiva 75/442/CEE;
(g)”eliminare” înseamnă oricare dintre operaţiunile aplicabile prevăzute în anexa IIA la Directiva 75/442/CEE;
(h)”tratare” înseamnă orice operaţiune efectuată după predarea DEEE la instalaţiile de depoluare, demontare, sfărâmare, valorificare sau pregătire pentru eliminare, precum şi orice altă operaţiune efectuată pentru valorificarea şi/sau eliminarea DEEE;
(i)”producător” înseamnă orice persoană care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv prin comunicare la distanţă în conformitate cu Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor în materie de contracte la distanţă (1):
(1)JO L 144, 4.6.1997, p. 19.
(i)fabrică şi vinde echipamente electrice şi electronice sub propria marcă;
(ii)revinde sub propria marcă echipamente produse de alţi furnizori, un revânzător nefiind considerat ca “producător”, atunci când marca producătorului figurează pe echipament conform subpunctului (i) sau
(iii)importă sau exportă echipamente electrice şi electronice cu titlu profesional într-un stat membru.
Orice persoană care asigură în mod exclusiv o finanţare, în cadrul sau în temeiul unui acord de finanţare, nu este considerată “producător” decât în cazul în care acţionează ca producător în sensul subpunctelor (i)-(iii);
(j)”distribuitor” înseamnă orice persoană care furnizează cu titlu comercial echipamente electrice şi electronice părţii care urmează să le utilizeze;
(k)”DEEE provenite de la gospodării particulare” înseamnă DEEE provenite de la gospodării particulare şi DEEE de origine comercială, industrială, instituţională şi din alte surse care, datorită naturii şi cantităţii lor, sunt similare celor provenite de la gospodării particulare;
(l)”substanţă sau preparat periculos” înseamnă orice substanţă sau preparat care trebuie considerat periculos în temeiul Directivei 67/548/CEE a Consiliului (2) sau al Directivei 1999/45/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (3);
(2)JO 196,16.8.1967, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/59/CE a Comisiei (JO L 225, 21.8.2001, p.1).
(3)JO L 200, 30.7.1999, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/60/CE a Comisiei (JO L 226, 22.8.2001, p. 5).
(m)”contract de finanţare” înseamnă orice acord sau contract de împrumut, leasing, închiriere sau vânzare reportată referitor la un anumit echipament, fie că acordul sau contractul respectiv sau orice acord sau contract auxiliar prevede sau nu efectuarea sau posibilitatea efectuării unui transfer de proprietate privind echipamentul în cauză.

Art. 4: Proiectarea produsului
Statele membre încurajează proiectarea şi producerea de echipamente electrice şi electronice care ţin seama de demontarea şi recuperarea lor şi care facilitează aceste operaţiuni, în special refolosirea şi reciclarea DEEE, a componentelor şi materialelor lor. În acest sens, statele membre iau măsurile necesare pentru ca producătorii să nu împiedice, prin caracteristici specifice de proiectare sau prin procedee specifice de fabricare, refolosirea DEEE, cu excepţia cazului în care aceste caracteristici specifice de proiectare sau procedee specifice de fabricare prezintă avantaje determinante, de exemplu în ceea ce priveşte protecţia mediului şi/sau cerinţele de siguranţă.

Art. 5: Colectarea selectivă
(1)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru reducerea la minimum a eliminării DEEE ca deşeuri municipale nesortate şi pentru atingerea unui nivel ridicat de colectare selectivă a DEEE.
(2)Pentru DEEE provenite de la gospodăriile particulare, statele membre asigură, până la 13 august 2005, realizarea următoarelor aspecte:
a)crearea de sisteme care să permită posesorilor finali şi distribuitorilor să predea cel puţin gratuit aceste deşeuri. Statele membre asigură disponibilitatea şi accesibilitatea instalaţiilor de colectare necesare, ţinând seama în special de densitatea populaţiei;
b)la furnizarea unui nou produs, distribuitorii sunt obligaţi să asigure condiţii pentru ca să li se poată preda aceste deşeuri cel puţin gratuit şi în sistem unu la unu, dacă echipamentul este de tip echivalent şi a îndeplinit aceleaşi funcţii ca şi echipamentul furnizat. Statele membre pot face derogări de la această dispoziţie cu condiţia să asigure că predarea DEEE nu este îngreunată, din acest motiv, pentru posesorul final şi cu condiţia ca sistemele să rămână gratuite pentru acesta. Statele membre care recurg la această dispoziţie informează Comisia cu privire la aceasta;
c)fără a aduce atingere dispoziţiilor de la literele (a) şi (b), producătorii pot organiza şi exploata sisteme individuale sau colective de preluare a DEEE provenite de la gospodării particulare, cu condiţia ca acestea să respecte obiectivele prezentei directive;
d)în funcţie de normele interne şi comunitare în materie de sănătate şi siguranţă, poate fi refuzată predarea, în conformitate cu literele (a) şi (b), a DEEE care, în urma unei contaminări, prezintă riscuri pentru sănătatea şi siguranţa personalului. Statele membre adoptă dispoziţii specifice pentru aceste DEEE.
Statele membre pot prevedea dispoziţii speciale pentru predarea DEEE în conformitate cu modalităţile prevăzute la literele (a) şi (b), dacă echipamentul nu conţine componentele esenţiale sau dacă echipamentul conţine alte deşeuri decât DEEE.
(3)Pentru alte tipuri de DEEE decât cele provenite de la gospodării particulare şi fără a aduce atingere articolului 9, statele membre veghează ca producătorii sau terţii care acţionează în numele producătorilor să asigure colectarea acestor deşeuri.
(4)Statele membre veghează ca toate DEEE colectate în temeiul alineatelor (1), (2) şi (3) să fie transportate la instalaţiile de tratare autorizate în conformitate cu articolul 6, cu excepţia cazului în care aparatele sunt refolosite în întregime. Statele membre veghează ca refolosirea preconizată să nu conducă la încălcarea dispoziţiilor prezentei directive, în special a articolelor 6 şi 7. Colectarea şi transportul DEEE colectate selectiv se efectuează astfel încât să permită atingerea unui grad maxim de refolosire şi reciclare a componentelor sau aparatelor întregi care pot fi refolosite sau reciclate.
(5)Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre asigură, până la 31 decembrie 2006, atingerea unei rate medii anuale de colectare selectivă de cel puţin patru kilograme pe cap de locuitor de DEEE provenite de la gospodăriile particulare.
La propunerea Comisiei şi ţinând seama de experienţa tehnică şi economică dobândită în statele membre, Parlamentul European şi Consiliul stabilesc un nou obiectiv obligatoriu care trebuie atins până la 31 decembrie 2008. Acest obiectiv poate lua eventual forma unui procent din cantităţile de echipamente electrice şi electronice vândute gospodăriilor particulare în anii anteriori.

Art. 6: Tratarea
(1)Statele membre asigură ca producătorii sau terţii care acţionează în numele lor să instituie, în conformitate cu legislaţia comunitară, sisteme care să permită tratarea DEEE utilizând cele mai bune tehnici de tratare, valorificare şi reciclare. Producătorii pot institui aceste sisteme în mod individual şi/sau colectiv. Pentru a asigura respectarea articolului 4 din Directiva 75/442/CEE, tratarea cuprinde cel puţin îndepărtarea tuturor lichidelor şi o tratare selectivă în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.
În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), se pot introduce în anexa II alte tehnologii de tratare care asigură cel puţin acelaşi nivel de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului.
În sensul protecţiei mediului, statele membre pot stabili norme calitative minime pentru tratarea DEEE colectate. Statele membre care optează pentru asemenea norme de calitate informează cu privire la aceasta Comisia, care publică aceste norme.
(2)Statele membre asigură obţinerea de către orice unitate sau întreprindere care efectuează operaţiuni de tratare a unei autorizaţii din partea autorităţilor competente, în conformitate cu articolele 9 şi 10 din Directiva 75/442/CEE.
Derogarea de la obligaţia de autorizare prevăzută la articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 75/442/CEE se poate aplica operaţiunilor de valorificare a DEEE, dacă autorităţile competente efectuează o inspecţie înainte de înregistrare pentru a asigura respectarea articolului 4 din Directiva 75/442/CEE.
Inspecţia urmăreşte următoarele aspecte:
a)tipul şi cantităţile de deşeuri tratate;
b)cerinţele tehnice generale care trebuie respectate;
c)măsurile de siguranţă care trebuie luate.
Inspecţia se efectuează cel puţin o dată pe an, iar Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre rezultatele.
(3)Statele membre veghează ca orice unitate sau întreprindere care efectuează operaţiuni de tratare să depoziteze şi să trateze DEEE în conformitate cu cerinţele tehnice definite în anexa III.
(4)Statele membre veghează ca autorizaţia sau înregistrarea prevăzute la alineatul (2) să includă toate condiţiile necesare pentru respectarea cerinţelor prevăzute la alineatele (1) şi (3) şi pentru realizarea obiectivelor de valorificare definite la articolul 7.
(5)Operaţiunea de tratare poate fi realizată, de asemenea, în afara statului membru în cauză sau în afara Comunităţii, în măsura în care transportul DEEE respectă dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi la ieşirea din Comunitatea Europeană (1).
(1)JO L 30, 6.2.1993, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei (JO L 349, 31.12.2001, p. 1).
DEEE exportate din Comunitate în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului, cu Regulamentul (CE) nr. 1420/1999 al Consiliului din 29 aprilie 1999 de stabilire a normelor şi procedurilor comune aplicabile transporturilor de anumite tipuri de deşeuri către anumite ţări nemembre ale OCDE (2) şi cu Regulamentul (CE) nr. 1547/1999 al Comisiei din 12 iulie 1999 de stabilire a procedurilor de control care trebuie aplicate, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului, transporturilor de anumite tipuri de deşeuri către anumite ţări care nu intră sub incidenţa Deciziei OCDE C(92) 39 final (3) nu se iau în calcul pentru îndeplinirea obligaţiilor şi obiectivelor prevăzute la articolul 7 alineatele (1) şi (2) din prezenta directivă decât dacă exportatorul poate dovedi că operaţiunea de recuperare, refolosire şi/sau reciclare s-a desfăşurat în condiţii echivalente cu cerinţele prevăzute de prezenta directivă.
(2)JO L 166, 1.7.1999, p. 6. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2243/2001 al Comisiei (JO L 303, 20.11.2001, p. 11).
(3)JO L 185, 17.7.1999, p. 1, Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2243/2001 al Comisiei.
(6)Statele membre încurajează unităţile şi întreprinderile care efectuează operaţiuni de tratare să introducă sisteme certificate de gestionare ecologică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea voluntară a organizaţiilor la un program comunitar de management şi audit ecologic (EMAS) (4).
(4)JO L 114, 24.4.2001, p. 1.

Art. 7: Valorificarea
(1)Statele membre veghează ca producătorii sau terţii care acţionează în numele lor să instituie sisteme individuale sau colective, în conformitate cu legislaţia comunitară, care să permită recuperarea DEEE colectate selectiv în conformitate cu articolul 5. Statele membre acordă prioritate refolosirii aparatelor întregi. Până la data prevăzută la articolul 4, aceste aparate nu se iau în considerare pentru calcularea obiectivelor definite la alineatul (2).
(2)în ceea ce priveşte DEEE trimise pentru tratare în conformitate cu articolul 6, statele membre se asigură ca, până la 31 decembrie 2006, producătorii să îndeplinească următoarele obiective:
a)pentru DEEE incluse în categoriile 1 şi 10 din anexa IA,
– rata de valorificare creşte până la un procent minim de 80 % din greutatea medie pe aparat, iar
– rata de refolosire şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor creşte până la un procent minim de 75 % din greutatea medie pe aparat;
b)pentru DEEE incluse în categoriile 3 şi 4 din anexa IA,
– rata de valorificare creşte până la un procent minim de 75 % din greutatea medie pe aparat, iar
– rata de refolosire şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor creşte până la un procent minim de 65 % din greutatea medie pe aparat;
c)pentru DEEE incluse în categoriile 2, 5, 6, 7 şi 9 din anexa IA,
– rata de valorificare creşte până la un procent minim de 70 % din greutatea medie pe aparat, iar
– rata de refolosire şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor creşte până la un procent minim de 50 % din greutatea medie pe aparat;
d)pentru lămpile de gaz cu descărcare, rata de refolosire şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor creşte până la un procent minim de 80 % din greutatea lămpilor.
(3)În vederea calculării acestor obiective, statele membre asigură ca producătorii sau terţii care acţionează în numele producătorilor să consemneze în registre greutatea DEEE, a componentelor, materiilor sau substanţelor acestora la intrarea (“input”) şi ieşirea (“output”) din instalaţia de tratare şi/sau la intrarea (“input”) în instalaţia de valorificare sau de reciclare.
În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), Comisia stabileşte normele detaliate de monitorizare a respectării de către statele membre a obiectivelor enunţate la alineatul (2), inclusiv specificaţiile referitoare la materii. Comisia prezintă această măsură până la 13 august 2004.
(4)La propunerea Comisiei, Parlamentul European şi Consiliul stabilesc obiective noi de valorificare şi refolosire/reciclare, inclusiv pentru refolosirea aparatelor întregi, dacă este necesar, şi pentru produsele incluse în categoria 8 din anexa IA, până la 31 decembrie 2008. În acest scop, se ţine seama de avantajele ecologice ale echipamentelor electrice şi electronice aflate în folosinţă, cum ar fi eficienţa sporită a resurselor datorată evoluţiilor din domeniul materialelor şi tehnologiei. De asemenea, se ţine seama de evoluţia tehnică în domeniul refolosirii, valorificării şi reciclării, în domeniul produselor şi materialelor, precum şi de experienţa dobândită de statele membre şi de industrie.
(5)Statele membre încurajează dezvoltarea de noi tehnologii de valorificare, reciclare şi tratare.

Art. 8: Finanţarea privind DEEE provenite de la gospodăriile particulare
(1)Statele membre asigură ca, până la 13 august 2005, producătorii să asigure cel puţin finanţarea colectării, tratării, valorificării şi eliminării nepoluante a DEEE provenite de la gospodăriile particulare şi depozitate la instalaţiile de colectare instituite în conformitate cu articolul 5 alineatul (2).
(2)Pentru produsele introduse pe piaţă după 13 august 2005, fiecare producător este răspunzător de finanţarea operaţiunilor prevăzute la alineatul (1) privind deşeurile provenite de la propriile produse. Producătorul poate opta să-şi îndeplinească această obligaţie prin intermediul sistemelor individuale sau colective.
Statele membre se asigură ca, atunci când introduce un produs pe piaţă, fiecare producător să ofere o garanţie care să demonstreze că va fi finanţată gestionarea tuturor DEEE şi ca producătorii să-şi marcheze în mod clar produsele în conformitate cu articolul 11 alineatul (2). Această garanţie asigură că vor fi finanţate operaţiunile prevăzute la alineatul (1) privind produsul respectiv. Garanţia poate lua forma unei participări a producătorului la sisteme adecvate de finanţare a gestionării DEEE, a unei asigurări de reciclare sau a unui cont bancar blocat.
Costurile generate de colectare, tratare şi eliminare nepoluantă nu se comunică separat cumpărătorilor în momentul vânzării de noi produse.
(3)Finanţarea costurilor de gestionare a DEEE provenite de la produse introduse pe piaţă înainte de data prevăzută la alineatul (1) (deşeuri istorice) este asigurată printr-unul sau mai multe sisteme, la care toţi producătorii existenţi pe piaţă în momentul generării costurilor contribuie în mod proporţional, de exemplu în funcţie de cota lor de piaţă pe tip de echipament.
Statele membre se asigură ca, pe o perioadă de tranziţie de 8 ani (10 ani pentru categoria 1 din anexa IA) de la intrarea în vigoare a prezentei directive, producătorii să aibă posibilitatea de a informa cumpărătorii, la vânzarea de noi produse, în legătură cu costurile de colectare, tratare şi eliminare nepoluantă. Costurile astfel menţionate nu depăşesc costurile reale suportate.
(4)Statele membre se asigură ca producătorii care furnizează echipamente electrice şi electronice prin mijloace de comunicare la distanţă să respecte de asemenea cerinţele stabilite în prezentul articol în ceea ce priveşte echipamentul furnizat în statul membru în care domiciliază cumpărătorul echipamentului respectiv.

Art. 9: Finanţarea privind DEEE provenite de la alţi utilizatori decât gospodăriile particulare
Statele membre asigură realizarea de către producători, până la 13 august 2005, a finanţării costurilor de colectare, tratare,
recuperare şi eliminare nepoluantă a DEEE provenite de la alţi utilizatori decât gospodăriile particulare şi generate de produse introduse pe piaţă după 13 august 2005.
Pentru DEEE provenite de la produse introduse pe piaţă înainte de 13 august 2005 (deşeuri istorice), finanţarea costurilor de gestionare este asigurată de producători. Statele membre pot prevedea, ca soluţie alternativă, ca şi alţi utilizatori decât gospodăriile particulare să participe, de asemenea, parţial sau în totalitate, la finanţarea costurilor de gestionare.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor prezentei directive, producătorii şi alţi utilizatori decât gospodăriile particulare pot încheia acorduri care stabilesc alte metode de finanţare.

Art. 10: Informaţii pentru utilizatori
(1)Statele membre se asigură ca utilizatorilor de echipamente electrice şi electronice din gospodăriile particulare să le fie furnizate informaţiile necesare în legătură cu:
a)obligaţia de a nu elimina DEEE împreună cu deşeurile municipale nesortate şi de a colecta selectiv aceste DEEE;
b)sistemele de predare şi colectare puse la dispoziţia lor;
c)rolul lor în refolosirea, reciclarea şi celelalte forme de valorificare a DEEE;
d)efectele potenţiale asupra mediului şi sănătăţii umane ca urmare a prezenţei substanţelor periculoase în echipamentele electrice şi electronice;
e)semnificaţia simbolului din anexa IV.
(2)Statele membre adoptă măsurile adecvate, astfel încât consumatorii să participe la colectarea DEEE şi pentru a-i încuraja să faciliteze procesul de refolosire, tratare şi valorificare.
(3)Pentru a reduce la minimum eliminarea DEEE împreună cu deşeurile municipale nesortate şi pentru a facilita colectarea lor selectivă, statele membre veghează ca producătorii să marcheze în mod corespunzător cu simbolul din anexa IV echipamentele electrice şi electronice introduse pe piaţă după 13 august 2005. În cazuri excepţionale, în care acest lucru se dovedeşte necesar datorită mărimii sau funcţiei produsului, simbolul respectiv se tipăreşte pe ambalaj, pe instrucţiunile de utilizare şi pe certificatul de garanţie al echipamentului electric şi electronic în cauză.
(4)Statele membre pot solicita ca producătorii şi/sau distribuitorii să furnizeze toate sau o parte din informaţiile prevăzute la alineatele (1)-(3), de exemplu în instrucţiunile de utilizare sau la punctul de vânzare.

Art. 11: Informaţii pentru instalaţiile de tratare
(1)Pentru a facilita refolosirea şi tratarea adecvată şi ecologică a DEEE, în special întreţinerea, îmbunătăţirea, repararea şi reciclarea, statele membre iau măsurile necesare astfel încât producătorii să furnizeze, pentru fiecare tip nou de EEE introdus pe piaţă, în termen de un an de la comercializarea echipamentului, informaţiile referitoare la refolosire şi tratare. Aceste informaţii precizează, în măsura în care centrele de refolosire şi instalaţiile de tratare şi de reciclare au nevoie de aceasta pentru a respecta dispoziţiile prezentei directive, diferitele componente şi materiale ale EEE, precum şi amplasamentul substanţelor şi preparatelor periculoase în aceste echipamente. Producătorii de EEE pun aceste informaţii la dispoziţia centrelor de refolosire şi a instalaţiilor de tratare şi de reciclare sub forma unor manuale sau prin intermediul mijloacelor electronice (de exemplu CD-ROM sau servicii on line).
(2)Statele membre veghează ca orice producător al unui aparat electric sau electronic introdus pe piaţă după 13 august 2005 să poată fi identificat în mod clar prin eticheta de pe aparat. În plus, pentru ca data de comercializare a aparatului să poată fi determinată fără echivoc, un marcaj specifică faptul că aparatul a fost introdus pe piaţă după 13 august 2005. Comisia încurajează pregătirea de norme europene în acest scop.

Art. 12: Informaţii şi întocmirea de rapoarte
(1)Statele membre întocmesc un registru al producătorilor şi adună anual informaţii, inclusiv estimări motivate, cu privire la cantităţile şi categoriile de echipamente electrice şi electronice introduse pe piaţă, colectate prin diferitele modalităţi şi refolosite, reciclate şi valorificate în statele membre, precum şi cu privire la greutatea sau, dacă aceasta nu este posibil, la numărul deşeurilor colectate exportate.
Statele membre se asigură ca producătorii care furnizează echipamente electrice şi electronice prin mijloace de comunicare la distanţă să ofere informaţii în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 8 alineatul (4) şi în ceea ce priveşte cantităţile şi categoriile de echipamente electrice şi electronice introduse pe pieţele statului membru în care îşi are domiciliul cumpărătorul acestor echipamente.
Statele membre se asigură ca informaţiile solicitate să fie transmise Comisiei o dată la doi ani în termen de 18 luni de la sfârşitul perioadei pentru care sunt valabile. Prima serie de informaţii se referă la anii 2005 şi 2006. Aceste informaţii se prezintă într-un format care se stabileşte în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2), în vederea constituirii unor baze de date privind DEEE şi tratarea lor.
Statele membre asigură un schimb adecvat de informaţii pentru a respecta dispoziţiile prezentului alineat, în special pentru operaţiunile de tratare prevăzute la articolul 6 alineatul (5).
(2)Fără a aduce atingere cerinţelor prevăzute la alineatul (1), statele membre trimit Comisiei, o dată la trei ani, un raport privind aplicarea prezentei directive. Acest raport se întocmeşte pe baza unui chestionar sau a unei schiţe elaborate de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 din Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1991 de standardizare şi raţionalizare a rapoartelor privind aplicarea anumitor directive referitoare la mediu (1). Chestionarul sau schiţa se trimite statelor membre cu şase luni înainte de începerea perioadei la care se referă raportul. Raportul este pus la dispoziţia Comisiei în termen de nouă luni de la sfârşitul perioadei de trei ani la care se referă.
(1)JO L 377, 31.12.1991, p. 48.
Primul raport pe trei ani se referă la perioada 2004-2006.
Comisia publică un raport privind aplicarea prezentei directive în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor statelor membre.

Art. 13: Adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic
Modificările necesare pentru adaptarea articolului 7 alineatul (3), precum şi a anexei IB (în special în vederea adăugării eventuale a aparatelor casnice de iluminat, a becurilor cu filament şi a produselor fotovoltaice, precum panourile solare), a anexei II (în special ţinând seama de progresele tehnice înregistrate în domeniul tratării DEEE) şi a anexelor III şi IV la progresul ştiinţific şi tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2).
Înainte de modificarea anexelor, Comisia consultă, în special, producătorii de echipamente electrice şi electronice, agenţii de reciclare, întreprinderile de tratare, precum şi organizaţiile de protecţie a mediului şi asociaţiile lucrătorilor şi consumatorilor.

Art. 14: Comitetul
(1)Comisia este sprijinită de comitetul constituit în temeiul articolului 18 din Directiva 75/442/CEE.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispoziţiilor articolului 8 din decizia respectivă.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(3)Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.

Art. 15: Sancţiuni
Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor interne adoptate în aplicarea prezentei directive. Sancţiunile astfel prevăzute sunt efective, proporţionale şi disuasive.

Art. 16: Inspecţia şi controlul
Statele membre se asigură că inspecţia şi controlul permit verificarea aplicării corespunzătoare a prezentei directive.

Art. 17: Transpunerea
(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 13 august 2004. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele tuturor actelor cu putere de lege şi actelor administrative pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
(3)Cu condiţia ca obiectivele stabilite de prezenta directivă să fie atinse, statele membre pot transpune dispoziţiile articolului 6 alineatul (6), articolului 10 alineatul (1) şi articolului 11 prin intermediul unor acorduri între autorităţile competente şi sectoarele economice în cauză. Aceste acorduri îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)acordurile sunt executorii;
b)acordurile precizează obiectivele şi termenele corespunzătoare;
c)acordurile se publică în jurnalul oficial al statului membru în cauză sau într-un document oficial la fel de accesibil publicului şi se transmit Comisiei;
d)rezultatele obţinute fac obiectul unui control periodic, sunt comunicate autorităţilor competente şi Comisiei şi sunt puse la dispoziţia publicului în condiţiile prevăzute în acord;
e)autorităţile competente asigură examinarea rezultatelor obţinute în cadrul acordului;
f)în cazul nerespectării acordului, statele membre trebuie să pună în aplicare dispoziţiile pertinente ale prezentei directive adoptând acte cu putere de lege sau acte administrative.
(4)_
a)Grecia şi Irlanda, care, datorită:
– deficitului lor general în infrastructuri pentru reciclare;
– condiţiilor geografice, cum ar fi un număr mare de insule mici sau prezenţa zonelor rurale sau muntoase;
– unei densităţi scăzute a populaţiei şi
– unui nivel scăzut de consum de echipamente electrice şi electronice,
nu sunt în măsură să atingă obiectivul de colectare prevăzut la articolul 5 alineatul (5) primul paragraf sau obiectivele de valorificare prevăzute în articolul 7 alineatul (2) şi care, în temeiul articolului 5 alineatul (2) al treilea paragraf din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind rampele de gunoi (1), pot solicita o prelungire a termenului prevăzut în articolul respectiv, pot prelungi termenele prevăzute la articolul 5 alineatul (5) şi articolul 7 alineatul (2) din prezenta directivă cu până la maximum 24 de luni.
(1)JO L 182, 16.7.1999, p. 1.
Aceste state membre informează Comisia cu privire la decizia lor până la data transpunerii prezentei directive.
b)Comisia informează celelalte state membre şi Parlamentul European cu privire la aceste decizii.
(5)În termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport pe baza experienţei acumulate prin aplicarea prezentei directive, în special în ceea ce priveşte sistemele de colectare selectivă, tratare, valorificare şi finanţare. În plus, raportul ţine seama de evoluţia tehnicilor, de experienţa acumulată, de cerinţele ecologice şi de funcţionarea pieţei interne. După caz, raportul este însoţit de propuneri de modificare a dispoziţiilor aplicabile ale prezentei directive.

Art. 18: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Art. 19: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 27 ianuarie 2003.
Pentru Parlamentul European
Preşedintele
P. COX
Pentru Consiliu
Preşedintele
G. DRYS

ANEXA IA: Categorii de echipamente electrice şi electronice reglementate de prezenta directivă
1.Aparate de uz casnic de mari dimensiuni
2.Aparate de uz casnic de mici dimensiuni
3.Echipamente informatice şi de telecomunicaţii
4.Echipamente de larg consum
5.Echipamente de iluminat
6.Unelte electrice şi electronice (cu excepţia uneltelor industriale fixe de mari dimensiuni)
7.Jucării, echipamente sportive şi de agrement
8.Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate şi infectate)
9.Instrumente de supraveghere şi control
10.Distribuitoare automate

ANEXA IB: Lista cu produsele care trebuie luate în considerare în sensul prezentei directive şi care sunt cuprinse în categoriile enumerate în anexa IA
1.Aparate de uz casnic de mari dimensiuni
Aparate frigorifice mari
Frigidere
Congelatoare
Alte aparate mari utilizate pentru refrigerarea, conservarea şi păstrarea produselor alimentare
Maşini de spălat rufe
Uscătoare de haine
Maşini de spălat veselă
Maşini de gătit
Sobe electrice
Plite electrice
Cuptoare cu microunde
Alte aparate de uz casnic de mari dimensiuni utilizate pentru gătit şi prelucrarea alimentelor
Aparate electrice de încălzit
Radiatoare electrice
Alte aparate de uz casnic de mari dimensiuni utilizate pentru încălzirea camerelor, a paturilor şi a scaunelor şi fotoliilor
Ventilatoare electrice
Aparate de aer condiţionat
Alte echipamente de ventilare, de ventilare pentru evacuare şi de climatizare
2.Aparate de uz casnic de mici dimensiuni
Aspiratoare
Aparate de curăţat covoare
Alte aparate de curăţat
Aparate de cusut, tricotat, ţesut şi alte prelucrări ale textilelor
Fiare de călcat şi alte aparate de călcat, calandrat şi alte forme de întreţinere a îmbrăcămintei
Aparate de prăjit pâine
Friteuze
Maşini de măcinat cafea, filtre de cafea şi echipamente de deschis sau sigilat recipiente sau ambalaje
Cuţite electrice
Aparate de tuns părul, uscătoare de păr, periuţe de dinţi, aparate de ras, aparate pentru masaj şi alte aparate de îngrijire corporală
Ceasuri deşteptătoare, ceasuri de mână şi alte echipamente de măsurat, indicat sau înregistrat timpul Cântare
3.Echipamente informatice şi de telecomunicaţii
Prelucrare centralizată a datelor:
Unităţi centrale
Minicalculatoare
Imprimante
Informatică personală:
Calculatoare personale (inclusiv unitate centrală, mouse, monitor şi tastatură)
Calculatoare portabile (inclusiv unitate centrală, mouse, monitor şi tastatură)
Calculatoare mici portabile
Calculatoare electronice
Imprimante
Fotocopiatoare
Maşini de scris electrice şi electronice
Calculatoare de buzunar şi de birou şi alte produse şi echipamente de colectat, stocat, prelucrat, prezentat sau comunicat informaţii prin mijloace electronice
Terminale şi sisteme pentru utilizatori
Faxuri
Telexuri
Telefoane
Telefoane publice
Telefoane fără fir
Telefoane celulare
Roboţi telefonici
şi alte produse sau echipamente de transmis sunete, imagini sau alte informaţii prin telecomunicaţie
4.Echipamente de larg consum
Aparate de radio
Televizoare
Camere video
Aparate video
Aparate de înaltă fidelitate
Amplificatoare audio
Instrumente muzicale
şi alte produse sau echipamente de înregistrat sau reprodus sunete sau imagini, inclusiv semnale sau alte tehnologii de propagare a sunetului sau imaginii altfel decât prin telecomunicaţii
5.Echipamente de iluminat
Aparate de iluminat pentru lămpi fluorescente, cu excepţia aparatelor casnice de iluminat
Lămpi fluorescente drepte
Lămpi fluorescente compacte
Lămpi cu descărcare în gaze de înaltă intensitate, inclusiv lămpi cu vapori de sodiu la înaltă presiune şi lămpi cu halogenuri metalice
Lămpi cu vapori de sodiu la joasă presiune
Alte materiale de iluminat sau echipamente de difuzat sau controlat lumina, cu excepţia becurilor cu filament
6.Unelte electrice şi electronice (cu excepţia uneltelor industriale fixe de mari dimensiuni) Maşini de găurit
Ferăstraie
Maşini de cusut
Echipamente de strunjit, de frezat, de şlefuit, de polizat, de tăiat cu ferăstrăul, de tăiat, de forfecat, de perforat, de găurit, de stanţat, de fălţuit, de îndoit sau destinate altor operaţiuni de prelucrare a lemnului, metalului sau altor materiale
Dispozitive pentru nituit, pentru fixat cu cuie sau pentru înşurubat sau de extragere a niturilor, cuielor, şuruburilor sau pentru alte utilizări similare
Dispozitive pentru sudură, pentru lipit sau pentru utilizări similare
Echipamente de pulverizat, de împrăştiat, de dispersat sau alte operaţiuni de tratare a substanţelor lichide sau gazoase prin alte mijloace
Unelte de tuns iarba sau pentru alte activităţi de grădinărit
7.Jucării, echipamente sportive şi de agrement
Trenuri electrice sau maşini de curse în miniatură
Console portabile de jocuri video
Jocuri video
Calculatoare pentru ciclism, scufundare, cros, canotaj etc.
Echipamente sportive cu componente electrice sau electronice
Automate cu monede
8.Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate sau infectate)
Echipamente de radioterapie
Echipamente de cardiologie
Dializoare
Ventilatoare pulmonare
Echipamente de medicină nucleară
Echipamente de laborator pentru diagnosticare in vitro
Analizoare
Aparate frigorifice
Teste de fecundare
Alte aparate de detectare, prevenire, supraveghere, tratare, alinare a bolilor, rănilor sau incapacităţilor
9.Instrumente de supraveghere şi control
Detectoare de fum
Regulatoare de căldură
Termostate
Aparate de măsurat, cântărit sau reglat de uz casnic sau utilizate ca echipamente de laborator
Alte instrumente de supraveghere şi control utilizate în instalaţii industriale (de exemplu în panourile de control)
10.Distribuitoare automate
Distribuitoare automate de băuturi calde
Distribuitoare automate de sticle sau doze calde sau reci
Distribuitoare automate de produse solide
Distribuitoare automate de bani
Toate aparatele care furnizează automat o gamă largă de produse

ANEXA II: Tratarea selectivă a materiilor şi componentelor deşeurilor de echipamente electrice şi electronice în conformitate cu articolul 6 alineatul (1)
1.Se impune îndepărtarea cel puţin a următoarelor substanţe, preparate şi componente din orice deşeu de echipamente electrice şi electronice care face obiectul unei colectări selective:
– condensatoarele care conţin policlorobifenil (PCB), în conformitate cu Directiva 96/59/CE a Consiliului din 16 septembrie 1996 privind eliminarea bifenililor policloruraţi şi a terfenililor policloruraţi (PCB/PCT) (1);
(1)JO L 243, 24.9.1996, p. 31.
– componentele care conţin mercur, precum întrerupătoarele sau lămpile cu retroiluminare;
– bateriile;
– plăcile de circuit imprimat ale telefoanelor mobile, în general, şi alte dispozitive, dacă suprafaţa plăcii de circuit imprimat este mai mare de 10 cm2;
– cartuşele de toner, lichid sau sub formă de pastă, precum şi tonerele de culoare;
– materialele plastice care conţin materiale bromurate nepropagatoare de flacără;
– deşeurile de azbest şi componentele care conţin azbest;
– tuburile catodice;
– clorofluorocarburile (CFC), hidroclorofluorocarburile (HCFC) sau hidrofluorocarburile (HFC), hidrocarburile (HC);
– lămpile cu descărcare în gaze;
– ecranele cu cristale lichide (împreună cu carcasa lor, după caz) cu o suprafaţă mai mare de 100 cm2 şi toate ecranele retroiluminate cu lămpi de gaz cu descărcare;
– cablurile electrice externe;
– componentele care conţin fibre ceramice refractare precum cele descrise în Directiva 97/69/CE a Comisiei din 5 decembrie 1997 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 67/548/CEE a Consiliului cu privire la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase (2);
(2)JO L 343, 13.12.1997, p. 19.
– componentele care conţin substanţe radioactive, cu excepţia componentelor care nu depăşesc în cantitate valorile de scutire stabilite la articolul 3 din Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a standardelor de siguranţă de bază privind protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei împotriva pericolelor prezentate de radiaţiile ionizante (3) şi în anexa I la directiva respectivă;
(3)JO L 159, 29.6.1996, p. 1.
– condensatorii electrolitici care conţin substanţe periculoase (înălţime > 25 mm, diametru > 25 mm sau volum similar în mod proporţional).
Aceste substanţe, preparate şi componente sunt eliminate sau valorificate în conformitate cu articolul 4 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului.
2.Componentele următoare ale DEEE care fac obiectul unei colectări selective trebuie să fie tratate în felul următor:
– tuburile catodice: se îndepărtează învelişul fluorescent;
– echipamentele ce conţin gaze care epuizează stratul de ozon sau care prezintă un potenţial de încălzire globală a climei (PIGC) mai mare de 15, precum cele din spume sau din circuitele de refrigerare: gazele se extrag şi se tratează în mod corespunzător. Gazele care epuizează stratul de ozon se tratează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 iunie 2000 privind substanţele care diminuează stratul de ozon (4).
(4)JO L 244, 29.9.2000, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2039/2000 (JO L 244, 29.9.2000, p. 26).
– lămpile de gaz cu descărcare: se îndepărtează mercurul.
3.Ţinând seama de considerentele ecologice şi de oportunitatea refolosirii şi reciclării, alineatele (1) şi (2) se aplică astfel încât să nu împiedice refolosirea şi reciclarea nepoluantă a componentelor sau a aparatelor întregi.
4.În cadrul procedurii prevăzute la articolul 14 alineatul (2), Comisia evaluează cu prioritate dacă modificarea dispoziţiilor referitoare la:
– plăcile de circuit imprimat ale telefoanelor mobile şi
– ecranele cu cristale lichide
se impune.

ANEXA III: Cerinţe tehnice în conformitate cu articolul 6 alineatul (3)
1.Locuri de depozitare (inclusiv depozitare temporară) a DEEE înainte de tratarea lor (fără a aduce atingere cerinţelor Directivei 1999/31/CE a Consiliului):
– suprafeţe impermeabile pentru zonele adecvate, prevăzute cu instalaţii de colectare a pierderilor prin scurgere şi, după caz, cu decantoare şi epuratoare-degresatoare;
– prelate rezistente la intemperii pentru zonele adecvate.
2.Locuri de tratare a DEEE:
– cântare de măsurare a greutăţii deşeurilor tratate;
– suprafeţe impermeabile şi prelate rezistente la intemperii pentru zonele adecvate, prevăzute cu instalaţii de colectare a pierderilor prin scurgere şi, după caz, cu decantoare şi epuratoare-degresatoare;
– depozitare adecvată pentru piesele detaşate demontate;
– containere adecvate pentru depozitarea bateriilor, a condensatorilor cu conţinut de PCB/PCT şi a altor deşeuri periculoase precum deşeurile radioactive;
– echipamente de tratare a apei, în conformitate cu reglementările în materie de sănătate şi mediu.

ANEXA IV: Simbol pentru marcarea echipamentelor electrice şi electronice
Simbolul care indică faptul că echipamentele electrice şi electronice fac obiectul unei colectări separate reprezintă o pubelă cu roţi barată cu o cruce, ca în imaginea de mai jos. Simbolul trebuie să fie tipărit vizibil, lizibil şi indelebil.

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007

Categorii
Legislatie

Hotarare nr. 856 din 16 august 2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 181 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1

(1)Agenţii economici care generează deşeuri au obligaţia să ţină o evidenţă a gestiunii acestora, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1, pentru fiecare tip de deşeu.

(2)Datele centralizate anual privind evidenţa gestiunii deşeurilor se transmit autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, la cererea acestora.

Art. 2
(1)Agenţii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare, transport, depozitare temporară, valorificare şi eliminare a deşeurilor sunt obligaţi să ţină evidenţa gestiunii deşeurilor conform art. 1 alin. (1) numai pentru deşeurile generate în cadrul activităţilor proprii.
(2)Evidenţa gestiunii deşeurilor colectate, transportate, depozitate temporar, valorificate şi eliminate se raportează de către agenţii economici autorizaţi, menţionaţi la alin. (1), la solicitarea autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului sau a altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii şi răspunderi în domeniul regimului deşeurilor, conform prevederilor legale.

Art. 3
(1)Pentru evidenţa la nivel naţional a gestiunii deşeurilor autoritatea publică centrală de protecţie a mediului organizează, împreună cu autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului şi cu alte instituţii aflate în coordonare, raportarea statistică anuală în acest domeniu.
(2)Metodologia şi sistemul de raportare care stau la baza cercetărilor statistice vor fi actualizate periodic de autoritatea publică centrală de protecţie a mediului, în conformitate cu cerinţele legale în vigoare.
(3)Datele centralizate anual, referitoare la gestionarea deşeurilor, se păstrează de către autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului într-un registru de evidenţă o perioadă de minimum 3 ani.

Art. 4
(1)Pentru evidenţa gestiunii deşeurilor se stabileşte, în baza prevederilor anexelor nr. IA şi IB la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, lista cuprinzând deşeurile, prevăzută în anexa nr. 2.
(2)Lista cuprinzând deşeurile, prevăzută în anexa nr. 2, include şi deşeurile periculoase, stabilite în baza prevederilor art. 181 alin. (1) şi ale anexelor nr. IC, ID şi IE la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001.
(3)Deşeurile periculoase prevăzute în anexa nr. 2 sunt marcate cu un asterisc (*).

Art. 5
(1)Tipurile de deşeuri prevăzute în anexa nr. 2 sunt definite în mod individual printr-un cod complet format din 6 cifre.
(2)Titlurile şi subtitlurile categoriilor de deşeuri sunt definite printr-un cod format din două, respectiv din 4 cifre.

Art. 6
Pentru încadrarea în anexa nr. 2 a unui deşeu în mod individual, agenţii economici au obligaţia codificării acestora cu 6 cifre, după următoarea procedură:
a)se identifică activitatea generatoare de deşeuri din cap. 01-12 sau 17-20;
b)se identifică subcapitolul în care se încadrează deşeul;
c)se identifică, în cadrul subcapitolului, deşeul în mod individual, conform codului corespunzător, format din 6 cifre, excluzându-se codurile terminate cu 99;
d)dacă deşeul nu este identificat la cap. 01-12 sau 17-20, se examinează pentru identificarea deşeului cap. 13, 14 şi 15;
e)dacă deşeul nu este identificat nici în cap. 13, 14 şi 15, se examinează cap. 16;
f)dacă deşeul nu este identificat nici în cap. 16, atunci se examinează pentru identificare codurile cu terminaţia 99 – alte deşeuri, corespunzătoare activităţii din care pro-vine deşeul.

Art. 7
Deşeurile rezultate din colectarea ambalajelor, inclusiv amestecurile de ambalaje din materiale diferite, se încadrează la codul 15 01, şi nu la codul 20 01.

Art. 8
(1)Deşeurile clasificate ca periculoase – deşeurile marcate cu asterisc (*) – prezintă una sau mai multe dintre proprietăţile periculoase din anexa nr. IE la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001.
(2)Deşeurile care au proprietăţile prevăzute la H3 – H8, H10 şi H11 din anexa nr. IE la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, sunt periculoase dacă au una sau mai multe dintre următoarele caracteristici:
a)temperatură de inflamabilitate < 550 C;
b)una sau mai multe substanţe clasificate ca foarte toxice, în concentraţie totală > 0,1 %;
c)una sau mai multe substanţe clasificate ca toxice, în concentraţie totală > 3 %;
d)una sau mai multe substanţe clasificate ca dăunătoare, în concentraţie totală > 25 %;
e)una sau mai multe substanţe corosive clasificate ca R35, în concentraţie totală > 1 %;
f)una sau mai multe substanţe corosive clasificate ca R34, în concentraţie totală > 5 %;
g)una sau mai multe substanţe iritante clasificate ca R41, în concentraţie totală > 10 %;
h)una sau mai multe substanţe iritante clasificate ca R36, R37 şi R38, în concentraţie totală > 20 %;
i)o substanţă cunoscută ca fiind cancerigenă din categoria 1 sau 2, în concentraţie > 0,1 %;
j)o substanţă cunoscută ca fiind cancerigenă din categoria 3, în concentraţie > 1 %;
k)o substanţă toxică pentru reproducere din categoria 1 sau 2, clasificată ca R60 şi R61, în concentraţie > 0,5 %;
l)o substanţă toxică pentru reproducere din categoria 3, clasificată ca R62 şi R63, în concentraţie > 5 %;
m)o substanţă mutagenă din categoria 1 sau 2, clasificată ca R46, în concentraţie > 0,1 %;
n)o substanţă mutagenă din categoria 3, clasificată ca R40, în concentraţie > 1 %.
(3)Pentru proprietăţile periculoase prevăzute la alin. (2) se fac următoarele precizări:
a)se utilizează pentru proprietatea periculoasă H10 denumirea toxic pentru reproducere, definită în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată şi modificată prin Legea nr. 451/2001, pentru a se evidenţia mai clar această proprietate periculoasă;
b)substanţele sunt clasificate ca periculoase în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase;
c)metal greu înseamnă orice compus al arsenului, cadmiului, cromului (VI), cuprului, plumbului, mercurului, nichelului, seleniului, staniului, stibiului, taliului şi telurului, precum şi acestea în formă metalică, în măsura în care sunt clasificate ca substanţe periculoase.

Art. 9
Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 30 milioane lei la 75 milioane lei următoarele fapte:
a)absenţa evidenţei gestiunii deşeurilor;
b)înscrierea de date incorecte în evidenţa gestiunii deşeurilor;
c)neutilizarea codurilor deşeurilor prevăzute în anexa nr. 2 pentru evidenţa gestiunii deşeurilor;
d)netransmiterea evidenţei gestiunii deşeurilor autorităţilor publice centrale şi autorităţilor publice teritoriale de protecţie a mediului.

Art. 10
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 9 se fac de către personalul împuternicit din cadrul autorităţii publice centrale de protecţie a mediului şi din cadrul autorităţilor publice teritoriale de protecţie a mediului.

Art. 11
Contravenţiilor prevăzute la art. 9 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002.

Art. 12
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 13
Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 155/1999 pentru introducerea evidenţei gestiunii deşeurilor şi a Catalogului European al Deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 23 martie 1999.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
p.Ministrul apelor şi protecţiei mediului,
Ioan Jelev,
secretar de stat
Ministrul industriei şi resurselor,
Dan Ioan Popescu
p.Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,
Petre Daea,
secretar de stat
p.Ministrul sănătăţii şi familiei,
Radu Deac,
secretar de stat
Ministrul administraţiei publice,
Octav Cozmâncă
ANEXA Nr. 1: EVIDENŢA GESTIUNII DEŞEURILOR
Agentul economic …………………………………
Anul ……………..
Tipul de deşeu ……………….. cod ……………… (conform codificării din anexa nr. 2)
Starea fizică ………………………………………..
Unitatea de măsură ………………
CAPITOLUL 1: Generarea deşeurilor

Nr.

Luna

Cantitatea de deşeuri

Generate

din care:

valorificată

eliminată final

rămasă în stoc

1

Ianuarie

2

Februarie

3

Martie

4

Aprilie

5

Mai

6

Iunie

7

Iulie

8

August

9

Septembrie

10

Octombrie

11

Noiembrie

12

Decembrie
TOTAL AN

CAPITOLUL 2: Stocarea provizorie, tratarea şi transportul deşeurilor

Nr. crt.

Luna

Secţia

Stocare

Tratare

Transport

Cantitatea

Tipul1)

Cantitatea

Modul2)

Scopul3)

Mijlocul4)

Destinaţia5)

ianuarie
februarie
martie
aprilie
mai
iunie
iulie
august
septembrie
octombrie
noiembrie
decembrie

TOTAL

NOTĂ:
1) Tipul de stocare:
RM – recipient metalic
RP – recipient de plastic
BZ – bazin decantor
CT – container transportabil
CF – container fix
S – saci
PD – platformă de deshidratare
VN – în vrac, neacoperit
VA – în vrac, incintă acoperită
RL – recipient din lemn
A – altele
2) Modul de tratare:
TM – tratare mecanică
TC – tratare chimică
TMC – tratare mecano-chimică
TB – tratare biochimică
D – deshidratare
TT – tratare termică
A – altele
3) Scopul tratării:
V – pentru valorificare
E – în vederea eliminării
4) Mijlocul de transport:
AS – autospeciale
AN – auto nespecial
H – transport hidraulic
CF – cale ferată
A – altele
5) Destinaţia:
DO – depozitul de gunoi al oraşului/comunei
HP – halda proprie
HC – halda industrială comună
I – incinerarea în scopul eliminării
Vr – valorificare prin agenţi economici autorizaţi
P – utilizare materială sau energetică în propria întreprindere
Ve – valorificare energetică prin agenţi economici autorizaţi
A – altele

CAPITOLUL 3: Valorificarea deşeurilor

Nr.

Luna

Cantitatea de deşeu valorificată

Operaţia de valorificare, conform Anexei IIB din legea 426/2001

Agentul economic care efectuează operaţia de valorificare

1

Ianuarie

2

Februarie

3

Martie

4

Aprilie

5

Mai

6

Iunie

7

Iulie

8

August

9

Septembrie

10

Octombrie

11

Noiembrie

12

Decembrie
TOTAL AN

CAPITOLUL 4: Eliminarea deşeurilor

Nr.

Luna

Cantitatea de deşeu eliminată

Operaţia de eliminare conform Anexei IIA din legea 426/2001

Agentul economic care efectuează operaţia de eliminare

1

Ianuarie

2

Februarie

3

Martie

4

Aprilie

5

Mai

6

Iunie

7

Iulie

8

August

9

Septembrie

10

Octombrie

11

Noiembrie

12

Decembrie
TOTAL AN

vezi diagrama flux Obligatii privind gestionarea deseurilor (Wolters Kluwer) [+]
ANEXA Nr. 2: LISTA cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase
Deşeurile periculoase sunt marcate cu un asterisc (*)
Categorii de deşeuri
01. Deşeuri de la explorarea minieră şi a carierelor şi de la tratarea fizică şi chimică a mineralelor
02. Deşeuri din agricultură, horticultură, acvacultură, silvicultură, vânătoare şi pescuit, de la prepararea şi procesarea alimentelor
03. Deşeuri de la prelucrarea lemnului şi producerea plăcilor şi mobilei, pastei de hârtie, hârtiei şi cartonului
04. Deşeuri din industriile pielăriei, blănăriei şi textilă
05. Deşeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale şi tratarea pirolitică a cărbunilor
06. Deşeuri din procese chimice anorganice
07. Deşeuri din procese chimice organice
08. Deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea (ppfu) straturilor de acoperire (vopsele, lacuri şi emailuri vitroase), a adezivilor, cleiurilor şi cernelurilor tipografice
09. Deşeuri din industria fotografică
10.Deşeuri din procesele termice
11.Deşeuri de la tratarea chimică a suprafeţelor şi acoperirea metalelor şi a altor materiale; hidrometalurgie neferoasă
12.Deşeuri de la modelarea, tratarea mecanică şi fizică a suprafeţelor metalelor şi a materialelor plastice
13.Deşeuri uleioase şi deşeuri de combustibili lichizi (cu excepţia uleiurilor comestibile şi a celor din capitolele 05, 12 şi 19)
14.Deşeuri de solvenţi organici, agenţi de răcire şi carburanţi (cu excepţia 07 şi 08)
15.Deşeuri de ambalaje; materiale absorbante, materiale de lustruire., filtrante şi îmbrăcăminte de protecţie, nespecificate în altă parte
16.Deşeuri nespecificate în altă parte
17.Deşeuri din construcţii şi demolări (inclusiv pământ excavat din amplasamente contaminate)
18.Deşeuri din activităţi de ocrotire a sănătăţii umane sau din activităţi veterinare şi/sau cercetări conexe (cu excepţia deşeurilor de la prepararea hranei în bucătarii sau restaurante, care nu provin direct din activitatea de ocrotire a sănătăţii)
19.Deşeuri de la instalaţii de tratare a reziduurilor, de la staţiile de epurare a apelor uzate şi de la tratarea apelor pentru alimentare cu apă şi uz industrial
20.Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni colectate separat

01 DEŞEURI REZULTATE DE LA EXPLOATAREA MINIERĂ ŞI A CARIERELOR ŞI DE LA TRATAREA FIZICĂ ŞI CHIMICĂ A MINERALELOR
01 01 deşeuri de la excavarea minereurilor
01 01 01 deşeuri de la excavarea minereurilor metalifere
01 01 02 deşeuri de la excavarea minereurilor nemetalifere
01 03 deşeuri de la procesarea fizica şi chimica a minereurilor metalifere
01 03 04* reziduuri acide generate de la procesarea minereurilor cu sulfuri
01 03 05* alte reziduuri cu conţinut de substanţe periculoase
01 03 06 reziduuri, altele decât cele specificate la 01 03 04 şi 01 03 05
01 03 07* alte deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase de la procesarea fizica şi chimica a minereurilor metalifere
01 03 08 deşeuri sub forma de praf şi pulberi, altele decât cele specificate la 01 03 07
01 03 09 nămoluri roşii de la producerea aluminei, altele decât cele specificate la 01 03 07
01 03 99 alte deşeuri nespecificate
01 04 deşeuri de la procesarea fizica şi chimica a minereurilor nemetalifere
01 04 07* deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase de la procesarea, fizica şi chimica a minereurilor nemetalifere
01 04 08 deşeuri de pietriş şi spărturi de piatră, altele decât cele specificate la 01 04 07
01 04 09 deşeuri de nisip şi argila
01 04 10 deşeuri sub forma de praf şi pulberi, altele decât cele specificate la 01 04 07
01 04 11 deşeuri de la procesarea leşiei şi rocilor care conţin săruri, altele decât cele specificate la 01 04 07
01 04 12 reziduuri şi alte deşeuri de la spălarea şi purificarea minereurilor, altele decât cele specificate la 01 04 07 şi 01 04 11
01 04 13 deşeuri de la tăierea şi şlefuirea pietrei, altele decât cele specificate la 01 04 07
01 04 99 alte deşeuri nespecificate
01 05 noroaie de foraj şi alte deşeuri de la forare
01 05 04 deşeuri şi noroaie de foraj pe baza de apa dulce
01 05 05* deşeuri şi noroaie de foraj cu conţinut de uleiuri
01 05 06* noroaie de foraj şi alte deşeuri de forare cu conţinut de substanţe periculoase
01 05 07 noroaie de foraj şi deşeuri cu conţinut de baritina, altele decât cele specificate la 01 05 05 şi 01 05 06
01 05 08 noroaie de foraj şi deşeuri cu conţinut de cloruri, altele decât cele specificate la 01 05 05 şi 01 05 06
01 05 99 alte deşeuri nespecificate
02 DEŞEURI DIN AGRICULTURA, HORTICULTURA, ACVACULTURA, SILVICULTURA, VÂNĂTOARE ŞI PESCUIT, DE LA PREPARAREA ŞI PROCESAREA ALIMENTELOR
02 01 deşeuri din agricultura, horticultura, acvacultura, silvicultura, vânătoare şi pescuit
02 01 01 nămoluri de la spălare şi curăţare
02 01 02 deşeuri de ţesuturi animale
02 01 03 deşeuri de ţesuturi vegetale
02 01 04 deşeuri de materiale plastice (cu excepţia ambalajelor)
02 01 06 dejecţii animaliere (materii fecale, urina, inclusiv resturi de paie) colectate separat şi tratate în afara incintei
02 01 07 deşeuri din exploatarea forestiera
02 01 08* deşeuri agrochimice cu conţinut de substanţe periculoase
02 01 09 deşeuri agrochimice, altele decât cele specificate la 02 01 08
02 01 10 deşeuri metalice
02 01 99 alte deşeuri nespecificate
02 02 deşeuri de la prepararea şi procesarea cărnii, peştelui şi altor alimente de origine animala
02 02 01 nămoluri de la spălare şi curăţare
02 02 02 deşeuri de ţesuturi animale
02 02 03 materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 02 04 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii
02 02 99 alte deşeuri nespecificate
02 03 deşeuri de la prepararea şi procesarea fructelor, legumelor, cerealelor, uleiurilor comestibile, pulberei de cacao, cafelei, ceaiului şi tutunului; producerea conservelor; prepararea şi fermentarea drojdiei şi extractului de drojdie şi melasei
02 03 01 nămoluri de la spălare, curăţare, decojire, centrifugare şi separare
02 03 02 deşeuri de agenţi de conservare
02 03 03 deşeuri de la extracţia cu solvenţi
02 03 04 materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 03 05 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii
02 03 99 alte deşeuri nespecificate
02 04 deşeuri de la procesarea zahărului
02 04 01 nămoluri ele la curăţarea şi spălarea sfeclei ele zahăr
02 04 02 deşeuri de carbonat de calciu
02 04 03 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii
02 04 99 alte deşeuri nespecificate
02 05 deşeuri din industria produselor lactate
02 05 01 materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 05 02 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii
02 05 99 alte deşeuri nespecificate
02 06 deşeuri din industria produselor de panificaţie şi cofetărie
02 06 01 materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 06 02 deşeuri de agenţi de conservare
02 06 03 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii
02 06 99 alte deşeuri nespecificate
02 07 deşeuri de la producerea băuturilor alcoolice şi nealcoolice (exceptând cafeaua, ceaiul şi cacaua)
02 07 01 deşeuri de la spălarea, curăţarea şi prelucrarea mecanica a materiei prime
02 07 02 deşeuri de la distilarea băuturilor alcoolice
02 07 03 deşeuri de la tratamente chimice
02 07 04 materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 07 05 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă
02 07 99 alte deşeuri nespecificate
03 DEŞEURI DE LA PRELUCRAREA LEMNULUI ŞI PRODUCEREA PLĂCILOR ŞI MOBILEI, PASTEI DE HÂRTIE, HÂRTIEI şi CARTONULUI
03 01 deşeuri de la procesarea lemnului şi producerea plăcilor şi mobilei
03 01 01 deşeuri de scoarţa şi de pluta
03 01 04* rumeguş, talaş, aşchii, resturi de scândura şi furnir cu conţinut de substanţe periculoase
03 01 05 rumeguş, talaş, aşchii, resturi ele scândura şi furnir, altele decât cele specificate la 03 01 04
03 01 99 alte deşeuri nespecificate
03 02 deşeuri de la conservarea lemnului
03 02 01* agenţi ele conservare organici nehalogenati pentru lemn
03 02 02* agenţi de conservare organoclorurati pentru lemn
03 02 03* agenţi de conservare organometalici pentru lemn
03 02 04* agenţi de conservare anorganici pentru lemn
03 02 05* alţi agenţi de conservare pentru lemn, cu conţinut de substanţe periculoase
03 02 99 alţi agenţi de conservare pentru lemn, nespecificaţi
03 03 deşeuri de la producerea şi procesarea pastei de hârtie, hârtiei şi cartonului
03 03 01 deşeuri de lemn şi ele scoarţa
03 03 02 nămoluri de leşie verde (de la recuperarea soluţiilor de fierbere)
03 03 05 nămoluri de la eliminarea cernelii din procesul de reciclare a hârtiei
03 03 07 deşeuri mecanice de la fierberea hârtiei şi cartonului reciclate
03 03 08 deşeuri de la sortarea hârtiei şi cartonului destinate reciclării
03 03 09 deşeuri de nămol de caustificare
03 03 10 fibre, nămoluri de la separarea mecanica, cu conţinut de fibre, material de umplutura, cretare
03 03 11 nămoluri ele la epurarea efluenţilor proprii, altele decât cele specificate la 03 03 10
03 03 99 alte deşeuri nespecificate
04 DEŞEURI DIN INDUSTRIILE PIELĂRIEI, BLĂNĂRIEI ŞI TEXTILĂ
04 01 deşeuri din industriile pielăriei şi blănăriei
04 01 01 deşeuri de la seruire
04 01 02 deşeuri de la cenuşărire
04 01 03* deşeuri de la degresare cu conţinut de solvenţi fără faza lichida
04 01 04 flota de tăbăcire cu conţinut de crom
04 01 05 flota de tăbăcire fără conţinut de crom
04 01 06 nămoluri, în special de la epurarea efluenţilor în incinta cu conţinut de crom
04 01 07 nămoluri, în special de la epurarea efluenţilor în incinta fără conţinut de crom
04 01 08 deşeuri de piele tăbăcită (răzături, stutuituri, tăieturi, praf de lustruit) cu conţinut de crom
04 01 09 deşeuri de la apretare şi finisare
04 01 99 alte deşeuri nespecificate
04 02 deşeuri din industria textila
04 02 09 deşeuri de la materialele compozite (textile impregnate, elastomeri, plastomeri)
04 02 10 materii organice din produse naturale (grăsime, ceara)
04 02 14* deşeuri de la finisare cu conţinut de solvenţi organici
04 02 15 deşeuri de la finisare cu alt conţinut decât cel specificat la 04 02 14
04 02 16* coloranţi şi pigmenţi cu conţinut de substanţe periculoase
04 02 17 coloranţi şi pigmenţi, alţii decât cei specificaţi la 04 02 16
04 02 19* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta cu conţinut de substanţe periculoase
04 02 20 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 04 02 19
04 02 21 deşeuri de fibre textile neprocesate
04 02 22 deşeuri de fibre textile procesate
04 02 99 alte deşeuri nespecificate
05 DEŞEURI DE LA RAFINAREA PETROLULUI, PURIFICAREA GAZELOR NATURALE ŞI TRATAREA PIROLITICĂ A CĂRBUNILOR
05 01 deşeuri de la rafinarea petrolului
05 01 02* slamuri de la desalinizare
05 01 03* slamuri din rezervoare
05 01 04* nămoluri acide alchilice
05 01 05* reziduuri uleioase
05 01 06* nămoluri uleioase de la operaţiile de întreţinere a instalaţiilor şi echipamentelor
05 01 07* gudroane acide
05 01 08* alte gudroane
05 01 09* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta cu conţinut de substanţe periculoase
05 01 10 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 05 01 09
05 01 11* deşeuri de la spălarea combustibililor cu baze
05 01 12* acizi cu conţinut de uleiuri
05 01 13 nămoluri de la cazanul apei de alimentare
05 01 14 deşeuri de la coloanele de răcire
05 01 15* argile de filtrare epuizate
05 01 16 deşeuri cu conţinut de sulf de la desulfurarea petrolului
05 01 17 bitum
05 01 99 alte deşeuri nespecificate
05 06 deşeuri de la tratarea pirolitică a cărbunilor
05 06 01* gudroane acide
05 06 03* alte gudroane
05 06 04 deşeuri de la coloanele de răcire
05 06 99 alte deşeuri nespecificate
05 07 deşeuri de la purificarea şi transportul gazelor naturale
05 07 01* deşeuri cu conţinut de mercur
05 07 02 deşeuri cu conţinut de sulf
05 07 99 alte deşeuri nespecificate
06 DEŞEURI DIN PROCESE CHIMICE ANORGANICE
06 01 deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea (PPFU) acizilor
06 01 01* acid sulfuric şi acid sulfuros
06 01 02* acid clorhidric
06 01 03* acid fluorhidric
06 01 04* acid fosforic şi acid fosforos
06 01 05* acid azotic şi acid azotos
06 01 06* alţi acizi
06 01 99 alte deşeuri nespecificate
06 02 deşeuri de la PPFU bazelor
06 02 01* hidroxid de calciu
06 02 03* hidroxid de amoniu
06 02 04* hidroxid de sodiu şi potasiu
06 02 05* alte baze
06 02 99 alte deşeuri nespecificate
06 03 deşeuri de la PPFU sărurilor şi a soluţiilor lor şi a oxizilor metalici
06 03 11* săruri solide şi soluţii cu conţinut de cianuri
06 03 13* săruri solide şi soluţii cu conţinut de metale grele
06 03 14 săruri solide şi soluţii, altele decât cele specificate la 06 03 11 şi 06 03 13
06 03 15* oxizi metalici cu conţinut de metale grele
06 03 16 oxizi metalici, alţii decât cei specificaţi la 06 03 15
06 03 99 alte deşeuri nespecificate
06 04 deşeuri cu conţinut de metale, altele decât cele specificate la 06 03
06 04 03* deşeuri cu conţinut de arsen
06 04 04* deşeuri cu conţinut de mercur
06 04 05* deşeuri cu conţinut de alte metale grele
06 04 99 alte deşeuri nespecificate
06 05 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii
06 05 02* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
06 05 03 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 06 05 02
06 06 deşeuri de la PPFU produselor chimice cu sulf, proceselor chimice de sulfurare şi desulfurare
06 06 02* deşeuri cu conţinut de stil furi periculoase
06 06 03 deşeuri cu conţinut de sulfuri, altele decât cele specificate la 06 06 02
06 06 99 alte deşeuri nespecificate
06 07 deşeuri de la PPFU halogenilor şi a proceselor chimice cu halogeni
06 07 01* deşeuri cu conţinut de azbest de la electroliza
06 07 02* cărbune activ de la producerea clorului
06 07 03* nămol de sulfat de bariu cu conţinut de mercur
06 07 04* soluţii şi acizi, de exemplu acid de contact
07 02 deşeuri de la PPFU materialelor plastice, cauciucului sintetic şi fibrelor artificiale
07 02 01* lichide apoase de spălare şi soluţii muma
07 02 03* solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma
07 02 04* alţi solvenţi organici, soluţii de spălare şi soluţii muma
07 02 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie
07 02 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie
07 02 09* turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi
07 02 10* alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi
07 02 11* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut ele substanţe periculoase
07 02 12 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 02 11
07 02 13 deşeuri de materiale plastice
07 02 14* deşeuri de aditivi eu conţinut de substanţe periculoase
07 02 15 deşeuri de aditivi, altele decât cele specificate la 07 02 14
07 02 16* deşeuri cu conţinut de siliconi periculoşi
07 02 17 deşeuri cu conţinut de siliconi altele decât cele menţionate la 07 02 16*
07 02 99 alte deşeuri nespecificate
07 03 deşeuri de la PPFU vopselelor şi pigmenţilor organici (cu excepţia 06 10)
07 03 01* lichide apoase de spălare şi soluţii muma
07 03 03* solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma
07 03 04* alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma
07 03 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie
07 03 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie
07 03 09* turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi
07 03 10* alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi
07 03 11* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
07 03 12 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 03 11
07 03 99 alte deşeuri nespecificate
07 04 deşeuri de la PPFU produselor de protecţie a instalaţiilor (cu excepţia 02 01 08 şi 02 01 09), agenţilor de conservare a lemnului (cu excepţia 03 02) şi altor biocide
07 04 01* lichide apoase de spălare şi soluţii muma
07 04 03* solvenţi organici halogenati, lichide de spălare şi soluţii muma
07 04 04* alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma
07 04 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie
07 04 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie
07 04 09* turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi
07 04 10* alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi
07 04 11* nămoluri de la tratarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
07 04 12 nămoluri de la tratarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 04 11
07 04 13* deşeuri solide cu conţinut de substanţe periculoase
07 04 99 alte deşeuri nespecificate
06 07 99 alte deşeuri nespecificate
06 08 deşeuri de la PPFU siliconului şi a derivaţilor din silicon
06 08 02* deşeuri cu conţinut de siliconi periculoşi
06 08 99 alte deşeuri nespecificate
06 09 deşeuri de la PPFU produselor chimice cu fosfor şi de la procesele chimice cu fosfor
06 09 02 zgura fosforoasă
06 09 03* deşeuri pe baza de calciu care conţin sau sunt contaminate cu substanţe periculoase
06 09 04 deşeuri pe baza de calciu, altele decât cele specificate la 06 09 03
06 09 99 alte deşeuri nespecificate
06 10 deşeuri de la PPFU produselor chimice cu azot, procesele chimice cu azot şi obţinerea îngrăşămintelor
06 10 02* deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase
06 10 99 alte deşeuri nespecificate
06 11 deşeuri de la producerea pigmenţilor anorganici şi a opacizanţilor
06 11 01 deşeuri pe baza de calciu de la producerea bioxidului de titan
06 11 99 alte deşeuri nespecificate
06 13 deşeuri de la procese chimice anorganice fără alta specificaţie
06 13 01* produşi anorganici de protecţie a instalaţiei, agenţi de conservare a lemnului şi alte biocide.
06 13 02* cărbune activ epuizat (cu excepţia 06 07 02)
06 13 03 negru de fum
06 13 04* deşeuri de la procesele cu azbest
06 13 05* funingine
06 13 99 alte deşeuri nespecificate
07 DEŞEURI DIN PROCESE CHIMICE ORGANICE
07 01 deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea (PPFU) produşilor chimici organici de baza
07 01 01* soluţii apoase de spălare şi soluţii muma
07 01 03* solvenţi organici halogenati, lichide de spălare şi soluţii muma
07 01 04* alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma
07 01 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de distilare şi reacţie
07 01 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de distilare şi reacţie
07 01 09* turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi
07 01 10* alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi
07 01 11* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
07 01 12 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 01 11
07 01 99 alte deşeuri nespecificate
07 05 deşeuri de la PPFU produselor farmaceutice
07 05 01* lichide apoase de spălare şi soluţii muma
07 05 03* solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma
07 05 04* alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma
07 05 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie
07 05 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie
07 05 09* turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi
07 05 10* alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi
07 05 11* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
07 05 12 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 05 11
07 05 13* deşeuri solide cu conţinut de substanţe periculoase
07 05 14 deşeuri solide, altele decât cele specificate la 07 05 13
07 05 99 alte deşeuri nespecificate
07 06 deşeuri de la PPFU grăsimilor, unsorilor, săpunurilor, detergenţilor, dezinfectanţilor şi produselor cosmetice
07 06 01* lichide apoase de spălare şi soluţii muma
07 06 03* solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma
07 06 04* alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma
07 06 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie
07 06 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie
07 06 09* turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi
07 06 10* alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi
07 06 11* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
07 06 12 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 06 11
07 06 99 alte deşeuri nespecificate
07 07 deşeuri de la PPFU produselor chimice înnobilate şi a produselor chimice nespecificate în lista
07 07 01* lichide apoase de spălare şi soluţii muma
07 07 03* solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma
07 07 04* alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma
07 07 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie
07 07 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie
07 07 09* turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi
07 07 10* alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi
07 07 11* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
07 07 12 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 07 07 11
07 07 99 alte deşeuri nespecificate
08 DEŞEURI DE LA PRODUCEREA, PREPARAREA, FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA (PPFU) STRATURILOR DE ACOPERIRE (VOPSELE, LACURI ŞI EMAILURI VITROASE), A ADEZIVILOR, CLEIURILOR ŞI CERNELURILOR TIPOGRAFICE
08 01 deşeuri de la PPFU vopselelor şi lacurilor şi îndepărtarea acestora
08 01 11* deşeuri de vopsele şi lacuri cu conţinut ele solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 01 12 deşeuri de vopsele şi lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 11
08 01 13* nămoluri de la vopsele şi lacuri cu conţinut de solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 01 14 nămoluri de la vopsele şi lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 13
08 01 15* nămoluri apoase cu conţinut de vopsele şi lacuri şi solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 01 16 nămoluri apoase cu conţinut de vopsele şi lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 15
08 01 17* deşeuri de la îndepărtarea vopselelor şi lacurilor cu conţinut de solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 01 18 deşeuri de la îndepărtarea vopselelor şi lacurilor, altele decât cele specificate la 08 01 17
08 01 19* suspensii apoase cu conţinut de vopsele şi lacuri şi solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 01 20 suspensii apoase cu conţinut de vopsele şi lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 19
08 01 21* deşeuri de la îndepărtarea vopselelor şi lacurilor
08 01 99 alte deşeuri nespecificate
08 02 deşeuri de la PPFU altor materiale de acoperire (inclusiv materiale ceramice)
08 02 01 deşeuri de pulberi de acoperire
08 02 02 nămoluri apoase cu conţinut de materiale ceramice
08 02 03 suspensii apoase cu conţinut de materiale ceramice
08 02 99 alte deşeuri nespecificate
08 03 deşeuri de la PPFU cernelurilor tipografice
08 03 07 nămoluri apoase cu conţinut de cerneluri
08 03 08 deşeuri lichide apoase cu conţinut de cerneluri
08 03 12* deşeuri de cerneluri cu conţinut de substanţe periculoase
08 03 13 deşeuri de cerneluri, altele decât cele specificate la 08 03 12
08 03 14* nămoluri de cerneluri cu conţinut de substanţe periculoase
08 03 15 nămoluri de cerneluri, altele decât cele specificate la 08 03 14
08 03 16* deşeuri de soluţii de gravare
08 03 17* deşeuri de tonere de imprimante cu conţinut de substanţe periculoase
08 03 18 deşeuri de tonere de imprimante, altele decât cele specificate la 08 03 17
08 03 19* ulei de dispersie
08 03 99 alte deşeuri nespecificate
08 04 deşeuri de la PPFU adezivilor şi cleiurilor (inclusiv produsele impermeabile)
08 04 09* deşeuri de adezivi şi cleiuri cu conţinut de solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 04 10 deşeuri de adezivi şi cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 09
08 04 11* nămoluri de adezivi şi cleiuri cu conţinut de solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 04 1 2 nămoluri de adezivi şi cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 11
08 04 13* nămoluri apoase cu conţinut de adezivi şi cleiuri şi solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 04 14 nămoluri apoase cu conţinut de adezivi şi cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 13
08 04 15* deşeuri lichide apoase cu conţinut de adezivi şi cleiuri şi solvenţi organici sau alte substanţe periculoase
08 04 16 deşeuri lichide apoase cu conţinut de adezivi şi cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 15
08 04 17* ulei de colofoniu
08 04 99 alte deşeuri nespecificate
08 05 alte deşeuri nespecificate în 08
08 05 01* deşeuri de izocianaţi
09 DEŞEURI DIN INDUSTRIA FOTOGRAFICĂ
09 01 deşeuri din industria fotografica
09 01 01* developanţi pe baza de apa şi soluţii de activare
09 01 02* soluţii de developare pe baza de apa pentru plăcile offset
09 01 03* soluţii de developare pe baza de solvenţi
09 01 04* soluţii de fiecare
09 01 05* soluţii de albire şi soluţii de albire filatoare
09 01 06* deşeuri cu conţinut de argint de la tratarea în incinta a deşeurilor fotografice
09 01 07 film sau hârtie fotografica cu conţinut de argint sau compuşi de argint
09 01 08 film sau hârtie fotografica fără conţinut de argint sau compuşi de argint
09 01 10 camere de unica folosinţa fără baterii
09 01 11* camera de unica folosinţa cu baterii incluse la 16 06 01, 16 06 02 sau 16 06 03
09 01 12 camere de unica folosinţa cu baterii, altele decât cele specificate la 09 01 11
09 01 13* deşeuri apoase lichide de la recuperarea în incinta a argintului, altele decât cele specificate la 09 01 06
09 01 99 alte deşeuri nespecificate
10 DEŞEURI DIN PROCESELE TERMICE
10 01 deşeuri de la centralele termice şi de la alte instalaţii de combustie (cu excepţia 19)
10 01 01 cenuşa de vatra, zgura şi praf de cazan (cu excepţia prafului de cazan specificat la 10 01 04)
10 01 02 cenuşa zburătoare de la arderea cărbunelui
10 01 03 cenuşa zburătoare de la arderea turbei şi lemnului netratat
10 01 04* cenuşa zburătoare de la arderea uleiului şi praf de cazan
10 01 05 deşeuri solide, pe baza de calciu, de la desulfurarea gazelor de ardere
10 01 07 nămoluri pe baza de calciu, de la desulfurarea gazelor de ardere
10 01 09* acid sulfuric
10 01 13* cenuşi zburătoare de la hidrocarburile emulsionate folosite drept combustibil
10 01 14* cenuşa de vatra, zgura şi praf de cazan de la co-incinerarea deşeurilor cu conţinut de substanţe periculoase
10 01 15 cenuşa de vatra, zgura şi praf de cazan de la co-incinerarea altor deşeuri decât cele specificate la 10 01 14
10 01 16* cenuşa zburătoare de la co-incinerare cu conţinut de substanţe periculoase
10 01 17 cenuşa zburătoare de la co-incinerare, alta decât cea specificata la 10 01 16
10 01 18* deşeuri de la spălarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase
10 01 19 deşeuri de la spălarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 01 05, 10 01 07 şi 10 01 18
10 01 20* nămoluri de la. epurarea efluenţilor în incinta, cu conţinut de substanţe periculoase
10 01 21 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incinta, altele decât cele specificate la 10 01 20
10 01 22* nămoluri apoase de la spălarea cazanului de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 01 23 nămoluri apoase de la spălarea cazanului de ardere, altele decât cele specificate la 10 01 22
10 01 24 nisipuri de la paturile fluidizate
10 01 25 deşeuri de la depozitarea combustibilului şi de la pregătirea cărbunelui de ardere pentru instalaţiile termice
10 01 26 deşeuri de la epurarea apelor de răcire
10 01 99 alte deşeuri nespecificate
10 02 deşeuri clin industria siderurgica
10 02 01 deşeuri de la procesarea zgurii
10 02 02 zgura neprocesată
10 02 07* deşeuri solide de la epurarea gazelor cu conţinut ele substanţe periculoase
10 02 08 deşeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 02 07
10 02 10 cruste de tunder
10 02 11* deşeuri de la epurarea apelor de răcire cu conţinut de uleiuri
10 02 12 deşeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 02 11
10 02 13* nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase
10 02 14 nămoluri şi turte de filtrare, altele decât cele specificate la 10 02 13
10 02 15 alte nămoluri şi turte de filtrare
10 02 99 alte deşeuri nespecificate
10 03 deşeuri din metalurgia termica a aluminiului
10 03 02 resturi de anozi
10 03 04* zguri de la topirea primara
10 03 05 deşeuri de alumina
10 03 08* zguri saline de la topirea secundara
10 03 09* scorii negre de la topirea secundara
10 03 15* cruste care sunt inflamabile sau emit in, contact cu apa, gaze inflamabile în cantităţi periculoase
10 03 16 cruste, altele decât cele specificate la 10 03 15
10 03 17* deşeuri cu conţinut de gudroane de la producerea anozilor
10 03 18 deşeuri cu conţinut de carbon de la producerea anozilor, altele decât cele specificate la 10 03 17
10 03 19* praf din gazele de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 03 20 praf din gazele de ardere, altul decât cel specificat la 10 03 19
10 03 21* alte particule şi praf (inclusiv praf de la morile cu bile) cu conţinut de substanţe periculoase
10 03 22 alte particule şi praf (inclusiv praf de la morile cu bile), altele decât cele specificate la 10 03 21
10 03 23* deşeuri solide de la epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase
10 03 24 deşeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 03 23
10 03 25* nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase
10 03 26 nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 03 25
10 03 27* deşeuri de la epurarea apelor de răcire cu conţinut de ulei
10 03 28 deşeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 03 27
10 03 29* deşeuri de la epurarea zgurilor saline şi scoriile negre cu conţinut de substanţe periculoase
10 03 30 deşeuri de la epurarea zgurilor saline şi scoriile negre, altele decât cele specificate la 10 03 29
10 03 99 alte deşeuri nespecificate
10 04 deşeuri din metalurgia termica a plumbului
10 04 01* zguri de la topirea primara şi secundara
10 04 02* scorii şi cruste de la topirea primara şi secundara
10 04 03* arseniat de calciu
10 04 04* praf din gazul de ardere
10 04 05* alte particule şi praf
10 04 06* deşeuri solide de la epurarea gazelor
10 04 07* nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor
10 04 09* deşeuri de la epurarea apelor de răcire cu conţinut de ulei
10 04 10 deşeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 04 09
10 04 99 alte deşeuri nespecificate
10 05 deşeuri din metalurgia termica a zincului
10 05 01 zguri de la topirea primara şi secundara
10 05 03* praf din gazul de ardere
10 05 04 alte particule şi praf
10 05 05* deşeuri solide de la epurarea gazelor
10 05 06* nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor
10 05 08* deşeuri de la epurarea apelor de răcire cu conţinut de ulei
10 05 09 deşeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 05 08
10 05 10* scorii şi cruste care sunt inflamabile sau emit, în contactul cu apa, gaze inflamabile în cantităţi periculoase
10 05 11 scorii şi cruste, altele decât cele specificate la 10 05 10
10 05 99 alte deşeuri nespecificate
10 06 deşeuri din metalurgia termica a cuprului
10 06 01 zguri de la topirea primara şi secundara
10 06 02 scorii şi cruste de la topirea primara şi secundara
10 06 03* praf din gazul de ardere
10 06 04 alte particule şi praf
10 06 06* deşeuri solide de la epurarea gazelor
10 06 07* nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor
10 06 09* deşeuri de la epurarea apelor de răcire cu conţinut de ulei
10 06 10 deşeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 06 09
10 06 99 alte deşeuri nespecificate
10 07 deşeuri din metalurgia termica a argintului, aurului şi platinei
10 07 01 zguri de la topirea primara şi secundara
10 07 02 scorii şi cruste de la topirea primară şi secundara
10 07 03 deşeuri solide de la epurarea gazelor
10 07 04 alte particule şi praf
10 07 05 nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor
10 07 07* deşeuri de la epurarea apelor de răcire cu conţinut de ulei
10 07 08 deşeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 07 07
10 07 99 alte deşeuri nespecificate
10 08 deşeuri din metalurgia termica a altor neferoase
10 08 04 particule şi praf
10 08 08* zgura salina de la topirea primara şi secundara
10 08 09 alte zguri
10 08 10* scorii şi cruste care sunt inflamabile sau care emit, în contact cu apa, gaze inflamabile în cantităţi periculoase
10 08 11 scorii şi cruste, altele decât cele specificate la 10 08 10
10 08 12* deşeuri cu conţinut de gudron de la producerea anozilor
10 08 13 deşeuri cu conţinut de carbon de la producerea anozilor, altele decât cele specificate la 10 08 12
10 08 14 resturi de anozi
10 08 15* praf din gazul de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 08 16 praf din gazul de ardere, altul decât cel specificat la 10 08 15
10 08 17* nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 08 18 nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele menţionate la 10 08 17
10 08 19* deşeuri de la epurarea apelor de răcire cu conţinut de ulei
10 08 20 deşeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele menţionate la 10 08 19
10 08 99 alte deşeuri nespecificate
10 09 deşeuri de la turnarea pieselor feroase
10 09 03 zgura de topitorie
10 09 05* miezuri şi forme de turnare care nu au fost încă folosite la turnare cu conţinut de substanţe periculoase
10 09 06 miezuri şi forme de turnare care nu au fost încă folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 09 05
10 09 07* miezuri şi forme de turnare care au fost folosite la turnare cu conţinut de substanţe periculoase
10 09 08 miezuri şi forme de turnare care au fost folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 09 07
10 09 09* praf din gazul de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 09 10 praf din gazul de ardere, altul decât cel specificat la 10 09 09
10 09 11* alte particule care conţin substanţe periculoase
10 09 12 alte particule decât cele specificate la 10 09 11
10 09 13* deşeuri de lianţi cu conţinut de substanţe periculoase
10 09 14 deşeuri de lianţi, altele decât cele specificate la 10 09 13
10 09 15* deşeuri de agenţi pentru detectarea fisurilor, cu conţinut de substanţe periculoase
10 09 16 deşeuri de agenţi pentru detectarea fisurilor, altele decât cele specificate la 10 09 15
10 09 99 alte deşeuri nespecificate
10 10 deşeuri de la turnarea pieselor neferoase
10 10 03 zgura de topitorie
10 10 05* miezuri şi forme de turnare care nu au fost încă folosite la turnare cu conţinut de substanţe periculoase
10 10 06 miezuri şi forme de turnare care nu au fost încă folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 10 05
10 10 07* miezuri şi forme de turnare care avi fost folosite la turnare cu conţinut de substanţe periculoase
10 10 08 miezuri şi forme de turnare care au fost folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 10 07
10 10 09* praf din gazul de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 10 10 praf din gazul de ardere, altul decât cel specificat la 10 10 09
10 10 11* alte particule cu conţinut de substanţe periculoase
10 10 12 alte particule, decât cele specificate la 10 10 11
10 10 13* deşeuri de lianţi cu conţinut de substanţe periculoase
I0 I0 14 deşeuri de lianţi, altele decât cele specificate la 10 10 13
10 10 15 deşeuri de agenţi pentru detectarea fisurilor, cu conţinut de substanţe periculoase
10 10 16 deşeuri de agenţi pentru detectarea fisurilor, altele decât cele specificate la 10 10 15
10 10 99 alte deşeuri nespecificate
10 11 deşeuri de la producerea sticlei şi a produselor din sticla
10 11 03 deşeuri din fibre de sticla
10 11 05 particule şi praf
10 11 09* deşeuri de la prepararea amestecurilor, anterior procesării termice, cu conţinut de substanţe periculoase
10 11 10 deşeuri de la prepararea amestecurilor, anterior procesării termice, altele decât cele specificate la 10 11 09
10 11 11* deşeuri de sticla sub forma de particule fine şi pudra de sticla cu conţinut de metale grele (de ex.: de la tuburile catodice)
10 11 12 deşeuri de sticla, altele decât cele specificate la 10 11 11
10 11 13* nămoluri de la şlefuirea şi polizarea sticlei cu conţinut de substanţe periculoase
10 11 14 nămoluri de la şlefuirea şi polizarea sticlei, altele decât cele specificate la 10 11 13
10 11 15* deşeuri solide de la epurarea gazelor de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 11 16 deşeuri solide de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele specificate la 10 11 15
10 11 17* nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere cu conţinut de substanţe periculoase
10 11 18 nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele specificate la 10 11 17
10 11 19* deşeuri solide de la epurarea efluenţilor proprii cu conţinut de substanţe periculoase
10 11 20 deşeuri solide de la epurarea efluenţilor proprii, altele decât cele specificate la 10 11 19
10 11 99 alte deşeuri nespecificate
10 12 deşeuri de la fabricarea materialelor ceramice, cărămizilor, ţiglelor şi materialelor de construcţie
10 12 01 deşeuri de la prepararea amestecurilor anterior procesării termice
10 12 03 particule şi praf
10 12 05 nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor
10 12 06 forme şi mulaje uzate
10 12 08 deşeuri ceramice, de cărămizi, ţigle sau materiale de construcţie (după procesarea termica)
10 12 09* deşeuri solide de la. epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase
10 12 10 deşeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 12 09
10 12 11* deşeuri de la smălţuire cu conţinut de metale grele
10 12 12 deşeuri de la smălţuire, altele decât cele specificate la 10 12 11
10 12 13 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii
10 12 99 alte deşeuri nespecificate
10 13 deşeuri de la fabricarea cimentului, varului şi gipsului, a articolelor şi produselor derivate din ele
10 13 01 deşeuri de la prepararea amestecului, anterior procesării termice
10 13 04 deşeuri de la calcinarea şi hidratarea varului
10 13 06 particule şi praf (cu excepţia 10 13 12 şi 10 13 13)
10 13 07 nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor
10 13 09* deşeuri de la fabricarea azbesto-cimenturilor, cu conţinut de azbest
10 13 10 deşeuri de la producerea azbesto-cimenturilor, altele decât cele specificate la 10 13 09
10 13 11 deşeuri de materiale compozite pe baza de ciment, altele decât cele specificate la 10 13 09 şi 10 13 10
10 13 12* deşeuri solide de la epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase
10 13 13 deşeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 13 12
10 13 14 deşeuri de beton şi nămoluri cu beton
10 13 99 alte deşeuri nespecificate
10 14 deşeuri de la crematorii
10 14 01* deşeuri de la spălarea gazelor cu conţinut de mercur
11 DEŞEURI DE LA TRATAREA CHIMICĂ A SUPRAFEŢELOR ŞI ACOPERIREA METALELOR ŞI ALTOR MATERIALE; HIDROMETALURGIE NEFEROASĂ
11 01 deşeuri de la tratarea chimica de suprafaţa şi acoperirea metalelor şi altor materiale (de ex.: procese galvanice, de zincare, de decapare, de gravare, de fosfatare, de degresare alcalina, de fabricare a anozilor)
11 01 05* acizi de decapare
11 01 06* acizi fără alta specificaţie
11 01 07* baze de decapare
11 01 08* nămoluri cu conţinut de fosfaţi
11 01 09* nămoluri şi turte de filtrare cu conţinut de substanţe periculoase
11 01 10 nămoluri şi turte de filtrare, altele decât cele specificate la 11 01 09
11 01 11* lichide apoase de clătire cu conţinut de substanţe periculoase
11 01 12 lichide apoase de clătire, altele decât cele specificate la 11 01 11
11 01 13* deşeuri de degresare cu conţinut de substanţe periculoase
11 01 14 deşeuri de degresare, altele decât cele specificate la 11 01 13
11 01 15* eluati şi nămoluri de la sistemele de membrane sau de schimbători de ioni care conţin substanţe periculoase
11 01 16* răşini schimbătoare de ioni saturate sau epuizate
11 01 98* alte deşeuri conţinând substanţe periculoase
11 01 99 alte deşeuri nespecificate
11 02 deşeuri din procesele de hidrometalurgie neferoasa
11 02 02* nămoluri de la hidrometalurgia zincului (inclusiv jarosit, goethit)
11 02 03 deşeuri de la producerea anozilor pentru procesele de electroliza în soluţie
11 02 05* deşeuri de la procesele de hidrometalurgie a cuprului, cu conţinut de substanţe periculoase
11 02 06 deşeuri de la procesele de hidrometalurgie a cuprului, altele decât cele specificate la 11 02 05
11 02 07* alte deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase
11 02 99 alte deşeuri nespecificate
11 03 nămoluri şi solide de la procesele de călire
11 03 01* deşeuri cu conţinut de cianuri
11 03 02* alte deşeuri
11 05 deşeuri de la procesele de galvanizare la cald
11 05 01 zinc dur
11 05 02 cenuşa de zinc
11 05 03* deşeuri solide de la epurarea gazelor
11 05 04* baie uzata
11 05 99 alte deşeuri nespecificate
12 DEŞEURI DE LA MODELAREA, TRATAREA MECANICĂ ŞI FIZICĂ A SUPRAFEŢELOR METALELOR ŞI A MATERIALELOR PLASTICE
12 01 deşeuri de la modelarea şi tratamentul fizic şi mecanic al suprafeţelor metalelor şi materialelor plastice
12 01 01 pilitura şi şpan feros
12 01 02 praf şi suspensii de metale feroase
12 01 03 pilitura şi spân neferos
12 01 04 praf şi particule de metale neferoase
12 01 05 pilitura şi şpan de materiale plastice
12 01 06* uleiuri minerale de ungere uzate cu conţinut ele halogeni (cu excepţia emulsiilor şi soluţiilor)
12 01 07* uleiuri minerale de ungere uzate fără halogeni (cu excepţia emulsiilor şi soluţiilor)
12 01 08* emulsii şi soluţii de ungere uzate cu conţinut de halogeni
12 01 09* emulsii şi soluţii de ungere uzate fără halogeni
12 01 10* uleiuri sintetice de ungere uzate
12 01 12* ceruri şi grăsimi uzate
12 01 13 deşeuri de la sudura
12 01 14* nămoluri de la maşini-unelte cu conţinut ele substanţe periculoase
12 01 15 nămoluri de la maşini-unelte, altele decât cele specificate la 12 01 14
12 01 16* deşeuri de materiale de sablare cu conţinut de substanţe periculoase
12 01 17 deşeuri de materiale de sablare, altele decât cele specificate la 12 01 16
12 01 18* nămoluri metalice (de la mărunţire, nonuire, lepuire) cu conţinut de ulei
12 01 19* uleiuri de ungere uşor biodegradabile
12 01 20* piese de polizare uzate mărunţite şi materiale de polizare mărunţite cu conţinut de substanţe periculoase
12 01 21 piese uzate de polizare mărunţite şi materiale de polizare mărunţite, altele decât cele specificate la 12 01 20
12 01 99 alte deşeuri nespecificate
12 03 deşeuri de la procesele de degresare cu apa sau abur (cu excepţia 11)
12 03 01* lichide apoase de spălare
12 03 02* deşeuri de la degresarea cu abur
13 DEŞEURI ULEIOASE şi DEŞEURI DE COMBUSTIBILI LICHIZI (cu excepţia uleiurilor comestibile şi a celor din capitolele OS, 12 şi 19)
13 01 deşeuri de uleiuri hidraulice
13 01 01* uleiuri hidraulice cu conţinut de PCB1
1 Pentru scopul acestei liste de deşeuri PCB se va defini conform HG 173/2000
13 01 04* emulsii clorurate
13 01 05* emulsii neclorurate
13 01 09* uleiuri hidraulice minerale clorinate
13 01 10* uleiuri minerale hidraulice neclorinate
13 01 11* uleiuri hidraulice sintetice
13 01 12* uleiuri hidraulice uşor biodegradabile
13 01 13* alte uleiuri hidraulice
13 02 uleiuri uzate de motor, de transmisie şi de ungere
13 02 04* uleiuri minerale clorurate de motor, de transmisie şi de ungere
13 02 05* uleiuri minerale neclorurate de motor, de transmisie şi de ungere
13 02 06* uleiuri sintetice de motor, de transmisie şi de ungere
13 02 07* uleiuri de motor, de transmisie şi de ungere uşor biodegradabile
13 02 08* alte uleiuri de motor, de transmisie şi de ungere
13 03 deşeuri de uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii
13 03 01* uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii cu conţinut de PCB
13 03 06* uleiuri minerale clorinate izolante şi de transmitere a căldurii, altele decât cele specificate la 13 03 01
13 03 07* uleiuri minerale neclorinate izolante şi de transmitere a căldurii
13 03 08* uleiuri sintetice izolante şi de transmitere a căldurii
13 03 09* uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii uşor biodegradabile
13 03 10* alte uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii
13 04 uleiuri de santina
13 04 01* uleiuri de santina din navigaţia pe apele interioare
13 04 02* uleiuri de santina clin colectoarele de debarcader
13 04 03* uleiuri de santina din alte tipuri de navigaţie
13 05 deşeuri de la separarea ulei/apa
13 05 01* solide din paturile de nisip şi separatoarele ulei/apa
13 05 02* nămoluri de la separatoarele ulei/apa
13 05 03* nămoluri de intercepţie
13 05 06* ulei de la separatoarele ulei/apa
13 05 07* ape uleioase de la separatoarele ulei/apa
13 05 08* amestecuri de deşeuri de la paturile de nisip şi separatoarele ulei/apa
13 07 deşeuri de combustibili lichizi
13 07 01* ulei combustibil şi combustibil diesel
13 07 02* benzina
13 07 03* alţi combustibili (inclusiv amestecuri)
13 08 alte deşeuri uleioase nespecificate
13 08 01* nămoluri şi emulsii de la desalinizare
13 08 02* alte emulsii
13 08 99* alte deşeuri nespecificate
14 DEŞEURI DE SOLVENŢI ORGANICI, AGENŢI DE RĂCIRE ŞI AGENŢI DE PROPULSARE (cu excepţia 07 şi 08)
14 06 deşeuri de solvenţi organici, agenţi de răcire şi agenţi de propulsare pentru formarea spumei şi a aerosolilor
14 06 01* clorofluorocarburi, HCFC, HFC
14 06 02* alţi solvenţi halogenaţi şi amestecuri ele solvenţi
14 06 03* alţi solvenţi şi amestecuri de solvenţi
14 06 04* nămoluri sau deşeuri solide cu conţinut de solvenţi halogenaţi
14 06 05* nămoluri sau deşeuri solide cu conţinut de alţi solvenţi
15 DEŞEURI DE AMBALAJE; MATERIALE ABSORBANTE, MATERIALE DE LUSTRUIRE, FILTRANTE ŞI ÎMBRĂCĂMINTE DE PROTECŢIE, NESPECIFICATE ÎN ALTĂ PARTE
15 01 ambalaje (inclusiv deşeurile de ambalaje municipale colectate separat)
15 01 01 ambalaje ele hârtie şi carton
15 01 02 ambalaje de materiale plastice
15 01 03 ambalaje de lemn
15 01 04 ambalaje metalice
15 01 05 ambalaje de materiale compozite
15 01 06 ambalaje amestecate
15 01 07 ambalaje de sticla
15 01 09 ambalaje din materiale textile
15 01 10* ambalaje care conţin reziduuri sau sunt contaminate cu substanţe periculoase
15 01 11* ambalaje metalice care conţin o matriţa poroasa formata din materiale periculoase (ele ex. azbest), inclusiv containere goale pentru stocarea sub presiune
15 02 absorbanţi, materiale filtrante, materiale de lustruire şi echipamente de protecţie
15 02 02* absorbanţi, materiale filtrante (inclusiv filtre de ulei fără alta specificaţie), materiale de lustruire, îmbrăcăminte de protecţie contaminata cu substanţe periculoase
15 02 03 absorbanţi, materiale filtrante, materiale ele lustruire şi îmbrăcăminte de protecţie, altele decât cele specificate la 15 02 02
16 DEŞEURI NESPECIFICATE ÎN ALTĂ PARTE
16 01 vehicule scoase din uz de la diverse mijloace de transport (inclusiv vehicule pentru transport în afara drumurilor) şi deşeuri de la dezmembrarea vehiculelor casate şi întreţinerea vehiculelor (cu excepţia 13, 14, 16 06 şi 16 08)
16 01 03 anvelope scoase din uz
16 01 04* vehicule scoase din uz
16 01 06 vehicule scoase din uz, care nu conţin lichide sau alte componente periculoase
16 01 07* filtre de ulei
16 01 08* componente cu conţinut de mercur
16 01 09* componente cu conţinut de PCB
16 01 10* componente explozive (de ex. perne de protecţie (air bags))
16 01 11* plăcute de frâna cu conţinut de azbest
16 01 12 plăcute de frâna, altele decât cele specificate la. 16 01 11
16 01 13* lichide de frâna
16 01 14* fluide antigel cu conţinut de substanţe periculoase
16 01 15 fluide antigel, altele decât cele specificate la 16 01 14
16 01 16 rezervoare pentru gaz lichefiat
16 01 17 metale feroase
1 6 01 18 metale neferoase
1 6 01 19 materiale plastice
16 01 20 sticla
16 01 21* componente periculoase, altele decât cele specificate de la 16 01 07 la 16 01 11 şi 16 01 13 şi 16 01 14
16 01 22 componente fără alta specificaţie
16 01 99 alte deşeuri nespecificate
16 02 deşeuri de la echipamente electrice şi electronice
16 02 09* transformatori şi condensatori conţinând PCB
16 02 10* echipamente casate cu conţinut de PCB sau contaminate cu PCB, altele decât cele specificate la 16 02 09
16 02 11* echipamente casate CLI conţinut de clorofluorcarburi, HCFC, HFC
16 02 12* echipamente casate cu conţinut de azbest liber
16 02 13* echipamente casate cu conţinut ele componente periculoase2 altele decât cele specificate de la 16 02 09 la 16 02 12
2 Componentele periculoase de la echipamentele electrice şi electronice pot include acumulatorii şi bateriile menţionate la 16 06 şi marcate ca periculoase; comutatori cu mercur, sticle de la tuburile catodice şi alte tipuri de sticle activate
16 02 14 echipamente casate, altele decât cele specificate de la 16 02 09 la 16 02 13
16 02 15* componente periculoase demontate din echipamente casate
16 02 16 componente demontate din echipamente casate, altele decât cele specificate la 16 02 15
16 03 grupe nespecificate şi produse neobişnuite
16 03 03* deşeuri anorganice cu conţinut de substanţe periculoase
16 03 04 deşeuri anorganice, altele decât cele specificate la 16 03 03
16 03 05* deşeuri organice cu conţinut de substanţe periculoase
16 03 06 deşeuri organice, altele decât cele specificate la 16 03 05
16 04 deşeuri de explozivi
16 04 01* deşeuri de muniţie
16 04 02* deşeuri de artificii
16 04 03* alte deşeuri ele explozivi
16 05 containere pentru gaze sub presiune şi chimicale expirate
16 05 04* butelii de gaze sub presiune (inclusiv haloni) cu conţinut de substanţe periculoase
16 05 05 butelii de gaze sub presiune ou conţinut de alte substanţe decât cele specificate la 16 05 04
16 05 06* substanţe chimice de laborator constând din sau conţinând substanţe periculoase inclusiv amestecurile de substanţe chimice de laborator
16 05 07* substanţe chimice anorganice de laborator expirate constând din sau conţinând substanţe periculoase
16 05 08* substanţe chimice organice de laborator expirate, constând din sau conţinând substanţe periculoase
16 05 09 substanţe chimice expirate, altele decât cele menţionate la 16 05 06, 16 05 07 sau 16 05 08
16 06 baterii şi acumulatori
16 06 01* baterii cu plumb
16 06 02* baterii cu Ni-Cd
16 06 03* baterii cu conţinut de mercur
16 06 04 baterii alcaline (cu excepţia 16 06 03)
16 06 05 alte baterii şi acumulatori
16 06 06* electroliţi colectaţi separat din baterii şi acumulatori
16 07 deşeuri de la curăţarea cisternelor de transport şi de stocare (cu excepţia 05 şi 13)
16 07 08* deşeuri cu conţinut de ţiţei
16 07 09* deşeuri conţinând alte substanţe periculoase
16 07 99 alte deşeuri nespecificate
16 08 catalizatori uzaţi
16 08 01 catalizatori uzaţi cu conţinut de aur, argint, reniu, rodiu, paladiu, iridiu sau platina (cu excepţia 16 08 07)
16 08 02* catalizatori uzaţi cu conţinut de metale tranziţionale periculoase3 sau compuşi ai metalelor tranziţionale periculoase
3 Pentru această poziţie materialele tranziţionale sunt: scandiu, vanadiu, mangan, cobalt, cupru, ytriu, niobiu, hafniu, wolfram, titan, crom, fier, nichel, zinc, zirconiu, molibden şi tantal. Aceste metale şi compuşii lor sunt periculoşi dacă sunt clasificaţi ca atare substanţe periculoase. Această clasificare a substanţelor periculoase poate determina în ce măsură aceste metale tranziţionale şi care dintre compuşii lor reprezintă substanţe periculoase.
16 08 03 catalizatori uzaţi cu conţinut de metale tranziţionale sau compuşi ai metalelor tranziţionale, fără alte specificaţii
16 08 04 catalizatori uzaţi de la cracare catalitica (cu excepţia 16 08 07)
16 08 05* catalizatori uzaţi cu conţinut de acid fosforic
16 08 06* lichide uzate folosite drept catalizatori
16 08 07* catalizatori uzaţi contaminaţi cu substanţe periculoase
16 09 substanţe oxidante
16 09 01* permanganaţi, de ex. permanganat de potasiu
16 09 02* cromaţi, de ex. cromat de potasiu, bicromat de potasiu sau sodiu
16 09 03* peroxizi, de ex. apa oxigenata
16 09 04* substanţe oxidante, fără alte specificaţii
16 10 deşeuri lichide apoase destinate tratării în afara unităţii
16 10 01* deşeuri lichide apoase cu conţinut de substanţe periculoase
16 10 02 deşeuri lichide apoase, altele decât cele menţionate la 16 10 01
16 10 03* concentrate apoase cu conţinut de substanţe periculoase
16 10 04 concentrate apoase, altele decât cele specificate la 16 10 03
16 11 deşeuri de căptuşire şi refractare
16 11 01* materiale de căptuşire şi refractare pe baza de carbon din procesele metalurgice, cu conţinut de substanţe periculoase
16 11 02 materiale de căptuşire şi refractare pe baza de carbon din procesele metalurgice, altele decât cele specificate la. 16 11 01
16 11 03* alte materiale de căptuşire şi refractare din procesele metalurgice, cu conţinut de substanţe periculoase
16 11 04 materiale de căptuşire şi refractare din procesele metalurgice, altele decât cele menţionate la 16 11 03
16 11 05* materiale de căptuşire şi refractare din procesele ne-metalurgice cu conţinut de substanţe periculoase
16 11 06 materiale de căptuşire şi refractare clin procesele ne-metalurgice, altele decât cele specificate la 16 11 05
17 DEŞEURI DIN CONSTRUCŢII ŞI DEMOLĂRI (INCLUSIV PĂMÂNT EXCAVAT DIN AMPLASAMENTE CONTAMINATE)
17 01 beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice
17 01 01 beton
17 01 02 cărămizi
17 01 03 ţigle şi materiale ceramice
17 01 06* amestecuri sau fracţii separate de beton, cărămizi, ţigle sau materiale ceramice cu conţinut de substanţe periculoase
17 01 07 amestecuri de beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice, altele decât cele specificate la 17 01 06
17 02 lemn, sticla şi materiale plastice
17 02 01 lemn
17 02 02 sticla
17 02 03 materiale plastice
17 02 04* sticla, materiale plastice sau lemn cu conţinut de sau contaminate cu substanţe periculoase
17 03 amestecuri bituminoase, gudron de huila şi produse gudronate
17 03 01* asfalturi cu conţinut de gudron de huila
17 03 02 asfalturi, altele decât cele specificate la 17 03 01
17 03 03* gudron de huila şi produse gudronate
17 04 metale (inclusiv aliajele lor)
1 7 04 0 1 cupru, bronz, alama
1 7 04 02 aluminiu
17 04 03 plumb
17 04 04 zinc
17 04 05 fier şi otel
17 04 06 staniu
17 04 07 amestecuri metalice
17 04 09* deşeuri metalice contaminate cu substanţe periculoase
17 04 10* cabluri cu conţinut de ulei, gudron sau alte substanţe periculoase
17 04 11 cabluri, altele decât cele specificate la 17 04 10
17 05 pământ (inclusiv excavat din amplasamente contaminate), pietre şi deşeuri de la dragare
17 05 03* pământ şi pietre cu conţinut de substanţe periculoase
17 05 04 pământ şi pietre, altele decât cele specificate la 17 05 03
17 05 05* deşeuri de la dragare cu conţinut de substanţe periculoase
17 05 06 deşeuri de la dragare, altele decât cele specificate la 17 05 05
17 05 07* resturi de balast cu conţinut de substanţe periculoase
17 05 08 resturi de balast, altele decât cele specificate la 17 05 07
17 06 materiale izolante şi materiale de construcţie cu conţinut de azbest
17 06 01* materiale izolante cu conţinut de azbest
17 06 03* alte materiale izolante constând din sau cu conţinut de substanţe periculoase
17 06 04 materiale izolante, altele decât cele specificate la 17 06 01 şi 17 06 03
17 06 05* materiale de construcţie cu conţinut de azbest
17 08 materiale de construcţie pe baza de gips
17 08 01* materiale de construcţie pe baza de gips contaminate cu substanţe periculoase
17 08 02 materiale de construcţie pe baza de gips, altele decât cele specificate la 17 08 01
17 09 alte deşeuri de la construcţii şi demolări
17 09 01* deşeuri de la construcţii şi demolări eu conţinut de mercur
17 09 02* deşeuri de la construcţii şi demolări cu conţinut de PCB (de ex.: cleiuri cu conţinut de PCB, duşumele pe baza de răşini cu conţinut de PCB, elemente cu cleiuri de glazura cu PCB, condensatori cu conţinut de PCB)
17 09 03* alte deşeuri de la construcţii şi demolări (inclusiv amestecuri de deşeuri) cu conţinut de substanţe periculoase
17 09 04 amestecuri de deşeuri de la construcţii şi demolări, altele decât cele specificate la 17 09 01, 17 09 02 şi 17 09 03
18 DEŞEURI REZULTATE DIN ACTIVITĂŢILE UNITĂŢILOR SANITARE ŞI DIN ACTIVITĂŢI VETERINARE ŞI/SAU CERCETĂRI CONEXE (cu excepţia deşeurilor de la prepararea hranei în bucătarii sau restaurante, care nu au legătură directă cu activitatea sanitară)
18 01 deşeuri rezultate din activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament desfăşurate în unităţile sanitare
18 01 01 obiecte ascuţite (cu excepţia 18 01 03)
18 01 02 fragmente şi organe umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat (cu excepţia 18 01 03)
18 01 03* deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor masuri speciale privind prevenirea infecţiilor
18 01 04 deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor masuri speciale privind prevenirea infecţiilor (de ex.: îmbrăcăminte, aparate gipsate, lenjerie, îmbrăcăminte disponibila, scutece)
18 01 03* chimicale constând din sau conţinând substanţe periculoase
18 01 07 chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 06
18 01 08* medicamente citotoxice şi citostatice
18 01 09 medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08
18 01 10* deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice
18 02 deşeuri din unităţile veterinare de cercetare, diagnostic, tratament şi prevenire a bolilor
18 02 01 obiecte ascuţite (cu excepţia 18 02 02)
18 02 02* pentru prevenirea infecţiilor
18 02 03 deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor masuri speciale pentru prevenirea infecţiilor
18 02 05* chimicale constând din sau conţinând substanţe periculoase
18 02 06 chimicale, altele decât cele specificate la 18 02 05
18 02 07* medicamente citotoxice şi citostatice
18 02 08 medicamente, altele decât cele specificate la 18 02 07
19 DEŞEURI DE LA INSTALAŢII DE TRATARE A REZIDUURILOR, DE LA STAŢIILE DE EPURARE A APELOR UZATE ŞI DE LA TRATAREA APELOR PENTRU ALIMENTARE CU APA ŞI UZ INDUSTRIAL
19 01 deşeuri de la incinerarea sau piroliza deşeurilor
19 01 02 materiale feroase din cenuşile de ardere
19 01 05* turte de filtrare de la epurarea gazelor
19 01 06* deşeuri lichide apoase de la epurarea gazelor şi alte deşeuri lichide apoase
19 01 07* deşeuri solide de la epurarea gazelor
19 01 10* cărbune activ epuizat de la epurarea gazelor de ardere
19 01 11* cenuşi de ardere şi zguri cu conţinut de substanţe periculoase
19 01 12 cenuşi de ardere şi zguri, altele decât cele menţionate la 19 01 11
19 01 13* cenuşi zburătoare cu conţinut de substanţe periculoase
19 01 14 cenuşi zburătoare, altele decât cele menţionate la 19 01 13
19 01 15* praf de cazan cu conţinut de substanţe periculoase
19 01 16 praf de cazan, altul decât cel menţionat la 19 01 15
19 01 17* deşeuri de piroliza cu conţinut de substanţe periculoase
19 01 18 deşeuri de piroliza, altele decât cele menţionate la 19 01 17
19 01 19 nisipuri de la paturile fluidizate
19 01 99 alte deşeuri nespecificate
19 02 deşeuri de la tratarea fizico-chimică a deşeurilor (inclusiv decromare, decianurare, neutralizare)
19 02 03 deşeuri preamestecate conţinând numai deşeuri nepericuloase
19 02 04* deşeuri preamestecate conţinând cel puţin un deşeu periculos
19 02 05* nămoluri de la tratarea fizico chimica cu conţinut de substanţe periculoase
19 02 06 nămoluri de la tratarea fizico-chimica, altele decât cele specificate la 19 02 05
19 02 07* ulei şi concentrate de la separare
19 02 08* deşeuri lichide combustibile cu conţinut de substanţe periculoase
19 02 09* deşeuri solide combustibile cu conţinut de substanţe periculoase
19 02 10 deşeuri combustibile, altele decât cele specificate la 19 02 08 şi 19 02 09
19 02 11* alte deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase
19 02 99 alte deşeuri nespecificate
19 03 deşeuri stabilizate/solidificate4
4 Procesele de stabilizare modifică periculozitatea componentelor deşeului şi astfel transformă un deşeu periculos într-unul nepericulos. Procesele de solidificare schimbă numai starea fizică a deşeului (de exemplu, din lichid în solid) prin utilizarea de aditivi, fără a schimba proprietăţile chimice ale deşeului.
19 03 04* deşeuri încadrate ca periculoase, parţial5 stabilizate
5 Un deşeu este considerat parţial stabilizat dacă după procesul de stabilizare, componenţii periculoşi care nu au fost transformaţi complet în unii nepericuloşi pot fi eliberaţi în mediu pe termen scurt, mediu şi lung.
19 03 05 deşeuri stabilizate, altele decât cele specificate la 19 03 04
19 03 06* deşeuri încadrate ca periculoase, solidificate
19 03 07 deşeuri solidificate, altele decât cele specificate la 19 03 06
19 04 deşeuri vitrificate şi deşeuri de la vitrificare
19 04 01 deşeuri vitrificate
19 04 02* cenuşa zburătoare sau alte deşeuri de la epurarea gazelor de ardere
19 04 03* faza solida nevitrificata
19 04 04 deşeuri lichide apoase de la vitrificarea deşeurilor
19 05 deşeuri de la tratarea aeroba a deşeurilor solide
19 05 01 fracţiunea necompostată din deşeurile municipale şi asimilabile
19 05 02 fracţiunea necompostată din deşeurile animaliere şi vegetale
19 05 03 compost fără specificarea provenienţei
19 05 99 alte deşeuri nespecificate
19 06 deşeuri de la tratarea anaeroba a deşeurilor
19 06 03 faza lichida de la tratarea anaeroba a deşeurilor municipale
19 06 04 faza fermentata de la tratarea anaeroba a deşeurilor municipale
19 06 05 faza lichida de la tratarea anaeroba a deşeurilor animale şi vegetale
19 06 06 faza fermentata de la tratarea anaeroba a deşeurilor animale şi vegetale
19 06 99 alte deşeuri nespecificate
19 07 levigate din halde
19 07 02* levigate din depozite de deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase
19 07 03 levigate din depozite de deşeuri, altele decât cele specificate la 19 07 02
19 08 deşeuri nespecificate de la staţiile de epurare a apelor reziduale
19 08 01 deşeuri reţinute pe site
19 08 02 deşeuri de la deznisipatoare
19 08 05 nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti
19 08 06* răşini schimbătoare de ioni saturate sau epuizate
19 08 07* soluţii sau nămoluri de la regenerarea răşinilor schimbătoare de ioni
19 08 08* deşeuri ale sistemelor cu membrana cu conţinut de metale grele
19 08 09 amestecuri de grăsimi şi uleiuri de la separarea amestecurilor apa/ulei clin sectorul uleiurilor şi grăsimilor comestibile
19 08 10* amestecuri de grăsimi şi uleiuri de la separarea amestecurilor apa/ulei din alte sectoare decât cel specificat la 19 08 09
19 08 11* nămoluri cu conţinut de substanţe periculoase ele la epurarea biologica a apelor reziduale industriale
19 08 12 nămoluri de la epurarea biologica a apelor reziduale industriale, altele decât cele specificate la 19 08 11
19 08 13* nămoluri cu conţinut de substanţe periculoase provenite din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale
19 08 14 nămoluri provenite din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale decât cele specificate la 19 08 13
19 08 99 alte deşeuri nespecificate
19 09 deşeuri de la potabilizarea apei pentru consum sau obţinerea apei pentru uz industrial
19 09 01 deşeuri solide de la filtrarea primara şi separarea cu site
19 09 02 nămoluri de la limpezirea apei
19 09 03 nămoluri de la decarbonatare
19 09 04 cărbune activ epuizat
19 09 05 răşini schimbătoare de ioni saturate sau epuizate
19 09 06 soluţii şi nămoluri de la regenerarea schimbătorilor de ioni
19 09 99 alte deşeuri nespecificate
19 10 deşeuri de la mărunţirea deşeurilor cu conţinut de metale
19 10 01 deşeuri de fier şi otel
19 10 02 deşeuri neferoase
19 10 03* fracţii de şpan uşor şi praf conţinând substanţe periculoase
19 10 04 fracţii de şpan uşor şi praf, altele decât cele specificate la 19 10 03
19 10 05* alte fracţii cu conţinut de substanţe periculoase
19 10 06 alte fracţii decât cele specificate la 19 10 05
19 11 deşeuri de la regenerarea uleiurilor
19 11 01* argile de filtrare epuizate
19 11 02* gudroane acide
19 11 03* deşeuri lichide apoase
19 11 04* deşeuri de la spălarea combustibililor cu baze
19 11 05* nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii cu conţinut de substanţe periculoase
19 11 06 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii, altele decât cele specificate la 19 11 05
19 11 07* deşeuri ele la spălarea gazelor de ardere
19 11 99 alte deşeuri nespecificate
19 12 deşeuri de la tratarea mecanică a deşeurilor (de ex. sortare, mărunţire, compactare, granulare) nespecificate în altă poziţie a catalogului
19 12 01 hârtie şi carton
19 12 02 metale feroase
19 12 03 metale neferoase
19 12 04 materiale plastice şi de cauciuc
19 12 05 sticla
19 12 06* lemn cu conţinut de substanţe periculoase
19 12 07 lemn, altul decât cel specificat la 19 12 06
19 12 08 materiale textile
19 12 09 minerale (de ex.: nisip, pietre)
19 12 10 deşeuri combustibile (rebuturi de derivaţi de combustibili)
19 12 11* alte deşeuri (inclusiv amestecuri de materiale) de la tratarea mecanica a deşeurilor cu conţinut de substanţe periculoase
19 12 12 alte deşeuri (inclusiv amestecuri de materiale) de la tratarea mecanica a deşeurilor, altele decât cele specificate la 19 12 11
19 13 deşeuri de la lucrări de remediere a solului şi apelor subterane
19 13 01* deşeuri solide de la remedierea solului cu conţinut de substanţe periculoase
19 13 02 deşeuri solide de la remedierea solului, altele decât cele specificate la 19 13 01
19 13 03* nămoluri de la remedierea solului eu conţinut de substanţe periculoase
19 13 04 nămoluri de la remedierea solului, altele decât cele specificate la 19 13 03
19 13 05* nămoluri de la remedierea apelor subterane cu conţinut de substanţe periculoase
19 13 06 nămoluri de la remedierea apelor subterane, altele decât cele specificate la 19 13 05
19 13 07* deşeuri lichide apoase şi concentrate apoase de la remedierea apelor subterane cu conţinut de substanţe periculoase
19 13 08 deşeuri lichide apoase şi concentrate apoase de la remedierea apelor subterane, altele decât cele specificate la 19 13 07
20 DEŞEURI MUNICIPALE ŞI ASIMILABILE DIN COMERŢ, INDUSTRIE, INSTITUŢII, INCLUSIV FRACŢIUNI COLECTATE SEPARAT
20 01 fracţiuni colectate separat (cu excepţia 15 01)
20 01 01 hârtie şi carton
20 01 02 sticla
20 01 08 deşeuri biodegradabile de la bucătarii şi cantine
20 01 10 îmbrăcăminte
20 01 11 textile
20 01 13* solvenţi
20 01 14* acizi
20 01 15* baze
20 01 17* substanţe chimice fotografice
20 01 19* pesticide
20 01 21* tuburi fluorescente şi alte deşeuri cu conţinut de mercur
20 01 23* echipamente abandonate cu conţinut de CFC (clorofluorocarburi)
20 01 25 uleiuri şi grăsimi comestibile
20 01 26* uleiuri şi grăsimi, altele decât cele specificate la 20 01 25
20 01 27* vopsele, cerneluri, adezivi şi răşini conţinând substanţe periculoase
20 01 28 vopsele, cerneluri, adezivi şi răşini, altele decât cele specificate la 20 01 27
20 01 29* detergenţi cu conţinut de substanţe periculoase
20 01 30 detergenţi, alţii decât cei specificaţi la 20 01 29
20 01 31* medicamente citotoxice şi citostatice
20 01 32 medicamente, altele decât cele menţionate la 20 01 31
20 01 33* baterii şi acumulatori incluşi în 16 06 01, 16 06 02 sau 16 06 03 şi baterii şi acumulatori nesortaţi conţinând aceste baterii
20 01 34 baterii şi acumulatori, altele decât cele specificate la 20 01 33
20 01 35* echipamente electrice şi electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21 şi 20 01 23 cu conţinut de componenţi periculoşi6
6 Componentele periculoase de la echipamentele electrice şi electronice pot include acumulatorii şi bateriile menţionate la 16 06 şi notate ca periculoase; comutatoare cu mercur; sticla de la tuburile catodice sau altă sticlă activată
20 01 36 echipamente electrice şi electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21, 20 01 23 şi 20 01 35
20 01 37* lemn cu conţinut de substanţe periculoase
20 01 38 lemn, altul decât cel specificat la 20 01 37
20 01 39 materiale plastice
20 01 40 metale
20 01 41 deşeuri de la curăţatul coşurilor
20 01 99 alte fracţii, nespecificate
20 02 deşeuri din grădini şi parcuri (incluzând deşeuri din cimitire)
20 02 01 deşeuri biodegradabile
20 02 02 pământ şi pietre
20 02 03 alte deşeuri nebiodegradabile
20 03 alte deşeuri municipale
20 03 01 deşeuri municipale amestecate
20 03 02 deşeuri din pieţe
20 03 03 deşeuri stradale
20 03 04 nămoluri din fosele septice
20 03 06 deşeuri de la curăţarea canalizării
20 03 07 deşeuri voluminoase
20 03 99 deşeuri municipale, fără alta specificaţie

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 659 din data de 5 septembrie 2002

Categorii
Legislatie

Directiva 2000/76/CE din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

Având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 13, 17.1.1998, p. 6, şi JO C 372, 2.12.1998, p. 11.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 116, 28.4.1999, p. 40.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),
(3)JO C 198, 14.7.1999, p. 37.
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (4), având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 11 octombrie 2000,
(4)Avizul Parlamentului European din 14 aprilie 1999 (JO C 219, 30.7.1999, p. 249), Poziţia Comună a Consiliului din 25 noiembrie 1999 (JO C 25, 28.1.2000, p. 17) şi Decizia Parlamentului European din 15 martie 2000 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 16 noiembrie 2000 şi Decizia Consiliului din 20 noiembrie 2000.

Întrucât:
(1)Unul dintre obiectivele celui de-al cincilea Program de acţiune privind mediul: Spre o dezvoltare durabilă – un program al Comunităţii Europene de politică şi acţiune în relaţia cu mediul şi dezvoltarea durabilă, astfel cum a fost completat prin Decizia 2179/98/CE privind revizuirea sa (5), este de a nu depăşi cantităţile şi limitele critice ale anumitor substanţe poluante, cum ar fi oxizii de azot (NOx), dioxidul de sulf (SO2), metalele grele şi dioxinele, iar în ceea ce priveşte calitatea aerului, obiectivul este asigurarea protecţiei eficiente a fiecărei persoane împotriva riscurilor pentru sănătate identificate, provocate de poluarea atmosferică. Acelaşi program vizează pe de altă parte reducerea emisiilor de dioxine provenind din surse identificate cu 90 % până în anul 2005 (faţă de nivelul din 1985) şi reducerea emisiilor de cadmiu (Cd), de mercur (Hg) şi de plumb (Pb) din toate sursele cu cel puţin 70 % în 1995.
(5)JO C 138, 17.5.1993, p. 1, şi JO L 275, 10.10.1998, p. 1.
(2)Protocolul privind substanţele organice poluante persistente, semnat de Comunitate în cadrul convenţiei privind poluarea atmosferică transfrontalieră la distanţe mari, elaborată de Comisia Economică pentru Europa a ONU, fixează valoarea limită legală obligatorie pentru emisiile de dioxine şi de furani la 0,1 ng/m3 TE (echivalenţi toxicitate) pentru instalaţiile în care se incinerează mai mult de trei tone de deşeuri urbane solide pe oră, la 0,5 ng/m3 TE pentru instalaţiile în care se incinerează mai mult de o tonă de deşeuri medicale pe oră şi 0,2 ng/m3 TE pentru cele în care se incinerează mai mult de o tonă de deşeuri periculoase pe oră.
(3)Protocolul privind metalele grele semnat de Comunitate în cadrul Convenţiei privind poluarea atmosferică transfrontalieră la distanţe mari, elaborată de către Comisia Economică pentru Europa a ONU, fixează valoarea limită legală obligatorie la 10 mg/m3 pentru emisiile de particule rezultate din incinerarea deşeurilor medicale şi a deşeurilor periculoase, la 0,05 mg/m3 pentru emisiile de mercur rezultate din incinerarea deşeurilor periculoase şi la 0,08 mg/m3 pentru emisiile de mercur rezultate din incinerarea deşeurilor urbane.
(4)Centrul internaţional de cercetare a cancerului şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii indică faptul că anumite hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) sunt cancerigene, în consecinţă, statele membre pot fixa limite pentru emisiile de HAP, printre alţi poluanţi.
(5)În conformitate cu principiile subsidiarităţii şi de proporţionalităţii prevăzute la articolul 5 din tratat, este necesar să se desfăşoare acţiuni la nivelul Comunităţii. Principiul prudenţei constituie baza care permite adoptarea de măsuri ulterioare. Prezenta directivă se limitează la stabilirea cerinţelor minime pe care trebuie să le îndeplinească instalaţiile de incinerare şi de coincinerare.
(6)În plus, articolul 174 prevede că politica de mediu a Comunităţii contribuie la protecţia sănătăţii oamenilor.
(7)În consecinţă, un nivel ridicat de protecţie a mediului înconjurător şi a sănătăţii oamenilor necesită stabilirea şi menţinerea unor condiţii de exploatare, cerinţe tehnice şi valori limită pentru emisii stricte în instalaţiile de incinerare sau coincinerare a deşeurilor în cadrul Comunităţii. Aceste valori limită ar trebui să prevină sau să limiteze pe cât se poate impactul negativ asupra mediului şi riscurile care rezultă pentru sănătatea oamenilor.
(8)Comunicarea Comisiei privind revizuirea strategiei comunitare de gestionare a deşeurilor plasează prevenirea în fruntea priorităţilor, urmată de reutilizarea şi valorificarea, si în ultimul rând de eliminarea fără pericole a deşeurilor. În Rezoluţia sa din 24 februarie 1997 privind o strategie comunitară de gestionare a deşeurilor (6), Consiliul şi-a reafirmat convingerea că prevenirea vizând reducerea producţiei de deşeuri şi a proprietăţilor lor periculoase ar trebui să fie prima prioritate a oricărei politici raţionale privind deşeurile.
(6)JO C 76, 11.3.1997, p. 1.
(9)În Rezoluţia sa din 24 februarie 1997, Consiliul insistă de asemenea asupra importanţei criteriilor comunitare cu privire la utilizarea deşeurilor, asupra necesităţii de a putea aplica norme de emisie corespunzătoare instalaţiilor de incinerare, asupra necesităţii de a prevedea măsuri de supraveghere pentru instalaţiile de incinerare existente şi asupra necesităţii demarării de către Comisie a lucrărilor în vederea modificării legislaţiei comunitare privind incinerarea deşeurilor cu valorificare energetică pentru prevenirea transporturilor la scară largă a deşeurilor destinate incinerării sau coincinerării în cadrul Comunităţii.
(10)Este necesar ca toate instalaţiile de incinerare sau coincinerare a deşeurilor să respecte norme stricte pentru a evita mişcările transfrontaliere ale deşeurilor către instalaţii care pot funcţiona la costuri mai mici pentru că nu trebuie să respecte standarde de mediu la fel de stricte.
(11)Comunicarea Comisiei: “Energie pentru viitor: sursele de energie regenerabile; Cartea albă pentru o strategie şi un plan de acţiune comunitare” ţine seama, în special, de utilizarea biomasei în scopul producerii de energie.
(12)Directiva 96/61/CE a Consiliului (1) stabileşte o abordare integrată pentru prevenirea şi reducerea poluării, care ţine seama în mod integrat de toate aspectele privind performanţa instalaţiilor în ceea ce priveşte mediul. Instalaţiile de incinerare a deşeurilor urbane a căror capacitate este mai mare de trei tone pe oră şi instalaţiile de eliminare sau de valorificare a deşeurilor periculoase cu o capacitate mai mare de zece tone pe zi intră sub incidenţa Directivei 96/61/CE.
(1)JO L 257, 10.10.1996, p. 26.
(13)Respectarea valorilor limită de emisie stabilite de prezenta directivă ar trebui considerată o condiţie necesară, dar nu suficientă, pentru a asigura respectarea cerinţelor din Directiva 96/61/CE. În scopul respectării acestor cerinţe, ar putea fi necesare o nouă diminuare a valorilor limită de emisie pentru substanţele poluante prevăzute de prezenta directivă, impunerea de valori limită de emisie pentru alte mijloace şi alte grupuri de substanţe şi adoptarea altor măsuri corespunzătoare.
(14)În ultimii zece ani s-a dobândit o experienţă industrială privind punerea în practică a unor tehnici care permit reducerea emisiei de substanţe poluante provenind de la instalaţiile de incinerare.
(15)Directivele 89/369/CEE (2) şi 89/429/CEE (3) ale Consiliului privind prevenirea şi reducerea poluării atmosferice provenite din instalaţiile de incinerare a deşeurilor urbane au contribuit la reducerea şi menţinerea controlului asupra emisiilor produse de instalaţiile de incinerare. În momentul de faţă ar trebui adoptate norme mai stricte. În consecinţă, ar trebui abrogate directivele în cauză.
(2)JO L 163, 14.6.1989, p. 32, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(3)JO L 203, 15.7.1989, p. 50, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(16)Distincţia între deşeuri periculoase şi deşeuri nepericuloase se bazează în principal pe caracteristicile deşeurilor înainte de incinerare sau coincinerare, şi nu pe diferenţele dintre emisii. Incinerarea sau coincinerarea deşeurilor periculoase şi nepericuloase ar trebui să respecte aceleaşi valori limită de emisie, dar ar trebui menţinute tehnici şi condiţii diferite de incinerare sau de coincinerare şi măsuri diferite de control la recepţia de diverse deşeuri.
(17)Pentru punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să ţină seama de Directiva 1999/30/CE a Consiliului din 22 aprilie 1999 de stabilire a valorilor limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot, particulele şi plumbul din aerul ambiant (4).
(4)JO L 163, 29.6.1999, p. 41.
(18)Incinerarea deşeurilor periculoase cu un conţinut de substanţe organice halogenate, exprimate în clor, mai mare de 1 %, trebuie să îndeplinească anumite condiţii de exploatare pentru ca substanţele organice poluante, ca de exemplu dioxinele, să fie distruse pe cât posibil.
(19)Incinerarea deşeurilor care conţin clor produce reziduuri în gazele de eşapament. Aceste reziduuri trebuie tratate astfel încât cantitatea şi nocivitatea lor să fie reduse la minimum.
(20)Pentru anumite substanţe poluante, pot exista motive pentru adoptarea unor derogări bine determinate de la valorile limită de emisie, pentru o perioadă limitată şi în anumite condiţii.
(21)Ar trebui să se stabilească criterii pentru anumite fracţiuni combustibile extrase din deşeurile nepericuloase care nu pot fi reciclate, cu scopul de a face posibilă autorizarea reducerii frecvenţei măsurătorilor periodice.
(22)Un text unic privind reciclarea deşeurilor va îmbunătăţi claritatea juridică şi forţa executorie. Ar trebui să existe o directivă unică pentru incinerarea şi coincinerarea deşeurilor periculoase şi nepericuloase, care să ţină seama în totalitate de fondul şi de forma Directivei 94/67/CE a Consiliului din 16 decembrie 1994 privind incinerarea deşeurilor periculoase (5). În consecinţă, ar trebui abrogată şi Directiva 94/67/CE.
(5)JO L 365, 31.12.1994, p. 34.
(23)Art. 4 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile (6) impune statelor membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că deşeurile vor fi valorificate sau eliminate fără a pune în pericol sănătatea oamenilor şi fără a afecta mediul. În acest scop, articolele 9 şi 10 din directiva în cauză prevăd că orice instalaţie sau întreprindere care tratează deşeuri trebuie să obţină un aviz de la autorităţile competente care să indice, printre altele, măsurile de precauţie care trebuie luate.
(6)JO L 194, 25.7.1975, p. 39, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (JO L 135, 6.6.1996, p. 32).
(24)Cerinţele de recuperare a căldurii produse prin procesul de incinerare sau de coincinerare şi de reducere la minimum a reziduurilor obţinute prin exploatarea instalaţiilor de incinerare sau de coincinerare vor contribui la realizarea obiectivelor definite la articolul 3 din Directiva 75/442/CEE privind ierarhizarea deşeurilor.
(25)Instalaţiile de incinerare sau de coincinerare care tratează doar deşeuri animale prevăzute de Directiva 90/667/CEE (1) nu intră sub incidenţa prezentei directive. Comisia intenţionează să propună o modificare a condiţiilor definite de directiva în cauză în vederea stabilirii unor standarde ridicate de mediu pentru incinerarea şi coincinerarea deşeurilor animale.
(1)Directiva 90/667/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 de stabilire a normelor veterinare privind eliminarea şi transformarea deşeurilor animale, introducerea lor pe piaţă şi protecţia împotriva agenţilor patogeni din hrana pentru animale de origine animală sau din peşte şi de modificare a Directivei 90/425/CEE (JO L 363, 27.12.1990, p. 51), directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(26)Avizul eliberat pentru o instalaţie de incinerare sau de coincinerare ar trebui de asemenea să satisfacă orice cerinţă aplicabilă prevăzută de directivele 91/271/CEE (2), 96/61/CE, 96/62/CE (3), 76/464/CEE (4) şi 1999/31/CE (5).
(2)Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40), directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/15/CE (JO L 67, 7.3.1998, p. 29).
(3)Directiva 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător (JO L 296, 21.11.1996, p. 55).
(4)Directiva 76/464/CEE a Consiliului din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii (JO L 129, 18.5.1976, p. 23), directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(5)Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitarea deşeurilor în rampe (JO L 182, 16.7.1999, p. 1).
(27)Nu ar trebui să se permită ca prin coincinerarea deşeurilor în instalaţii care nu sunt destinate în special incinerării de deşeuri să crească emisiile de substanţe poluante în volumul de gaze de eşapament corespunzător unei asemenea coincinerări, într-o măsură mai mare decât cea avizată pentru instalaţiile de incinerare special prevăzute în acest scop. Acest tip de coincinerare ar trebui deci să facă obiectul unor limitări corespunzătoare.
(28)Sunt necesare tehnici de măsurare perfecţionate de supraveghere a emisiilor, pentru a asigura respectarea valorilor limită de emisie pentru substanţele poluante.
(29)Introducerea de valori limită de emisie pentru reziduurile de ape uzate, provenite din curăţarea gazelor de eşapament produse de instalaţii de incinerare şi coincinerare, va limita transferul de poluanţi din aer în apă.
(30)Ar trebui prevăzute dispoziţii pentru situaţiile în care valorile limită de emisie sunt depăşite, precum şi pentru întreruperi, pene şi disfuncţionalităţi tehnice inevitabile ale sistemelor de epurare sau de măsurare.
(31)Pentru a asigura transparenţa procedurii de acordare a avizelor în întreaga Comunitate, publicul ar trebui să aibă acces la informaţii, pentru a putea interveni în luarea deciziilor privind acordarea de avize noi şi actualizarea ulterioară a acestora. Publicul ar trebui de asemenea să aibă acces la rapoartele asupra funcţionării şi monitorizării instalaţiilor care incinerează mai mult de trei tone de deşeuri pe oră, cu scopul de a fi informaţi asupra efectelor potenţiale asupra mediului şi asupra sănătăţii oamenilor.
(32)Pe baza experienţei acumulate prin punerea în aplicare a prezentei directive, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport privind cunoştinţele ştiinţifice noi acumulate, evoluţia tehnologică, progresele realizate în domeniul tehnicilor de control asupra emisiilor, experienţa acumulată în gestionarea deşeurilor şi exploatarea instalaţiilor şi evoluţia cerinţelor de mediu, pentru a propune, după caz, adaptări ale deciziilor corespunzătoare din prezenta directivă.
(33)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive se adoptă în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei (6).
(6)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(34)Statele membre ar trebui să adopte norme privind sancţiunile aplicabile în caz de încălcare a dispoziţiilor prezentei directive şi să se asigure că acestea sunt aplicate. Aceste sancţiuni ar trebui să fie eficiente, proporţionate şi cu efect de descurajare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Art. 1: Obiective
Prezenta directivă are ca obiect prevenirea sau limitarea pe cât posibil a efectelor negative ale incinerării şi coincinerării de deşeuri asupra mediului şi în special poluarea datorată emisiilor în aer, sol, apele de suprafaţă şi apele subterane, precum şi a riscurilor pe care acestea le prezintă pentru sănătatea oamenilor.
Acest obiectiv trebuie atins prin impunerea unor condiţii de exploatare şi a unor cerinţe tehnice stricte, prin stabilirea de valori limită de emisie pentru instalaţiile de incinerare şi de coincinerare de deşeuri din Comunitate şi prin respectarea în egală măsură a cerinţelor din Directiva 75/442/CEE.

Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică instalaţiilor de incinerare şi coincinerare.
(2)Cu toate acestea, se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive, următoarele instalaţii:
a)instalaţii în care se procesează exclusiv următoarele deşeuri:
(i)deşeuri vegetale agricole şi forestiere;
(ii)deşeuri vegetale provenind din industria alimentară, dacă se valorifică căldura produsă;
(iii)deşeuri vegetale fibroase rezultate din producţia de celuloză virgină şi din producţia de hârtie obţinută din celuloză, dacă sunt coincinerate la locul de producere şi dacă este valorificată căldura produsă;
(iv)deşeuri de lemn, cu excepţia celor care sunt susceptibile de a conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele în urma unui tratament cu conservanţi pentru lemn sau a placării, incluzând, în special, deşeurile de lemn de acest tip provenind din deşeuri de construcţie sau de demolare;
(v)deşeuri de plută; (vi) deşeuri radioactive;
(vii)carcase de animale, prevăzute de Directiva 90/667/CEE, fără a aduce atingere modificărilor sale ulterioare;
(viii)deşeuri rezultate din prospectarea şi exploatarea resurselor de petrol şi gaz provenind de la instalaţiile maritime şi incinerate la bordul acestora;
b)instalaţii experimentale de cercetare, de dezvoltare şi de testare vizând ameliorarea procesului de incinerare şi care procesează mai puţin de 50 de tone de deşeuri pe an.

Art. 3: Definiţii
În sensul prezentei directive:
1.”deşeu” înseamnă orice deşeu solid sau lichid astfel cum este definit la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE;
2.”deşeu periculos” înseamnă orice deşeu solid sau lichid astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase (1).
(1)JO L 377, 31.12.1991, p. 20, directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/31/CE (JO L 168, 2.7.1994, p. 28).
Cerinţele speciale privind deşeurile periculoase din prezenta directivă nu se aplică următoarelor deşeuri periculoase:
a)deşeuri lichide combustibile, inclusiv uleiurile uzate definite la articolul 1 din Directiva 75/439/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind eliminarea uleiurilor uzate (2), cu condiţia ca ele să îndeplinească următoarele criterii:
(2)JO L 194, 25.7.1975, p. 23, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
(i)conţinutul masic de hidrocarburi aromatice policlorurate, de exemplu, de policlorobifenili (PCB) sau de pentaclorofenol (PCP), nu depăşeşte concentraţiile stabilite de legislaţia comunitară în domeniu;
(ii)aceste deşeuri nu se transformă în deşeuri periculoase din cauza unor constituenţi enumeraţi la anexa II la Directiva 91/689/CEE prezenţi în cantităţi sau concentraţii incompatibile cu realizarea obiectivelor fixate la articolul 4 din Directiva 75/442/CEE şi
(iii)puterea lor calorifică netă atinge cel puţin 30 MJ per kilogram;
b)orice deşeu lichid combustibil, care, în gazele care rezultă direct din arderea sa, nu poate genera alte emisii decât cele provenind din arderea combustibilului gazos definit la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 93/12/CEE a Consiliului (3) sau o concentraţie de emisii mai mare decât a celor provenind din arderea combustibilului gazos definit astfel;
(3)Directiva 93/12/CEE a Consiliului din 23 martie 1993 privind conţinutul de sulf al anumitor combustibili lichizi (JO L 74, 27.3.1993, p. 81), directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/32/CE (JO L 121, 11.5.1999, p. 13).
3.”deşeuri urbane în amestec” înseamnă deşeurile menajere precum şi deşeuri provenind din activităţi comerciale, industriale şi administrative care, prin natura şi compoziţia lor sunt similare deşeurilor menajere, cu excepţia fracţiunilor prevăzute de anexa la Decizia 94/3/CE a Comisiei (4), poziţia 20 01, care sunt colectate separat la sursă şi cu excepţia altor deşeuri menţionate la poziţia 20 02 din anexa respectivă;
(4)Decizia 94/3/CE a Comisiei din 20 decembrie 199 3 de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile (JO L 5, 7.1.1994, p. 15).
4.”instalaţie de incinerare” înseamnă orice echipament sau unitate tehnică fixă sau mobilă destinată în mod specific tratamentului termic al deşeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii produse prin ardere. Prin tratament termic se înţelege incinerarea prin oxidare sau orice alt procedeu de tratament termic, de exemplu, piroliza, gazificarea sau transformarea plasmatică, în măsura în care substanţele rezultate sunt apoi incinerate.
Prezenta definiţie include amplasamentul şi ansamblul instalaţiei formate din toate liniile de incinerare, instalaţiile de recepţie, de depozitare şi de tratare prealabilă a deşeurilor pe amplasament; sistemele de alimentare cu deşeuri, combustibil şi aer; cazanul; instalaţiile de tratare a gazelor de eşapament; pe amplasament, instalaţiile de tratare sau de depozitare a reziduurilor şi a apelor reziduale, coşul de fum; aparatele şi sistemele de comandă a operaţiunilor de incinerare, de înregistrare şi supraveghere a condiţiilor de incinerare;
5.”instalaţie de coincinerare” înseamnă o instalaţie fixă sau mobilă al cărei obiectiv esenţial este producerea de energie sau de produse materiale şi:
– care utilizează deşeuri drept combustibil obişnuit sau suplimentar sau
– în care deşeurile sunt supuse unui tratament termic în vederea eliminării lor.
În cazul în care coincinerarea are loc astfel încât obiectivul esenţial al instalaţiei nu este producerea de energie sau de produse materiale, ci mai degrabă aplicarea unui tratament termic deşeurilor, instalaţia trebuie considerată ca o instalaţie de incinerare în sensul punctului 4.
Prezenta definiţie include amplasamentul şi ansamblul instalaţiei formate din liniile de coincinerare, instalaţiile de recepţie, de depozitare, de tratare prealabilă a deşeurilor pe amplasament; sistemele de alimentare cu deşeuri, combustibil şi aer; cazanul; instalaţiile de tratare a gazelor de eşapament; pe amplasament, instalaţiile de tratare sau de depozitare a reziduurilor şi a apelor reziduale; coşul de fum; aparatele şi sistemele de comandă a operaţiilor de incinerare şi de înregistrare şi supraveghere a condiţiilor de incinerare;
6.”instalaţie de incinerare sau de coincinerare existentă” înseamnă o instalaţie de incinerare sau coincinerare:
a)care este în activitate şi pentru care a fost eliberat un aviz în conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare înainte de 28 decembrie 2002 sau
b)care este autorizată sau înregistrată în vederea incinerării sau coincinerării şi pentru care a fost eliberat un aviz înainte de 28 decembrie 2002, în conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare, cu condiţia ca instalaţia să fie pusă în funcţiune până la 28 decembrie 2003 sau
c)care, din punctul de vedere al autorităţilor competente, face obiectul unei cereri complete de autorizare, înainte de 28 decembrie 2002, cu condiţia ca instalaţia să fie pusă în funcţiune până la 28 decembrie 2004;
7.”capacitate nominală” înseamnă suma capacităţilor de incinerare a cuptoarelor care compun instalaţia de incinerare, specificată de constructor şi confirmată de operator, ţinându-se seama, în special, de valoarea calorifică a deşeurilor, exprimată sub forma cantităţii de deşeuri incinerate într-o oră;
8.”emisia” înseamnă emisia directă sau indirectă de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomot, generată de surse exacte sau difuze din instalaţie în aer, apă sau sol;
9.”valori limită de emisie” înseamnă masa, exprimată în funcţie de anumiţi parametri specifici, concentraţia şi/sau nivelul unei emisii, care nu trebuie depăşită în cursul uneia sau mai multor perioade specificate;
10.”dioxine şi furani” înseamnă toate dibenzo-p-dioxinele şi dibenzofuranii policloruraţi enumeraţi la anexa I;
11.”operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau controlează instalaţia sau, în cazul în care legislaţia internă prevede astfel, orice persoană căreia i-a fost delegată o competenţă economică determinantă asupra funcţionării tehnice a instalaţiei;
12.”aviz” înseamnă una sau mai multe decizii scrise, emise de autoritatea competentă, prin care se acordă autorizaţia de a exploata o instalaţie, sub rezerva respectării anumitor condiţii care garantează că instalaţia corespunde tuturor cerinţelor din prezenta directivă. Un aviz poate fi emis pentru una sau mai multe instalaţii sau pentru părţi de instalaţii de pe acelaşi amplasament, exploatate de acelaşi operator;
13.”reziduu” înseamnă orice materie lichidă sau solidă (inclusiv cenuşa şi zgura; cenuşa volantă şi prafuri de cazane; produsele solide de reacţie provenind din tratarea gazelor; nămolurile de epurare provenite din tratarea apelor reziduale; catalizatorii uzaţi şi carbonul activ uzat) corespunzând definiţiei de “deşeu” prevăzute la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE, care rezultă din procesul de incinerare sau coincinerare, din tratarea gazelor de eşapament sau a apelor reziduale sau din orice altă operaţie realizată în instalaţia de incinerare sau de coincinerare.

Art. 4: Solicitarea şi acordarea avizului
(1)Fără a aduce atingere articolului 11 din Directiva 75/442/CEE sau articolului 3 din Directiva 91/689/CEE, nici o instalaţie de incinerare sau coincinerare nu se exploatează fără ca un aviz să fi fost emis pentru desfăşurarea acestor activităţi.
(2)Fără a aduce atingere Directivei 96/61/CE, o solicitare de aviz adresată autorităţii competente pentru o instalaţie de incinerare sau de coincinerare conţine o descriere a măsurilor avute în vedere pentru a garanta că:
a)instalaţia este concepută şi echipată şi va fi exploatată astfel încât să fie respectate cerinţele din prezenta directivă şi ţinând seama de categoriile de deşeuri incinerate;
b)căldura obţinută prin incinerare şi coincinerare se valorifică, atunci când este posibil, în special prin producţia combinată de căldură şi electricitate, producţia de abur de uz industrial sau prin termoficare;
c)reziduurile produse vor fi cât mai reduse şi mai puţin nocive posibil şi, după caz, reciclate;
d)eliminarea reziduurilor a căror producţie nu poate fi evitată sau redusă sau care nu pot fi reciclate se va realiza cu respectarea legislaţiei interne şi comunitare.
(3)Avizul nu se emite decât în cazul în care din cerere reiese că tehnicile propuse pentru măsurarea emisiilor în aer îndeplinesc cerinţele de la anexa III şi, în ceea ce priveşte apa, îndeplinesc cerinţele de la anexa III punctele 1 şi 2.
(4)Avizul emis de către autoritatea competentă pentru o instalaţie de incinerare sau coincinerare satisface toate condiţiile aplicabile, definite de directivele 91/271/CEE, 96/61/CE, 96/62/CE, 76/464/CEE şi 1999/31/CE şi, în plus:
a)enumera explicit categoriile de deşeuri care pot fi tratate. Lista utilizează, dacă este posibil, cel puţin categoriile de deşeuri stabilite în Catalogul european al deşeurilor (CED) şi conţine, după caz, informaţii privind cantitatea de deşeuri;
b)menţionează capacitatea totală de incinerare şi de coincinerare a instalaţiei;
c)indică procedurile de prelevare de probe şi măsurare utilizate pentru îndeplinirea cerinţelor care impun măsurarea periodică a fiecărui poluant al aerului şi al apei.
(5)În plus faţă de indicaţiile prevăzute la alineatul (4), avizul emis de către autoritatea competentă pentru o instalaţie de incinerare sau de coincinerare care utilizează deşeuri periculoase:
a)enumera cantităţile de deşeuri periculoase din diferite categorii care pot fi tratate;
b)specifică, pentru aceste deşeuri periculoase, debitul masic minim şi maxim, valorile calorifice minime şi maxime şi conţinutul maximal de substanţe poluante, de exemplu, PCB, PCP, clor, fluor, sulf, metale grele.
(6)Fără a aduce atingere dispoziţiilor tratatului, statele membre pot enumera categoriile de deşeuri care se menţionează în aviz şi a căror coincinerare poate fi autorizată în categorii definite de instalaţii de coincinerare.
(7)Fără a aduce atingere Directivei 96/61/CE, autoritatea competentă revizuieşte periodic şi actualizează, după caz, condiţiile asociate avizului.
(8)În cazul în care operatorul unei instalaţii de incinerare sau coincinerare de deşeuri nepericuloase are în vedere o modificare a exploatării care presupune incinerarea sau coincinerarea de deşeuri periculoase, această modificare este considerată substanţială în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din Directiva 96/61/CE, şi se aplică articolul 12 alineatul (2) din decizia în cauză.
(9)În cazul în care o instalaţie de incinerare sau coincinerare nu corespunde dispoziţiilor avizului, în special în ceea ce priveşte valorile limită de emisie pentru aer şi apă, autorităţile competente iau măsurile care se impun pentru a asigura respectarea acestor dispoziţii.

Art. 5: Livrarea şi recepţia deşeurilor
(1)Operatorul instalaţiei de incinerare sau de coincinerare ia toate măsurile de precauţie necesare privind livrarea şi recepţia deşeurilor pentru a preveni sau limita pe cât posibil efectele negative asupra mediului, în special poluarea aerului, a solului, a apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, precum şi mirosurile, zgomotul şi riscurile directe pentru sănătatea oamenilor. Aceste măsuri trebuie să respecte cel puţin cerinţele prevăzute la alineatele (3) şi (4).
(2)Operatorul determină masa fiecărei categorii de deşeuri, dacă este posibil conform clasificării din CED, înainte să se accepte recepţia deşeurilor în instalaţia de incinerare sau de coincinerare.
(3)Înainte ca deşeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalaţie de incinerare sau de coincinerare, operatorul trebuie să aibă la dispoziţia sa informaţii privind deşeurile, în special pentru a verifica conformitatea cu cerinţele avizului, precizate la articolul 4 alineatul (5). Aceste informaţii cuprind:
a)toate informaţiile administrative privind procesul de producţie, conţinute în documentele prevăzute la alineatul (4) litera (a);
b)compoziţia fizică şi, în măsura posibilului, compoziţia chimică a deşeurilor, precum şi toate celelalte informaţii care permit să se aprecieze dacă sunt apte să suporte tratamentul de incinerare prevăzut;
c)riscurile inerente deşeurilor, substanţele cu care ele nu pot fi amestecate şi măsurile de precauţie ce trebuie luate în momentul manipulării lor.
(4)Înainte ca deşeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalaţie de incinerare sau de coincinerare, operatorul efectuează cel puţin următoarele proceduri de recepţie:
a)verificarea documentelor impuse de dispoziţiile Directivei 91/689/CEE şi, după caz, de dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi la ieşirea din Comunitatea Europeană (1), precum şi de dispoziţiile privind transporturile de substanţe periculoase;
(1)JO L 30, 6.2.1993, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2408/98 al Comisiei (JO L 298, 7.11.1998, p. 19).
b)prelevarea de probe reprezentative, în măsura în care este posibil, înainte de descărcare, pentru a verifica prin efectuarea de controale conformitatea lor cu informaţiile prevăzute la alineatul (3) şi pentru a permite autorităţilor competente să determine tipul deşeurilor tratate, cu excepţia cazurilor în care prelevarea de probe nu este posibilă, spre exemplu în cazul deşeurilor din activităţi medicale cu riscuri de infectare. Aceste probe trebuie să fie păstrate cel puţin o lună după incinerare.
(5)Autorităţile competente pot acorda derogări de la alineatele (2)-(4) pentru instalaţiile industriale sau pentru întreprinderile care incinerează sau coincinerează doar propriile lor deşeuri în locul în care acestea sunt produse, cu condiţia să fie respectate cerinţele din prezenta directivă.
Art. 6: Condiţii de exploatare
(1)Instalaţiile de incinerare se exploatează astfel încât să se atingă un nivel de incinerare la care conţinutul de carbon organic total (COT) al cenuşii şi zgurii să fie mai mic de 3 % din greutatea în stare uscată a acestora sau la care pierderea lor la aprindere să fie mai mică de 5 % din greutatea în stare uscată a acestora. Dacă este necesar, se utilizează tehnici corespunzătoare de pretratare a deşeurilor.
Instalaţiile de incinerare sunt concepute, echipate, construite şi exploatate astfel încât, chiar în condiţiile cele mai nefavorabile, după ultima admisie de aer de combustie, gazele rezultate din proces să fie aduse, în mod controlat şi omogen, timp de două secunde, la o temperatură de 850 °C, măsurată în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie, autorizat de autoritatea competentă. Dacă este vorba de deşeuri periculoase, având un conţinut de substanţe organice halogenate, exprimat în clor, mai mare de 1 %, temperatura trebuie adusă la 1 100 °C timp de cel puţin două secunde.
Fiecare linie a instalaţiei de incinerare este echipată cu cel puţin un arzător de rezervă, care trebuie să pornească automat când temperatura gazelor de combustie scade mai jos de 850 °C sau de 1 100 °C, după caz, după ultima admisie de aer de combustie. Aceste arzătoare sunt, de asemenea, utilizate şi în fazele de pornire şi de stingere cu scopul de a asigura în permanenţă temperatura de 850 °C sau 1 100 °C, după caz, în timpul fazelor menţionate şi de asemenea în perioada în care deşeurile nearse se află în camera de combustie.
În momentul pornirii şi stingerii, sau când temperatura gazelor de combustie scade sub 850 °C sau 1 100 °C, după caz, arzătoarele auxiliare nu pot fi alimentate cu combustibili care ar putea genera emisii mai mari decât cele care ar rezulta în urma combustiei combustibilului lichid definit la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 75/716/CEE a Consiliului, a gazului lichid sau a gazelor naturale.
(2)Instalaţiile de coincinerare sunt concepute, echipate, construite sau exploatate astfel încât, chiar în condiţiile cele mai nefavorabile, gazele rezultate din coincinerarea deşeurilor să fie aduse în mod controlat şi omogen la o temperatură de 850 °C timp de două secunde. În cazul deşeurilor periculoase cu conţinut de substanţe organice halogenate mai mare de 1 %, exprimat în clor, temperatura trebuie să ajungă la 1 100 °C.
(3)Instalaţiile de incinerare şi de coincinerare sunt echipate şi utilizează sisteme automate care împiedică alimentarea cu deşeuri:
a)în timpul fazei de pornire, până când este atinsă temperatura de 850 °C sau 1 100 °C, după caz, sau temperatura precizată la alineatul (4);
b)de fiecare dată când nu se menţine temperatura de 850 °C sau 1 100°C, după caz, sau temperatura precizată la alineatul (4);
c)de fiecare dată când măsurătorile continue prevăzute de prezenta directivă arată că una dintre valorile limită de emisie este depăşită din cauza unor dereglări sau disfuncţionalităţi ale sistemelor de epurare.
(4)Autoritatea competentă poate autoriza condiţii diferite de cele prevăzute la alineatul (1) şi, în ceea ce priveşte temperatura, la alineatul (3) înscrise în aviz pentru anumite categorii de deşeuri sau pentru anumite tratamente termice, cu condiţia respectării cerinţelor prezentei directive. Statele membre pot stabili normele care reglementează aceste autorizaţii. Schimbarea condiţiilor de exploatare nu poate cauza o producţie mai mare de reziduuri sau o producţie de reziduuri cu conţinut mai mare de poluanţi organici decât reziduurile care ar fi fost obţinute în condiţiile prevăzute la alineatul (1).
Autoritatea competentă poate autoriza condiţii diferite de cele prevăzute la alineatul (2) şi, în ceea ce priveşte temperatura, la alineatul (3) înscrise în aviz pentru anumite categorii de deşeuri sau pentru anumite tratamente termice, cu condiţia respectării cerinţelor prezentei directive. Statele membre pot stabili normele care reglementează aceste autorizaţii. O astfel de autorizaţie trebuie să fie condiţionată cel puţin de respectarea dispoziţiilor privind valorile limită de emisie stabilite la anexa V pentru carbonul organic total sau pentru monoxidul de carbon (CO).
În cazul coincinerării propriilor deşeuri la locul producerii acestora în cazanele pentru scoarţă existente în industria celulozei pentru hârtie şi a hârtiei, o astfel de autorizaţie trebuie să fie condiţionată cel puţin de respectarea dispoziţiilor stabilite la anexa V în ceea ce priveşte valorile limită de emisie pentru carbonul organic total.
Toate condiţiile de exploatare determinate în conformitate cu prezentul alineat şi rezultatele verificărilor efectuate sunt comunicate de către statul membru Comisiei în cadrul informaţiilor furnizate conform dispoziţiilor privind întocmirea rapoartelor.
(5)Instalaţiile de incinerare şi coincinerare sunt concepute, echipate, construite şi exploatate astfel încât să se evite evacuarea în atmosferă a unor emisii care antrenează o poluare atmosferică importantă la nivelul solului; în particular, gazele de eşapament trebuie evacuate în mod controlat şi în conformitate cu normele comunitare relevante privind calitatea aerului, printr-un coş de fum a cărui înălţime este calculată astfel încât să protejeze sănătatea oamenilor şi mediul.
(6)Căldura produsă prin incinerare sau coincinerare este valorificată în măsura posibilului.
(7)Deşeurile din activităţi medicale cu riscuri de infectare ar trebui introduse direct în cuptor, fără a fi amestecate în prealabil cu alte categorii de deşeuri şi fără a fi manipulate în mod direct.
(8)Administrarea instalaţiei de incinerare sau coincinerare trebuie asigurată de către o persoană fizică având competenţa necesară pentru acest tip de activitate.

Art. 7: Valorile limită ale emisiilor în aer
(1)Instalaţiile de incinerare sunt concepute, echipate, construite şi exploatate astfel încât valorile limită de emisie stabilite la anexa V să nu fie depăşite în gazele de eşapament.
(2)Instalaţiile de coincinerare sunt concepute, echipate, construite şi exploatate astfel încât valorile limită de emisie determinate în conformitate cu anexa II sau indicate la anexa II să nu fie depăşite în gazele de eşapament.
În cazul în care într-o instalaţie de coincinerare mai mult de 40 % din degajările de căldură produsă provin de la deşeuri periculoase, se aplică valorile limită de emisie stabilite de anexa V.
(3)Rezultatele măsurătorilor efectuate pentru a verifica respectarea valorilor limită de emisie se raportează la condiţiile prevăzute la articolul 11.
(4)În cazul coincinerării de deşeuri urbane în amestec şi netratate, valorile limită se stabilesc în conformitate cu anexa V, iar anexa II nu se aplică.
(5)Fără a aduce atingere dispoziţiilor tratatului, statele membre pot fixa valori limită de emisie pentru hidrocarburile aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi.

Art. 8: Evacuarea apelor reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament
(1)Evacuarea apelor reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament de la o instalaţie de incinerare sau de coincinerare trebuie să facă obiectul unui aviz emis de către autorităţile competente.
(2)Evacuarea în mediul acvatic a apelor reziduale rezultate din epurarea gazelor de eşapament se limitează în măsura posibilului, cel puţin conform valorilor limită de emisie stabilite de anexa IV.
(3)Cu condiţia ca o dispoziţie specială din aviz să prevadă astfel, apele reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament pot fi deversate în mediul acvatic după tratament separat, cu condiţia:
a)să îndeplinească condiţiile dispoziţiilor comunitare, de drept intern şi locale aplicabile privind valorile limită de emisie şi
b)concentraţia masică a substanţelor poluante prevăzute de anexa IV să nu depăşească valorile limită de emisie prevăzute de anexa în cauză.
(4)Valorile limită de emisie se aplică în momentul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament, conţinând substanţele poluante prevăzute de anexa IV, sunt evacuate din instalaţia de incinerare sau coincinerare.
În cazul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament sunt tratate pe amplasament împreună cu alte ape reziduale, provenite din alte surse situate pe amplasamentul instalaţiei, măsurătorile prevăzute la articolul 11 trebuie efectuate de către operator după următoarele metodologii:
a)pe fluxul de ape reziduale provenite din sistemul de epurare a gazelor de eşapament, înaintea intrării acestora în instalaţia de tratare colectivă a apelor reziduale;
b)pe fluxul sau fluxurile de alte ape reziduale înaintea intrării acestora în instalaţiile de tratare colectivă a apelor reziduale;
c)în punctele în care apele reziduale provenite din instalaţia de incinerare sau coincinerare sunt deversate în urma tratării.
Operatorul trebuie să efectueze calculele corespunzătoare de bilanţ masic pentru a determina care sunt nivelurile de emisie care, în punctul de deversare finală a apelor reziduale, pot fi atribuite apelor reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament pentru a verifica dacă se respectă valorile limită de emisie indicate la anexa IV pentru fluxurile de ape reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament.
În nici un caz nu se efectuează o diluare a apelor reziduale pentru respectarea valorilor limită de emisie indicate la anexa IV.
(5)În cazul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament conţinând substanţele poluante prevăzute de anexa IV sunt tratate în afara instalaţiei de incinerare sau de coincinerare, într-o instalaţie de tratare destinată exclusiv epurării acestui tip de ape reziduale, valorile limită de emisie menţionate la anexa IV trebuie aplicate în punctul în care apele reziduale ies din instalaţia de tratare. În cazul în care această instalaţie de tratare din afara amplasamentului nu este destinată exclusiv tratării apelor reziduale provenite din instalaţii de incinerare, operatorul trebuie să efectueze calculele corespunzătoare de bilanţ masic, prevăzute la alineatul (4) literele (a), (b) şi (c), pentru a determina care sunt nivelurile de emisie care, în punctul de deversare finală a apelor reziduale, pot fi atribuite apelor reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament, pentru a verifica dacă se respectă valorile limită de emisie prevăzute de anexa IV pentru fluxurile de ape reziduale provenite din epurarea gazelor de eşapament.
În nici un caz nu se efectuează o diluare a apelor reziduale pentru respectarea valorilor limită de emisie indicate la anexa IV.
(6)Avizul:
a)stabileşte valorile limită de emisie pentru substanţele poluante menţionate la anexa IV, în conformitate cu alineatul (2) pentru respectarea cerinţelor prevăzute la alineatul (3) litera (a);
b)defineşte parametrii de control ai funcţionării pentru apele uzate, cel puţin pentru pH, temperatură şi debit.
(7)Amplasamentele instalaţiilor de incinerare şi de coincinerare, inclusiv zonele asociate de depozitare a deşeurilor, trebuie concepute şi exploatate astfel încât să prevină deversările neautorizate şi accidentale de orice substanţe poluante în sol, în apele de suprafaţă şi în apele subterane, în conformitate cu dispoziţiile din legislaţia comunitară în domeniu. În plus, trebuie prevăzut un colector pentru apa de ploaie contaminată care se scurge din amplasamentul instalaţiei de incinerare sau de coincinerare, precum şi pentru apa contaminată provenită din scurgeri sau din operaţii de luptă contra incendiului.
Capacitatea de depozitare a acestui colector trebuie să fie suficientă pentru ca aceste ape să poată fi analizate şi tratate înainte de deversare, dacă este nevoie.
(8)Fără a aduce atingere dispoziţiilor tratatului, statele membre pot stabili valori limită de emisie pentru hidrocarburile aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi.

Art. 9: Reziduuri
Cantitatea şi nocivitatea reziduurilor generate de exploatarea instalaţiei de incinerare sau coincinerare trebuie reduse la minimum. Reziduurile trebuie reciclate, după caz direct în instalaţie sau în exterior în conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă în domeniu.
Transportul şi depozitarea intermediară a reziduurilor uscate, sub formă de praf, cum ar fi prafurile provenite din cazane şi reziduurile uscate rezultate din tratarea gazelor de combustie, se efectuează astfel încât să se evite dispersarea lor în mediu, spre exemplu în containere închise.
Înaintea definirii filierelor de eliminare sau de reciclare a reziduurilor din instalaţii de incinerare şi coincinerare, se efectuează teste corespunzătoare pentru a determina caracteristicile fizice şi chimice, precum şi potenţialul de poluare al diferitelor reziduuri rezultate din incinerare. Analiza se efectuează asupra fracţiunii solubile totale şi fracţiunii solubile de metale grele.

Art. 10: Controlul şi supravegherea
(1)Se instalează echipamente de măsurare şi se utilizează tehnici pentru supravegherea parametrilor, condiţiilor şi concentraţiilor masice relevante pentru procedeul de incinerare sau de coincinerare.
(2)Dispoziţiile privind măsurătorile care trebuie efectuate se stabilesc în avizul emis de către autoritatea competentă sau în fişa tehnică anexată.
(3)Instalarea corectă şi funcţionarea automatizată a echipamentului de supraveghere a emisiilor în aer şi în apă sunt supuse anual unui control şi unui test de verificare. Cel puţin din trei în trei ani trebuie efectuată o calibrare pe bază de măsurători paralele efectuate conform metodelor de referinţă.
(4)Localizarea punctelor de prelevare sau măsurare se stabileşte de către autoritatea competentă.
(5)Emisiile din aer sau din apă se măsoară periodic în conformitate cu anexa III punctele 1 şi 2.

Art. 11: Cerinţe privind măsurătorile
(1)Statele membre se asigură, fie specificând în fişa tehnică anexată avizului cerinţele care trebuie respectate, fie prin adoptarea de dispoziţii generale obligatorii, că se respectă alineatele (2)-(12) şi (17) în ceea ce priveşte atmosfera şi alineatele (9) şi (14)-(17) în ceea ce priveşte apa.
(2)Măsurătorile poluanţilor atmosferici indicate mai jos se efectuează în instalaţia de incinerare şi coincinerare, în conformitate cu anexa III:
a)măsurarea continuă a următoarelor substanţe: NOx, cu condiţia să fie stabilite valori limită de emisie, CO, pulbere totală, carbon organic total (COT), HCl, HF şi SO2;
b)măsurarea continuă a următorilor parametri de exploatare: temperatura în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie autorizat de autoritatea competentă, concentraţia de oxigen, presiunea, temperatura şi conţinutul de vapori de apă al gazelor de eşapament;
c)cel puţin două măsurători pe an pentru metale grele, dioxine şi furani; cu toate acestea, pe parcursul primelor douăsprezece luni de exploatare se efectuează măsurători cel puţin din trei în trei luni. Statele membre pot fixa frecvenţe de măsurare pentru hidrocarburile aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi în cazul în care pentru aceştia sunt stabilite valori limită.
(3)Perioada de rezidenţă, temperatura minimă şi conţinutul de oxigen al gazelor de eşapament trebuie verificate corespunzător cel puţin o dată la punerea în funcţiune a instalaţiei de incinerare sau coincinerare şi în condiţiile de exploatare cele mai nefavorabile care se pot prevedea.
(4)Măsurarea continuă a acidului fluorhidric (HF) poate fi omisă în cazul în care acidului clorhidric (HCl) i se aplică tratamente care să garanteze că nu se depăşesc valorile limită de emisie pentru HCl. În acest caz, emisiile de HF se măsoară periodic în conformitate cu alineatul (2) litera (c).
(5)Măsurarea continuă a conţinutului de vapori de apă nu este necesară în cazul în care gazele de eşapament prelevate sunt uscate înaintea analizei emisiilor.
(6)Autoritatea competentă poate autoriza, în aviz, înlocuirea măsurătorii continue a HCl, HF şi SO2 în instalaţiile de incinerare sau coincinerare cu măsurători periodice în sensul alineatului (2) litera (c), în cazul în care operatorul poate dovedi că emisiile de substanţe poluante menţionate mai sus nu pot fi în nici un caz mai mari decât valorile limită de emisie stabilite.
(7)Autoritatea competentă poate autoriza în avizul emis reducerea frecvenţei măsurătorilor periodice de la de două ori pe an la o dată la doi ani pentru metale grele şi de la de două ori pe an la o dată pe an pentru dioxine şi furani, în cazul în care emisiile rezultate din coincinerare sau incinerare sunt mai mici decât 50 % din valorile limită de emisie determinate în conformitate cu anexa II sau anexa V şi în cazul în care există criterii pentru respectarea dispoziţiilor, stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17. Aceste criterii se bazează cel puţin pe dispoziţiile de la al doilea paragraf literele (a) şi (b).
Până la 1 ianuarie 2005, reducerea frecvenţei măsurătorilor poate fi autorizată chiar dacă nu există asemenea criterii, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)deşeurile destinate coincinerării sau incinerării sunt constituite doar din anumite fracţiuni combustibile extrase din deşeuri nepericuloase, care nu pot fi reciclate şi care prezintă anumite caracteristici, şi care se recomandă a fi precizate pe baza evaluării prevăzute la litera (d);
b)există pentru aceste deşeuri criterii naţionale de calitate care au fost notificate Comisiei;
c)coincinerarea şi incinerarea acestor deşeuri sunt conforme planurilor de gestionare a deşeurilor prevăzute la articolul 7 din Directiva 75/442/CEE;
d)operatorul poate să ofere autorităţii competente dovada că emisiile sunt, în orice situaţie, net inferioare valorilor limită stabilite de anexa II sau anexa V pentru metale grele, dioxine şi furani; această evaluare trebuie să aibă la bază informaţii asupra calităţii deşeurilor în cauză şi măsurători ale emisiilor poluanţilor în cauză;
e)criteriile de calitate şi noua periodicitate a măsurătorilor sunt specificate în aviz şi
f)toate deciziile privind frecvenţa măsurătorilor prevăzute de acest alineat, precum şi informaţiile privind volumul şi calitatea deşeurilor în cauză se comunică anual Comisiei.
(8)Rezultatele măsurătorilor efectuate în vederea verificării respectării valorilor limită de emisie se raportează la următoarele condiţii, în ceea ce priveşte oxigenul, conform formulei de la anexa VI:
a)temperatură 273 K, presiune 101,3 kPa, conţinutul de oxigen 11%, gaz uscat, în gazele de eşapament din instalaţiile de incinerare;
b)temperatură 273 K, presiune 101,3 kPa, conţinutul de oxigen 3 %, gaz uscat, în gazele de eşapament în momentul incinerării de uleiuri uzate definite de Directiva 75/439/CEE;
c)în cazul în care deşeurile sunt incinerate sau coincinerate într-o atmosferă îmbogăţită cu oxigen, rezultatele măsurătorilor pot fi raportate la conţinutul de oxigen stabilit de autoritatea competentă în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte;
d)în cazul coincinerării, rezultatele măsurătorilor se raportează la conţinutul total de oxigen calculat conform indicaţiilor de la anexa II.
Atunci când emisiile de substanţe poluante sunt reduse printr-un tratament al gazelor de eşapament, într-o instalaţie de incinerare sau de coincinerare care tratează deşeuri periculoase, uniformizarea prevăzută la primul paragraf în ceea ce priveşte conţinutul de oxigen se efectuează doar în cazul în care conţinutul de oxigen măsurat în decursul aceleiaşi perioade doar pentru substanţa poluantă în cauză depăşeşte conţinutul aplicabil standard de oxigen.
(9)Toate rezultatele măsurătorilor sunt înregistrate, procesate şi prezentate corespunzător pentru a permite autorităţilor competente să verifice, conform unor proceduri ce vor fi stabilite de autorităţile în cauză, dacă sunt respectate condiţiile de exploatare autorizate şi valorile limită de emisie stabilite de prezenta directivă.
(10)În ceea ce priveşte evacuările în atmosferă, valorile limită de emisie se consideră respectate dacă:
a)- nici una dintre mediile zilnice nu depăşeşte vreuna din valorile limită de emisie menţionate la anexa V litera (a) sau la anexa II;
– 97 % din mediile zilnice dintr-un an nu depăşesc valoarea limită de emisie menţionată la anexa V litera (e) prima liniuţă;
b)nici una dintre mediile pentru o jumătate de oră nu depăşeşte valorile limită de emisie menţionate la anexa V litera (b) coloana A sau, după caz, 97 % din mediile pentru o jumătate de oră dintr-un an nu depăşesc valorile limită de emisie menţionate la anexa V litera (b) coloana B;
c)nici una dintre mediile pentru perioada de prelevare prevăzută pentru metale grele, dioxine şi furani nu depăşeşte valorile limită de emisie menţionate la anexa V literele (c) şi (d) sau anexa II;
d)se respectă dispoziţiile de la anexa V litera (e) liniuţa a doua sau de la anexa II.
(11)Mediile pentru o jumătate de oră şi mediile pentru zece minute se determină în perioada de funcţionare efectivă (cu excepţia fazelor de pornire şi de stingere, când nu este incinerat nici un deşeu) plecând de la valorile măsurate după scăderea valorii intervalului de încredere indicat la anexa III punctul 3. Mediile zilnice se calculează plecând de la aceste medii validate.
Pentru ca o medie zilnică să fie valabilă, este necesar ca maximum cinci medii pentru o jumătate de oră dintr-o singură zi să fie ignorate din cauza disfuncţionalităţii sau întreţinerii sistemului de măsurare continuă. Nu pot fi ignorate mai mult de zece medii zilnice într-un an din cauza disfuncţionalităţii sau întreţinerii sistemului de măsurare continuă.
(12)Valorile medii ale perioadei de prelevare şi valorile medii pentru măsurătorile periodice ale acidului fluorhidric (HF), ale acidului clorhidric (HCl) şi ale dioxidului de sulf (SO2) se determină conform modalităţilor prevăzute la articolul 10 alineatele (2) şi (4) şi la anexa III.
(13)De îndată ce tehnicile de măsurare corespunzătoare vor fi disponibile în Comunitate, Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, decide data de la care se efectuează măsurarea continuă a valorilor limită de emisie pentru metale grele, dioxine şi furani în aer, în conformitate cu anexa III.
(14)Următoarele măsurători se efectuează în punctul de deversare a apelor uzate:
a)măsurători continue ale parametrilor prevăzuţi la articolul 8 alineatul (6) litera (b);
b)măsurători zilnice prin prelevări punctuale din cantitatea totală de solide în suspensie; ca alternativă, statele membre pot prevedea măsurători prin prelevare reprezentativă, proporţională cu fluxul dintr-o perioadă de 24 de ore;
c)măsurătorile efectuate cel puţin o dată pe lună pe o probă reprezentativă, proporţional cu fluxul deversărilor pentru o perioadă de 24 de ore al substanţelor poluante prevăzute la articolul 8 alineatul (3) cu privire la punctele 2-10 de la anexa IV;
d)cel puţin un set de măsurători la şase luni pentru dioxine şi furani; cu toate acestea, în primele douăsprezece luni de exploatare a instalaţiei se efectuează măsurători cel puţin o dată la trei luni. Statele membre pot stabili frecvenţe de măsurare pentru emisia de hidrocarburi aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi, în cazul în care au stabilit valori limită.
(15)Supravegherea masei substanţelor poluante prezente în apele reziduale tratate se efectuează în conformitate cu legislaţia comunitară şi este prevăzută în aviz, care indică de asemenea frecvenţa măsurătorilor care trebuie efectuate.
(16)Valorile limită de emisie pentru apă se consideră respectate în următoarele cazuri:
a)pentru cantităţile totale de solide în suspensie (substanţa poluantă 1), 95 % şi 100 % din valorile măsurate nu depăşesc valorile limită de emisie respective menţionate la anexa IV;
b)pentru metalele grele (substanţele poluante 2-10), cel mult o măsurătoare pe an depăşeşte valorile limită de emisie menţionate la anexa IV; sau, dacă statul membru prevede mai mult de 20 de probe anual, cel mult 5 % din aceste probe depăşesc valorile limită de emisie menţionate la anexa IV;
c)pentru dioxine şi furani (substanţe poluante 11), măsurătorile semestriale nu depăşesc valoarea limită de emisie stabilită la anexa IV.
(17)În cazul în care măsurătorile efectuate relevă o depăşire a valorilor limită de emisie pentru aer sau apă prevăzute de prezenta directivă, autorităţile competente trebuie informate de îndată.

Art. 12: Accesul la informaţie şi participarea publicului
(1)Fără a aduce atingere Directivei 90/313/CEE a Consiliului (1) şi Directivei 96/61/CE a Consiliului, solicitările de avize noi pentru instalaţii de incinerare şi coincinerare sunt puse la dispoziţia publicului cu suficient timp înainte, într-unul sau mai multe locuri publice, cum ar fi serviciile autorităţilor locale, pentru ca publicul să poată face observaţii înainte ca autoritatea competentă să ia o decizie. Această decizie, însoţită de cel puţin un exemplar al avizului, şi fiecare actualizare ulterioară se pun de asemenea la dispoziţia publicului.
(1)Directiva 90/313/CEE a Consiliului din 7 iunie 1990 privind libertatea de acces la informaţii privind mediul (JO L 158, 23.6.1990, p. 56), directivă astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare din 1994.
(2)Pentru instalaţiile de incinerare sau coincinerare a căror capacitate nominală este mai mare sau egală cu două tone pe oră şi sub rezerva articolului 15 alineatul (2) din Directiva 96/61/CE, se pune la dispoziţia publicului un raport anual întocmit de operator pentru autoritatea competentă, privind funcţionarea şi supravegherea instalaţiei. Acest raport menţionează cel puţin desfăşurarea operaţiunilor şi emisiile în atmosferă şi în apă comparativ cu standardele de emisie adoptate de prezenta directivă.
Autoritatea competentă întocmeşte lista instalaţiilor de incinerare sau coincinerare a căror capacitate nominală este mai mică de două tone pe oră şi o pune la dispoziţia publicului.

Art. 13: Condiţii anormale de exploatare
(1)Autoritatea competentă stabileşte în aviz durata maximă admisibilă a opririlor, dereglărilor sau deficienţelor tehnice inevitabile ale sistemelor de epurare sau de măsurare în timpul cărora concentraţiile de substanţe reglementate ale emisiilor în atmosferă şi ale apelor reziduale epurate pot depăşi valorile limită de emisie prevăzute.
(2)În cazul unei defecţiuni operatorul reduce sau întrerupe funcţionarea instalaţiei cât mai repede posibil, până când este posibilă repunerea în funcţiune normală.
(3)Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (3) litera (c), instalaţia de incinerare sau coincinerare sau linia de incinerare nu continuă în nici un caz să incinereze deşeuri mai mult de patru ore fără întrerupere în cazul depăşirii valorilor limită de emisie; în plus, durata cumulată de funcţionare pe an în asemenea condiţii trebuie să fie mai mică de şaizeci de ore. Această durată de şaizeci de ore se aplică liniilor din ansamblul instalaţiei care sunt conectate la un singur sistem de epurare a gazelor de ardere.
(4)Conţinutul total în pulbere al emisiilor atmosferice ale unei instalaţii de incinerare nu poate să depăşească în nici un caz cantitatea de 150 mg/m3, exprimată ca medie pentru o jumătate de oră; în plus, nu trebuie să fie depăşite valorile limită pentru emisiile atmosferice de CO şi COT. Trebuie respectate toate celelalte condiţii prevăzute la articolul 6.

Art. 14: Clauza de revizuire
Fără a aduce atingere Directivei 96/61/CE, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, până la 31 decembrie 2008, un raport privind experienţa aplicării prezentei directive, în special în ceea ce priveşte instalaţiile noi, privind progresele realizate în tehnicile de control al emisiilor şi experienţa în gestionarea deşeurilor. În plus, raportul ţine seama de evoluţia stării tehnologiei, de experienţa acumulată în exploatarea instalaţiilor şi de cerinţele în domeniul mediului. Acest raport cuprinde o secţiune specială privind aplicarea anexei II.1.1 şi în special posibilitatea de a afla dacă cuptoarele din ciment existente, menţionate în nota la anexa II.1.1 sunt, din punct de vedere economic şi tehnic, capabile să respecte valorile limită de emisie pentru NOx impuse de anexa în cauză pentru noile cuptoare din ciment. Raportul este însoţit, după caz, de propuneri de revizuire a dispoziţiilor aplicabile ale prezentei directive. Cu toate acestea, înainte de a întocmi raportul menţionat, Comisia propune, după caz, modificarea anexei II.3, în cazul în care se dirijează fluxuri considerabile de deşeuri spre alte tipuri de instalaţii de coincinerare decât cele vizate de anexele II.1 şi II.2.

Art. 15: Rapoarte
Rapoartele privind punerea în aplicare a prezentei directive se întocmesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 5 din Directiva 91/692/CEE Consiliului. Primul raport se referă cel puţin la prima perioadă completă de trei ani de după 28 decembrie 2002 şi respectă perioadele menţionate la articolul 17 din Directiva 94/67/CE şi la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 96/61/CE. În acest scop, Comisia elaborează în timp util chestionarul corespunzător.

Art. 16: Adaptarea viitoare a prezentei directive
Comisia, acţionând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, modifică articolele 10, 11 şi 13 şi anexele I şi III cu scopul de a le adapta la progresul tehnic sau la noile date privind efectele benefice pentru sănătate care pot fi obţinute printr-o reducere a emisiilor.

Art. 17: Comitetul de reglementare
(1)Comisia este sprijinită de către un comitet de reglementare, denumit în continuare “comitetul”.
(2)În situaţia în care se face trimitere la acest alineat, articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE se aplică cu respectarea dispoziţiilor articolului 8 din directiva în cauză.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(3)Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.

Art. 18: Abrogare
Următoarele texte se abrogă începând cu 28 decembrie 2005:
(a)articolul 8 alineatul (1) şi anexa la Directiva 75/439/CEE;
(b)Directiva 89/369/CEE;
(c)Directiva 89/429/CEE şi
(d)Directiva 94/67/CE.

Art. 19: Sancţiuni
Statele membre determină sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor de drept intern adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive. Sancţiunile astfel prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionate şi cu efect de descurajare. Comisiei i se notifică de către statele membre aceste dispoziţii până la 28 decembrie 2002 şi i se comunică fără întârziere orice modificare ulterioară a acestor dispoziţii.

Art. 20: Dispoziţii tranzitorii
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor tranzitorii speciale prevăzute de anexe, dispoziţiile prezentei directive se aplică instalaţiilor existente începând cu 28 decembrie 2005.
(2)În cazul noilor instalaţii, mai precis al celor care nu corespund definiţiei de “instalaţii de incinerare sau coincinerare existente” de la articolul 3 alineatul (6) sau prezentul articol alineatul (3), prezenta directivă, în locul directivelor menţionate la articolul 18, se aplică începând cu 28 decembrie 2002.
(3)Instalaţiile fixe sau mobile care sunt în exploatare şi au ca obiect producerea de energie sau de produse materiale, pentru care a fost emis un aviz, după caz, conform legislaţiei comunitare în vigoare şi care încep să coincinereze deşeuri până la 28 decembrie 2004 trebuie considerate instalaţii de coincinerare existente.

Art. 21: Punerea în aplicare
(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 28 decembrie 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei i se comunică de către statele membre textele dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Art. 22: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

Art. 23: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 4 decembrie 2000.
Pentru Parlamentul European
Preşedintele
N. FONTAINE
Pentru Consiliu
Preşedintele
F. VÉDRINE

ANEXA I: Factori de echivalenţă pentru dibenzoparadioxine şi dibenzofurani
Pentru a determina concentraţia totală (echivalent toxic, TE) a dioxinelor şi furanilor, se recomandă, înaintea adunării acestora, înmulţirea concentraţiilor masice ale dibenzoparadioxinelor şi dibenzofuranilor enumeraţi mai jos cu următorii factori de echivalenţă:

Factor de echivalentă toxică
2,3,7,8 – Tetraclorodibenzodioxină (TCDD) 1
1,2,3,7,8 – Pentaclorodibenzodioxină (PeCDD) 0,5
1,2,3,4,7,8 – Hexaclorodibenzodioxină (HXCDD) 0,1
1,2,3,6,7,8 – Hexaclorodibenzodioxină (HXCDD) 0,1
1,2,3,7,8,9 – Hexaclorodibenzodioxină (HXCDD) 0,1
1,2,3,4,6,7,8 – Heptaclorodibenzodioxină (HPCDD) 0,01
– Octaclorodibenzodioxină (OCDD) 0,001
2,3,7,8 – Tetraclorodibenzofuran (TCDF) 0,1
2,3,4,7,8 – Pentaclorodibenzofuran (PeCDF) 0,5
1,2,3,7,8 – Pentaclorodibenzofuran (PeCDF) 0,05
1,2,3,4,7,8 – Hexaclorodibenzofuran (HXCDF) 0,1
1,2,3,6,7,8 – Hexaclorodibenzofuran (HXCDF) 0,1
1,2,3,7,8,9 – Hexaclorodibenzofuran (HXCDF) 0,1
2,3,4,6,7,8 – Hexaclorodibenzofuran (HXCDF) 0,1
1,2,3,4,6,7,8 – Heptaclorodibenzofuran (HpCDF) 0,01
1,2,3,4,7,8,9 – Heptaclorodibenzofuran (HpCDF) 0,01
– Octaclorodibenzofuran (OCDF) 0,001

ANEXA II: DETERMINAREA VALORILOR LIMITĂ DE EMISII ATMOSFERICE PENTRU COINCINERAREA DEŞEURILOR
Formula de mai jos (regula amestecurilor) trebuie aplicată în toate cazurile în care o valoare limită de emisie totală specifică “C” nu este stabilită într-un tabel din prezenta anexă.
Valoarea limită a fiecărei substanţe poluante în cauză şi a monoxidului de carbon, conţinute în gazele de combustie produse prin coincinerarea deşeurilor, se calculează după cum urmează:

Vdeseuri: volumul de gaze de eşapament rezultat în urma incinerării de deşeuri, determinat doar pe baza deşeurilor cu cea mai scăzută valoare calorifică specificată în aviz şi raportat la condiţiile definite de prezenta directivă.
În cazul în care cantitatea de căldură eliberată prin incinerarea deşeurilor periculoase atinge cel puţin 10% din căldura totală eliberată de instalaţie, Vdeseuri se calculează pe baza unei cantităţi (teoretice) de deşeuri care, dacă ar fi incinerate, ar degaja o căldură de 10 % din căldura totală degajată prestabilită.
Cdeseuri: valorile limită de emisie stabilite de anexa V pentru instalaţiile de incinerare, pentru substanţele poluante în cauză şi pentru monoxidul de carbon.
Vprocedeu: volumul de gaze de eşapament rezultate din funcţionarea instalaţiei, inclusiv din combustia combustibililor autorizaţi, utilizaţi în mod obişnuit în instalaţie (cu excepţia deşeurilor), determinat pe baza conţinutului de oxigen stabilit de reglementarea comunitară sau de drept intern la care emisiile trebuie raportate. În absenţa unei reglementări pentru acest tip de instalaţie, se recomandă utilizarea conţinutului real de oxigen al gazelor de eşapament nediluate prin adăugarea de aer, care nu este indispensabilă procedeului. Celelalte condiţii la care trebuie raportate rezultatele măsurătorilor sunt indicate în prezenta directivă.
C procedeu: valorile limită de emisie prevăzute în tabelele din prezenta anexă pentru anumite sectoare industriale şi anumiţi poluanţi sau, în absenţa unui asemenea tabel sau unor asemenea valori, valorile limită de emisie pentru poluanţii de care se ţine seama şi pentru monoxidul de carbon din gazele de ardere ale instalaţiilor, care respectă actele cu putere de lege şi actele administrative de drept intern cu privire la aceste instalaţii şi care ard combustibili autorizaţi în mod uzual (cu excepţia deşeurilor). În absenţa unor asemenea dispoziţii, se utilizează valorile limită de emisie stabilite în aviz. În absenţa unor valori stabilite în aviz, se utilizează concentraţiile masice reale.
C: valorile limită de emisie totale şi conţinutul de oxigen stabilite în tabelele din prezenta anexă pentru anumite sectoare industriale şi anumite substanţe poluante sau, în absenţa unor asemenea tabele sau unor asemenea valori, totalul valorilor limită de emisie pentru monoxidul de carbon (CO) şi substanţele poluante de care trebuie să se ţină seama în locul valorilor limită de emisie stabilite în anexele corespunzătoare la prezenta directivă. Conţinutul total de oxigen prin care se înlocuieşte, în scopul uniformizării, conţinutul de oxigen se determină pe baza conţinutului menţionat mai sus, cu respectarea volumelor parţiale.
Statele membre pot stabili norme care să reglementeze derogările prevăzute de prezenta anexă.
1.Dispoziţii speciale pentru cuptoarele din ciment care coincinerează deşeuri
Medii zilnice (pentru măsurători continue). Perioadele de prelevare şi alte specificaţii pentru măsurare: a se vedea articolul 7. Toate valorile se exprimă în mg/m3 (în ng/m3 pentru dioxine şi furani). Mediile pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru calculul mediilor zilnice.
Rezultatele măsurătorilor efectuate pentru a verifica respectarea valorilor limită de emisie se raportează la următoarele condiţii: temperatură 273 K, presiune 101,3 kPa, conţinutul de oxigen 10 %, gaz uscat.
1.1.C – valori limită de emisie totale

Substanţa poluantă C
Pulbere totală 30
HCl10 10
HF 1
NOx – pentru instalaţiile existente 

NOx – pentru instalaţiile noi

800 

500 (1)

 

(1)Pentru aplicarea valorilor limită de emisie pentru NOx, cuptoarele din ciment aflate în stare de funcţionare, care deţin un aviz emis în conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare şi care încep să coincinereze deşeuri după data menţionată la articolul 20 alineatul (3), nu trebuie să fie considerate instalaţii noi.

Substanţa poluantă C
Cd + Tl 0,05
Hg 0,05
Sb + As + Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V 0,5
Dioxine şi furani 0,1

Până la 1 ianuarie 2008, autorităţile competente pot acorda derogări pentru NOX pentru cuptoarele din ciment existente care utilizează procedeul umed sau pentru cuptoarele din ciment care ard mai puţin de trei tone de deşeuri pe oră, cu condiţia ca avizul să prevadă pentru NOx o valoare limită de emisie totală care nu depăşeşte 1 200 mg/m3.
Până la 1 ianuarie 2008, autorităţile competente pot acorda derogări pentru pulberi, pentru cuptoarele din ciment care ard mai puţin de trei tone de deşeuri pe oră, cu condiţia ca avizul să prevadă o valoare limită de emisie totală care nu depăşeşte 50 mg/m3.
1.2.C – valori limită de emisie totale pentru SO2 şi COT.

Poluant C
SO2 50
COT 10

Autoritatea competentă poate acorda derogări în cazul în care SO2 şi COT nu provin din incinerarea deşeurilor.
1.3.Valoare limită de emisie pentru CO
Valorile limită de emisie pentru CO pot fi stabilite de autoritatea competentă.
2.Dispoziţii speciale pentru instalaţiile de ardere care coincinerează deşeuri
2.1.Medii zilnice
Fără a aduce atingere Directivei 88/609/CEE şi, în cazul în care pentru marile instalaţii de ardere se stabilesc, în conformitate cu viitoarea legislaţie comunitară, valori limită de emisie mai stricte, acestea din urmă înlocuiesc, pentru instalaţiile şi substanţele poluante în cauză, valorile limită de emisie stabilite în tabelele de mai jos (Cproc). În acest caz, tabelele de mai jos se adaptează imediat la aceste valori limită de emisie mai stricte, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.
Valorile medii pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru a se calcula mediile zilnice.
Cprocedeu:
Cprocedeu pentru combustibilii solizi exprimată în mg/Nm3 (conţinutul de O2 de 6 %):

Substanţe poluante < 50 MWt 50 – 100 MWt 100 – 300 MWt > 300 MWt
SO2
Caz general 850 850-200 

(descreştere liniară de la 100 la 300 MWt)

200
Combustibili indigeni sau procent de desulfurare > = 90 % sau procent de desulfurare > = 92 % sau procent de desulfurare > = 95 %
NOx 400 300 200
Pulberi 50 50 30 30

Până la 1 ianuarie 2007 şi fără a aduce atingere legislaţiei comunitare aplicabile, valoarea limită de emisie pentru NOx nu se aplică instalaţiilor care coincinerează doar deşeuri periculoase.
Până la 1 ianuarie 2008, autorităţile competente pot acorda derogări pentru NOx şi SO2 pentru instalaţiile de coincinerare existente, cu o capacitate cuprinsă între 100 şi 300 MWt, care utilizează tehnica patului fluidizat şi ard combustibili solizi, cu condiţia ca avizul să prevadă pentru Cprocedeu o valoare care să nu depăşească 350 mg/Nm3 pentru NOX şi 850-400 mg/Nm3 (descreştere liniară de la 100 la 300 MWt) pentru SO2.
Cprocedeu pentru biomasă exprimată în mg/Nm3 (conţinutul de O2 de 6 %):
Prin “biomasă” se înţelege produsele ce consistă în totalitate sau parţial din materie vegetală de origine agricolă sau forestieră care poate fi utilizată pentru recuperarea conţinutului său energetic, precum şi deşeurile enumerate la articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctele (i)-(v).

Substanţe poluante < 50 MWt 50-100 MWt 100-300 MWt > 300 MWt
SO2 200 200 200
NOx 350 300 300
Pulberi 50 50 30 30

Până la 1 ianuarie 2008, autorităţile competente pot acorda derogări pentru NOx pentru instalaţiile de coincinerare existente, cu o capacitate cuprinsă între 100 şi 300 MWt, care utilizează tehnica patului fluidizat şi ard biomasă, cu condiţia ca avizul să prevadă pentru Cc o valoare care nu depăşeşte 350 mg/Nm3.
Cprocedeu pentru combustibilii lichizi exprimată în mg/Nm3 (conţinutul de oxigen de 3 %):

Substanţe poluante < 50 MWt 50-100 MWt 100-300 MWt > 300 MWt
SO2 850 850-200 

(descreştere liniară de la 100 la 300 MWt)

200
NOx 400 300 200
Pulberi 50 50 30 30

2.2.C – valorile limită de emisie totale
C exprimată în mg/Nm3 (conţinutul de O2 de 6 %). Toate mediile se raportează la o perioadă de eşantionare de minimum treizeci de minute şi maximum opt ore:

Poluant C
Cd + Tl 0,05
Hg 0,05
Sb + As + Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V 0,5

C exprimată în ng/Nm3 (conţinutul de O2 de 6 %). Toate mediile se raportează la o perioadă de prelevare de minimum şase ore şi maximum opt ore:

Poluant C
Dioxine şi furani 0,1

3.Dispoziţii speciale pentru sectoarele industriale care coincinerează deşeuri neincluse la punctul II.1 sau la punctul II.2
3.1.C- valori limită de emisii totale:
C exprimată în ng/Nm3. Toate mediile se raportează la o perioadă de prelevare de minimum şase ore şi maximum opt ore:

Poluant C
Dioxine şi furani 0,1

C exprimată în mg/Nm3. Toate mediile se raportează la o perioadă de prelevare de minimum treizeci de minute şi maximum opt ore:

Poluant C
Cd + Tl 0,05
Hg 0,05

ANEXA III: Tehnici de măsurare
1.Măsurătorile pentru determinarea concentraţiilor de substanţe poluante din atmosferă şi din apă trebuie efectuate reprezentativ.
2.Prelevarea şi analiza tuturor substanţelor poluante, inclusiv a dioxinelor şi furanilor, precum şi metodele de măsurare de referinţă utilizate pentru calibrarea sistemelor de măsurare automatizate, trebuie efectuate conform standardelor CEN. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standardele ISO, standardele naţionale sau internaţionale, garantându-se obţinerea unor date de calitate ştiinţifică echivalente.
3.La nivelul valorilor limită zilnice de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95 % ale unui singur rezultat măsurat nu trebuie să depăşească următoarele procente ale valorilor limită de emisie:

monoxid de carbon 10%
dioxid de sulf 20%
dioxid de azot 20%
pulbere totală 30%
carbon organic total 30%
acid clorhidric 40%
acid fluorhidric 40%.

ANEXA IV: Valori limită de emisie pentru deversările de ape reziduale provenite din epurarea gazelor de ardere

Substanţe poluante Valori limită de emisie exprimate în concentraţii masice pentru probe nefiltrate
1. Total solide în suspensie, conform definiţiei din Directiva 91/271/CEE 95 % 

30 mg/l

100% 

45 mg/l

2. Mercurul şi compuşii săi, exprimaţi în mercur (Hg) 0,03 mg/l
3. Cadmiul şi compuşii săi, exprimaţi în cadmiu (Cd) 0,05 mg/l
4. Taliul şi compuşii săi, exprimaţi în taliu (Tl) 0,05 mg/l
5. Arsenic şi compuşii săi, exprimaţi în arsenic (As) 0,15 mg/l
6. Plumbul şi compuşii săi, exprimaţi în plumb (Pb) 0,2 mg/l
7. Cromul şi compuşii săi, exprimaţi în crom (Cr) 0,5 mg/l
8. Cuprul şi compuşii săi, exprimaţi în cupru (Cu) 0,5 mg/l
9. Nichel şi compuşii săi, exprimaţi în nichel (Ni) 0,5 mg/l
10. Zincul şi compuşii săi, exprimaţi în zinc (Zn) 1,5 mg/l
11. Dioxine şi furani, definiţi ca suma dioxinelor şi furanilor individuali, evaluaţi în conformitate cu anexa I 0,3 ng/l

Până la 1 ianuarie 2008, autoritatea competentă poate acorda derogări pentru totalul de solide în suspensie la instalaţiile de incinerare existente, cu condiţia ca avizul să prevadă ca 80 % din valorile măsurate să nu depăşească 30 mg/l şi nici una dintre aceste măsurători să nu depăşească 45 mg/l.
ANEXA V: VALORI LIMITĂ ALE EMISIILOR ATMOSFERICE
(a)Medii zilnice

Pulberi totale 10 mg/m3
Substanţe organice în stare de gaz sau vapori, exprimate în carbon organic total 10 mg/m3
Acid clorhidric (HCl) 10 mg/m3
Acid fluorhidric (HF) 1 mg/m3
Dioxid de sulf (SO2) 50 mg/m3
Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate în dioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare existente a căror capacitate nominală este mai mare de şase tone pe oră sau pentru noile instalaţii de incinerare 200 mg/m3 (*)
Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate în dioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare existente a căror capacitate nominală este mai mică sau egală cu şase tone pe oră. 400 mg/m3 (*)

(*) Până la 1 ianuarie 2007 şi fără a aduce atingere legislaţiei comunitare aplicabile, această valoare limită de emisie pentru NOx nu se aplică instalaţiilor care incinerează doar deşeuri periculoase.
Autoritatea competentă poate acorda derogări pentru NOx pentru instalaţiile de incinerare existente:
– a căror capacitate nominală este mai mică sau egală cu 6 tone pe oră, cu condiţia ca avizul să prevadă ca mediile zilnice să nu depăşească 500 mg/m3, până la 1 ianuarie 2008;
– a căror capacitate nominală este mai mare de 6 tone pe oră, dar mai mică sau egală cu 16 tone pe oră, cu condiţia ca avizul să prevadă ca mediile zilnice să nu depăşească 400 mg/m3, până la 1 ianuarie 2010;
– a căror capacitate este mai mare de 16 tone pe oră, dar mai mică de 25 de tone pe oră şi care nu produc ape reziduale, cu condiţia ca avizul să prevadă ca mediile zilnice să nu depăşească 400 mg/m3, până la 1 ianuarie 2008.
Până la 1 ianuarie 2008, autoritatea competentă poate acorda derogări pentru pulberi, pentru instalaţiile de incinerare existente, cu condiţia ca avizul să prevadă ca mediile zilnice să nu depăşească 20 mg/m3.
(b)Medii pentru o jumătate de oră

(100 %) A (97 %) B
Pulberi totale 30 mg/m3 10 mg/m3
Substanţe organice în stare de gaz sau de vapori, exprimate în carbon organic total 20 mg/m3 10 mg/m3
Acid clorhidric (HCl) 60 mg/m3 10 mg/m3
Acid fluorhidric (HF) 4 mg/m3 2 mg/m3
Dioxid de sulf (SO2) 200 mg/m3 50 mg/m3
Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate în dioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare existente a căror capacitate nominală este mai mare de şase tone pe oră sau pentru noile instalaţii de incinerare 400 mg/m3 (*) 200 mg/m3 (*)

(*) Până la 1 ianuarie 2007 şi fără a aduce atingere legislaţiei comunitare aplicabile, această valoare limită de emisie pentru NOx nu se aplică instalaţiilor care incinerează doar deşeuri periculoase.
Până la 1 ianuarie 2010, autoritatea competentă poate acorda derogări pentru NOx la instalaţiile de incinerare existente, cu o capacitate nominală între 6 şi 16 tone pe oră, cu condiţia ca media pentru o jumătate de oră să nu depăşească 600 mg/m3 pentru coloana A sau 400 mg/m3 pentru coloana B.
(c)Toate mediile din perioada de prelevare de minimum treizeci de minute şi maximum opt ore

Cadmiu şi compuşii săi, exprimaţi în cadmiu (Cd) total 0,05 mg/m3 total0,1 mg/m3* (*)
Taliu şi compuşii săi, exprimaţi în taliu (Tl)
Mercur şi compuşii săi, exprimaţi în mercur (Hg) 0,05 mg/m3 0,1 mg/m3 * (*)
Stibiu şi compuşii săi, exprimaţi în stibiu (Sb) total 0,5 mg/m3 total 1 mg/m3 * (*)
Arsenic şi compuşii săi, exprimaţi în arsenic (As)
Plumb şi compuşii săi, exprimaţi în plumb (Pb)
Crom şi compuşii săi, exprimaţi în crom (Cr)
Cobalt şi compuşii săi, exprimaţi în cobalt (Co)
Cupru şi compuşii săi, exprimaţi în cupru (Cu)
Mangan şi compuşii săi exprimaţi în mangan (Mn)
Nichel şi compuşii săi, exprimaţi în nichel (Ni)
Vanadiu şi compuşii săi, exprimaţi în vanadiu (V)

(*)Până la 1 ianuarie 2007, valorile medii pentru instalaţiile existente al căror aviz de exploatare a fost emis înainte de 31 decembrie 1996 şi care incinerează doar deşeuri periculoase.
Aceste medii se aplică de asemenea emisiilor de metale grele şi compuşi ai acestora în stare de gaz sau vapori.
(d)Valorile medii trebuie măsurate pe o perioadă de prelevare de minimum 6 ore şi maximum 8 ore. Valoarea limită de emisie face trimitere la concentraţia totală de dioxine şi furani calculată pe baza conceptului de echivalenţă toxică în conformitate cu anexa I.

Dioxine şi furani 0,1 ng/m3

(e)Următoarele valori limită de emisie nu trebuie depăşite pentru concentraţia de monoxid de carbon (CO) în gazele de ardere (în afara fazelor de demaraj şi oprire)
– 50 miligrame/m3 de gaze de ardere ca medie zilnică;
– 150 miligrame/m3 de gaze de ardere pentru cel puţin 95 % dintre toate măsurătorile corespunzătoare unor medii pentru zece minute sau 100 mg/m3 de gaze de ardere pentru toate măsurătorile corespunzătoare unor medii pentru treizeci de minute efectuate în cursul unei singure zile de 24 de ore.
Autoritatea competentă poate acorda derogări pentru instalaţiile de incinerare care utillizează tehnologia patului fluidizat, atâta timp cât derogarea prevede o valoare limită de emisie de 100 mg/m3 (media orară) pentru monoxidul de carbon (CO).
(f)Statele membre pot adopta dispoziţii care să reglementeze derogările prevăzute de prezenta anexă.
ANEXA VI: Formulă pentru calculul concentraţiei de emisie la procentajul standard al concentraţiei de oxigen

ES = concentraţia de emisie calculată la procentajul standard al concentraţiei de oxigen EM = concentraţia de emisie măsurată OS = concentraţia de oxigen standard OM = concentraţia de oxigen măsurată

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007

Categorii
Legislatie

Directiva 2000/53/CE din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

Având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 337, 7.11.1997, p. 3 şi JO C 156, 3.6.1999, p. 5.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 129, 27.4.1998, p. 44.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,
în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat şi pe baza textului comun aprobat de Comitetul de conciliere la data de 23 mai 2000 (3),
(3)Avizul Parlamentului European din 11 februarie 1999 (JO C 150, 28.5.1999, p. 420), Poziţia comună a Consiliului din 29 iulie 1999 (JO C 317, 4.11.1999, p. 19) şi Decizia Parlamentului European din 3 februarie 2000 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 20 iulie 2000 şi Decizia Parlamentului European din 7 septembrie 2000.

Întrucât:
(1)Se impune armonizarea diferitelor măsuri de drept intern privind vehiculele scoase din uz pentru ca, în primul rând, impactul vehiculelor scoase din uz asupra mediului să fie redus la minimum, contribuind astfel la protecţia, conservarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului şi la conservarea energiei, şi, în al doilea rând, să se asigure buna funcţionare a pieţei interne şi să se evite denaturarea concurenţei în Comunitate.
(2)Este necesară elaborarea unui cadru comunitar pentru a asigura coerenţa între modalităţile de abordare naţionale pentru atingerea obiectivelor menţionate anterior, în special cu scopul de a proiecta vehicule pentru reciclare şi recuperare, între normele pentru instalaţiile de colectare şi recuperare şi între realizarea obiectivelor pentru refolosire, reciclare şi recuperare, luând în considerare principiul subsidiarităţii şi principiul “poluatorul plăteşte”.
(3)în fiecare an, vehiculele scoase din uz din Comunitate generează între 8 şi 9 milioane tone de deşeuri care trebuie gestionate corect.
(4)Pentru a pune în aplicare principiile de precauţie şi prevenire şi în conformitate cu strategia comunitară pentru gestionarea deşeurilor, pe cât posibil, trebuie evitată generarea de deşeuri.
(5)Un alt principiu fundamental stabileşte că deşeurile trebuie refolosite şi recuperate şi acordă întâietate refolosirii şi reciclării.
(6)Statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că unităţile economice instituie sisteme de colectare, tratare şi recuperare a vehiculelor scoase din uz.
(7)Statele membre trebuie să se asigure că ultimul deţinător şi/sau proprietar poate livra vehiculul scos din uz către o instalaţie de tratare autorizată fără costuri, ca urmare a faptului că vehiculul nu are valoare sau are o valoare comercială negativă. Statele membre trebuie să se asigure că producătorii acoperă toate sau o mare parte din costurile punerii în aplicare a acestor măsuri; funcţionarea normală a forţelor de pe piaţă nu trebuie împiedicată.
(8)Prezenta directivă trebuie să se aplice vehiculelor şi vehiculelor scoase din uz, inclusiv componentelor şi materialelor acestora, precum şi pieselor de rezervă şi de schimb, fără a aduce atingere standardelor de siguranţă, valorilor emisiilor în aer şi reducerii zgomotului.
(9)Prezenta directivă trebuie înţeleasă ca împrumutând, acolo unde este cazul, terminologia utilizată într-o serie de directive existente, şi anume Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative cu privire la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase (4), Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislaţiei statelor membre cu privire la aprobările tip pentru autovehicule şi remorci (5) şi Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile (6).
(4)JO 196, 16.8.1967, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/98/CE a Comisiei (JO L 355, 30.12.1998, p. 1).
(5)JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/91/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 11, 16.1.1999, p. 25).
(6)JO 194, 25.7.1975, p. 39. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (JO L 135, 6.6.1996, p. 32).
(10)Vehiculele de epocă, şi anume vehiculele istorice sau vehiculele cu valoare pentru colecţionari sau destinate muzeelor, păstrate în condiţii adecvate şi sigure pentru mediu, gata de utilizare sau dezmembrate, nu sunt incluse în definiţia deşeurilor din Directiva 75/442/CEE şi nu fac obiectul prezentei directive.
(11)Este important ca măsurile preventive să se aplice cu începere din faza de proiectare a vehiculului şi să se concretizeze în special în reducerea şi controlul substanţelor periculoase provenind de la vehicule, pentru a preveni eliberarea acestora în mediu, pentru a facilita reciclarea şi pentru a evita eliminarea deşeurilor periculoase. Trebuie interzisă în special utilizarea plumbului, a mercurului, a cadmiului şi a cromului hexavalent. Aceste metale grele trebuie utilizate în anumite aplicaţii în conformitate cu o listă revizuită periodic. Astfel, se poate evita prezenţa anumitor materiale şi compuşi printre reziduurile provenind de la maşina de tăiat şi incinerarea sau eliminarea acestora la rampele de gunoi.
(12)Reciclarea tuturor părţilor din plastic ale vehiculelor scoase din uz trebuie îmbunătăţită continuu. În prezent, Comisia examinează impactul componentelor din PVC asupra mediului. Pe baza acestei analize, Comisia va face propuneri adecvate pentru utilizarea de PVC, incluzând observaţii privind vehiculele.
(13)Cerinţele pentru dezmembrarea, refolosirea şi reciclarea vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora trebuie integrate în etapele de proiectare şi producţie a noilor vehicule.
(14)Dezvoltarea pieţelor de materiale reciclate trebuie încurajată.
(15)Pentru a asigura eliminarea vehiculelor scoase din uz fără periclitarea mediului, se impune crearea de sisteme de colectare adecvate.
(16)Se impune introducerea unui certificat de distrugere pentru a condiţiona radierea vehiculelor scoase din uz. Statele membre care nu au un sistem de radiere trebuie să creeze un sistem pe baza căruia autorităţilor competente li se prezintă un certificat de distrugere atunci când vehiculul scos din uz este transferat într-o instalaţie de tratare.
(17)Prezenta directivă nu împiedică statele membre să permită, după caz, radierea temporară a vehiculelor.
(18)întreprinderile de colectare şi tratare au dreptul de a opera numai la primirea unui permis sau, în cazul utilizării unei înregistrări în locul permisului, numai pe baza respectării anumitor condiţii.
(19)Se impune promovarea proprietăţilor de recuperare şi de reciclare a vehiculelor.
(20)Cerinţele privind operaţiunile de depozitare şi tratare trebuie stabilite pentru a preveni impactul negativ asupra mediului şi pentru a evita denaturarea schimburilor comerciale şi a concurenţei.
(21)Pentru a obţine rezultate pe termen scurt şi pentru a oferi operatorilor, consumatorilor şi autorităţilor publice perspectiva necesară pe termen lung, se impune stabilirea de obiective cuantificate pentru refolosire, reciclare şi recuperare care trebuie îndeplinite de operatorii economici.
(22)Producătorii trebuie să se asigure că vehiculele sunt proiectate şi fabricate astfel încât să permită îndeplinirea obiectivelor pentru refolosire, reciclare şi recuperare. În acest scop, Comisia promovează pregătirea standardelor europene şi ia restul măsurilor necesare pentru a modifica legislaţia europeană aplicabilă privind aprobările tip pentru vehicule.
(23)Statele membre se asigură că, la punerea în aplicare a prezentei directive, este protejată concurenţa, în special cu privire la accesul întreprinderilor mici şi mijlocii pe piaţa de colectare, dezmembrare, tratare şi reciclare.
(24)Pentru a facilita dezmembrarea şi recuperarea, în special reciclarea vehiculelor scoase din uz, producătorii de vehicule trebuie să furnizeze instalaţii de tratare autorizate cu toate informaţiile necesare referitoare la dezmembrare, în special pentru materialele cu grad ridicat de risc.
(25)Se impune promovarea pregătirii standardelor europene, după caz. Producătorii de vehicule şi de materiale trebuie să utilizeze standarde de codificare pentru componente şi materiale care urmează să fie stabilite de Comisie, sprijinită de comitetul competent. La pregătirea acestor standarde, Comisia va lua în considerare, după caz, activităţile desfăşurate de forurile internaţionale relevante în acest domeniu.
(26)Pentru a monitoriza punerea în aplicare a obiectivelor prezentei directive sunt necesare date privind vehiculele scoase din uz din întreaga Comunitate.
(27)Consumatorii trebuie să fie informaţi corespunzător pentru a-şi adapta comportamentul şi atitudinile; în acest scop, operatorii economici relevanţi trebuie să pună la dispoziţie informaţiile necesare.
(28)Statele membre pot hotărî să pună în aplicare anumite decizii pe bază de acorduri cu sectorul economic respectiv, cu condiţia îndeplinirii anumitor cerinţe.
(29)Adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic a cerinţelor pentru instalaţiile de tratare şi pentru utilizarea substanţelor periculoase, precum şi adaptarea standardelor minime pentru certificatul de distrugere, formatul bazei de date şi punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru a controla respectarea obiectivelor cuantificate trebuie efectuate de Comisie pe baza unei proceduri a comitetului.
(30)Măsurile urmând a fi luate pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competenţelor de punere în aplicare conferite Comisiei (1).
(1)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(31)Statele membre pot aplica dispoziţiile prezentei directive înainte de data stabilită, cu condiţia ca aceste măsuri să fie în conformitate cu tratatul,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Art. 1: Obiective
Prezenta directivă stabileşte dispoziţii care urmăresc în primul rând prevenirea formării de deşeuri de la vehiculele scoase din uz şi, în plus, refolosirea, reciclarea şi alte forme de recuperare a vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora pentru a reduce eliminarea de deşeuri, precum şi îmbunătăţirea din punct de vedere ecologic a activităţii tuturor operatorilor economici implicaţi în ciclul de viaţă al vehiculelor, în special a operatorilor direct implicaţi în tratarea vehiculelor scoase din uz.

Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive:
1.”vehicul” înseamnă orice vehicul desemnat ca aparţinând categoriilor M1 sau N1 definite la anexa IIA la Directiva 70/156/CEE şi autovehiculele cu trei roţi, astfel cum sunt definite de Directiva 92/61/CEE, cu excepţia tricicletelor cu motor;
2.”vehicul scos din uz” înseamnă un vehicul care constituie un deşeu în sensul stabilit la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE;
3.”producător” înseamnă fabricantul de vehicule sau importatorul profesional al unui vehicul într-un stat membru;
4.”prevenire” înseamnă măsurile care urmăresc reducerea cantităţii de vehicule scoase din uz, de materiale şi substanţe provenite de la acestea, precum şi reducerea pericolului pe care îl prezintă acestea pentru mediu;
5.”tratare” înseamnă orice activitate desfăşurată după ce vehiculul scos din uz a fost predat unei instalaţii pentru depoluare, dezmembrare, mărunţire, tăiere, recuperare sau pregătire pentru eliminare a deşeurilor rezultate de la tăiere, precum şi restul operaţiunilor efectuate pentru recuperarea şi/sau eliminarea vehiculului scos din uz şi a componentelor acestuia;
6.”refolosire” înseamnă orice operaţie prin care componentele vehiculelor scoase din uz sunt utilizate în acelaşi scop pentru care au fost concepute;
7.”reciclare” înseamnă reprelucrarea într-un proces de producţie a materialelor uzate în scopul original sau în alte scopuri, cu excepţia recuperării energiei. Recuperarea energiei reprezintă utilizarea combustibililor uzaţi ca mijloc de generare a energiei prin incinerare directă cu sau fără alte deşeuri, dar cu recuperarea căldurii;
8.”recuperare” înseamnă oricare dintre operaţiile aplicabile menţionate la anexa IIB din Directiva 75/442/CEE;
9.”eliminare” înseamnă oricare dintre operaţiile aplicabile menţionate la anexa IIA din Directiva 75/442/CEE;
10.”operatori economici” înseamnă producători, distribuitori, colectori, companii de asigurări auto, operatori care se ocupă cu dezmembrarea, tăierea, recuperarea, reciclarea şi alţi operatori care se ocupă cu tratarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv a componentelor şi a materialelor acestora;
11.”substanţă periculoasă” înseamnă orice substanţă considerată periculoasă în conformitate cu Directiva 67/548/CEE;
12.”aparat de tăiat” înseamnă orice instrument utilizat pentru tăierea în bucăţi sau pentru fragmentarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv în scopul obţinerii de deşeuri de metal direct refolosibile;
13.”informaţii referitoare la dezmembrare” înseamnă toate informaţiile necesare pentru tratarea corectă şi sigură din punct de vedere ecologic a vehiculelor scoase din uz. Acestea sunt puse la dispoziţia instalaţiilor de tratare autorizate de către fabricanţii de vehicule şi producătorii de componente sub forma unor manuale sau pe suport electronic (de exemplu, CD-ROM, servicii on-line).

Art. 3: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică vehiculelor şi vehiculelor scoase din uz, inclusiv componentelor şi materialelor acestora. Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (4) al treilea paragraf, aceasta se aplică indiferent de modul în care vehiculul a fost întreţinut sau reparat pe durata utilizării şi indiferent dacă este echipat cu componentele furnizate de producător sau cu alte componente a căror asamblare ca piese de rezervă sau de schimb este în conformitate cu deciziile comunitare sau naţionale corespunzătoare.
(2)Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere legislaţiei comunitare şi interne relevante existente, în special cu privire la standardele de siguranţă, emisiile atmosferice şi controlul zgomotului, precum şi la protecţia solului şi a apei.
(3)Atunci când un producător produce sau importă doar vehicule care sunt exceptate de la aplicarea Directivei 70/156/CEE în temeiul articolului 8 alineatul (2) litera (a), statele membre pot excepta producătorul respectiv şi vehiculele sale de la aplicarea articolului 7 alineatul (4), şi a articolelor 8 şi 9 din prezenta directivă.
(4)Vehiculele cu destinaţii speciale, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă din Directiva 70/156/CEE, sunt excluse de la aplicarea dispoziţiilor articolului 7 din prezenta directivă.
(5)În cazul autovehiculelor cu trei roţi se aplică numai articolul 5 alineatele (1) şi (2) şi articolul 6 din prezenta directivă.

Art. 4: Prevenirea
(1)Pentru a promova prevenirea generării de deşeuri, statele membre încurajează în special:
a)fabricanţii de vehicule, în colaborare cu producătorii de materiale şi echipamente, să limiteze utilizarea substanţelor periculoase la vehicule şi să le reducă, pe cât posibil, începând cu faza de proiectare, astfel încât să prevină în special eliberarea acestora în mediu, facilitând reciclarea şi evitând nevoia de a elimina deşeuri periculoase;
b)proiectarea şi producerea de noi vehicule care ţin seama în cea mai mare măsură şi facilitează dezmembrarea, refolosirea, recuperarea şi, în special, reciclarea vehiculelor scoase din uz, a componentelor şi a materialelor acestora;
c)fabricanţii de vehicule, în colaborare cu producătorii de materiale şi echipamente, să integreze o cantitate sporită de material reciclat în vehicule şi în alte produse, pentru a dezvolta pieţe de desfacere pentru materialele reciclate.
(2)_
a)Statele membre se asigură că materialele şi componentele vehiculelor introduse pe piaţă după 1 iulie 2003 nu conţin plumb, mercur, cadmiu sau crom hexavalent decât în cazurile enumerate la anexa II în condiţiile specificate;
b)în conformitate cu procedura stabilită la articolul 11, Comisia modifică în mod periodic anexa II, în funcţie de progresul ştiinţific şi tehnic, pentru ca:
(i)după caz, să stabilească valorile concentraţiilor maxime până la care este tolerat nivelul substanţelor menţionate la litera (a) în anumite materiale şi componente ale vehiculelor;
(ii)să excepteze anumite materiale şi componente ale vehiculelor de la aplicarea dispoziţiilor literei (a), dacă utilizarea acestor substanţe nu poate fi evitată;
(iii)să anuleze materiale şi componente ale vehiculelor din anexa II, dacă utilizarea acestor substanţe poate fi evitată;
(iv)pe baza punctelor (i) şi (ii) să desemneze acele materiale şi componente ale vehiculelor care pot fi detaşate înainte de continuarea tratării; acestea sunt etichetate sau identificate prin mijloace adecvate;
c)Comisia modifică anexa II pentru prima dată până la 21 octombrie 2001. În nici un caz, nici una dintre exceptările enumerate aici nu sunt eliminate din anexă înainte de 1 ianuarie 2003.

Art. 5: Colectarea
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că:
– operatorii economici stabilesc sisteme pentru colectarea tuturor vehiculelor scoase din uz şi, pe cât posibil din punct de vedere tehnic, a părţilor uzate înlăturate la repararea maşinilor pentru transport de persoane;
– instalaţiile de colectare de pe teritoriul lor sunt disponibile în mod corespunzător.
(2)Statele membre iau şi măsurile necesare pentru a se asigura că toate vehiculele scoase din uz sunt transferate în instalaţiile de tratare autorizate.
(3)Statele membre stabilesc un sistem care impune necesitatea prezentării unui certificat de distrugere pentru radierea unui vehicul scos din uz. Acest certificat este eliberat deţinătorului şi/sau proprietarului atunci când vehiculul scos din uz este transferat în instalaţiile de tratare. Instalaţiile de tratare care au obţinut un permis în conformitate cu articolul 6 au dreptul de a elibera un certificat de distrugere. Statele membre pot permite producătorilor, vânzătorilor şi întreprinderilor de colectare ca, în numele unei instalaţii de tratare autorizate, să elibereze certificate de distrugere, cu condiţia ca aceştia să garanteze că vehiculul scos din uz este transferat într-o instalaţie de tratare autorizată şi să fie înregistraţi la autorităţile publice.
Eliberarea certificatului de distrugere de către instalaţiile de tratare sau de către vânzători sau întreprinderi de colectare, în numele unei instalaţii de tratare autorizate, nu îi îndreptăţeşte pe aceştia să solicite rambursări financiare, cu excepţia cazurilor în care acest lucru a fost stabilit în mod expres de statele membre.
Statele membre care nu au un sistem de radiere la data intrării în vigoare a prezentei directive stabilesc un sistem pe baza căruia autorităţilor competente li se prezintă un certificat de distrugere atunci când vehiculul scos din uz este transferat către o instalaţie de tratare şi respectă prevederile prezentului paragraf. Statele membre care aplică prezentul paragraf informează Comisia cu privire la motivele respective.
(4)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că livrarea vehiculelor la o instalaţie de tratare autorizată în conformitate cu alineatul (3) nu induce nici un cost asupra deţinătorului şi/sau a proprietarului ca urmare a faptului că vehiculul nu are nici o valoare comercială sau are o valoare negativă.
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că producătorii acoperă toate sau cea mai mare parte din costurile punerii în aplicare a acestei măsuri şi/sau preiau vehiculele scoase din uz în aceleaşi condiţii ca cele menţionate la primul paragraf.
Statele membre pot stabili ca livrarea vehiculelor scoase din uz să nu fie în totalitate gratuită dacă vehiculul scos din uz nu conţine componentele esenţiale ale unui vehicul, în special motorul şi caroseria, sau conţine deşeuri care au fost adăugate vehiculului scos din uz.
Comisia monitorizează periodic punerea în aplicare a primului paragraf pentru a se asigura că nu conduce la perturbarea pieţei şi, dacă este necesar, propune Parlamentului European şi Consiliului o modificare a respectivului paragraf.
(5)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că autorităţile competente acceptă reciproc certificatele de distrugere eliberate în alte state membre în conformitate cu alineatul (3). În acest scop, Comisia elaborează până la 21 octombrie 2001 cerinţele minime pentru certificatul de distrugere.

Art. 6: Tratarea
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate vehiculele scoase din uz sunt depozitate (chiar şi temporar) şi tratate în conformitate cu cerinţele generale stabilite la articolul 4 din Directiva 75/442/CEE şi în conformitate cu cerinţele tehnice minime stabilite la anexa I la prezenta directivă, fără a aduce atingere reglementărilor de drept intern cu privire la sănătate şi la mediu.
(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate unităţile sau întreprinderile care efectuează operaţii de tratare obţin un permis sau sunt înregistrate la autorităţile competente, în conformitate cu articolele 9, 10 şi 11 din Directiva 75/442/CEE.
Derogarea de la obligaţia permisului menţionată la articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 75/442/CEE poate fi aplicată operaţiilor de recuperare privind deşeurile provenind de la vehicule scoase din uz după tratarea acestora conform anexei I punctul 3 la prezenta directivă, dacă autorităţile competente au efectuat o inspecţie înainte de înregistrare. La această inspecţie se verifică:
a)tipul şi cantităţile de deşeuri care urmează a fi tratate;
b)cerinţele tehnice minime care trebuie respectate;
c)măsurile de siguranţă care trebuie luate,
pentru a realiza obiectivele menţionate la articolul 4 din Directiva 75/442/CEE. Această inspecţie este efectuată o dată pe an. Statele membre care utilizează derogarea trimit rezultatele la Comisie.
(3)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate unităţile sau întreprinderile care efectuează operaţii de tratare îndeplinesc cel puţin următoarele obligaţii în conformitate cu anexa I:
a)vehiculele scoase din uz sunt dezmembrate înainte de continuarea tratării sau de alte operaţii echivalente pentru a reduce orice impact negativ asupra mediului. Componentele sau materialele etichetate sau identificate în orice alt mod în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) sunt demontate înainte de continuarea tratării;
b)materialele şi componentele cu grad ridicat de risc sunt înlăturate selectiv, pentru a nu contamina deşeurile provenind de la vehiculele scoase din uz, produse de maşina de tăiat;
c)operaţiile de demontare şi depozitare sunt efectuate astfel încât să permită refolosirea, recuperarea şi, în special, reciclarea componentelor vehiculelor.
Operaţiile de tratare pentru depoluarea vehiculelor scoase din uz menţionate la anexa I punctul 3 sunt efectuate cât mai repede posibil.
(4)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că permisul sau înregistrarea menţionate la alineatul (2) include toate condiţiile necesare pentru îndeplinirea cerinţelor de la alineatele (1), (2) şi (3).
(5)Statele membre încurajează unităţile şi întreprinderile care efectuează operaţii de tratare la să introducă sisteme de gestionare ecologică autorizate.

Art. 7: Refolosirea şi recuperarea
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a încuraja refolosirea componentelor care sunt adecvate refolosirii, recuperarea componentelor care nu pot fi refolosite, acordând întâietate reciclării când este posibilă din punct de vedere ecologic, fără a aduce atingere cerinţelor privind siguranţa vehiculelor şi cerinţele ecologice cum ar fi emisiile atmosferice şi controlul poluării fonice.
(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că operatorii economici îndeplinesc următoarele obiective:
a)până la 1 ianuarie 2006, refolosirea şi recuperarea tuturor vehiculelor scoase din uz creşte cu minimum 86 % greutate medie anuală pe vehicul. În acelaşi interval de timp, refolosirea şi reciclarea cresc cu minimum 80 % greutate medie anuală pe vehicul.
Pentru vehiculele fabricate înainte de 1 ianuarie 1980, statele membre pot stabili obiective care să nu fie mai mici de 75 % pentru refolosire şi recuperare şi de 70 % pentru refolosire şi reciclare. Statele membre care aplică prezentul paragraf informează Comisia şi restul statelor membre cu privire la motivele respective;
b)până la 1 ianuarie 2015, refolosirea şi recuperarea tuturor vehiculelor scoase din uz creşte la minimum 95 % greutate medie anuală pe vehicul. În acelaşi interval de timp, refolosirea şi reciclarea cresc la minimum 85 % greutate medie anuală pe vehicul.
Până la 31 decembrie 2005, Parlamentul European şi Consiliul reexaminează obiectivele menţionate la litera (b), pe baza unui raport al Comisiei însoţit de o propunere. În acest raport, Comisia ia în considerare evoluţia compoziţiei materialelor din vehicule şi orice alte aspecte ecologice relevante pentru vehicule.
În conformitate cu procedura stabilită la articolul 11, Comisia stabileşte reglementările necesare pentru a controla respectarea de către statele membre a obiectivelor stabilite la prezentul paragraf. În acest scop, Comisia ia în considerare toţi factorii relevanţi, inter alia, disponibilitatea datelor şi problema exportului şi a importului de vehicule scoase din uz. Comisia ia aceste măsuri până la 21 octombrie 2002.
(3)Pe baza propunerii Comisiei, Parlamentul European şi Consiliul stabilesc obiective pentru refolosire şi recuperare şi pentru refolosire şi reciclare pentru anii următori după 2015.
(4)Pentru a pregăti modificarea Directivei 70/156/CEE, Comisia promovează pregătirea standardelor europene privind dezmembrarea, recuperarea şi reciclarea vehiculelor. După stabilirea acestor standarde, dar nu mai târziu de sfârşitul anului 2001, Parlamentul European şi Consiliul, pe baza unei propuneri a Comisiei, modifică Directiva 70/156/CEE astfel încât vehiculele cu aprobare tip în conformitate cu directiva respectivă şi scoase pe piaţă la trei ani de la modificarea Directivei 70/156/CEE să fie refolosibile şi/sau reciclabile în proporţie de minimum 85 % greutate pe vehicul şi refolosibile şi/sau recuperabile în proporţie de minimum 95 % greutate pe vehicul.
(5)La propunerea modificării Directivei 70/156/CEE privind capacitatea vehiculelor de a fi dezmembrate, recuperate şi reciclate, Comisia ia în considerare, după caz, necesitatea de a garanta faptul că refolosirea componentelor nu atrage după sine riscuri pentru siguranţă sau pentru mediu.

Art. 8: Standarde de codificare – informaţii referitoare la dezmembrare
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că producătorii, împreună cu fabricanţii de materiale şi echipamente, folosesc standarde de codificare pentru materiale şi componente, în special pentru a facilita identificarea acelor componente şi materiale care sunt adecvate pentru refolosire şi recuperare.
(2)Până la 21 octombrie 2001, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 11, Comisia stabileşte standardele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol. În acest scop, Comisia ia în considerare activitatea desfăşurată în acest domeniu de forurile internaţionale relevante şi contribuie în mod corespunzător la aceasta.
(3)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că producătorii furnizează informaţii referitoare la dezmembrare pentru fiecare tip de vehicul scos pe piaţă în termen de şase luni de la scoaterea acestuia pe piaţă. În măsura în care instalaţiile de tratare necesită acest lucru pentru a respecta dispoziţiile prezentei directive, aceste informaţii identifică diferitele componente şi materiale ale vehiculelor şi amplasarea în vehicule a tuturor substanţelor periculoase, în special pentru realizarea obiectivelor stabilite la articolul 7.
(4)Fără a aduce atingere secretului comercial şi industrial, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că producătorii componentelor vehiculelor pun la dispoziţia instalaţiilor de tratare autorizate, în măsura în care acestea solicită, informaţii adecvate privind dezmembrarea, depozitarea şi testarea componentelor care pot fi refolosite.

Art. 9: Raportarea şi informarea
(1)La intervale de trei ani, statele membre înaintează Comisiei un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive. Raportul este întocmit pe baza unui chestionar sau a unei scheme stabilite de Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 6 din Directiva 91/692/CEE (1), cu scopul de a stabili o bază de date privind vehiculele scoase din uz şi tratarea acestora. Raportul conţine informaţii relevante referitoare la posibilele modificări în structura comercializării autovehiculelor şi în sectoarele de colectare, dezmembrare, tăiere, recuperare şi reciclare, care pot duce la perturbarea concurenţei între sau în interiorul statelor membre. Chestionarul sau schema sunt trimise statelor membre cu şase luni înainte de începutul perioadei acoperite de raport. Raportul este înaintat Comisiei în termen de nouă luni de la sfârşitul perioadei de trei ani pe care o acoperă.
(1)JO L 377, 31.12.1991, p. 48.
Primul raport acoperă perioada de trei ani de la 21 aprilie 2002.
Pe baza informaţiilor menţionate anterior, Comisia publică un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor statelor membre.
(2)În fiecare caz, statele membre solicită operatorilor economici în cauză să publice informaţii privind:
– structura vehiculelor şi a componentelor acestora, urmărind gradul lor de recuperare şi de reciclare;
– tratarea sigură din punct de vedere ecologic a vehiculelor scoase din uz, în special dezmembrarea şi înlăturarea tuturor lichidelor;
– dezvoltarea şi optimizarea metodelor de refolosire, reciclare şi recuperare a vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora;
– progresul înregistrat cu privire la recuperare şi reciclare pentru a reduce deşeurile eliminate şi pentru a creşte gradul de recuperare şi reciclare.
Producătorul trebuie să pună aceste informaţii la dispoziţia posibililor cumpărători de vehicule. Informaţiile sunt incluse în documentele promoţionale utilizate la introducerea pe piaţă a noului vehicul.

Art. 10: Punerea în aplicare
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 21 aprilie 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
(3)Cu condiţia realizării obiectivelor stabilite în prezenta directivă, statele membre pot să transpună dispoziţiile articolului 4 alineatul (1), ale articolului 5 alineatul (1), ale articolului 7 alineatul (1), ale articolului 8 alineatele (1) şi 8 alineatul (3) şi ale articolului 9 alineatul (2) şi să specifice normele de punere în aplicare a articolului 5 alineatul (4) prin intermediul acordurilor dintre autorităţile competente şi sectoarele economice respective. Aceste acorduri respectă următoarele cerinţe:
a)acordurile sunt executorii;
b)acordurile trebuie să specifice obiectivele cu termenele limită respective;
c)acordurile sunt publicate în jurnalul oficial naţional sau într-un document oficial la care publicul are acelaşi acces şi sunt transmise Comisiei;
d)rezultatele obţinute pe baza unui acord sunt monitorizate periodic, sunt raportate autorităţilor competente şi Comisiei şi puse la dispoziţia publicului în conformitate cu condiţiile stabilite în acord;
e)autorităţile competente iau deciziile necesare examinării progresului înregistrat pe baza unui acord;
f)în cazul nerespectării unui acord, statele membre trebuie să pună în aplicare deciziile relevante ale prezentei directive prin acte cu putere de lege şi măsuri administrative.

Art. 11: Procedura de comitet
(1)Comisia este sprijinită de comitetul instituit prin articolul 18 din Directiva 75/442/CEE, denumit în continuare “comitetul”.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.
Perioada stabilită la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CEE se stabileşte la trei luni.
(3)Comitetul îşi adoptă propriul regulament de funcţionare.
(4)În conformitate cu procedura stabilită în prezentul articol, Comisia adoptă:
a)cerinţele minime, în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) pentru certificatul de distrugere;
b)normele detaliate menţionate la articolul 7 alineatul (2) al treilea paragraf;
c)formatele referitoare la sistemul bazei de date menţionat la articolul 9;
d)modificările necesare pentru adaptarea anexelor la prezenta directivă la progresul tehnic şi ştiinţific.
Art. 12: Intrarea în vigoare
(1)Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
(2)Art. 5 alineatul (4) se aplică:
– de la 1 iulie 2002, pentru vehicule scoase pe piaţă de la această dată;
– de la 1 ianuarie 2007, pentru vehicule scoase pe piaţă înainte de data menţionată la prima liniuţă.
(3)Statele membre pot aplica articolul 5 alineatul (4) înainte de data stabilită la alineatul (2).

Art. 13: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 18 septembrie 2000.
Pentru Parlamentul European
Preşedintele
N. FONTAINE
Pentru Consiliu
Preşedintele
H. VÉDRINE

ANEXA I: Cerinţe tehnice minime pentru tratarea în conformitate cu articolul 6 alineatele (1) şi (3)
1.Spaţii de depozitare (inclusiv depozitarea temporară) a vehiculelor scoase din uz înainte de tratare:
– suprafeţe impermeabile pentru zonele adecvate, prevăzute cu dispozitive de colectare a scurgerilor, decantoare şi dispozitive de epurare-degresare;
– echipamente pentru tratarea apei, inclusiv a apei de ploaie, în conformitate cu reglementările referitoare la mediu şi sănătate.

2.Spaţii de tratare:
– suprafeţe impermeabile pentru zonele adecvate, prevăzute cu dispozitive de colectare a scurgerilor, decantoare şi dispozitive de epurare-degresare;
– depozite adecvate pentru părţile dezmembrate, inclusiv depozite impermeabile pentru piesele de schimb care vin în contact cu uleiul;
– containere adecvate pentru depozitarea bateriilor (cu neutralizare electrolitică în acelaşi spaţiu sau în altă parte), filtre şi condensatoare care conţin PCB/PCT;
– rezervoare de depozitare adecvate pentru depozitarea separată a lichidelor vehiculelor scoase din uz: combustibil, ulei de motor, ulei de cutie de viteze, ulei de transmisie, ulei hidraulic, lichide de răcire, antigel, lichid de frână, acid de baterie, lichide ale sistemului de aer condiţionat şi orice alte lichide conţinute de vehiculul scos din uz;
– echipamente pentru tratarea apei, inclusiv a apei de ploaie, în conformitate cu reglementările referitoare la mediu şi sănătate;
– depozite adecvate pentru anvelope uzate, inclusiv prevenirea incendiilor şi a depozitării excesive în stive.

3.Operaţii de tratare pentru depoluarea vehiculelor scoase din uz:
– înlăturarea bateriilor şi a rezervoarelor de gaz lichefiat;
– înlăturarea sau neutralizarea componentelor cu potenţial exploziv (de exemplu, pernele de aer);
– înlăturarea şi colectarea şi depozitarea separată a combustibililor, a uleiului de motor, a uleiului de cutie de viteze, a uleiului hidraulic, a lichidelor de răcire, a antigelului, a lichidului de frână, a lichidelor sistemului de aer condiţionat şi a oricăror altor lichide conţinute de vehiculul scos din uz, cu excepţia cazului în care sunt necesare pentru refolosirea părţilor respective;
– înlăturarea, pe cât posibil, a tuturor componentelor identificate ca având un conţinut de mercur.

4.Operaţii de tratare pentru promovarea reciclării:
– înlăturarea catalizatorilor;
– înlăturarea componentelor de metal cu conţinut de cupru, aluminiu şi magneziu, dacă aceste materiale nu sunt separate în procesul de tăiere;
– înlăturarea anvelopelor şi a părţilor mari din plastic (bare de protecţie, tablouri de bord, containere lichide etc.) dacă aceste materiale nu sunt separate în procesul de tăiere astfel încât să fie reciclate eficient ca materiale;
– înlăturarea părţilor de sticlă.

5.Operaţiile de depozitare trebuie efectuate fără a deteriora piesele de schimb şi componentele care conţin lichide sau care sunt recuperabile.
ANEXA II: Materiale şi componente exceptate de la aplicarea articolului 4 alineatul (2) litera (a)

 

Materiale şi componente Se etichetează sau se identifică în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) punctul (iv)
Plumbul în aliaje
1. Oţel (inclusiv oţel galvanizat) cu un conţinut de până la 0,35 % plumb în greutate
2. Aluminiu cu un conţinut de până la 0,4 % plumb în greutate
3. Aluminiu cu un conţinut de până la 4 % plumb în greutate (în jante, piese ale motorului şi sistemul de acţionare a geamurilor) X
4. Aliaj de cupru cu un conţinut de până la 4 % plumb în greutate
5. Bucşe şi carcase de lagăre din aliaj plumb/bronz
Plumb şi compuşi ai plumbului în componente
6. Baterii X
7. Înveliş interior al rezervorului de benzină X
8. Amortizoare de vibraţii X
9. Agent de vulcanizare pentru furtunuri de alimentare sau de presiune
10. Stabilizator pentru vopsele de protecţie
11. Suduri în panourile electrice şi alte instalaţii
Crom hexavalent
12. Înveliş anticorosiv pe numeroase componente de bază ale vehiculului (maximum 2 grame per vehicul)
Mercur
13. Becuri şi afişaj panou instrumente X

 

Prin procedura menţionată la articolul 4 alineatul (2) litera (b), Comisia evaluează următoarele aplicaţii:
– plumbul ca aliaj în jenţi, piese ale motorului şi sistemul de acţionare a geamurilor;
– plumbul în baterii;
– plumbul în greutăţile pentru echilibrare;
– componentele electrice care conţin plumb, încastrate în corpuri ceramice sau de sticlă;
– cadmiu în bateriile pentru vehiculele electrice
ca fiind prioritare, pentru a stabili cât mai repede posibil dacă anexa II trebuie modificată corespunzător. În ceea ce priveşte cadmiul din bateriile pentru vehiculele electrice, Comisia ia în considerare, în cadrul procedurii menţionate la articolul 4 alineatul (2) litera (b) şi în cadrul unei evaluări ecologice generale, disponibilitatea unor înlocuitori, precum şi necesitatea de a menţine disponibilitatea vehiculelor electrice.

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007

Categorii
Legislatie

Ordin nr. 756 din 3 noiembrie 1997 pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului

Ministrul apelor, pădurilor şi protecţiei mediului

În temeiul prevederilor art. 9, art. 10 alin. 4, art. 14 şi art. 64 lit. d) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995,
Ordinului nr. 125/1996 secţiunea 5 pct. 5.4., 5.5. şi 5.6. şi secţiunea 8 pct. 8.1. şi 8.2. al ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului, care a aprobat Procedura de reglementare a activităţilor economico-sociale cu impact asupra mediului,
Hotărârii Guvernului nr. 568/1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, cu modificările ulterioare,
emite următorul ordin:
1.Se aprobă Reglementarea privind evaluarea poluării mediului, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
2.Departamentul protecţiei mediului prin Direcţia strategii şi reglementări pentru protecţia mediului răspunde de aplicarea prevederilor prezentului ordin şi de instruirea periodică în mod unitar a personalului din cadrul unităţilor teritoriale, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul emiterii actelor de reglementare.
3.Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Monitorul Oficial al României.

REGLEMENTĂRI din 3 noiembrie 1997 privind evaluarea poluării mediului
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1
Prezenta reglementare stabileşte procedurile şi normele tehnice privind identificarea prejudiciilor aduse mediului, în scopul determinării responsabilităţilor pentru remedierea acestora şi se emite în baza prevederilor art. 36, 42 şi 48 din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, precum şi a prevederilor articolului 15 alin. (5) din Legea apelor nr. 107/1996.
Prevederile prezentei reglementări nu se referă la contaminările cu microorganisme şi/sau substanţe radioactive care sunt supuse altor prevederi legale.

Art. 2
În înţelesul prezentului ordin, se vor utiliza definiţiile următoarelor noţiuni:
• Aer ambiental – aer la care sunt expuse persoanele, plantele, animalele şi bunurile materiale, în spaţii deschise din afara perimetrului uzinal.
• Autoritate competentă – autoritate de mediu, de ape, sănătate sau altă autoritate împuternicită potrivit competenţelor legale să execute controlul reglementărilor în vigoare privind protecţia aerului, apelor, solului şi ecosistemelor acvatice sau terestre.
• Emisie de poluanţi/emisie – descărcare în atmosferă a poluanţilor proveniţi din surse staţionare sau mobile.
• Evacuare de ape uzate/evacuare – descărcare directă sau indirectă în receptori acvatici a apelor uzate conţinând poluanţi sau reziduuri care alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale ale apei utilizate, precum şi a apelor de ploaie ce se scurg de pe terenuri contaminate.
• Evaluare a riscului – analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale unui impact asupra mediului.
• Folosinţă sensibilă şi mai puţin sensibilă – tipuri de folosinţe ale terenurilor, care implică o anumită calitate a solurilor, caracterizată printr-un nivel maxim acceptat al poluanţilor.
• Impact de mediu – modificarea negativă considerabilă a caracteristicilor fizice, chimice şi structurale ale elementelor şi factorilor de mediu naturali; diminuarea diversităţii biologice; modificarea negativă considerabilă a productivităţii ecosistemelor naturale şi antropizate; deteriorarea echilibrului ecologic, reducerea considerabilă a calităţii vieţii sau deteriorarea structurilor antropizate, cauzată, în principal, de poluarea apelor, a aerului şi a solului; supraexploatarea resurselor naturale, gestionarea, folosirea sau planificarea teritorială necorespunzătoare a acestora; un astfel de impact poate fi identificat în prezent sau poate avea o probabilitate de manifestare în viitor, considerată inacceptabilă de către autorităţile competente.
• Obiective de remediere – concentraţii de poluanţi, stabilite de autoritatea competentă, privind reducerea poluării solului, şi care vor reprezenta concentraţiile maxime ale poluanţilor din sol după operaţiunile de depoluare. Aceste valori se vor situa sub nivelurile de alertă sau intervenţie ale agenţilor contaminanţi, în funcţie de rezultatele şi recomandările studiului de evaluare a riscului.
• Poluare potenţial semnificativă – concentraţii de poluanţi în mediu, ce depăşesc pragurile de alertă prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului. Aceste valori definesc nivelul poluării la care autorităţile competente consideră că un amplasament poate avea un impact asupra mediului şi stabilesc necesitatea unor studii suplimentare şi a măsurilor de reducere a concentraţiilor de poluanţi în emisii/evacuări.
• Poluare semnificativă – concentraţii de poluanţi în mediu, ce depăşesc pragurile de intervenţie prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului.
• Prag de alertă – concentraţii de poluanţi în aer, apă, sol sau în emisii/evacuări, care au rolul de a avertiza autorităţile competente asupra unui impact potenţial asupra mediului şi care determină declanşarea unei monitorizări suplimentare şi/sau reducerea concentraţiilor de poluanţi din emisii/evacuări.
• Prag de intervenţie – concentraţii de poluanţi în aer, apă, sol sau în emisii/evacuări, la care autorităţile competente vor dispune executarea studiilor de evaluare a riscului şi reducerea concentraţiilor de poluanţi din emisii/evacuări.
• Probă de referinţă – probă materială produsă de un institut specializat, ce poate fi utilizată pentru a identifica precizia şi acurateţea tehnicilor de analiză chimică a solurilor.
• Preceptori acvatici – ape de suprafaţă interioare, de frontieră sau costiere, precum şi ape subterane, în care sunt evacuate ape uzate, exceptând zonele de influenţă directă sau de amestec ale acestor evacuări.
CAPITOLUL II: Praguri de alertă şi praguri de intervenţie

Art. 3
Prezenta reglementare defineşte semnificaţia şi stabileşte dispoziţiile referitoare la pragurile de alertă şi la pragurile de intervenţie pentru poluanţii din: aer, apă şi sol.

Art. 4
Dispoziţiile referitoare la pragurile de alertă sunt următoarele: a) pragurile de alertă avertizează autorităţile competente asupra existenţei, într-o anumită situaţie, a unei poluări potenţiale în aer, apă sau sol; b) când concentraţia unuia sau mai multor poluanţi depăşeşte un prag de alertă, autorităţile competente pot dispune, dacă se consideră necesar, o monitorizare suplimentară asigurată de către titularii activităţilor potenţial responsabile de poluare, fie prin sisteme proprii, fie prin unităţi specializate. În acelaşi timp, autorităţile competente vor solicita şi vor urmări introducerea unor măsuri de reducere a concentraţiilor de poluanţi din emisii/evacuări.

Art. 5
Pragurile de intervenţie sunt pragurile de poluare la care autorităţile competente:
a)apreciază oportunitatea şi solicită, dacă este necesar, executarea studiilor de evaluare a riscului;
b)investighează consecinţele poluării asupra mediului;
c)impun reducerea poluării, astfel încât concentraţiile de poluanţi în emisii/evacuări să scadă la valorile prevăzute de reglementările în vigoare.
CAPITOLUL III: Reglementări privind poluarea solurilor

Art. 6
Pragurile de alertă şi pragurile de intervenţie pentru concentraţiile agenţilor poluanţi în soluri sunt cuprinse în anexa la prezentele reglementări. Aceste valori vor înlocui toate celelalte norme utilizate anterior în România, referitoare la poluarea solurilor.

Art. 7
Importanţa poluării solurilor cu substanţe chimice şi alţi agenţi poluanţi care nu sunt incluşi în anexa la prezentele reglementări va fi apreciată de către autorităţile competente pe baza unor studii efectuate de unităţi specializate.

Art. 8
Prezentele reglementări privind poluarea solurilor se referă atât la folosinţa sensibilă, cât şi la cea mai puţin sensibilă a terenurilor, identificate după cum urmează:
a)folosinţa sensibilă a terenurilor este reprezentată de utilizarea acestora pentru zone rezidenţiale şi de agrement, în scopuri agricole, ca arii protejate sau zone sanitare cu regim de restricţii, precum şi suprafeţele de terenuri prevăzute pentru astfel de utilizări în viitor;
b)folosinţa mai puţin sensibilă a terenurilor include toate utilizările industriale şi comerciale existente, precum şi suprafeţele de terenuri prevăzute pentru astfel de utilizări în viitor;
c)în cazul în care există incertitudini asupra încadrării unei folosinţe de teren, se vor considera concentraţiile pragurilor de alertă şi de intervenţie pentru folosinţele sensibile ale terenurilor.

Art. 9
Relevanţa pragurilor de alertă şi de intervenţie va determina următoarele măsuri:
a)în situaţiile în care concentraţiile de poluanţi în sol se situează sub valorile de alertă pentru folosinţa sensibilă a terenurilor, autorităţile competente nu vor stabili măsuri speciale;
b)când concentraţiile unuia sau mai multor poluanţi din soluri depăşesc pragurile de alertă, dar se situează sub pragurile de intervenţie pentru folosinţa corespunzătoare a terenului, se consideră că există impact potenţial asupra solului. În aceste situaţii, autorităţile competente vor dispune măsuri de prevenire a poluării în continuare a solului şi de monitorizare suplimentară a surselor potenţiale de poluare;
c)când concentraţiile unuia sau mai multor poluanţi din soluri depăşesc pragurile de intervenţie pentru folosinţa existentă a terenului, se consideră că există impact asupra solului. În aceste situaţii, utilizarea zonei afectate pentru folosinţe sensibile nu este permisă şi vor fi realizate prevederile art. 10. Dezvoltarea acestor zone pentru folosinţe mai puţin sensibile ale terenurilor poate fi permisă, dacă concentraţiile acestor poluanţi nu depăşesc valorile de intervenţie ale folosinţei mai puţin sensibile a terenurilor. Dacă sunt depăşite valorile de intervenţie pentru categoria de folosinţă mai puţin sensibilă a terenurilor, nu se va permite nici o folosinţă a terenurilor şi vor fi aplicate prevederile art. 10 şi, după caz, ale art. 11;
d)pentru situaţia în care este necesar pentru o anumită utilizare ca un teren de folosinţă mai puţin sensibilă să treacă în categoria de folosinţă sensibilă, trebuie satisfăcute cerinţe speciale. În astfel de situaţii, utilizarea terenurilor pentru folosinţe sensibile este posibilă, numai dacă concentraţiile de poluanţi din sol se încadrează sub nivelul de alertă al folosinţei sensibile a terenurilor şi dacă sunt satisfăcute prevederile art. 10 şi, după caz, ale art. 11 ;
e)când pragurile de intervenţie sunt depăşite la unul sau mai mulţi poluanţi din sol pentru terenuri cu folosinţă sensibilă sau mai puţin sensibilă, autorităţile competente vor dispune executarea unui studiu de evaluare a riscului. Obligaţia executării studiului de evaluare a riscului va fi a titularilor de activităţi desfăşurate pe zona de teren afectată, cu excepţia cazurilor în care s-au identificat alţi responsabili pentru poluarea înregistrată;
f)atunci când sunt implicaţi mai mulţi titulari de activităţi desfăşurate pe un teren afectat de poluare, autorităţile competente vor solicita un singur studiu de evaluare a riscului pentru zona în cauză, iar costul acestuia va fi împărţit între titulari, corespunzător ariei geografice deţinute în zona afectată. În anumite situaţii, când autorităţile competente pot identifica un titular considerat ca posibil răspunzător de poluare, acestuia i se poate solicita să suporte costul total al studiului de evaluare a riscului.

Art. 10
Pentru stabilirea obiectivelor de remediere pe baza interpretării studiilor de evaluare a riscului, autorităţile competente trebuie să decidă dacă:
a)pot fi dezvoltate în viitor obiective care implică utilizarea terenurilor pentru folosinţa sensibilă sau mai puţin sensibilă a terenurilor;
b)terenul poate rămâne în continuare în folosinţa curentă, dar folosinţa nu mai poate fi extinsă;
c)trebuie luate măsuri de remediere.

Art. 11
În situaţiile când sunt necesare lucrări de remediere, autorităţile competente vor stabili obiectivele de remediere, luând în considerare următoarele:
a)aceste obiective de remediere, reprezentând concentraţiile finale de poluanţi din soluri după realizarea lucrărilor de depoluare, se vor situa fie sub pragurile de alertă fie sub pragurile de intervenţie. Autorităţile competente vor stabili, pentru fiecare caz în parte, dacă obiectivele de remediere vor fi valorile de alertă sau valorile de intervenţie, pe baza rezultatelor studiului de evaluare a riscului şi a estimării costurilor şi beneficiilor remedierii;
b)când se execută activităţi de remediere, titularul va răspunde de lucrările implicate şi va prezenta autorităţilor competente dovada că prin lucrările de remediere s-au atins concentraţiile de poluanţi stabilite ca obiective de remediere de către autoritatea competentă.

Art. 12
Prelevarea şi analizarea probelor de sol se va face în conformitate cu următoarele prevederi:
a)prelevarea de probe de soluri în scopul estimării nivelului de poluare se va face în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 184/1997 privind Procedura de realizare a bilanţurilor de mediu;
b)laboratoarele care execută analize de poluanţi din soluri vor utiliza probe de referinţă pentru a confirma acurateţea şi precizia tehnicilor analitice folosite. Aceste probe de referinţă trebuie analizate împreună cu probe prelevate din fiecare zonă a terenului şi toate probele vor fi analizate cu metodologia adecvată, conform standardelor în vigoare;
c)în situaţiile în care pentru anumiţi poluanţi nu există metode standard de analiză, se vor folosi metodele analitice agreate la nivel internaţional, care vor fi difuzate autorităţilor competente de către autoritatea centrală pentru protecţia mediului;
d)răspunderea pentru acurateţea şi precizia rezultatelor analizelor privind concentraţiile agenţilor poluanţi în soluri va reveni părţii care execută prelevarea probelor şi laboratoarelor care execută analizele.
CAPITOLUL IV: Reglementări privind evaluarea poluării aerului

Art. 13
Pragurile de alertă şi de intervenţie privind poluarea atmosferei se definesc în felul următor:
a)depăşirea concentraţiilor maxime admise de poluanţi, înscrise în reglementările legale, se consideră praguri de intervenţie pentru poluarea atmosferică;
b)pragurile de alertă pentru concentraţiile de poluanţi în emisiile atmosferice şi în aerul ambiental sunt stabilite la 70% din pragurile de intervenţie ale aceloraşi poluanţi, luând în considerare perioada de timp relevantă în care trebuie să se măsoare aceste concentraţii.

Art. 14
Importanţa existenţei în emisiile atmosferice şi în aerul ambiental a unor substanţe chimice şi a altor agenţi care nu sunt înscrişi în reglementările legale existente va fi estimată prin studii efectuate de instituţii specializate, iar costul acestora va fi suportat de către unitatea care produce emisiile conţinând aceste substanţe.

Art. 15
Relevanţa pragurilor de alertă şi de intervenţie în procesul de interpretare şi decizie al autorităţii competente determină următoarele situaţii:
a)când concentraţiile de poluanţi în emisiile atmosferice sau în aerul ambiental se situează sub pragurile de alertă, nu este necesară stabilirea unor măsuri speciale de către autoritatea competentă;
b)când concentraţiile unuia sau mai multor poluanţi depăşesc pragurile de alertă, dar se situează sub nivelurile de intervenţie, pentru emisiile atmosferice sau pentru aerul ambiental, se consideră că există impact potenţial asupra aerului. În aceste situaţii, autorităţile competente vor cere reducerea concentraţiilor de poluanţi în emisii şi monitorizarea suplimentară a surselor identificate sau potenţiale de poluare;
c)când concentraţiile unuia sau mai multor poluanţi din emisiile atmosferice sau din aerul ambiental depăşesc pragurile de intervenţie, se consideră că există impact asupra aerului. Când această situaţie se datorează emisiilor atmosferice provenind de la o singură sursă, autorităţile competente vor dispune reducerea concentraţiilor de poluanţi, astfel încât să nu se depăşească nivelurile de intervenţie. Când emisiile atmosferice provin de la mai multe surse sau când aerul ambiental este poluat peste pragul de intervenţie şi nu este imediat posibilă identificarea principalei cauze a poluării, autorităţile competente vor dispune monitorizarea suplimentară pentru identificarea surselor poluării. După identificarea acestor surse, autorităţile competente vor dispune reducerea concentraţiilor de poluanţi în emisii, astfel încât să nu se depăşească pragurile de intervenţie. Dacă este necesar, autorităţile competente vor stabili obiective de remediere pentru concentraţiile de poluanţi în emisii atmosferice sau în aerul ambiental, care să se situeze sub valorile pragului de intervenţie.

Art. 16
Prelevarea probelor de aer trebuie să ţină seama de următoarele:
a)laboratoarele care execută analizarea poluanţilor în emisii atmosferice sau în aerul ambiental trebuie să utilizeze metodologii adecvate, aşa cum sunt stabilite prin standardele şi reglementările în vigoare;
b)în situaţiile în care nu există metodologii de prelevare şi analiză pentru anumiţi poluanţi, acestea vor fi stabilite, la cererea autorităţilor competente, prin studii efectuate de institute specializate. Costul acestor studii va fi suportat de titularul activităţii care generează aceşti poluanţi;
c)răspunderea pentru acurateţea şi precizia rezultatelor analitice asupra concentraţiilor de poluanţi în emisiile atmosferice sau în aerul ambiental revine părţii care prelevează probele şi laboratorului care execută analizele.
CAPITOLUL V: Reglementări privind evaluarea poluării apelor de suprafaţă şi subterane

Art. 17
Pragurile de alertă şi pragurile de intervenţie privind poluarea apelor se definesc în modul următor:
a)depăşirile concentraţiilor maxime admise de poluanţi, prevăzute de reglementările în vigoare, reprezintă pragurile de intervenţie pentru poluarea apelor de suprafaţă şi subterane, precum şi pentru evacuările de ape uzate;
b)pragurile de alertă pentru concentraţiile de poluanţi în apele de suprafaţă sau subterane, precum şi evacuările de ape uzate reprezintă 70% din pragurile de intervenţie ale aceloraşi poluanţi;
c)importanţa poluării apelor de suprafaţă si subterane, precum şi a evacuărilor de ape uzate cu substanţe chimice şi alţi agenţi poluanţi, care nu sunt înscrişi în reglementările legale existente, vor fi estimate prin studii efectuate de instituţii specializate şi costul acestora va fi suportat de către unitatea poluatoare.

Art. 18
Relevanţa pragurilor de alertă şi de intervenţie în procesul de interpretare şi decizie al autorităţii competente determină următoarele situaţii:
a)când concentraţiile de poluanţi în apele de suprafaţă sau subterane, precum şi în evacuările de ape uzate, se situează sub nivelurile de alertă, nu este necesară stabilirea unor masuri speciale de către autoritatea competentă;
b)când concentraţiile unuia sau mai multor poluanţi depăşesc pragul de alertă, dar se situează sub pragul de intervenţie pentru apele de suprafaţă şi subterane, precum şi pentru evacuările de ape uzate, se consideră că există impact potenţial asupra apelor. În aceste situaţii autorităţile competente pot dispune reducerea concentraţiilor de poluanţi în evacuările de ape uzate şi efectuarea unei monitorizări suplimentare a surselor identificate sau potenţiale de poluare;
c)când concentraţiile unuia sau mai multor poluanţi din apele de suprafaţă sau subterane sau din evacuările de ape uzate depăşesc pragul de intervenţie, se consideră că există impact asupra apelor. Când poluarea provine dintr-o singură sursă, autoritatea competentă va dispune reducerea concentraţiilor de poluanţi din evacuările de ape uzate, astfel încât acestea să nu depăşească valorile pragului de intervenţie. Când poluarea provine din contribuţia mai multor surse şi/sau nu este posibilă identificarea imediată a principalei cauze a poluării, autoritatea competentă va dispune monitorizarea suplimentară, pentru a identifica contribuţia fiecărei surse la poluarea identificată şi efectele cumulative ale acestora. În funcţie de evaluarea efectelor cumulative, autoritatea competentă poate stabili reducerea concentraţiilor de poluanţi în evacuările de ape uzate, fixând ca obiective de remediere concentraţii de poluanţi în evacuări situate sub valorile concentraţiilor maxime admise, stabilite anterior prin actul de reglementare.

Art. 19
Prelevarea şi analizarea probelor de apă trebuie să ţină seama de următoarele:
a)analiza concentraţiilor de poluanţi în apele de suprafaţă sau subterane, precum şi în evacuările de ape uzate se va executa prin laboratoare de specialitate care utilizează metodologii adecvate, în conformitate cu standardele şi reglementările în vigoare;
b)în situaţiile în care nu există metodologii de prelevare şi analiză pentru anumiţi poluanţi, acestea vor fi stabilite, la cererea autorităţilor competente, prin studii efectuate de institute specializate. Costul acestor studii va fi suportat de titularul activităţii care generează aceşti poluanţi;
c)răspunderea pentru acurateţea şi precizia rezultatelor analitice privind concentraţiile de poluanţi în apele de suprafaţă şi subterane, precum şi în evacuările de ape uzate revin părţii care prelevează probele şi laboratorului care execută analizele.
ANEXĂ:
(1)Tabelul nr. 1
VALORI DE REFERINŢĂ pentru urme de elemente chimice în sol
Compusi anorganici
(mg/kg substanţă uscată)

VALORI DE REFERINŢĂ pentru urme de elemente chimice în sol
 

Compusi anorganici

(mg/kg substanţă uscată)

 

Urme de element

Valori normale

Praguri de alerta/

Tipuri de folosinte

Praguri de interventie/

Tipuri de folosinte

Sensibile

Mai putin sensibile

Sensibile Sensibile

Mai putin sensibile

I. Metale:
Antimoniu (Sb) 5 12,5 20 20 40
Argint (Ag) 2 10 20 20 40
Arsen (As) 5 15 25 25 50
Bariu (Ba) 200 400 1.000 625 2.000
Beriliu (Be) 1 2 7,5 5 15
Bor solubil (B) 1 2 5 3 10
Cadmiu (Cd) 1 3 5 5 10
Cobalt (Co) 15 30 100 50 250
Crom (Cr):Crom total 

Crom hexavalent

301 1004 30010 30010 60020
Cupru (Cu) 20 100 250 200 500
Mangan (Mn) 900 1.500 2.000 2.500 4.000
Mercur (Hg) 0,1 1 4 2 10
Molibden (Mo) 2 5 15 10 40
Nichel (Ni) 20 75 200 150 500
Plumb (Pb) 20 50 250 100 1.000
Seleniu (Se) 1 3 10 5 20
Staniu (Sn) 20 35 100 50 300
Taliu (Tl) 0,1 0,5 2 2 5
Vanadiu (V) 50 100 200 200 400
Zinc (Zn) 100 300 700 600 1.500
II. Alte elemente:
Cianuri (libere) <1 5 10 10 20
Cianuri (complexe) <5 100 200 250 500
Sulfocianaţi <0,1 10 20 20 40
Fluor (F) 150 500 300 1000
Brom (Br) 50 100 100 300
Sulf (elementar) 400 5.000 1.000 20.000
Sulfuri 200 400 1.000 2.000
Sulfaţi 2.000 5.000 10.000 50.000
(2)Tabelul nr. 2
VALORI DE REFERINŢĂ pentru urme de elemente chimice în soluri
 

Hidrocarburi aromatice şi poliaromatice, hidrocarburi din petrol

(mg/kg substanţă uscată)

 

Urme de poluant

Valori normale

Praguri de alerta/Tipuri de folosinte Praguri de interventie/Tipuri de folosinte
Sensibile Mai putin sensibile Sensibile Sensibile Mai putin sensibile

1

2

3

4

5

6

I. Hidrocarburi aromatice mononucleare:
Benzen <0,01 0,25 0,5 0,5 2
Etilbenzen <0,05 5 10 10 50
1 2 3 4 5 6
Toluen <0,05 15 30 30 100
Xilen <0,05 7,5 15 15 25
II. Hidroxilbenzeni:
Fenol <0,02 5 10 10 40
Catechol <0,05 5 10 10 20
Resorcină <0,05 2,5 5 5 10
Hidrochinonă <0,05 2,5 5 5 10
Cresol <0,05 2,5 5 5 10
Total hidrocarburi
aromatice (HA) <0,5 25 50 50 150
III. Hidrocarburi aromatice polinucleare(HAP):
Antracene <0,05 5 10 10 100
Benzoantracen <0,02 2 5 5 50
Benzofluoranten <0,02 2 5 5 50
Benzoperilen <0,02 5 10 10 100
Benzopiren <0,02 2 5 5 10
Chrisen <0,02 2 5 5 50
Fluoranten <0,02 5 10 10 100
Indeno (1,2,3) piren <0,02 2 5 5 50
Naftalină <0,02 2 5 5 50
Fenantren <0,05 2 5 5 50
Piren <0,5 5 10 10 100
Total HAP: <0,1 7,5 25 15 150
IV. Hidrocarburi din petrol:
Total hidrocarburi din petrol <100 200 1.000 500 2.000
(3)Tabelul nr. 3
VALORI DE REFERINŢĂ pentru urme de elemente chimice în soluri
 

Compuşi organici organocloruraţi

(mg/kg substanţă uscată)

 

Urme de poluant

Valori normale

Praguri de alerta/

Tipuri de folosinte

Praguri de interventie/

Tipuri de folosinte

Sensibile

Mai putin sensibile

Sensibile Sensibile

Mai putin sensibile

I. Clorbenzeni, clorfenoli:
Total clorbenzeni <0,1 5 10 10 30
Total clorfenoli <0,02 2,5 5 5 10
II. Bifenili policloruraţi:
PCB 28 <0,0001 0,002 0,01 0,01 0,05
PCB 52 <0,0001 0,002 0,01 0,01 0,05
PCB 101 <0,0004 0,01 0,04 0,04 0,20
PCB 118 <0,0004 0,01 0,04 0,04 0,20
PCB 138 <0,0004 0,01 0,04 0,04 0,20
PCB 153 <0,0004 0,01 0,04 0,04 0,20
PCB 180 <0,0004 0,01 0,04 0,04 0,20
Total bifenili policloruraţi <0,01 0,25 1 1 5
III. Policlordibenzdione(PCDD), policlordibenz- furani (PCDF):
Total PCDD <0,0001 0,0001 0,0001 0,001 0,001
Total PCDF <0,0001 0,0001 0,0001 0,001 0,001
(4)Tabelul nr. 4
VALORI DE REFERINŢĂ pentru urme de elemente chimice în soluri
 

Pesticide organoclorurate şi triazinice

(mg/kg substanţă uscată)

 

Urme de poluant

Valori normale

Praguri de alerta/

Tipuri de folosinte

Praguri de interventie/

Tipuri de folosinte

Sensibile

Mai putin sensibile

Sensibile

Mai putin sensibile

I. Pesticide organoclorurate:
?DDT <0,15 0,5 1,5 1 4
DDT <0,05 0,25 0,75 0,5 2
DDE <0,05 0,25 0,75 0,5 2
DDD <0,05 0,25 0,75 0,5 2
HCH <0,005 0,25 0,75 0,5 2
?-HCH <0,002 0,1 0,3 0,2 0,8
ß-HCH <0,001 0,05 0,15 0,1 0,4
?-HCH <0,001 0,02 0,05 0,05 0,2
?-HCH <0,001 0,05 0,15 0,1 0,4
Total pesticide organoclorurate: <0,2 1 2 2 5
II. Triazinice:
Total triazină <0,1 1 2 2 5

Publicat în Monitorul Oficial cu numarul 303bis din data de 6 noiembrie 1997

Categorii
Legislatie

Directiva 1999/31/CE din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deşeuri

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 130s alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 156, 24.5.1997, p. 10.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 355, 21.11.1997, p. 4.
în conformitate cu procedura stabilită la articolul 189c din tratat (3),
(3)Avizul Parlamentului European din 19 februarie 1998 (JO C 80, 16.3.1998, p. 196). Poziţia comună a Consiliului din 4 iunie 1998 (JO C 333, 30.10.1998, p. 15) şi Decizia Parlamentului European din 3 februarie 1999 (JO C 150, 28.5.1999, p. 78).

(1)întrucât Rezoluţia Consiliului din 7 mai 1990 (4) privind strategia referitoare la deşeuri salută şi susţine documentul strategic comunitar şi invită Comisia să propună criterii şi standarde pentru eliminarea deşeurilor la depozitul de deşeuri;
(4)JO C 122, 18.5.1990, p. 2.

(2)întrucât Rezoluţia Consiliului din 9 decembrie 1996 privind strategia referitoare la deşeuri consideră că, în viitor, pe teritoriul Comunităţii trebuie desfăşurate doar activităţile controlate şi sigure legate de depozitele de deşeuri;

(3)întrucât prevenirea, reciclarea şi recuperarea deşeurilor trebuie încurajată, la fel ca şi utilizarea de materiale şi energie recuperate, astfel încât să se asigure protejarea resurselor naturale şi să se evite utilizarea iraţională a solurilor;

(4)întrucât, în continuare, trebuie să fie luate în considerare problemele referitoare la incinerarea deşeurilor municipale şi a celor nepericuloase, compostarea, biometanizarea şi prelucrarea nămolurilor de dragare;
(5)întrucât, pe baza principiului „poluatorul plăteşte”, este necesar, între altele, să se ia în considerare orice daune aduse mediului de depozitele de deşeuri;

(6)întrucât, la fel ca orice alt tip de tratare a deşeurilor, depozitele de deşeuri trebuie supravegheate şi administrate corespunzător pentru a reduce atât posibilele efecte adverse asupra mediului, cât şi riscurile pentru sănătatea umană;

(7)întrucât este necesar să fie luate măsurile adecvate pentru a evita abandonarea, descărcarea sau evacuarea necontrolată a deşeurilor; întrucât, în consecinţă, trebuie să fie posibilă monitorizarea amplasamentelor depozitelor de deşeuri şi a substanţelor conţinute în deşeurile depozitate acolo; întrucât aceste substanţe trebuie, în măsura în care este posibil, să reacţioneze doar în mod previzibil;

(8)întrucât atât cantitatea, cât şi natura periculoasă a deşeurilor destinate depozitelor de deşeuri trebuie reduse, după caz; întrucât trebuie facilitată manipularea deşeurilor şi crescută rata de recuperare; întrucât utilizarea procedurilor de tratare trebuie, prin urmare, încurajată pentru a asigura compatibilitatea depozitului de deşeuri cu obiectivele prezentei directive; întrucât sortarea corespunde definiţiei de tratare;

(9)întrucât statele membre trebuie să poată aplica principiile proximităţii şi autonomiei pentru eliminarea deşeurilor lor la nivel naţional şi comunitar, în conformitate cu Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile (5); întrucât obiectivele prezentei directive trebuie respectate şi clarificate prin stabilirea unei reţele integrale adecvate de staţii de eliminare a deşeurilor pe baza unui nivel ridicat de protecţie a mediului;
(5)JO L 194, 25.7.1975, p. 39. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia Comisiei 96/350/CE (JO L 135, 6.6.1996, p. 32).

(10)întrucât inegalităţile existente între standardele tehnice pentru evacuarea deşeurilor prin depozitele de deşeuri şi costurile scăzute asociate cu acestea pot da naştere la o creştere a evacuării deşeurilor în instalaţiile cu standarde scăzute de protecţie a mediului, creând astfel o posibilă gravă ameninţare pentru mediu, datorită transportului deşeurilor pe distanţe inutil de lungi, precum şi datorită practicilor de evacuare inadecvate;

(11)întrucât este necesar să se stabilească standarde tehnice pentru depozitele de deşeuri la nivel comunitar în scopul protejării, păstrării şi îmbunătăţirii calităţii mediului pe teritoriul Comunităţii;

(12)întrucât este necesar să se indice cu claritate cerinţele care trebuie îndeplinite de depozitele de deşeuri în ceea ce priveşte amplasarea, condiţionarea, gestionarea, controlul, închiderea şi măsurile preventive şi de protecţie care trebuie luate împotriva oricărei ameninţări la adresa mediului atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung şi, mai ales, împotriva poluării apelor subterane prin infiltrarea levigatului în sol;

(13)întrucât, având în vedere cele menţionate mai sus, este necesar să fie definite cu claritate clasele de depozite de deşeuri care trebuie avute în vedere şi tipurile de deşeuri care pot fi acceptate în diferitele clase de depozite;

(14)întrucât amplasamentele pentru depozitarea temporară a deşeurilor trebuie să corespundă cerinţelor relevante ale Directivei 75/442/CEE;

(15)întrucât, în conformitate cu Directiva 75/442/CEE, recuperarea deşeurilor inerte sau nepericuloase a căror utilizare este adecvată activităţilor de reamenajare/restaurare şi rambleiaj sau în construcţii poate să nu constituie o activitate de depozitare a deşeurilor;

(16)întrucât trebuie luate măsuri pentru a reduce generarea de gaz metan de către depozitele de deşeuri, între altele, cu scopul de a reduce încălzirea globală, prin reducerea eliminării deşeurilor biodegradabile la depozitul de deşeuri şi prin obligativitatea de a controla gazele generate de depozitele de deşeuri;

(17)întrucât măsurile luate pentru a reduce evacuarea deşeurilor biodegradabile trebuie să urmărească şi încurajarea colectării separate a deşeurilor biodegradabile, a sortării în general, a recuperării şi a reciclării acestora;

(18)întrucât, datorită trăsăturilor particulare ale metodei de evacuare a deşeurilor prin depozitele de deşeuri, este necesară introducerea unei proceduri specifice de autorizare pentru toate clasele de depozite de deşeuri în conformitate cu cerinţele generale de autorizare deja stabilite în Directiva 75/442/CEE şi cu cerinţele generale din Directiva 96/61/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (1); întrucât conformitatea amplasamentului depozitului de deşeuri cu o astfel de autorizaţie trebuie verificată prin intermediul unei inspecţii efectuate de autorităţile competente înainte de începerea operaţiunilor de evacuare a deşeurilor;
(1)JO L 257, 10.10.1996, p. 26.

(19)întrucât, în fiecare dintre cazuri, trebuie efectuate verificări pentru a stabili dacă deşeurile pot fi plasate pe depozitul de deşeuri avut în vedere, în special deşeurile periculoase;

(20)întrucât, pentru a preveni ameninţările la adresa mediului, trebuie introdusă o procedură uniformă de acceptare a deşeurilor pe baza unei proceduri de clasificare a deşeurilor care pot fi acceptate în diferitele categorii de depozite de deşeuri, inclusiv, în special, valori-limită standard; întrucât, în acest scop, trebuie stabilit un sistem uniform şi standardizat pentru caracterizarea, eşantionarea şi analizarea deşeurilor în timp util pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei directive; întrucât criteriile de acceptare trebuie să fie precise, în special în cazul deşeurilor inerte;

(21)întrucât, în sensul prezentei directive, până la stabilirea unor astfel de metode de analiză sau a valorilor-limită necesare pentru caracterizare, statele membre pot menţine sau elabora liste naţionale cuprinzând deşeurile care pot sau nu pot fi acceptate pentru depozitele de deşeuri sau pot defini criterii, inclusiv valori-limită, similare celor stabilite în prezenta directivă pentru procedura de acceptare uniformă;

(22)întrucât comitetul tehnic trebuie să elaboreze criterii de acceptare pentru anumite deşeuri periculoase care urmează a fi descărcate în depozitele de deşeuri pentru deşeuri nepericuloase;

(23)întrucât este necesar să se stabilească proceduri de monitorizare comune pentru etapele operative şi posttratare ale evacuării deşeurilor pe depozitele de deşeuri, pentru a identifica posibilele efecte negative ale depozitului de deşeuri asupra mediului şi pentru a lua măsurile de remediere adecvate;

(24)întrucât este necesar să se definească data şi modul de închidere a unui depozit de deşeuri, precum şi obligaţiile şi responsabilităţile care îi revin operatorului faţă de amplasament, în perioada posttratare;

(25)întrucât depozitele de deşeuri care au fost închise înainte de modificarea prezentei directive nu fac obiectul deciziilor privind procedura de închidere;

(26)întrucât viitoarele condiţii de funcţionare pentru depozitele de deşeuri existente trebuie reglementate, pentru ca, într-o anumită perioadă de timp, să fie adoptate măsurile necesare adaptării lor la prezenta directivă pe baza unui plan de amenajare a spaţiului;

(27)întrucât operatorii depozitelor de deşeuri existente care, în conformitate cu normele de drept intern obligatorii, echivalente celor menţionate la articolul 14 din prezenta directivă, au înaintat deja documentaţia menţionată la articolul 14 litera (a) din prezenta directivă înainte de intrarea sa în vigoare şi cărora autorităţile competente le-au autorizat funcţionarea în continuare nu trebuie să mai prezinte această documentaţie, iar autorităţile competente nu trebuie să mai elibereze o nouă autorizaţie;

(28)întrucât operatorii trebuie să ia deciziile adecvate sub forma unor garanţii financiare sau echivalente pentru a se asigura că toate obligaţiile care le revin pe baza autorizaţiei sunt îndeplinite, inclusiv cele privind procedura de închidere şi perioada posttratare pentru amplasament;

(29)întrucât trebuie luate măsuri pentru a garanta faptul că preţurile pentru evacuarea deşeurilor în depozitele de deşeuri acoperă toate costurile care apar la instalarea şi exploatarea depozitului de deşeuri, inclusiv, pe cât posibil, garanţiile financiare sau echivalentul acestora pe care operatorul depozitului de deşeuri trebuie să le depună, precum şi costurile estimative pentru închiderea amplasamentului, inclusiv cele pentru perioada posttratare;

(30)întrucât, atunci când autorităţile competente consideră că un depozit de deşeuri nu prezintă un pericol pentru mediu pentru un interval mai mare decât o perioadă dată, costurile estimative care urmează a fi incluse în preţul solicitat de un operator pot fi limitate la perioada respectivă;

(31)întrucât este necesar să se asigure atât punerea în aplicare corectă a dispoziţiilor de punere în aplicare a prezentei directive pe întreg teritoriul Comunităţii, cât şi faptul că formarea şi cunoştinţele dobândite de operatorii depozitului de deşeuri şi de membrii personalului le asigură calificarea necesară;

(32)întrucât Comisia trebuie să stabilească o procedură standard pentru acceptarea deşeurilor şi să fixeze o clasificare standard pentru deşeurile care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri în conformitate cu procedura de comitet stabilită la articolul 18 din Directiva 75/442/CEE;

(33)întrucât adaptarea anexelor prezentei directive la progresele înregistrate în domeniul tehnic şi ştiinţific şi standardizarea metodelor de supraveghere, eşantionare şi analiză trebuie adoptate pe baza aceleiaşi proceduri de comitet;

(34)întrucât statele membre trebuie să trimită Comisiei în mod regulat rapoarte cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive, acordând o atenţie deosebită strategiilor naţionale care urmează a fi stabilite în conformitate cu articolul 5; întrucât, pe baza acestor rapoarte, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Art. 1: Obiectiv general
(1)În vederea îndeplinirii cerinţelor stabilite de Directiva 75/442/CEE, în special articolele 3 şi 4, prezenta directivă urmăreşte ca, prin intermediul unor cerinţe tehnice şi de exploatare stricte privind deşeurile şi depozitele de deşeuri, să ofere măsuri, proceduri şi linii directoare pentru a preveni sau a reduce, pe cât posibil, efectele negative asupra mediului şi, mai ales, poluarea apelor de suprafaţă, a apelor subterane, a solului, a aerului şi a mediului în general, inclusiv efectul de seră, precum şi orice alte riscuri ulterioare pentru sănătatea umană pe care le pot avea activităţile de depozitare a deşeurilor pe durata întregului ciclu de viaţă al depozitului de deşeuri.
(2)în ceea ce priveşte caracteristicile tehnice ale depozitelor de deşeuri, prezenta directivă conţine, pentru acele depozite de deşeuri în cazul cărora se aplică Directiva 96/61/CE, cerinţele tehnice relevante pentru elaborarea concretă a cerinţelor generale ale respectivei directive. Se consideră că cerinţele relevante ale Directivei 96/61/CE sunt îndeplinite dacă se respectă cerinţele prezentei directive.

Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive:
(a)deşeuri înseamnă orice substanţă sau obiect care intră sub incidenţa Directivei 75/442/CEE;
(b)deşeuri municipale înseamnă deşeurile menajere şi alte deşeuri care, datorită naturii sau compoziţiei lor, sunt similare deşeurilor menajere;
(c)deşeuri periculoase înseamnă orice deşeuri care intră sub incidenţa articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase (1);
(1)JO L 377, 31.12.1991, p. 20. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/31/CE (JO L 168, 2.7.1994, p. 28).
(d)deşeuri nepericuloase înseamnă deşeurile care nu pot fi incluse la litera (c);
(e)deşeuri inerte înseamnă deşeurile care nu sunt supuse unor transformări fizice, chimice sau biologice semnificative. Deşeurile inerte nu se dizolvă, nu ard şi nu reacţionează chimic în nici un alt mod, nu sunt biodegradabile şi nu au efecte negative asupra altor materiale cu care vin în contact astfel încât să polueze mediul sau să dăuneze sănătăţii umane. Conţinutul total în levigat şi agenţi poluanţi al deşeurilor şi ecotoxicitatea levigatului trebuie să aibă valori nesemnificative şi, în mod special, să nu pună în pericol calitatea apei de suprafaţă şi/sau a apelor subterane;
(f)depozitare subterană înseamnă un amplasament permanent pentru depozitarea deşeurilor,situat într-o cavitate geologică adâncă, de exemplu, o mină de sare sau de potasiu;
(g)depozit de deşeuri înseamnă un amplasament de evacuare a deşeurilor pentru depozitarea deşeurilor pe sau în pământ (adică în subsol), care include:
– spaţii interne pentru evacuarea deşeurilor (un producător de deşeuri îşi construieşte propriul depozit pentru evacuarea deşeurilor la locul de producţie) şi
– amplasamente permanente (adică pentru o perioadă mai lungă de un an) care sunt utilizate pentru depozitarea temporară a deşeurilor,
dar care nu includ:
– locuri în care deşeurile sunt descărcate pentru a permite pregătirea acestora pentru transportul ulterior în scopul recuperării, tratării sau evacuării în altă parte şi
– depozitarea deşeurilor înainte de recuperarea pentru tratare pentru o perioadă de maximum trei ani în general, sau
– depozitarea deşeurilor înainte de evacuare pentru o perioadă de maximum un an;
(h)tratare înseamnă procesele fizice, termice, chimice sau biologice, inclusiv sortarea, care schimbă caracteristicile deşeurilor pentru a reduce volumul sau natura periculoasă a acestora, pentru a facilita manevrarea lor sau pentru a creşte gradul de recuperare;
(i)levigat înseamnă orice lichid care se scurge din deşeurile depozitate şi care provine din sau este conţinut într-un depozit de deşeuri;
(j)gaz generat de depozitul de deşeuri înseamnă toate gazele generate de deşeurile din depozitul de deşeuri;
(k)eluat înseamnă soluţia obţinută într-un test de levigare în laborator;
(l)operator înseamnă persoanele fizice sau juridice care sunt răspunzătoare pentru un depozit de deşeuri în conformitate cu legislaţia internă a statului membru în care este amplasat respectivul depozit de deşeuri; aceste persoane pot varia de la etapa de pregătire până la perioada posttratare;
(m)deşeuri biodegradabile înseamnă orice deşeuri care pot suferi o descompunere aerobă sau anaerobă, cum ar fi produsele alimentare, deşeurile de grădină, hârtia sau cartonul;
(n)deţinător înseamnă producătorul deşeurilor sau persoanele fizice sau juridice care sunt în posesia deşeurilor;
(o)solicitant înseamnă orice persoană care solicită o autorizaţie pentru un depozit de deşeuri în temeiul prezentei directive;
(p)autorităţi competente înseamnă autorităţile pe care statele membre le desemnează ca responsabile pentru îndeplinirea sarcinilor care decurg din prezenta directivă;
(q)deşeuri lichide înseamnă orice deşeuri sub formă lichidă, inclusiv apele reziduale, dar care nu includ şi nămolurile;
(r)aşezare izolată înseamnă o aşezare:
– cu maximum 500 de locuitori per localitate sau aşezare şi cu maximum cinci locuitori pe km2şi
– în care distanţa până la cea mai apropiată aglomeraţie urbană cu minimum 250 de locuitori pe km2 este de minimum 50 km sau pentru care accesul rutier la cea mai apropiată aglomerare este dificil datorită unor condiţii meteorologice dure în cea mai mare parte a anului.

Art. 3: Domeniul de aplicare
(1)Statele membre aplică prezenta directivă în cazul oricărui depozit de deşeuri, astfel cum este definit la articolul 2 litera (g).
(2)Fără a aduce atingere legislaţiei comunitare actuale, din domeniul de aplicare al prezentei directive se exclud următoarele:
– împrăştierea nămolurilor, inclusiv a nămolurilor de canalizare şi a nămolurilor care rezultă din operaţiile de dragare, precum şi a materialelor similare pe sol în scopul fertilizării sau îmbunătăţirii acestuia;
– utilizarea deşeurilor inerte care sunt adecvate pentru activităţile de reamenajare/restaurare şi umplere sau pentru activităţile din construcţii, în depozitele de deşeuri;
– depozitarea nămolurilor de dragare nepericuloase de-a lungul cursurilor mici de apă din care au fost dragate şi depozitarea nămolurilor nepericuloase în apele de suprafaţă, inclusiv în albia şi subsolul acestora;
– depozitarea solului nepoluat sau a deşeurilor inerte nepericuloase care rezultă din activităţile de prospectare, extragere, tratare şi depozitare a resurselor minerale, precum şi din operaţiile de exploatare a carierelor.
(3)Fără a aduce atingere Directivei 75/442/CEE, statele membre pot stabili că descărcarea de deşeuri nepericuloase care urmează a fi definite de comitetul instituit în temeiul articolului 17 din prezenta directivă, altele decât deşeurile inerte, care rezultă din activităţile de prospectare, extragere, tratare şi depozitare a resurselor minerale, precum şi din operaţiile de exploatare a carierelor şi care sunt depozitate în aşa fel încât să se prevină poluarea mediului şi afectarea sănătăţii umane, pot fi exceptate de la dispoziţiile stabilite în anexa I punctele 2, 3.1, 3.2 şi 3.3 din prezenta directivă.
(4)Fără a aduce atingere Directivei 75/442/CEE, statele membre pot stabili că o parte sau toate dispoziţiile articolului 6 litera (d), ale articolului 7 litera (i), ale articolului 8 litera (a) punctul (iv), ale articolului 10, ale articolului 11 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), ale articolului 12 literele (a) şi (c), ale anexei I punctele 3 şi 4, ale anexei II (cu excepţia punctului 3 nivelul 3 şi a punctului 4) şi ale anexei III punctele 3, 4 şi 5 din prezenta directivă nu se aplică în cazul:
a)depozitelor de deşeuri pentru deşeurile nepericuloase sau inerte cu o capacitate totală de maximum 15 000 de tone sau cu un rulaj anual de maximum 1 000 de tone care deserveşte insule, dacă aceasta este unicul depozit de deşeuri, destinat exclusiv evacuării deşeurilor generate pe insula respectivă. Odată ce capacitatea totală a respectivelor depozite de deşeuri a fost utilizată, orice alt depozit de deşeuri stabilit pe teritoriul insulei respective trebuie să îndeplinească cerinţele stabilite în prezenta directivă;
b)depozitelor pentru deşeurile nepericuloase sau inerte din aşezările izolate, dacă depozitul de deşeuri este destinat evacuării deşeurilor generate numai de respectiva aşezare izolată.
În termen de maximum doi ani de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1), statele membre informează Comisia cu privire la lista de insule şi aşezăminte izolate care sunt exceptate de aplicarea dispoziţiilor menţionate mai sus. Comisia publică lista insulelor şi a aşezărilor izolate.
(5)Fără a aduce atingere Directivei 75/442/CEE, statele membre pot stabili că depozitările subterane definite la articolul 2 litera (f) din prezenta directivă pot fi exceptate de la aplicarea prevederilor menţionate la articolul 13 litera (d) şi în anexa I punctul 2, cu excepţia primei liniuţe, punctele 3, 4 şi 5 şi în anexa III punctele 2, 3 şi 5 din prezenta directivă.

Art. 4: Clasificarea depozitelor de deşeuri
Fiecare depozit de deşeuri este clasificat în una dintre următoarele categorii:
– depozite de deşeuri pentru deşeuri periculoase;
– depozite de deşeuri pentru deşeuri nepericuloase;
– depozite de deşeuri pentru deşeuri inerte.

Art. 5: Deşeuri şi tratări neacceptate în depozitele de deşeuri
(1)Statele membre stabilesc o strategie naţională pentru a pune în aplicare reducerea deşeurilor biodegradabile destinate depozitelor de deşeuri în termen de cel mult doi ani de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1) şi informează Comisia cu privire la această strategie. Această strategie trebuie să includă măsurile pentru realizarea obiectivelor stabilite la alineatul (2), în special prin reciclare, compostare, producerea de biogaz sau prin recuperarea de materiale/energie. În termen de maximum 30 de luni de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1), Comisia înaintează Parlamentului European şi Consiliului un raport în care sunt înglobate aceste strategii naţionale.
(2)Strategia garantează faptul că:
a)în termen de maximum cinci ani de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1), deşeurile biodegradabile municipale destinate depozitelor de deşeuri trebuie reduse cu 75 % din totalul (în greutate) al deşeurilor biodegradabile municipale produse în anul 1995 sau în ultimul an înainte de 1995, pentru care sunt disponibile date Eurostat standardizate;
b)în termen de maximum opt ani de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1), deşeurile biodegradabile municipale destinate depozitelor de deşeuri trebuie reduse cu 50 % din totalul (în greutate) al deşeurilor biodegradabile municipale produse în anul 1995 sau în ultimul an înainte de 1995, pentru care sunt disponibile date Eurostat standardizate;
c)în termen de maximum 15 ani de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1), deşeurile biodegradabile municipale destinate depozitelor de deşeuri trebuie reduse cu 3 5 % din totalul (în greutate) al deşeurilor biodegradabile municipale produse în anul 1995 sau în ultimul an înainte de 1995, pentru care sunt disponibile date Eurostat standardizate.
Cu doi ani înainte de data menţionată la litera (c), Consiliul reexaminează obiectivele de mai sus pe baza unui raport înaintat de Comisie cu privire la experienţele practice dobândite de statele membre în urma realizării obiectivelor stabilite la literele (a) şi (b), însoţit, după caz, de o propunere referitoare la confirmarea sau modificarea acestor obiective pentru a asigura un grad ridicat de protecţie a mediului.
Statele membre care, în anul 1995 sau în ultimul an înainte de anul 1995, pentru care sunt disponibile date Eurostat standardizate, evacuează mai mult de 80 % din totalul deşeurilor lor municipale în depozitele de deşeuri, pot amâna realizarea obiectivelor stabilite la litera (a), (b) sau (c) pentru o perioadă de maximum patru ani. Statele membre care intenţionează acest lucru informează Comisia în avans cu privire la decizia lor. Comisia informează restul statelor membre şi Parlamentul European cu privire la aceste decizii.
Punerea în aplicare a prevederilor stabilite la alineatul anterior nu trebuie să determine, în nici un caz, realizarea obiectivului stabilit la litera (c) mai târziu de patru ani de la data stabilită la litera (c).
(3)Statele membre iau măsurile necesare pentru ca următoarele deşeuri să nu fie acceptate în depozitele de deşeuri:
a)deşeuri lichide;
b)deşeuri care, în condiţiile existente în depozitul de deşeuri, sunt explozive, corozive, oxidante, inflamabile sau puternic inflamabile, astfel cum sunt definite în anexa III la Directiva 91/689/CEE;
c)deşeurile provenind din spitale sau alte medii clinice, medicale sau veterinare, care sunt infecţioase, astfel cum sunt definite în (proprietatea H9 din anexa III) de Directiva 91/689/CEE şi deşeurile care intră în categoria 14 (anexa LA) din aceeaşi directivă;
d)anvelope uzate întregi, începând cu doi ani după data stabilită la articolul 18 alineatul (1), cu excepţia anvelopelor utilizate ca material în industrie, şi anvelopele uzate măcinate, începând cu cinci ani după data stabilită la articolul 18 alineatul (1) (în ambele cazuri excluzându-se anvelopele de bicicletă şi anvelopele cu un diametru exterior de peste 1 400 mm);
e)orice alt tip de deşeuri care nu îndeplinesc criteriile de acceptare stabilite în conformitate cu anexa II.
(4)Se interzice diluarea amestecului de deşeuri cu singurul scop de a îndeplini criteriile de acceptare.

Art. 6: Deşeuri acceptate în diferite categorii de depozite de deşeuri
Statele membre iau măsuri pentru ca:
(a)numai deşeurile care au fost tratate să fie evacuate în depozitele de deşeuri. Această prevedere nu se poate aplica în cazul deşeurilor inerte pentru care tratarea nu este posibilă din punct de vedere tehnic şi nici oricăror altor deşeuri pentru care tratarea nu contribuie la îndeplinirea obiectivelor prezentei directive, după cum este stabilit la articolul 1, prin reducerea cantităţii de deşeuri sau a pericolelor pe care le prezintă pentru sănătatea umană sau pentru mediu;
(b)numai deşeurile periculoase care îndeplinesc criteriile stabilite în conformitate cu anexa II sunt destinate unui depozit pentru deşeuri periculoase;
(c)depozitele pentru deşeuri nepericuloase pot fi utilizate pentru:
(i)deşeuri municipale;
(ii)deşeurile nepericuloase de orice altă origine care îndeplinesc criteriile de acceptare a deşeurilor în depozitul pentru deşeuri nepericuloase stabilite în conformitate cu anexa II;
(iii)deşeurile periculoase stabile, nereactive (de exemplu, solidificate, vitrificate) care se comportă în ceea ce priveşte levigatul în mod similar cu deşeurile nepericuloase menţionate la punctul (ii) şi care îndeplinesc condiţiile de acceptare relevante stabilite în conformitate cu anexa II. Aceste deşeuri periculoase nu se depozitează în spaţii destinate deşeurilor nepericuloase biodegradabile;
(d)depozitele de deşeuri pentru deşeuri inerte sunt utilizate numai pentru deşeuri inerte.

Art. 7: Solicitarea unei autorizaţii
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca cererile de autorizare a unor depozite de deşeuri să conţină cel puţin date referitoare la următoarele aspecte:
(a)identitatea solicitantului şi a operatorului, atunci când sunt două entităţi diferite;
(b)descrierea tipurilor şi a cantităţii totale de deşeuri care urmează a fi depozitate;
(c)capacitatea propusă pentru amplasamentul de evacuare a deşeurilor;
(d)descrierea amplasamentului, inclusiv a caracteristicilor sale hidrologice şi geologice;
(e)metodele propuse pentru prevenirea şi reducerea poluării;
(f)activităţile de exploatare, monitorizare şi planul de control propus;
(g)planul propus pentru închidere şi procedurile posttratare;
(h)atunci când, pe baza Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (1), este necesară o evaluare a impactului, sunt necesare informaţii oferite de întreprinzător în conformitate cu articolul 5 din respectiva directivă;
(1)JO L 175, 5.7.1985, p. 40. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE (JO L 73, 14.3.1997, p. 5).
(i)depunerea unei garanţii financiare sau echivalente de către solicitant, în conformitate cu articolul 8 litera (a) punctul (iv) din prezenta directivă.
În urma acordării autorizaţiei, aceste informaţii sunt puse la dispoziţia autorităţilor statistice comunitare şi naţionale competente, atunci când acestea le solicită în scopuri statistice.

Art. 8: Condiţiile eliberării de autorizaţii
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că:
(a)autorităţile competente nu eliberează permisele pentru depozite de deşeuri decât dacă se asigură următoarele:
(i)fără a aduce atingere articolului 3 alineatele (4) şi (5), proiectul pentru depozitul de deşeuri satisface toate cerinţele relevante stabilite în prezenta directivă, inclusiv în anexe;
(ii)administrarea depozitului de deşeuri este efectuată de persoana fizică competentă din punct de vedere tehnic să facă acest lucru; se asigură dezvoltarea profesională şi tehnică şi formarea operatorilor depozitului de deşeuri şi a personalului;
(iii)depozitul de deşeuri este exploatat astfel încât să existe măsurile necesare prevenirii accidentelor şi limitării consecinţelor acestora;
(iv)înainte de începerea operaţiilor de evacuare, solicitantul a luat sau va lua măsuri adecvate, prin intermediul unor garanţii financiare sau echivalente, pe baza modalităţilor care urmează a fi decise de statele membre, pentru a se asigura că obligaţiile (inclusiv perioada posttratare) care decurg din autorizaţia eliberată pe baza prezentei directive sunt îndeplinite şi că procedurile de închidere stabilite la articolul 13 sunt respectate. Garanţia financiară sau echivalentă se păstrează atât cât este necesar pentru operaţiile de întreţinere şi posttratare din amplasament în conformitate cu articolul 13 litera (d). Statele membre pot stabili că acest punct nu se aplică depozitelor de deşeuri pentru deşeuri inerte;
(b)proiectul pentru depozitul de deşeuri corespunde planului sau planurilor relevante de management al deşeurilor menţionate la articolul 7 din Directiva 75/442/CEE;
(c)înainte de începerea operaţiilor de evacuare, autorităţile competente inspectează amplasamentul pentru a se asigura de conformitatea cu condiţiile relevante ale autorizaţiei. Acest lucru nu va diminua în nici un fel responsabilitatea care îi revine operatorului pe baza autorizaţiei respective.

Art. 9: Conţinutul autorizaţiei
Explicitând şi completând prevederile stabilite la articolul 9 din Directiva 75/442/CEE şi la articolul 9 din Directiva 96/61/CE, autorizaţia pentru depozitul de deşeuri trebuie să indice cel puţin următoarele:
(a)categoria de depozit de deşeuri;
(b)lista tipurilor definite şi cantitatea totală de deşeuri autorizată spre depunere în depozitul de deşeuri;
(c)cerinţele pentru pregătirea depozitului de deşeuri, pentru operaţiile de evacuare a deşeurilor şi pentru procedurile de supraveghere şi control, inclusiv planurile pentru situaţii neprevăzute (anexa III punctul 4.B), precum şi cerinţele temporare pentru închidere şi operaţiile posttratare;
(d)obligaţia solicitantului de a raporta cel puţin o dată pe an către autorităţile competente cu privire la tipurile şi cantităţile de deşeuri evacuate şi la rezultatele programului de monitorizare, conform cerinţelor formulate la articolele 12 şi 13 şi în anexa III.

Art. 10: Costul evacuării deşeurilor în depozitele de deşeuri
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura de faptul că toate costurile determinate de instalarea şi de exploatarea unui depozit de deşeuri, inclusiv, pe cât posibil, costul garanţiei financiare sau al echivalentului acesteia menţionat la articolul 8 litera (a) punctul (iv), precum şi costurile estimative pentru închidere şi operaţiile posttratare pentru o perioadă de minimum 30 de ani sunt acoperite de preţul stabilit de operator pentru evacuarea oricărui tip de deşeu în depozitul respectiv. În funcţie de cerinţele formulate de Directiva 90/313/CEE a Consiliului din 7 iunie 1990 privind accesul liber la informaţii referitoare la mediu (1), statele membre asigură transparenţa activităţii de culegere a datelor şi de utilizare a oricărei informaţii necesare referitoare la cost.
(1)JO L 158, 23.6.1990, p. 56.

Art. 11: Proceduri de acceptare a deşeurilor
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru ca, înainte de a accepta deşeurile la depozitul de deşeuri:
a)înainte de sau în orice moment al livrării sau al primeia dintr-o serie de livrări, cu condiţia ca tipul de deşeuri să rămână neschimbat, proprietarul sau operatorul să poată demonstra, pe baza documentelor adecvate, că deşeurile respective pot fi acceptate în depozit în conformitate cu condiţiile stabilite în autorizaţie şi că deşeurile respective îndeplinesc criteriile de acceptare stabilite în anexa II;
b)următoarele proceduri de recepţionare sunt respectate de către operator:
– verificarea documentelor care însoţesc deşeurile, inclusiv a documentelor solicitate la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 91/689/CEE şi, după caz, a documentelor solicitate în Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, în şi în afara Comunităţii Europene (2);
(2)JO L 30, 6.2.1993,p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 120/97 (JO L 22, 24.1.1997, p. 14).
– inspecţia vizuală a deşeurilor la intrare şi la punctul de depozitare şi, după caz, verificarea respectării descrierii prevăzute în documentele prezentate de proprietar. Dacă este necesară prelevarea de eşantioane reprezentative pentru punerea în aplicare a anexei II punctul 3 nivelul 3, rezultatele analizelor se păstrează, iar eşantionarea se efectuează în conformitate cu anexa II punctul 5. Aceste eşantioane se păstrează pentru minimum o lună;
– menţinerea unui registru cu cantităţile şi caracteristicile deşeurilor depozitate, indicând originea, data livrării, identitatea producătorului sau a colectorului, în cazul deşeurilor municipale, şi, în cazul deşeurilor periculoase,
amplasarea exactă în depozit. Aceste informaţii sunt puse la dispoziţia autorităţilor statistice comunitare şi naţionale competente, atunci când acestea le solicită în scopuri statistice;
c)operatorul depozitului de deşeuri furnizează întotdeauna o confirmare scrisă de primire pentru fiecare livrare acceptată în depozit;
d)fără a aduce atingere dispoziţiilor Regulamentului (CEE) nr. 259/93, atunci când deşeurile nu sunt acceptate în depozitul de deşeuri, operatorul informează de îndată autorităţile competente cu privire la refuzul de a accepta deşeurile.
(2)Pentru depozitele de deşeuri care au fost exceptate de la aplicarea prevederilor prezentei directive în temeiul articolului 3 alineatele (4) şi (5), statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura:
– inspecţii vizuale regulate ale deşeurilor la punctul de depozitare, pentru a se asigura de faptul că, în respectivul depozit de deşeuri, sunt acceptate numai deşeuri care nu sunt periculoase pentru insulă sau pentru aşezarea izolată respectivă şi
– menţinerea unui registru pentru cantităţile de deşeuri care sunt depozitate în depozitul de deşeuri respectiv.
Statele membre se asigură de faptul că informaţiile referitoare la cantităţi şi, dacă este posibil, la tipul de deşeuri care sunt destinate acestui tip de depozite de deşeuri constituie o parte a rapoartelor periodice înaintate Comisiei la punerea în aplicare a directivei.

Art. 12: Procedurile de supraveghere şi control în faza de exploatare
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca procedurile de supraveghere şi control din faza de exploatare să îndeplinească cel puţin următoarele cerinţe:
(a)pe durata fazei de exploatare, operatorul unui depozit de deşeuri desfăşoară un program de supraveghere în conformitate cu anexa III;
(b)operatorul informează autorităţile competente cu privire la orice efecte dăunătoare importante asupra mediului care sunt descoperite în urma procedurilor de supraveghere şi control şi respectă decizia autorităţilor competente cu privire la natura şi la calendarul măsurilor de remediere. Costurile acestor măsuri sunt suportate de operator.
Cu o frecvenţă care urmează a fi stabilită de autorităţile competente şi, în orice caz, cel puţin o dată pe an, operatorul înaintează un raport către autorităţile competente, în care, pe baza datelor însumate, include toate rezultatele procedurilor de supraveghere, cu scopul de a demonstra respectarea condiţiilor autorizaţiei şi de a spori cunoştinţele referitoare la comportamentul deşeurilor în depozitele de deşeuri;
(c)controlul de calitate al operaţiilor analitice ale procedurilor de supraveghere şi control şi/sau al analizelor menţionate la articolul 11 alineatul (1) litera (b) este efectuat în laboratoarele de specialitate.

Art. 13: Procedurile de închidere şi posttratare
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca, după caz, în conformitate cu autorizaţia:
(a)un depozit de deşeuri sau o parte a acestuia să iniţieze procedura de închidere:
(i)la îndeplinirea condiţiilor relevante stabilite în autorizaţie sau
(ii)pe baza unei autorizaţii eliberate de autorităţile competente, la cererea operatorului, sau
(iii)pe baza deciziei justificate a autorităţilor competente;
(b)un depozit de deşeuri sau o parte a acestuia poate fi considerată definitiv închisă numai după ce autorităţile competente au efectuat o inspecţie finală la faţa locului, au evaluat toate rapoartele înaintate de operator şi au comunicat operatorului acceptarea închiderii. Acest lucru nu diminuează în nici un fel responsabilităţile care îi revin operatorului pe baza autorizaţiei;
(c)după închiderea definitivă a unui depozit de deşeuri, operatorul acesteia este răspunzător de întreţinerea, supravegherea şi controlul pe durata fazei posttratare pe o perioadă a cărei durată este stabilită de autorităţile competente, luând în considerare perioada de timp în care depozitul de deşeuri ar putea prezenta un pericol.
Operatorul informează autorităţile competente cu privire la orice efecte dăunătoare semnificative care sunt descoperite în urma procedurilor de control şi respectă decizia autorităţilor competente cu privire la natura şi la calendarul măsurilor de remediere;
(d)atât timp cât autorităţile competente consideră că un depozit de deşeuri poate constitui o sursă de pericole pentru mediu şi fără a aduce atingere legislaţiei comunitare sau interne cu privire la obligaţiile deţinătorului deşeurilor, operatorul depozitul de deşeuri este răspunzător de supravegherea şi analiza gazului generat de depozitul de deşeuri şi a levigatului care provine din depozit, precum şi de supravegherea regimului apelor subterane din vecinătatea amplasamentului depozitului de deşeuri, în conformitate cu anexa III.

Art. 14: Depozitele de deşeuri existente
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca depozitele de deşeuri autorizate sau care funcţionau deja la data punerii în aplicare a prezentei directive să nu poată continua să îşi desfăşoare activitatea fără a trece prin etapele enumerate mai jos în cel mai scurt timp posibil şi în termen de maximum opt ani de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1):
(a)într-o perioadă de un an de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1), operatorul unui depozit de deşeuri elaborează şi prezintă autorităţilor competente spre aprobare un plan de amenajare a spaţiului care să includă detaliile enumerate la articolul 8 şi măsurile de remediere pe care operatorul le consideră necesare pentru a îndeplini condiţiile stabilite de prezenta directivă, cu excepţia condiţiilor stabilite în anexa I punctul 1;
(b)în urma prezentării planului de amenajare a spaţiului, autorităţile competente iau o decizie definitivă prin care stabilesc dacă operaţiile de exploatare mai pot continua pe baza respectivului plan de amenajare şi a prezentei directive. Statele membre iau măsurile necesare pentru a închide cât mai repede posibil, în conformitate cu articolul 7 litera (g) şi articolul 13, acele depozite de deşeuri care, în conformitate cu articolul 8, nu au primit o autorizaţie care să le permită să funcţioneze în continuare;
(c)pe baza planului de amenajare aprobat, autorităţile competente autorizează lucrările necesare şi stabilesc o perioadă temporară pentru finalizarea planului. Toate depozitele de deşeuri existente trebuie să îndeplinească cerinţele stabilite în prezenta directivă, cu excepţia cerinţelor stabilite în anexa I punctul 1, în termen de maximum opt ani de la data stabilită la articolul 18 alineatul (1);
(d)_
(i)în termen de un an de la data stabilită la articolul 8 alineatul (1), în cazul depozitelor pentru deşeuri periculoase se aplică articolele 4, 5 şi 11 şi anexa II;
(ii)în termen de trei ani de la data stabilită la articolul 8 alineatul (1), în cazul depozitelor pentru deşeuri periculoase se aplică articolul 6.

Art. 15: Obligaţia de raportare
La intervale de trei ani, statele membre înaintează Comisiei un raport cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive, acordând o atenţie deosebită strategiilor naţionale care urmează a fi stabilite în temeiul articolului 5. Raportul este elaborat pe baza unui chestionar sau a unei scheme-cadru alcătuită de Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 6 din Directiva 91/692/CEE (1). Chestionarul sau schema se trimite statelor membre cu şase luni înainte de începutul perioadei analizate în raport. Raportul este trimis Comisiei în termen de maximum nouă luni de la încheierea perioadei de trei ani analizate.
(1)JO L 377, 31.12.1991, p. 48.
Comisia publică un raport comunitar cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive în termen de nouă luni de la data primirii rapoartelor trimise de statele membre.

Art. 16: Comitetul
Toate modificările necesare pentru adaptarea anexelor prezentei directive la progresele înregistrate în domeniul ştiinţei şi tehnicii şi toate propunerile pentru standardizarea metodelor de control, eşantionare şi analiză referitoare la depozitele de deşeuri sunt adoptate de Comisie în colaborare cu comitetul stabilit pe baza articolului 18 din Directiva 75/442/CEE şi în conformitate cu procedura stabilită la articolul 17 din prezenta directivă. Toate modificările aduse anexelor sunt efectuate în conformitate cu principiile stabilite de prezenta directivă conform anexelor. În acest scop, în ceea ce priveşte anexa II, comitetul respectă următoarea procedură: ţinând seama de principiile generale şi de procedurile generale pentru testare şi pentru criteriile de acceptare conform anexei II, trebuie stabilite criteriile specifice şi/sau metodele de testare şi valorile-limită asociate pentru fiecare categorie de depozite de deşeuri, inclusiv, dacă este necesar, pentru tipurile specifice de depozite de deşeuri din cadrul fiecărei categorii, inclusiv depozitarea subterană. Propunerile pentru standardizarea metodelor de control, eşantionare şi analiză referitoare la anexele prezentei directive trebuie adoptate de Comisie în colaborare cu comitetul în termen de maximum doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
Comisia, în colaborare cu comitetul, adoptă prevederile pentru armonizarea şi transmiterea periodică a datelor statistice menţionate la articolele 5, 7 şi 11 din prezenta directivă în termen de maximum doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, iar modificările aduse acestor prevederi vor fi adoptate atunci când este necesar.

Art. 17: Procedura de comitet
Comisia este sprijinită de un comitet compus din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de un reprezentant al Comisiei.
Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul îşi dă avizul cu privire la proiect în termenul pe care preşedintele comitetului îl poate stabili în funcţie de urgenţa subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanţilor statelor membre respectă ponderea prevăzută la articolul menţionat anterior. Preşedintele nu participă la vot.
Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea corespund cu avizul comitetului.
Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absenţa avizului, Comisia înaintează Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul decide cu majoritate calificată.
Dacă, la împlinirea unui termen de trei luni de la data la care a fost înaintată propunerea, Consiliul nu adoptă nici o măsură, Comisia adoptă măsurile propuse.

Art. 18: Transpunere
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de maximum doi ani de la data intrării în vigoare a acesteia. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Art. 19: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

Art. 20: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Luxemburg, 26 aprilie 1999.
Pentru Consiliu
Preşedintele
J. FISCHER

ANEXA I: CERINŢE GENERALE PENTRU TOATE CATEGORIILE DE DEPOZITE DE DEŞEURI

1.Amplasament
1.1.La stabilirea amplasamentului unui depozit de deşeuri trebuie să se ia în considerare cerinţele referitoare la:
a)distanţele de la perimetrul depozitului de deşeuri la zonele de locuit şi de agrement, cursuri de apă, ape stătătoare şi la alte zone agricole sau urbane;
b)existenţa unor ape subterane, de coastă sau zone naturale protejate în regiune;
c)condiţiile geologice şi hidrogeologice din zona respectivă;
d)riscul producerii de inundaţii, tasări, alunecări de teren sau avalanşe;
e)protecţia naturii şi a patrimoniului cultural din regiune.
1.2.Depozitul de deşeuri este autorizat numai atunci când caracteristicile amplasamentului în ceea ce priveşte cerinţele enumerate mai sus sau măsurile de remediere care trebuie luate indică faptul că depozitul de deşeuri respectiv nu prezintă un risc important pentru mediu.

2.Controlul apei şi managementul levigatului
În ceea ce priveşte caracteristicile depozitului de deşeuri şi condiţiile meteorologice, se iau măsurile adecvate pentru:
– controlul apei provenite din precipitaţii care intră pe teritoriul depozitului de deşeuri;
– evitarea pătrunderii apei de suprafaţă şi/sau a apelor subterane în deşeurile depozitate în depozitul de deşeuri;
– colectarea apei contaminate şi a levigatului. Dacă în urma unei evaluări bazate pe analizarea amplasamentului depozitului de deşeuri şi a deşeurilor care urmează să fie acceptate se stabileşte că acestea nu prezintă un pericol potenţial pentru mediu, autorităţile competente pot hotărî că această prevedere nu se aplică;
– tratarea apei contaminate şi a levigatului colectat din depozitul de deşeuri conform standardelor adecvate necesare pentru evacuarea acestora.
Prevederile de mai sus nu se aplică depozitelor pentru deşeuri inerte.

3.Protejarea solului şi a apei
3.1.Un depozit de deşeuri trebuie amplasat şi proiectat astfel încât să corespundă condiţiilor necesare pentru prevenirea poluării solului, a apelor subterane sau a apelor de suprafaţă şi să asigure o colectare eficientă a levigatului conform cerinţelor şi, atunci când este cazul, în conformitate cu secţiunea 2. Protejarea solului, a apelor subterane şi a apei de suprafaţă pe durata fazei active/de exploatare se realizează prin combinarea unei bariere geologice cu o impermeabilizare a bazei depozitului, iar pe durata fazei pasive/postînchidere se realizează prin combinarea unei bariere geologice cu o impermeabilizare superioară.
3.2.Bariera geologică este determinată de condiţiile geologice şi hidrogeologice de sub şi din vecinătatea amplasamentului depozitului de deşeuri şi are o capacitate de atenuare suficientă pentru a preveni riscul potenţial pe care depozitul de deşeuri îl poate prezenta pentru sol şi pentru apele subterane.
Baza şi taluzurile depozitului de deşeuri constau într-un strat mineral care satisface cerinţele de permeabilitate şi grosime, cu un efect combinat în ceea ce priveşte protejarea solului, a apelor subterane şi a apelor de suprafaţă cel puţin echivalent cu efectul care rezultă din următoarele cerinţe:
– depozit pentru deşeuri periculoase: K < = 1,0 × 10-9 m/s; grosime > = 5 m;
– depozit pentru deşeuri nepericuloase: K < = 1,0 × 10-9 m/s; grosime > = 1 m;
– depozit pentru deşeuri inerte: K < = 1,0 × 10-7 m/s; grosime > = 1 m,
m/s: metri/secundă.
Dacă bariera geologică nu îndeplineşte în mod natural condiţiile de mai sus, aceasta poate fi completată artificial şi consolidată prin alte metode care să confere o protecţie echivalentă. O barieră geologică stabilită în mod artificial trebuie să aibă minimum 0,5 m grosime.
3.3.Pe lângă bariera geologică descrisă mai sus, trebuie să se adauge un sistem de colectare a levigatului şi de etanşeizare care să fie în conformitate cu următoarele principii pentru a garanta faptul că acumularea de levigat de la baza depozitului de deşeuri este menţinută la nivelul minim posibil:
Colectarea levigatului şi etanşarea bazei

Categorie depozit de deşeuri nepericulos periculos
Impermeabilizare artificială obligatoriu obligatoriu
Strat drenant > = 0,5 m obligatoriu obligatoriu
Statele membre pot stabili cerinţe generale sau specifice pentru depozitele de deşeuri pentru deşeuri inerte şi pentru caracteristicile metodelor tehnice menţionate mai sus.
Dacă, după o analiză atentă a riscurilor potenţiale pentru mediu, autorităţile competente stabilesc necesitatea de a preveni formarea de levigat, se poate recomanda o impermeabilizare superioară. Recomandările pentru impermeabilizarea superioară sunt următoarele:

Categorie depozit de deşeuri nepericulos periculos
Strat drenare gaz obligatoriu facultativ
Impermeabilizare artificială facultativ obligatoriu
Strat mineral impermeabil obligatoriu obligatoriu
Strat de drenare > 0,5 m obligatoriu obligatoriu
Strat superior al solului > 1 m obligatoriu obligatoriu
3.4.Dacă, pe baza unei evaluări a riscurilor pentru mediu, ţinând seama, în special, de Directiva 80/68/CEE (1), autorităţile competente decid, în conformitate cu secţiunea 2 („Controlul apei şi managementul levigatului”), că nu este necesar să se colecteze şi să se trateze levigatul sau dacă se stabileşte că depozitul de deşeuri nu prezintă un pericol potenţial pentru sol, apa subterană şi apa de suprafaţă, cerinţele stabilite la punctele 3.2 şi 3.3 de mai sus pot fi reduse corespunzător. În cazul depozitelor pentru deşeuri inerte, aceste cerinţe pot fi adaptate prin legislaţia internă.
(1)JO L 20, 26.1.1980, p. 43. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/692/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).
3.5.Metoda utilizată pentru determinarea coeficientului de permeabilitate al depozitelor de deşeuri, la faţa locului şi pentru întreaga întindere a amplasamentului, urmează să fie elaborată şi aprobată de comitetul constituit în temeiul articolului 17 din prezenta directivă.

4.Controlarea gazului emis
4.1.Se iau măsurile necesare pentru a controla acumularea şi migrarea gazelor generate de depozitele de deşeuri (anexa III).
4.2.Gazul generat de depozitul de deşeuri este colectat din toate depozitele de deşeuri în care se depun deşeuri biodegradabile pentru a fi tratat şi apoi utilizat. Când gazul colectat nu poate fi utilizat pentru a produce energie, acesta trebuie ars.
4.3.Operaţiile de colectare, tratare şi utilizare a gazelor generate de depozitele de deşeuri pe baza punctului 4.2 sunt efectuate astfel încât să minimizeze efectele negative sau deteriorarea mediului şi riscul pentru sănătatea umană.

5.Noxe şi riscuri
Se iau măsuri pentru minimizarea noxelor şi a riscurilor cauzate de depozitele de deşeuri datorită:
– emisiei de mirosuri şi praf;
– materialelor care pot fi antrenate de vânt;
– zgomotului şi traficului;
– păsărilor, paraziţilor şi insectelor;
– formării de aerosoli;
– incendiilor.
Depozitul de deşeuri este astfel echipat, încât resturile care provin din acesta să nu fie dispersate pe drumurile publice sau pe terenul înconjurător.

6.Stabilitate
Deşeurile sunt astfel depozitate în depozitul de deşeuri, încât să fie asigurată atât stabilitatea acestora, cât şi cea a structurilor asociate, mai ales în ceea ce priveşte evitarea alunecărilor. Când se stabileşte o barieră artificială, trebuie garantat faptul că, având în vedere morfologia depozitului de deşeuri, substratul geologic este suficient de stabil pentru a preveni tasarea, fenomen periculos pentru barieră.

7.Bariere
Depozitul de deşeuri este astfel protejat, încât să împiedice accesul liber în zonă. În afara orelor de exploatare, porţile sunt închise. Sistemul de control şi acces la toate instalaţiile trebuie să conţină un program de măsuri pentru detectarea şi descurajarea depozitării ilegale de deşeuri în depozitul respectiv.
 

ANEXA II: CRITERII ŞI PROCEDURI DE ACCEPTARE A DEŞEURILOR

1.Introducere
Prezenta anexă descrie:
– principiile generale de acceptare a deşeurilor în diferitele categorii de depozite de deşeuri. Viitoarea procedură de clasificare a deşeurilor trebuie să fie bazată pe aceste principii;
– liniile directoare care stabilesc procedurile preliminare de acceptare a deşeurilor care trebuie respectate până la elaborarea unei proceduri uniforme de clasificare şi acceptare a deşeurilor. Această procedură, împreună cu procedurile de prelevare relevante, va fi elaborată de comitetul tehnic menţionat la articolul 16 din prezenta directivă. Comitetul tehnic stabileşte criteriile care trebuie îndeplinite pentru anumite deşeuri periculoase care urmează a fi acceptate în depozitele pentru deşeuri nepericuloase. În special, aceste criterii iau în considerare comportamentul levigatului acestor deşeuri pe termen scurt, mediu şi lung. Aceste criterii sunt stabilite în termen de maximum doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive. Comitetul tehnic va elabora şi criteriile care trebuie îndeplinite pentru ca deşeurile să fie acceptate în depozitele subterane. Aceste criterii trebuie să ia în considerare, în special, faptul că deşeurile nu trebuie să reacţioneze între ele sau cu roca.
Această activitate a comitetului tehnic, cu excepţia propunerilor pentru standardizarea metodelor de control, prelevare şi analiză în raport cu anexele prezentei directive şi care trebuie adoptate în termen de maximum doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, trebuie încheiată în termen de maximum trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive şi trebuie să se desfăşoare în conformitate cu obiectivele stabilite la articolul 1 din prezenta directivă.

2.Principii generale
Compoziţia, levigabilitatea, comportamentul pe termen lung şi proprietăţile generale ale deşeurilor care urmează să fie evacuate în depozitele de deşeuri trebuie să fie cunoscute cât mai exact posibil. Acceptarea deşeurilor într-un depozit de deşeuri se poate baza fie pe lista deşeurilor acceptate sau refuzate, definite în funcţie de natură şi origine, fie pe metodele de analiză a deşeurilor şi pe valorile-limită pentru proprietăţile deşeurilor care urmează să fie acceptate. Viitoarele proceduri de acceptare a deşeurilor, descrise în prezenta directivă, sunt, pe cât posibil, bazate pe metode standardizate de analiză a deşeurilor şi pe valorile-limită pentru proprietăţile deşeurilor care urmează să fie acceptate.
înainte de a defini aceste metode de analiză şi valori-limită, statele membre trebuie cel puţin să trimită listele naţionale conţinând deşeurile care urmează a fi acceptate sau refuzate în cazul fiecărei categorii de depozite de deşeuri sau să definească criteriile care trebuie îndeplinite pentru includerea în liste. Pentru a putea fi acceptat într-o anume categorie de depozite de deşeuri, un anumit tip de deşeuri trebuie să fie inclus pe lista naţională relevantă sau să îndeplinească criterii similare cu cele care sunt enumerate în listă. Aceste liste sau criteriile echivalente, precum şi metodele de analiză şi valorile-limită sunt trimise Comisiei în termen de maximum şase luni de la transpunerea prezentei directive sau atunci când sunt adoptate la nivel naţional.
Aceste liste sau aceste criterii de acceptare trebuie utilizate pentru a stabili liste specifice pentru fiecare amplasament, adică o listă a deşeurilor acceptate, menţionate în autorizaţie în conformitate cu articolul 9 din prezenta directivă.
Criteriile de acceptare a deşeurilor pe lista de referinţă sau într-o anume categorie de depozit de deşeuri pot fi bazate pe alte texte legislative şi/sau proprietăţi ale deşeurilor.
Criteriile de acceptare a deşeurilor într-o anumită categorie de depozite de deşeuri trebuie să fie bazate pe analiza:
– protecţiei mediului (mai ales a apelor subterane şi a apelor de suprafaţă);
– menţinerii sistemelor de protecţie a mediului (cum ar fi sistemele de impermeabilizare şi de tratare a levigatului);
– protejării proceselor avute în vedere pentru stabilizarea deşeurilor în interiorul depozitului;
– protecţiei împotriva pericolelor pentru sănătatea umană. Exemple de criterii bazate pe proprietăţile deşeurilor:
– cerinţe referitoare la cunoaşterea compoziţiei totale;
– limitări ale conţinutului în materie organică al deşeurilor;
– cerinţe sau limitări privind biodegrabilitatea componentelor deşeurilor organice;
– limitări ale cantităţii de componenţi specificaţi, posibil dăunători/periculoşi (din punctul de vedere al criteriilor enumerate mai sus);
– limitări ale nivelului potenţial şi estimat al levigatului în cazul anumitor componenţi, posibil dăunători/periculoşi (din punctul de vedere al criteriilor enumerate mai sus);
– proprietăţi ecotoxicologice ale deşeurilor şi ale levigatului rezultat.
În general, criteriile de acceptare a deşeurilor bazate pe proprietăţile acestora trebuie să fie mai stricte pentru depozitele de deşeuri destinate deşeurilor inerte şi pot fi mai puţin stricte pentru depozitele de deşeuri destinate deşeurilor nepericuloase şi cel mai puţin stricte pentru depozitele de deşeuri destinate deşeurilor periculoase, datorită nivelului ridicat de protecţie a mediului care există în cazul ultimelor două categorii de depozite de deşeuri.

3.Proceduri generale pentru testarea şi acceptarea deşeurilor
Operaţiunile generale de caracterizare şi de testare a deşeurilor trebuie să fie bazate pe următoarea clasificare pe trei niveluri:
Nivelul 1: Caracterizare de bază. Aceasta constituie o determinare temeinică, în conformitate cu metodele standardizate de analiză şi testare a comportamentului, a producţiei de levigat pe termen scurt, mediu şi lung şi/sau a proprietăţilor caracteristice ale deşeurilor.
Nivelul 2: Testarea conformităţii. Aceasta constituie o testare periodică pe baza unor metode standardizate de analiză şi testare a comportamentului mai simple, prin care se urmăreşte stabilirea conformării unor deşeuri la condiţiile menţionate în autorizaţie şi/sau la criteriile de referinţă specifice. Testările se concentrează asupra variabilelor de bază şi asupra comportamentului identificat prin caracterizarea de bază.
Nivelul 3: Verificarea la faţa locului. Aceasta constă în metode de verificare rapidă pentru a confirma dacă deşeurile sunt identice cu cele care au fost supuse procedurii de testare a conformităţii şi care sunt descrise în documentele însoţitoare. Poate consta într-o simplă inspecţie vizuală a încărcăturii de deşeuri înainte şi după descărcarea în depozitul de deşeuri.
Un anume tip de deşeuri trebuie caracterizat în mod normal la nivelul 1 şi trebuie să corespundă criteriilor corespunzătoare pentru a fi acceptat pe lista de referinţă. Pentru a rămâne pe o listă specifică a unui amplasament, un anume tip de deşeuri trebuie să fie testat la intervale regulate (de exemplu anual) la nivelul 2 şi să îndeplinească criteriile corespunzătoare. Fiecare încărcătură de deşeuri care ajunge la poarta unui depozit de deşeuri trebuie supusă unei verificări de nivelul 3.
Anumite tipuri de deşeuri trebuie exceptate permanent sau temporar de testarea la nivelul 1. Acest lucru se poate datora incapacităţii de a aplica testarea, lipsei procedurilor de testare adecvate sau a criteriilor de acceptare sau existenţei unei legislaţii care prevalează.

4.Linii directoare pentru procedurile preliminare de acceptare a deşeurilor
Până la completarea prezentei anexe, nivelul 3 de testare este singurul obligatoriu, iar nivelurile 1 şi 2 se aplică în măsura în care acest lucru este posibil. În această etapă preliminară, deşeurile care urmează să fie acceptate într-un depozit de deşeuri aparţinând unei anumite categorii trebuie fie să se regăsească pe o listă naţională restrictivă sau pe o listă specifică pentru categoria respectivă de depozite de deşeuri, fie să îndeplinească criterii similare cu cele cerute pentru a fi inclus pe listă.
Pentru a stabili criteriile preliminare pentru acceptarea deşeurilor în trei mari categorii de depozite de deşeuri sau pe listele corespunzătoare, se pot utiliza următoarele principii generale.
Depozite de deşeuri pentru deşeurile inerte: pe listă pot fi acceptate numai deşeuri inerte, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (e).
Depozite de deşeuri pentru deşeurile nepericuloase: pentru a fi acceptat pe listă, tipul respectiv de deşeuri nu trebuie să intre sub incidenţa Directivei 91/689/CEE.
Depozite de deşeuri pentru deşeurile periculoase: o schiţă preliminară a listei pentru depozitele de deşeuri periculoase ar conţine numai acele tipuri de deşeuri care intră sub incidenţa Directivei 91/689/CEE. Cu toate acestea, când au un conţinut total sau un nivel de levigat al componenţilor care ar putea fi periculoşi suficient de mare pentru a constitui un risc pe termen scurt pentru cei care manipulează deşeurile sau pentru mediu ori pentru a împiedica stabilizarea suficientă a deşeurilor pe durata de viaţă prevăzută pentru depozitul de deşeuri, aceste tipuri de deşeuri nu trebuie acceptate pe listă fără o tratare prealabilă.

5.Prelevarea probelor de deşeuri
Operaţiunea de prelevare a probelor de deşeuri poate ridica probleme grave în ceea ce priveşte gradul de reprezentare şi tehnicile utilizate datorită naturii eterogene a multor deşeuri. Urmează să fie elaborat un standard european de prelevare a deşeurilor. Până la aprobarea acestui standard de către statele membre în conformitate cu articolul 17 din prezenta directivă, statele membre pot aplica standarde şi proceduri naţionale.
 

ANEXA III: PROCEDURI DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN FAZELE DE EXPLOATARE ŞI POSTTRATARE

1.Introducere

Această anexă urmăreşte stabilirea procedurilor minime de control, care trebuie puse în aplicare pentru a verifica:
– dacă deşeurile au fost acceptate în depozit în conformitate cu criteriile stabilite pentru categoria de depozite de deşeuri respectivă;
– dacă procesele din cadrul depozitului de deşeuri se desfăşoară după cum s-a prevăzut;
– dacă sistemele de protecţie a mediului funcţionează la capacitatea maximă dorită;
– dacă sunt îndeplinite condiţiile stabilite în autorizaţia depozitului de deşeuri respectiv.

2.Date meteorologice

Pe baza obligaţiei de a înainta rapoarte (articolul 15), statele membre trebuie să furnizeze informaţii referitoare la metoda de colectare a datelor meteorologice. Le revine statelor membre obligaţia de a stabili modul de culegere a datelor (in situ, reţea meteorologică naţională etc.).
Când statele membre decid că balanţele hidrologice constituie un instrument eficient pentru evaluarea gradului de acumulare a levigatului în depozitul de deşeuri sau a nivelului levigatului, se recomandă ca, atât timp cât acest lucru este cerut de autorităţile competente în conformitate cu articolul 13 litera (c) din prezenta directivă, de la staţia de supraveghere situată în depozitul de deşeuri sau de la cea mai apropiată staţie meteorologică să fie obţinute următoarele date:

Faza de exploatare Faza posttratare
1.1. Volumul precipitaţiilor zilnic zilnic, se adaugă la valorile lunare
1.2. Temperatura (min., max., 14:00 h CET) zilnic medie lunară
1.3. Direcţia şi forţa vântului dominant zilnic facultativ
1.4. Evaporare (lisimetru) (1) zilnic zilnic, se adaugă la valorile lunare
1.5. Umiditatea atmosferică (14:00 h CET) zilnic medie lunară
(1)Sau prin alte metode adecvate.

3.Date referitoare la emisii: controlul apei, al levigatului şi al gazului

Prelevarea de probe de levigat şi din apa de suprafaţă, acolo unde este cazul, trebuie făcută în punctele reprezentative. Prelevarea de probe şi măsurarea (volumului şi a compoziţiei) levigatului trebuie efectuate separat, în fiecare punct în care levigatul este evacuat din depozitul de deşeuri. Referinţă: liniile directoare privind tehnologia de eşantionare, ISO 5667-2 (1991).
Monitorizarea apei de suprafaţă, acolo unde este cazul, trebuie efectuată în minimum două puncte, unul în amonte şi unul în aval faţă de depozitul de deşeuri.
Monitorizarea gazului trebuie să fie reprezentativă pentru fiecare secţiune a depozitului de deşeuri. Frecvenţa de prelevare şi de analizare sunt incluse în tabelul următor. Pentru levigat şi pentru apă se va preleva pentru supraveghere o probă reprezentativă pentru compoziţia medie.
Frecvenţa prelevării poate fi adaptată în funcţie de morfologia deşeurilor din depozitul de deşeuri (rambleu, debleu etc.). Acest aspect trebuie specificat în autorizaţie.

Faza de exploatare Faza posttratare (1)
2.1. Volum levigat lunar (5) (1) la ase luni
2.2. Compoziţie levigat (2) trimestrial (1) la ase luni
2.3. Volumul şi compoziţia apelor de suprafaţă (3) trimestrial (1) la şase luni la ase luni (7)
2.4. Posibile emisii de gaz şi presiune atmosferică (4) (CH4, CO2, O2, H2S, H2 etc.) lunar (1) (6)
(1)Când evaluarea datelor indică o eficienţă similară şi la intervale mai lungi, acestea pot fi adaptate. Pentru lichidele de scurgere, conductivitatea trebuie întotdeauna măsurată cel puţin o dată pe an.
(2)Parametrii care urmează a fi măsuraţi şi substanţele care urmează a fi analizate variază în funcţie de compoziţia deşeurilor depozitate; aceste aspecte trebuie menţionate în permis şi trebuie să reflecte caracteristicile deşeurilor referitoare la levigat.
(3)Pe baza caracteristicilor amplasamentului depozitului de deşeuri, autorităţile competente pot stabili faptul că aceste măsuri nu sunt necesare şi vor întocmi rapoarte corespunzătoare în conformitate cu dispoziţiile articolului 15 din prezenta directivă.
(4)Aceste măsurări se referă în principal la conţinutul în materie organică al deşeurilor.
(5)Frecvenţa eşantionării poate fi adaptată pe baza morfologiei deşeurilor din depozitul de deşeuri (rambleu, debleu etc.). Acest aspect trebuie să fie specificat în autorizaţie.
(6)CH4, CO2, O2, în mod obişnuit, alte gaze după caz, în funcţie de compoziţia deşeurilor depozitate, pentru a reflecta proprietăţile de levigare ale acestora.
(7)Eficienţa sistemului de extragere a gazului trebuie verificată periodic.
2.1şi 2.2 se aplică numai atunci când se înregistrează o colectare a levigatului (a se vedea anexa I punctul 2).

4.Protejarea apelor subterane

A)Prelevarea de probe
Măsurările trebuie astfel făcute încât să ofere informaţii cu privire la apele subterane care ar putea fi afectate de pe urma evacuării deşeurilor, cu cel puţin un punct de măsurare în regiunea de intrare în apele subterane şi două puncte de ieşire în regiunea de ieşire din apele subterane. Aceste numere pot fi crescute pe baza unei analize hidrogeologice specifice şi a necesităţii de identificare rapidă a deversării accidentale de levigat în apele subterane.
Prelevarea de probe trebuie efectuată în minimum trei puncte diferite înainte de operaţiile de rambleiaj pentru a putea stabili valorile de referinţă pentru viitoarele operaţiuni de prelevare. Referinţe: Prelevarea probelor din apele subterane, ISO 5667, partea 11, 1993.
B)Monitorizare
Parametrii care urmează a fi analizaţi în probele prelevate trebuie să fie stabiliţi pe baza compoziţiei preconizate a levigatului şi pentru calitatea apelor subterane din regiunea respectivă. La selectarea parametrilor pentru analiză se ia în considerare mobilitatea în zona apelor subterane. Parametrii ar putea include parametrii indicatori pentru a permite o identificare rapidă a unei posibile modificări apărute în calitatea apei (1).
(1)Parametrii recomandaţi: pH, TOC, fenoli, metale grele, fluoruri, AS, petrol/hidrocarburi.

Faza de exploatare Faza posttratare
Nivelul apelor subterane la ase luni (1) la ase luni (1)
Compoziţia apelor subterane cu o frecvenţă specifică amplasamentului respectiv (2) (3) cu o frecvenţă specifică amplasamentului respectiv (2) (3)
(1)Dacă nivelurile apelor subterane fluctuează, trebuie sporită frecvenţa.
(2)Frecvenţa trebuie bazată pe posibilitatea acţiunilor de remediere între două eşantionări dacă se atinge un nivel de declanşare, şi anume frecvenţa trebuie determinată pe baza evaluării şi a cunoştinţelor referitoare la viteza de curgere a apelor subterane.
(3)La atingerea unui nivel de declanşare (a se vedea litera C), este necesar să se efectueze verificări prin repetarea prelevării de probe. În momentul în care s-a confirmat acest nivel, trebuie să se respecte planul pentru situaţii de urgenţă (stabilit în autorizaţie).
C)Niveluri de declanşare
Atunci când analiza unei probe prelevate din apele subterane indică o modificare importantă în ceea ce priveşte calitatea apei, se consideră că s-au înregistrat efectele adverse semnificative asupra mediului, în conformitate cu articolele 12 şi 13 din prezenta directivă. Nivelul de declanşare trebuie determinat luându-se în considerare formaţiunile hidrogeologice specifice din regiunea depozitului de deşeuri şi calitatea apelor subterane. Nivelul de declanşare trebuie inclus în autorizaţie, ori de câte ori acest lucru este posibil.
Observaţiile trebuie evaluate pe baza unor tabele de control, utilizând reguli şi niveluri de control bine stabilite pentru fiecare puţ situat în poziţie inferioară. Nivelurile de control trebuie determinate pe baza variaţiilor locale în ceea ce priveşte calitatea apelor subterane.

5.Topografia amplasamentului: informaţii referitoare la masa de deşeuri eliminate

Faza de exploatare Faza posttratare
5.1. Structura şi compoziţia masei de deşeuri (1) anual
5.2. Comportamentul la tasare al nivelului masei de deşeuri anual citiri anuale

(1)Informaţii privind statutul depozitului de deşeuri respectiv: suprafaţa ocupată de deşeuri, volumul şi compoziţia deşeurilor, metodele de depozitare, data şi durata depozitării, calcularea capacităţii rămase disponibile în depozitului de deşeuri.

 

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007

Categorii
Legislatie

Directiva 93/86/CEE A COMISIEI din 4 octombrie 1993 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 91/157/CEE a Consiliului privind bateriile si acumulatorii care contin anumite substante periculoase

COMISIA COMUNITATILOR EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitii Economice Europene,
avand in vedere Directiva 75/442/CEE a Consiliului din15 iulie 1975 privind deseurile
(1), astfel cum a fost modificat ultima dat de Directiva 91/692/CEE ( 2 ), in special articolul 18,
avand in vedere Directiva 91/157/CEE a Consiliului din18 martie 1991 privind bateriile si acumulatorii care contin anumite substane periculoase ( 3 ), in special articolul 10,

  • intrucat este necesar sa se stabileasca norme metodologice privind sistemul de marcare prevazut la articolul 4 dinDirectiva 91/157/CEE;
    intrucat aparatele nu trebuie sa fie marcate deoarece anexa II la Directiva 91/157/CEE prevede un sistem de informare special pentru aparatele din care consumatorul nu poate inlatura cu usurinta bateria sau acumulatorul;
  • intrucat este necesar un simbol clar care sa indice faptul ca bateriile sau acumulatorii prevazuti de Directiva 91/157/CEE se colecteaza separat de alte deseuri menajere;
  • intrucat utilizarea acestui simbol pentru bateriile si acumulatorii care fac obiectul Directivei 91/157/CEE trebuie sa fie protejata,
    intrucat masurile prevazute in prezenta directiva sunt in conformitate cu avizul emis de Comitetului privind adaptarea la progresul stiinific si tehnic a legislatiei comunitare in materie de deseuri,ADOPTA PREZENTA DIRECTIV A:

Articolul 1
1. Prezenta directiva stabileste normele metodologice privind sistemul de marcare prevazut la articolul 4 din Directiva 91/157/CEE privind bateriile si acumulatorii prevazuti de directiva menionata , importati sau fabricati spre a fi vanduti in Comunitate de la 1 ianuarie 1994.
2. Bateriile si acumulatorii mentionati in alineatul (1) care sunt fabricati sau importati in Comunitate inainte de 1 ianuarie 1994 pot fi comercializati fara simbolurile prevazute la articolele 2 si 3 pana la 31 decembrie 1995.

Articolul 2
Simbolul indicand colectarea separata consta dintr-un container cu rotile barat cu o cruce.
Decizia privind selectarea simbolului ce urmeaza a fi utilizat pe bateriile si acumulatorii care fac obiectul Directivei 91/157/CEE se iau de catre persoana care raspunde de marcare, astfel cum este defini tla articolul 5 din prezenta directiva . Utilizarea celor doua simboluri se considera echivalent in intreaga Comunitate. Statele membre informeaza publicul despre intelesul ambelor simboluri si le atribuie un statut identic indispozitiile de drept internprivind bateriile si acumulatorii prevazuti de Directiva 91/157/CEE. Utilizarea unuia sau altuia dintre aceste simboluri nu constituie unmijloc de discriminare arbitrar sau o restrictie deghizata in comertul dintre statele membre.

Articolul 3
Simbolul indicand continutul de metale grele consta dinsimbolul chimic al metalului incauza , Hg, Cd sau Pb, inconformitate cu tipul de baterie sau acumulator, astfel cum se prevede inanexa I la Directiva 91/157/CEE.

Articolul 4
1. Simbolul descris in articolul 2 acopera 3% din suprafata laturii celei mai mari a bateriei sau acumulatorului pana la o dimensiunea maxim de 5 x 5 cm. Pentru baterii cilindrice simbolul trebuie sa acopere 3% din jumatatea suprafetei bateriei sau acumulatorului si trebuie sa aiba o dimensiune maxim de 5 x 5 cm.
Atunci cand dimensiunea bateriei sau acumulatorului este astfel incat simbolul este mai mic de 0,5 x 0,5 cm, nu este necesar marcarea bateriei sau a acumulatorului, insa pe ambalaj se tipareste un simbol masurand 1 x 1 cm.
2. Simbolul mentionatla articolul 3 se tipareste sub simbolul mentionat la articolul 2. Simbolul acopera o suprafata de cel putin un sfert din dimensiunea simbolului descris la alineatul (1) dinprezentul articol.
3. Simbolurile se tiparesc in mod vizibil, lizibil si de nesters.

Articolul 5
Statele membre iau toate ma surile necesare pentru ca marcarea sa fie efectuata cu respectarea dispozitiilor prezentei directive de catre producator sau de reprezentantul sau autorizat stabilit in statul membru in cauza sau, in caz contrar, de catre persoana care raspunde de introducerea pe piata nationala a bateriilor si acumulatorilor.

Articolul 6
Statele membre adopta masurile corespunza toare pentru a asigura aplicarea deplina a tuturor dispozitiilor prezentei directive, in special in ceea ce priveste respectarea simbolurilor mentionate la articolele 2 si 3. Statele membre stabilesc sanctiunile ce urmeaza a fi aplicate in cazul incalcarii masurilor adoptate pentru a se conforma prezentei directive; astfel de sanctiuni trebuie sa fie efective, proportionale si descurajante prin efectul lor.
Articolul 7
Statele membre adopta masurile necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 31 decembrie 1993. Ele informeaza imediat Comisia cu privire la aceasta.
Atunci cand statele membre adopta aceste dispozitii, ele contino trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere inmomentul publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 8
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.
Adoptata la Bruxelles, 4 octombrie 1993.
pentru Comisie
Yannis PALEOKRASSAS
Membru al Comisiei